Despăgubiri

Codul Muncii (art.43) conferă salariaţilor delegaţi, în speţă şofer autocamion, care prestează serviciu de transport marfă pe teritoriul Uniunii Europene, dreptul la o indemnizaţie de deplasare, în condiţiile prevăzute de lege sau contractul colectiv de muncă aplicabil, aceasta, cunoscută sub numele de diurnă se acordă pe zile calendaristice, atât pentru deplasările în ţară, cât şi în străinătate, şi în lipsa stipulării diurnei în contractul individual de muncă, Contractul Colectiv de Muncă, Regulamentul Intern sau dispoziţii de acordare la nivelul unităţii, angajatorul trebuind să respecte prevederile art.44 alin.2 din Codul Muncii, care instituie doar obligaţia angajatorului de a acorda diurna, fără să stabilească cuantumul acesteia.

Pentru a fi întrunite condiţiile răspunderii patrimoniale trebuie dovedite: fapta ilicită a salariatului, vinovăţia, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, în lipsa oricărui element din cele arătate mai sus neputând fi atrasă răspunderea patrimonială. 

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 11.06.2020

Prin acţiunea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului T. -  Secţia I Civilă sub nr...... reclamantul J. C. a chemat în judecată pe pârâta SC T-R. L. SRL, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante în cuantum de .....Euro pe luna septembrie 2017, suma de .....Euro pe luna octombrie 2017 şi .....lei, reprezentând salariul net neachitat, pe lunile: septembrie si octombrie 2017, conform contractului individual de munca.

- obligarea pârâtei la plata contribuţiilor sociale către stat şi la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de munca.

- obligaţi pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

În fapt, reclamantul a arătat că din data de ..... până în data de ......, a fost angajat în cadrul societăţii pârâte, pe post de şofer autocamion maşină de mare tonaj, în temeiul contractului individual de munca, contract pe care l-a semnat şi care nu i-a fost înmânat. A mai arătat că în această perioadă şi-a desfăşurat activitatea pe teren, respectiv în afara sediul social al pârâtei, în spaţiul comunitar, lucrând ca şofer camion pentru curse internaţionale, în condiţiile în care activitatea propriu-zisă a început-o la data de 25.06.2017.

Deşi la încheierea contractului de munca, nu i s-a comunicat fişa postului, în care să se specifice care îi sunt atribuţiile de serviciu, activitatea sa de şofer autocamion s-a desfăşurat pe perioada contractului fără nici un fel de probleme, după următorul program: 6 săptămâni lucra ca şofer şi era plecat în curse internaţionale, în care făcea curse între statele membre UE, după care avea doua săptămâni libere în care revenea în ţară.

Reclamantul a mai menţionat că potrivit înţelegerii avute cu reprezentanţii pârâtei, aceştia îi achitau drepturile salariale conform contractului de munca, iar în plus i se achita câte ... cenţi pe kilometru parcurs, iar la sfârşitul fiecărei luni se adunau kilometri parcurşi, conform diagramei şi se înmulţeau cu ... cenţi şi rezulta salariul plătit în euro.

A menţionat că în perioada de 6 săptămâni, în care era plecat în cursă dormea la cabină şi îşi procura singur hrana, iar plata salariului atât în lei cât şi in euro se făcea prin virament bancar.

Reclamantul a arătat că, ultima data a fost plecat în cursă în data de 06.10.2017, iar după efectuarea celor 6 săptămâni lucrate, se afla în B., iar în data de 06.10.2017 a luat legătura cu dispecerul firmei din R.- E. S., căruia i-a comunicat faptul ca trebuie să  fac pauza de 45 de ore prevăzută de lege, motiv pentru care nu avea cum să-şi continue cursa, întrucât ajunsese la baremul de 88 de ore lucrate din 90 de ore, iar pentru a finaliza cursa ar fi trebuit să mai lucreze încă cel puţin 12 ore.

În urma discuţiilor purtate cu dispecerul firmei, acesta i-a solicitat să încalce programul de lucru şi să-şi continue cursa, motiv pentru care a refuzat.

În acest sens reclamantul a arătat că, modalitatea de lucru în firmă era ca, după cele 6 săptămâni lucrate, trebuia să urmeze cele doua săptămâni de pauză, după care era preluat de către un reprezentant al firmei şi dus la sediul firmei în A., de unde pleca acasă, motiv pentru care i-a solicitat reprezentantului firmei să trimită o maşina care să îl preia şi să îl ducă la sediul din A., dar acesta a refuzat. Văzând că reprezentantul firmei nu intenţionează să trimită o maşina, reclamantul a arătat că a procedat la parcarea camionul într-o parcare, l-a încuiat şi a luat toate actele la acesta, după care a luat legătura cu un coleg de muncă, care a venit şi l-a preluat din acel loc şi l-a dus la sediul firmei din A., unde a predat actele maşinii şi cheile, solicitându-le acestora totodată să-i achite drepturile salariale, ocazie cu care aceştia au refuzat să-i achite drepturile salariale.

Reclamantul a mai precizat că, anterior a mai lucrat în cadrul pârâtei, pe acelaşi post şi aproape de fiecare data aceştia îi reţineau la plecare o suma considerabila de bani, iar ulterior era contactat de către reprezentanţii pârâtei să se prezinte din nou la munca, pe motivul că vor achita sumele reţinute anterior, aceasta metoda fiind o practica frecventă a pârâtei.

După ce a ajuns in R., a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu reprezentanții firmei, pentru a-i achita drepturile salariale, iar aceştia au început să invoce diverse motive.

Reclamantul a arătat că pe toata perioada cât a fost angajat al pârâtei, a executat dispoziţiile conducătorilor ierarhici superiori din cadrul societăţii, care îi dădeau dispoziţie ce anume trebuie să fac, sau daca trebuia să plece în cursă, unde anume trebuie să se deplaseze cu camionul.

Urmare a faptului că, pârâta nu i-a achitat drepturile salariale, reclamantul a menţionat că aceasta i-a creat un prejudiciu major prin faptul ca, în această perioada de timp, a fost nevoit să împrumute anumite sume de bani de la diferite persoane, pentru a putea supraviețui atât acesta, cât şi familia, rămânând restant la plata unor facturi care au atras penalităţi de întârziere. În acest sens in temeiul dispoziţiilor legale, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta la plata prejudiciului cauzat ca urmare a neîndepliniri obligaţiilor asumate prin contractul de munca semnat cu aceasta. Potrivit dispoziţiilor art. 253 alin 1 din Codul muncii.

Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.

Reclamantul de nenumărate ori să discute cu reprezentanţii pârâtei, dar de fiecare data aceştia i-au solicitat să aibă răbdare, şi ca o să-şi primesc în final toate drepturile salariale pe care pârâta i le datorează. Văzând că aceasta refuza în continuare să-i achite drepturile ce i se cuvin, a hotărât să intenteze prezenta acţiune prin care pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite.

În drept, acţiunea a fost întemeiată  pe dispoziţiile art. 194 Cod proc. Civ., art. 166 alin. 4, art.168, art. 171 şi următoarele din Codul Munci.

În probaţiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, cu martorii A. M. şi P. V..

Pârâta SC T-R. L. SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de chemare în judecată solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca lipsită de obiect şi totodată a formulat şi cerere reconvenţională împotriva pârâtului reconvenţional J. C., prin intermediul căreia a solicitat să se dispună obligarea pârâtului de a plaţi societăţii T-R. L. SRL suma de .....euro, în echivalent lei conform cursului BNR din data plaţii efective, reprezentând prejudiciul cauzat societăţii prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute în contractul individual de muncă şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte petitul 1 şi 2 ce vizează plata unor aşa zise sume de bani restante, societatea T-R. L. SRL a arătat că, începând cu data de 27.11.2017, nu exista drepturi salariale restante/neachitate reclamantului pentru perioada de timp lucrata în firma, motiv pentru care pârâta a invocat excepţia lipsei de obiect a primelor doua petite din acţiunea, având în vedere faptul că, la data de 27.11.20.17, societatea T-R. L. SRL a achitat reclamantului întreaga diferenţa a drepturilor salariale datorate în temeiul contractului de muncă, prin două plăţi distincte, una reprezentând salariu pe lunile septembrie - octombrie 2017, in suma de ....lei, iar cealaltă diurna pe lunile septembrie - octombrie 2017, in suma de ......euro.

Pârâta a mai arătat că a efectuat această plată cu întârziere întrucât reclamantul - pârât reconvenţional nu a mai venit la sediul societăţii pentru a purta o discuţie cu privire la despre paguba adusă angajatorului prin faptul că a înţeles să abandoneze camionul încărcat cu marfa într-o parcare din B. şi să plece acasă intempestiv.

Astfel ca nu a putut întocmi o nota de constatare şi evaluare a pagubei, implicit a găsi o soluţie amiabilă de soluţionare a întregului litigiu dintre părţi, iar întrucât paguba era mai mare decât drepturile salariale ce i se cuveneau, societatea considerat că se poate realiza o compensare parţială a acestora, considerând ca operează compensaţia legală.

Însă, ca urmare a unui control al inspectoratului teritorial de muncă, societatea a fost nevoită să facă prima plata drepturilor salariale, fapt ce s-a realizat în data de 27.11.2017, urmând ca societatea să se îndrepte împotriva pârâtului reconvenţional pentru recuperarea prejudiciul cauzat, printr-un demers judiciar, respectiv potrivit cererii reconvenţionale formulate.

Referitor la cerere reconvenţională formulată prin care societatea solicită obligarea pârâtului reconvenţional de a plăti societăţii T-R. L. SRL suma de ......euro, s-a arătat că pârâtul reconvenţional J. C., în data de 6 octombrie 2017, a abandonat camionul încărcat cu marfa intr-o parcare din B. şi a plecat cu un alt camion la garajul unei firme colaboratoare din A., unde iniţial a refuzat să predea actele şi cheile camionului, fiind agresiv verbal şi chiar fizic, până la apariţia Politiei la faţa locului.

Şoferii trimişi în B. să recupereze camionul cu marfa, au constatat în 09.10.2017 că acesta nu, mai avea numerele de înmatriculare şi din interiorul cabinei lipsea releul de pornire, luate de J. C. la momentul abandonului camionului, fapt ce l-a si confirmat telefonic in discuţia cu cei doi.

Lipsa numerelor şi releului a făcut ca acel camion să nu poată fi pornit şi nici să circule pe drumurile publice, motiv pentru care firma proprietara a apelat la Asistenta DAF pentru remedieri.

Toate costurile legate de repunerea în circulaţie a camionului se ridica la suma de .....euro, suma pe care proprietarul camionului,  firma S. T. s.r.o. din C., a facturat-o cu titlu de daune şi care reprezintă prejudiciul cauzat societăţii de angajatul J. C..

Având în vedere aspectele de fapt şi de drept invocate, societatea a solicitat să se dispună respingerea acţiunii reclamantului şi admiterea cererii reconvenţionale, cu obligarea pârâtului reconvenţional la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.254 şi următoarele din Codul Muncii, precum şi pe dispoziţiile legale incidente în cauză.

În probaţiune, societatea pârâtă T-R. L. SRL a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cea cu interogatoriul pârâtului - reconvenţional şi proba testimonială cu martorii: I. C., E. S. şi P. V..

La întâmpinare şi cererea reconvenţională au fost anexate următoarele înscrisuri: extras cont în lei şi în euro, proces - verbal de control emis de I. T. de M. T. înregistrat sub nr......, proces - verbal de control nr....., anexa 2 la procesul - verbal de control nr......., adresa I.T.M T. nr......, adeverinţa nr.........., referat încheiat la data de 09.10.2017.

Pârâtul reconvenţional J. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale formulată de către pârâta reclamantă reconvenţional S.C. T-R. L. SRL.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei precum că la data de 27.11.2017 aceasta, nu îi mai datora nici o suma de bani cu titlu de drepturi salariale, pârâtul reconvenţional a solicitat respingerea acestora, având în vedre următoarele:

La data introducerii cererii de chemare în judecata respectiv la data de 10.11.2017, pârâta îi datora suma de ......euro şi ......lei, din care pârâta, urmare a demersurilor făcute de către reclamantul J. C., atât pe instanţa cât şi la I. T. de M. T., aceasta i-a achitat o parte din drepturile salariale, respectiv la data de 20.11.2017 i-a fost achitata suma de .....Euro, şi ......lei, rămânând un rest de viata in cuantum de .....Euro şi ......lei.

De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea pârâtei reclamant reconvenţional, la obligarea la plata sumei de .......euro, reprezentând prejudiciu cauzat de către reclamantul J. C. acesteia, ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute in contractul individual de munca, reclamantul a solicitat respingerea, întrucât nu se face vinovat sau culpabil în ceea ce priveşte paguba pretinsă de către pârâtă.

Reclamantul a mai precizat în ceea ce priveşte susţinerile pârâtei T-R. L. SRL, care susţine că plata s-a făcut cu întârziere, ca urmare a faptului că nu s-a prezentat la sediul acesteia sunt total mincinoase, întrucât nimeni nu i-a comunicat vreodată ca ar datora vreo suma societăţii pârâte, mai mult aceştia aveau posibilitatea de a-i vira banii în cont, aşa cum se practica în cadrul societăţii şi nu să aştepte solicitarea acestuia pentru a-i achita drepturile ce i se cuvin.

În drept, întâmpinarea la cererea reconvenţională a fost întemeiată pe dispoziţiile art.205 Cod procedură civilă.

Prin Sentinţa nr........  pronunţată de T. T. – Secţia I –a Civilă a fost admisă excepția de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi, în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul J. C. împotriva pârâtei SC T-R. L. SRL, în favoarea T. M..

Pe rolul T. M. cauza a fost înregistrată la data de ....... sub nr....... iar prin Sentinţa nr....... pronunţată de T. M. – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a T. M. şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul J. C. în contradictoriu cu pârâta  S.C.T-R. L. SRL, în favoarea T. T. - Secţia I Civilă.

S-a constatat conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărâ astfel, instanţa, verificând din oficiu, competenţa conform art.131 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.208 şi art.210 din Legea dialogului social nr.62/2011, a reţinut că, reclamantul J. C. a învestit T. T. cu o acţiune, având ca obiect drepturi băneşti privind drepturile salariale restante în cuantum de ...... euro pe luna septembrie 2017, ......euro pe luna octombrie 2017 şi ....... lei reprezentând salariul net neachitat pe lunile septembrie şi octombrie 2017, obligarea pârâtei la plata contribuţiilor sociale către stat,  locul de muncă din raportul de muncă în discuţie fiind în T..

Totodată, instanţa a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.269 alin.2 Codul Muncii, cererile privind litigiu de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul are domiciliul sau reşedinţa, dispoziţii care, însă se completează şi cu cele prevăzute de art.210 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, potrivită cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, conform art.275 Codul Muncii, dispoziţiile Titlului XII Jurisdicţia Muncii, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă iar potrivit art. 216 din Legea nr.62/2011, dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă .

În acest context, instanţa a apreciat că potrivit art.116 Cod procedură civilă, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, s-a reţinut că domiciliul reclamantului este în D. T. S. dar locul de derulare a raporturilor de muncă în discuţie este în T., motiv pentru care atât T. M. cât şi T. T. erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei.

Astfel s-a reţinut că reclamantul, prin depunerea cererii de chemare în judecată a învestiti în mod legal T. T., acesta menifestându-şi opţiunea şi fixând competenţa definitiv, acesta nemaiputând fi pusă în discuţie, nici prin revenirea reclamantului asupra ei, nici instanţa din oficiu sau la cererea părţilor, sens în care a constatat că instanţa competentă să soluţioneze litigiul este T. T..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a Civilă, sub nr........la data de 13.05.2019.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art.133 pct.2 Cod procedură civilă ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă competente să judece pricina, a pronunţat regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T. M. – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea acţiunii formulate de reclamantul J. C. având ca obiect plata drepturilor salariale restante, Înalta Curte, a constatat că cererea ce formează obiectul prezentului dosar este un conflict individual de muncă, supus normelor de competentă specială prevăzute de Codul Muncii şi legea dialogului social nr.62/2011.

Potrivit dispozițiilor art.269 alin.2 din Codul Muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripție reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul, în vreme ce, art.2010 din legea nr.62/2011 prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție îşi are domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

În cauza de faţă s-a constatat că raporturile de muncă au încetat înainte de introducerea cererii de chemare în judecată şi, prin urmare, instanţa competentă să soluționeze cauza, potrivit legii, este T. M., câtă vreme domiciliul reclamantului este situat în localitatea D. – T. S..

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art.135 alin.4 Cod procedură civilă, Înalta Curte prin Decizia nr....... a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T. M. – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

În urma soluţionării conflictului de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul T. M. - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, la data de ........,  sub nr. .......

La termenul de judecată din data de ........, constatându-se  că potrivit întâmpinării şi notelor de şedinţă din data de ....... depuse de pârâtă în dosarul nr........, societatea SC T-R. L. SRL şi-a indicat sediul procesual ales la Societatea de Avocaţi I. & A. SCA, cu sediul în T., str. ......., nr......, ap......, judeţul T., s-a dispus citarea societăţii pârâte/reclamantă reconvenţional la domiciliul procesual ales, respectiv la Societatea de Avocaţi I. & A. SCA, cu sediul în T., str. ......., nr....., ap....., judeţul T.....

A fost emisă adresă către adresă către societatea SC T-R. L. SRL, cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: Contractul individual de muncă al reclamantului/pârât reconvenţional J. C., decizia de încetare a contractului de muncă, Regulamentul Intern al SC T-R. L. SRL pe perioada în litigiu, fişa postului reclamantului/pârât reconvenţional J. C. în măsura în care există, în caz negativ să comunice explicaţii în acest sens.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională au fost solicitate societăţii SC T-R. L. SRL următoarele:

- să depună factura invocată în cererea reconvenţională tradusă şi cu menţiune „conform cu originalul”,

- să comunice modul de calcul al drepturile salariale achitate reclamantului/pârât reconvenţional J. C., prin două plăţi distincte, una de reprezentând salariul pe lunile septembrie – octombrie 2017, în sumă de ......lei, iar cealaltă diurna pe lunile septembrie – octombrie 2017, în sumă de ........ euro;

- să depună pontaje şi state de plată privind pe reclamantul/pârât reconvenţional J. C. pentru perioada în litigiu;

- să comunice care este cuantumul indemnizaţiei de deplasare stabilită la nivelul societăţii privind salariaţii pentru perioada în litigiu, respectiv modul de calcul al indemnizaţiei de deplasare stabilită la nivelul societăţii;

- să comunice dacă la nivelul societăţii există decizie privind acordarea indemnizaţiei de deplasare salariaţilor, însoţit de dovezi.

Pârâta/reclamantă reconvenţional SC T-R. L. SRL a depus următoarele înscrisuri: Contractul individual de muncă al reclamantului pârât reconvenţional, încheiat şi înregistrat sub nr........., Notificarea nr....... privind încetarea contractului individual de muncă, factura seria .........., Regulamentul intern al SC T-R. L. SRL, factura nr........emisă de S. T. s.r.o , tradusă în limba română, foi colective de prezenţă pentru perioada septembrie 2017 – octombrie 2017, state de plată pentru lunile septembrie 2017 – octombrie 2017, tabele centralizate privind diurnele pe lunile septembrie 2017 – octombrie 2017

Referitor la solicitarea privind obligarea societăţii SC T-R. L. SRL la plata prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de muncă, la solicitarea instanţei, reclamantul a depus precizare de acţiune, prin care a arătat că a chemat pârâta în judecată şi a solicitat obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante pentru lunile septembrie şi octombrie 2017,  în cuantum de ......euro pe luna septembrie 2017, suma de .... euro pe luna octombrie 2017 şi ...... lei reprezentând salariul net neachitat, pe lunile septembrie şi octombrie 2017, conform contractului individual de muncă.

Reclamantul a mai arătat că era plătiti la numărul de kilometrii parcurşi, unde era plătiti cu suma de ......eurocenţi/km.

A mai  menţionat că la data introducerii acţiunii, pârâta trebuia să îi plătească în total suma de ...... euro şi suma de ...... lei. Având în vedere că pârâta la adat de 20.11.2017 i-a achitat suma de ........ euro şi suma de ........ lei, reprezentând drepturile salariale pentru luna septembrie şi o parte din luna octombrie, rămânând un rest de plată de .......lei, ce reprezintă o parte din drepturile salariale pentru luna octombrie 2017, iar suma de ........ euro reprezintă o parte din diurna pentru luna octombrie 2017.

La precizarea de acţiune au fost anexate fişele pentru lunile septembrie şi octombrie 2017.

La data de 07.11.2019, avocat O. Ghe., avocatul ales al reclamantului a depus note de ședință faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă pentru termenul de judecată din data de ........, prin care a menţionat următoarele aspecte:

În ceea ce privește regulamentul intern depus de către pârâtă la dosar, avocat O. Ghe. a solicitat să se observe faptul că acest regulament intern nu i-a fost prezentat niciodată reclamantului şi nici nu a semnat un asemenea regulament de ordine interioară, menționând că este prima dată când ia cunoștință de acest regulament intern.

De asemenea, referitor la foile colective de prezenţă la care pârâta face referire, avocat O. Ghe., a solicitat să se observe că nici aceste foi de prezenţă nu au fost semnate niciodată de nici un angajat şi nici de către reclamant.

În ceea ce priveşte factura depusă la dosarul cauzei în valoare de .......euro, avocat O. Ghe. a solicitat să fie înlăturată, întrucât, în cuprinsul facturii este descrisă de fapt o presupusă faptă care ar fi fost săvârşită de către reclamant şi nu contravaloarea unui serviciu sau contravaloarea unui produs aşa cum normal era să fie menţionat în cuprinsul facturii, mai mult de atât reclamantul nu datorează nici o sumă de bani pârâtei.

A mai precizat că reclamantul/pârât reconvențional nu se face vinovat sau culpabil în ceea ce privește paguba pretinsă de către pârâtă, arătând că ultima dată a fost pelcat în cursă în data de 06.10.2017, iar după efectuarea celor 6 săptămâni lucrate, fiind în B., în data de 06.10.2017 a luat legătura cu dispecerul firmei din R., E. S., căruia i-a comunicat faptul că trebuie să îşi efectueze pauza de 45 de ore prevăzută de lege, motiv pentru care reclamantul nu avea cum să îşi continue cursa, întrucât ajunsese la baremul de 88 de ore lucrate din 90 de ore, iar pentru a finaliza cursa ar fi trebuie să mai lucreze încă cel puţin 12 ore.

În urma discuțiilor purtate cu dispecerul firmei, acesta i-a solicitat să încalce programul de lucru şi să îşi continue cursa, motiv pentru care reclamantul a refuzat.

A mai arătat că, în cadrul societății pârâte nu a existat o fişă a postului, în care să se specifice care îi sunt atribuțiile de serviciu, activitatea reclamantului de şofer autocamion s-a desfășurat pe perioada contractului fără nici un fel de probleme, după următorul program: 6 săptămâni lucra ca şofer şi era plecat în curse internaționale, în care făcea curse între statele membre UE, după care avea două săptămâni libere în care revenea în ţară.

În acest sens, a mai arătat că, modalitatea de lucru în firmă era ca, după cele 6 săptămâni lucrate, trebuia să urmeze cele două săptămâni de pauză, după care reclamantul era preluat de către un reprezentant al firmei şi dus la sediul firmei în A., de unde pleca acasă.

Acesta fiind motivul pentru care reclamantul a solicitat reprezentantului firmei să trimită o maşină care să îl preia şi să îl ducă la sediul din A., dar acesta a refuzat, iar reclamantul văzând că dispecerul nu intenționează să trimită o mașină care să îl preia, a parcat autocamionul într-o parcare, la încuiat şi a luat toate actele, după care a luat legătura cu un coleg de muncă, care a venit şi l-a preluat din acel loc şi l-a dus la sediul firmei din A., unde a predat toate actele maşinii şi cheile, iar plăcuțele de înmatriculare şi releul de pornire la care pârâta face referire nu au fost luate de către reclamant.

La termenul de judecată din data de ........ a fost încuviințată proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți, proba cu interogatoriul reclamantului/pârât reconvenţional, proba testimonială cu martorii A. M. şi P. V. propuşi de către reclamant/pârât reconvenţional, în apărare pe cererea reconvenţională, pentru a face dovada stării de fapt, şi cu martorii I. C., E. S. şi P. V. propuşi de pârâtă/reclamantă reconvenţional, pentru dovedirea stării de fapt, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională.

La dosarul cauzei a fost depus de către societatea SC T-R. L. SRL Ordinul de compensare seria ........ din data de ....... şi operaţiunea de compensare - borderoul datoriilor stinse pentru justificarea prin ordinul de compensare seria ..........din .......

La solicitarea instanţei, avocat I. A. C., în substituire pentru avocat O. Ghe. avocatul ales al reclamantului, a depus precizare de acţiune, prin care a arătat că la data introducerii acţiunii, pârâta trebuia să îi plătească reclamantului în total suma de ......euro şi suma de ......lei. Având în vedere că pârâta la data de 20.11.2017 i-a achitat suma de ......euro şi suma de ....lei, reprezentând drepturile salariale pentru luna septembrie şi o parte din luna octombrie, rămânând un rest de plată de ......lei, ce reprezintă o parte din drepturile salariale pentru luna octombrie 2017, iar suma de ....euro reprezintă o parte din diurna pentru luna octombrie 2017, sub formă de diurnă.

La precizarea de acţiune au fost anexate înscrisuri constând în copie după ordinul de compensare nr......, borderou datorii stinse pentru justificarea prin ordinul de compensare şi 3 fişe curse efectuate şi kilometrii parcurşi – iunie 2017.

La solicitarea instanţei, privind depunerea la dosar de înscrisuri/documente justificative contabile care atestă ceea ce s-a plătit potrivit Ordinul de compensare seria ......din data de ......., pârâta/reclamantă reconvenţional SC T-R. L. SRL a depus, într-un singur exemplar, următoarele înscrisuri: situaţii clienţi – încasări plus facturi privind perioada 01.11.2017 – 30.11.2017, situaţie furnizori - încasări plus facturi privind perioada 01.11.2017 – 30.11.2017 şi jurnal de bancă – valută.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului/pârât reconvenţional, proba testimonială cu martorii I. C., E. S., P. V. şi A. M..

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată iniţial, reclamantul J. C. a chemat în judecată pe pârâta  SC T-R. L. SRL, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante în cuantum de ......Euro pe luna septembrie 2017, suma de ....... Euro pe luna octombrie 2017 şi ..... lei, reprezentând salariul net neachitat, pe lunile: septembrie si octombrie 2017, conform contractului individual de munca.

- obligarea pârâtei la plata contribuțiilor sociale către stat şi la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de munca.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

Prin cererea reconvențională împotriva pârâtului reconvenţional J. C. (fila .....în dosarul ....... al T. T.), pârâta SC T-R. L. SRL solicită obligarea reclamantului pârât reconvenţional  de a plăti suma de ...... lei reprezentând despăgubiri, constările legate de repunerea în circulație  a camionului abandonat de salariat, într-o parcare din B., sumă pe care proprietarul camionului, firma S. T. din C. a facturat-o cu titlu de daune.

Întrucât, pârâta prin întâmpinare și conform dovezilor depuse la dosar (extrase de cont bancar – filele ....,.....) a făcut dovada achitării sumelor de ...... euro și ......lei, plăți recunoscute ca primite de către reclamant, acesta și-a restrâns pretențiile prin precizarea de acțiune la data de ........, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor salariale restante în cuantum de .....Euro, reprezentând diferență diurnă neachitată pe lunile septembrie – octombrie 2017 și ....lei, diferență de salariu neachitat pe aceeași perioadă  (fila ..... dosar).

Potrivit Contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr...... pe durată nedeterminată, reclamantul a fost angajatul pârâtei  de la data de 13.07.2017, în funcția de șofer autocamion mașină de mare tonaj, cu durata muncii: normă întreagă, durata timpului de lucru fiind de 8 ore/zi, repartizare program de lucru (ore zi/ore noapte/inegal), cu salariu de bază lunar brut de ....... lei (filele .... – .....dosar).

Contractul individual de muncă a încetat la data de 10.10.2017 (fila ...... dosar).

Potrivit contractului individual de muncă, nu este stipulată o indemnizație de diurnă a salariatului, însă având în vedere specificul funcției sale și activitatea prestată, angajatorul având încheiate contracte de colaborare cu diverse societăți din C. prin care pune la dispoziție conducători auto, cum este și cazul reclamantului iar partenerul ceh pune la dispoziție autocamioanele în vederea realizării activității de transport marfă pe teritoriul comunității Europene, sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr.16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale.

Salariații care prestează serviciile de transport marfă pe teritoriul Uniunii Europene beneficiază de o indemnizație de deplasare.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar și relațiilor solicitate prin adresă de la pârâtă, Regulamentul Intern al societății, nu există o decizie privind acordarea indemnizației de deplasare salariaților, aceasta fiind variabilă în funcție de modalitatea în care salariatul își execută sarcinile de serviciu, durata de timp a curselor, țara în care au loc cursele, posibilitățile de cazare și masă specifice țării respective, nefiind o diurnă fixă pentru toți salariații.

Aceasta varia între .... euro – .....euro/zi, iar reclamantul avea stabilită, de comun acord, o diurnă de ..... euro/zi, aspect necontestat de către salariatul reclamant, care nu contestă modul de calcul al diurnei ci solicită doar plata diferenței de diurnă, considerând că nu a fost în totalitate achitată pentru perioada lucrată, la fel și salariile integrale pe lunile septembrie și octombrie 2017.

La solicitarea instanței privind indicarea diferențelor de plată pretinse cu privire la salariu și diurnă, modul de calcul al acestor diferențe, prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din ......., arată că că a rămas un rest de plată de ......lei, ce reprezintă drepturile salariale pentru luna octombrie 2017, aferentă salariului pe care îl primea în lei în R. iar suma de ...... Euro, reprezintă o parte din suma cu care era plătit la kilometrii parcurși pentru luna octombrie 2017, sub formă de diurnă, arătând că, potrivit înțelegerii avute cu reprezentanții pârâtei i se achitau câte  ....eurocenți pe km/parcurs, convenție care nu rezultă că a fost materializată în vreun înscris cu forță juridică.

Or, Codul Muncii (art.43) oferă salariaților delegați dreptul la o indemnizație de deplasare, în condițiile prevăzute de lege sau contractul colectiv de muncă aplicabil, această delegare, cunoscută și sub numele de diurnă se acordă pe zile calendaristice, atât pentru deplasările în țară, cât și în străinătate, în lipsa stipulării diurnei în contractul individual de muncă, Contractul Colectiv de Muncă, Regulamentul Intern sau dispoziții de acordare pentru salariații unității, angajatorul trebuind să respecte prevederile art.44 alin.2 din Codul Muncii care instituie doar obligația angajatorului de a acorda diurna fără să stabilească cuantumul acestuia, în cazul reclamantului salariat, angajatorul acordând .....euro/zi.

Totodată diurna nu se acordă pe luna calendaristică ci pe perioada cât salariatul se află în deplasare.

În ceea ce priveşte diferenţa de ......Euro solicitată de reclamant, convenită cu angajatorul de ......eurocenţi/km parcurs în perioada de deplasare în străinătate stabilite în baza unei convenţii verbale cu angajatorul, aceasta este fără suport legal, întrucât numai clauzele scrise ale contractului individual de muncă sunt valabile, forma scrisă a contractului individual de muncă conform art.16 alin.1 din Codul Muncii, fiind o condiţie de valabilitate şi ca atare, numai înscrisul astfel întocmit probează existenta raporturilor de muncă şi generează drepturile şi obligațiile părților aşa cum sunt stabilite în cuprinsul său.

Reclamantul solicită plata integrală a salariului și diurnei pentru toată luna octombrie, ori Contractul individul de muncă este încetat la data de 10.10.2017 (fila ..... dosar).

Potrivit pontajelor și statelor de plată (filele ...... – ..... dosar) rezultă că reclamantul pe luna septembrie a lucrat ..... ore (fila .... dosar) și a încasat salariul net corespunzător de .... lei, pe luna octombrie a lucrat ....de ore, până la data de 06.10.2017 (fila .... dosar) și a încasat salariul net corespunzător de ..... lei (fila ..... dosar).

Acest aspect rezultă chiar din acțiunea reclamantului care arată că ultima dată a fost plecat în cursă în data de 06.10.2017, când a lăsat parcat camionul într-o parcare din B..

Ca atare, nu există diferențe de salariu neachitate, pârâta achitând întreaga diferență a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada lucrată, în temeiul contractului individual de muncă, prin două plăți distincte, suma de ....... lei salariu pe septembrie – octombrie 2017 și diurna pe lunile septembrie – octombrie 2017, în sumă de ...... euro, sume virate la data de 27.11.2017, conform extraselor de cont bancar.

Față de cele reținute mai sus, acțiunea reclamantului nu este lipsită de obiect, așa cum invocă prin întâmpinare pârâta, ci neîntemeiată, sumele pretinse ca diferențe de salariu și diurnă neavând temei.

În ceea ce privește acțiunea reconvențională, formulată de fostul angajator împotriva salariatului reclamant pentru a achita suma de ......euro reprezentând daune produse societății, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.254 Codul Muncii, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată.

În motivarea cererii reconvenționale pârâta arată că, pârâtul reconvenţional J. C., în data de 6 octombrie 2017, a abandonat camionul încărcat cu marfa într-o parcare din B. şi a plecat cu un alt camion la garajul unei firme colaboratoare din A., unde iniţial a refuzat să predea actele şi cheile camionului, fiind agresiv verbal şi chiar fizic, până la apariţia Politiei la faţa locului.

Mai susţine pârâta că, şoferii trimişi în B. să recupereze camionul cu marfa, au constatat în 09.10.2017 că acesta nu, mai avea numerele de înmatriculare şi din interiorul cabinei lipsea releul de pornire, luate de J. C. la momentul abandonului camionului, fapt care l-a şi confirmat telefonic în discuţia cu cei doi.

Lipsa numerelor şi releului a făcut ca acel camion să nu poată fi pornit şi nici să circule pe drumurile publice, motiv pentru care firma proprietara a apelat la Asistenta DAF pentru remedieri.

Invocă şi faptul că toate costurile legate de repunerea în circulaţie a camionului se ridica la suma de ..... euro, suma pe care proprietarul camionului,  firma S. T. S.r.o. din C., a facturat-o cu titlu de daune şi care reprezintă prejudiciul cauzat societăţii de angajatul J. C..

Din probatoriul administrat, înscrisuri, interogatoriul luat de pârâtă – reclamantă reconvențional reclamantului (filele ...... – ..... dosar), declarațiile martorilor I. C. (fila .... dosar), S. E. – A. (fila .....), P. V. (fila .... dosar), A. M. (fila ..... dosar), instanța reține următoarele:

Pe fondul nemulțumirilor legate de întârzierea la plată a salariului și considerând că i s-a terminat cursa celor 6 săptămâni lucrate – conform programului societății, șoferii erau plecați 6 săptămâni în curse, după care urmau 2 săptămâni libere, - la data de 06.10.2017, reclamantul a parcat camionul într-o parcare din B., l-a încuiat, a luat cu sine actele și cheile mașinii, anterior anunțând dispecerul firmei (martorul S. E. – A.) că va lăsa camionul într-o parcare, fără a da indicațiile parcării, și va pleca acasă.

Martorul P. V. (fila ..... dosar), coleg de serviciu cu reclamantul, în calitate de șofer auto, în data de mai sus, la solicitarea reclamantului l-a luat din B. din parcarea unde a lăsat camionul, cu bagajele și l-a dus la garajul societății colaboratoare din A., de unde reclamantul s-a întors singur în țară.

Inițial, reclamantul a refuzat predarea actelor și chelilor camionului, fiind nemulțumit de plata salariului și diurnei, ulterior le-a predat la data de 07.10.2017, reprezentanților societății colaboratoare.

Societatea pârâtă, reclamantă reconvențional în data de 07.10.2017 a trimis un echipaj în B. pentru recuperarea autocamionului, compus din șoferii C. A. și martorul I. C..

Martorul S. E. – A., dispecerul firmei a fost telefonat de martorul I. C. care i-a comunicat că lipsesc numerele de înmatriculare și nu mai pot porni camionul, bănuind că a stat camionul o noapte nepornit și s-au descărcat bateriile, martorul S. E. fiind cel care a sunat service-ul mobil să se deplaseze la camion, cei de la service depistând că lipsește releul de pornire din cabina camionului (fila .... dosar).

Declarația de mai sus se coroborează cu declarația martorului I. C., martor care arată că a încercat cu colegul său, să pornească camionul, camion care nu avea nici numerele de înmatriculare și au apelat  și la un șofer de tir bulgar de pe traseu să-i ajute cu o pereche de cabluri să-l pornească, așa au constatat că lipsește releul de pornire.

Au anunțat firma care le-a comunicat să-și continue cursa că va trimite un alt echipaj pentru a recupera camionul, martorul I. C. cu celălalt șofer, C. A., rămânând lângă camion, aproximativ o oră, după care au plecat, neavând cunoștință în ce condiții și cum a fost recuperat camionul.

Din declarațiile martorilor rezultă că releul de pornire era poziționat în cabina camionului și că releul putea fi sustras numai prin efracție, camionul fiind închis.

La interogatoriu reclamantul a recunoscut că a luat cheile, actele mașinii și numerele de înmatriculare care ulterior au fost predate societății colaboratoare la garajul din A., așa cum confirmă și restul probatoriului, negăsind că a luat și releul de pornire.

Probatoriul testimonial arată că lipsa releului de pornire a fost depistată de service-ul mobil iar reclamanta reconvențională invocă costurile de repunere în circulație a autocamionului în sumă de ......euro, sumă pe care proprietarul camionului, firma S. T. S.r.o din C. le-a facturat-o cu titlu de daune (fila ..... dosar).

Potrivit facturii nr........ din ....... emisă de S. T. S.r.o către S.C T-R. L. S.R.L, suma de ..... euro reprezintă serviciu de facturat: punerea la dispoziție a 2 șoferi pentru preluarea vehiculului, termenul fix de încărcare nu s-a putut respecta, trebuie achitate taxele, DAF serviciu de urgență: schimbare încuietori și cauciucuri noi, 4 zile de staționare ale vehiculului, schimbare numere de înmatriculare (fila .... dosar).

Este descris evenimentul din 7 octombrie 2017: Șoferul J. a lăsat vehiculul ....... în B. și numerele de înmatriculare retrase și cauciucurile distruse.

Ca atare, acest înscris nu se coroborează nici cu susținerile reclamantei – reconvenționale în pretinderea prejudiciului cauzat nici cu probatoriul testimonial invocat, nerezultând din nici un probatoriu că reclamantul este cel care a luat releul de pornire al camionului, faptă reclamantă, iar factura susmenționată descrie alte lipsuri (schimbare încuietoare, cauciucuri noi, etc.), aspecte neinvocate în acțiune.

Probatoriul testimonial nu relatează urme de efracție ale autocamionului, rezultând că acesta a fost încuiat de către reclamant și cheile predate a doua zi reprezentanților societății colaboratoare, releul de pornire, situat în cabina camionului neputând fi luat decât prin această modalitate.

Mai rezultă din această factură că s-ar fi procedat la schimbarea încuieturilor de către DAF serviciu de urgență, deci camionul a fost găsit închis și oricum această factură nu menționează lipsa sau înlocuirea releului de pornire, ci lipsa numerelor de înmatriculare și cauciucuri distruse, acest aspect nefăcând obiectul acțiunii de față.

Din probatoriul administrat rezultă că și numerele de înmatriculare ale camionului au fost predate reprezentanților firmei din A., pe lângă acte şi chei.

Mai invocă reclamanta reconvențională că această factură ar fi fost achitată prin compensare, depunând Ordinul de compensare seria ........ pentru suma de ...... între cele două societăți comerciale (fila ...... dosar) și Situație clienți încasări plus facturi, aspect fără relevanță, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada prejudiciului invocat și cauzat.

Potrivit art.254 alin.1 Codul Muncii „Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului”.

Pentru a fi întrunite condițiile răspunderii patrimoniale trebuie dovedite: fapta ilicită a salariatului, vinovăția, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în lipsa oricărui element din cele arătate mai sus neputând fi atrasă răspunderea patrimonială.

Totodată, răspunderea patrimonială presupune stabilirea cu exactitate a raporturilor de cauzalitate, dintre faptă și prejudiciu, respectiv că pentru eventualul prejudiciu cauzat răspunde salariatul, dispozițiile art.254 alin.1 Codul Muncii statuând că paguba cu valoare economică să fi fost „adusă” angajatorului – deci determinată, cauzată, generată de către salariați „din vină și în legătură cu munca lor”.

Sarcina dovedirii tuturor elementelor, respectiv prejudiciu, revine angajatorului potrivit unei dispoziții de ordin general aplicabile în materia raporturilor de muncă (art.272 Codul Muncii), dovada certitudinii și întinderii prejudiciului căzând în sarcina angajatorului fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau alte probe să rezulte neîndoielnic cuantumul pagubei.

Totodată, starea de fapt invocată în acțiunea reconvențională este contrazisă chiar de aceste probatorii solicitate de reclamanta reconvențională, angajator, căruia îi revenea sarcina probării tuturor elementelor răspunderii patrimoniale.

Luând în considerare cele de mai sus, instanţa va respinge acţiunea principală şi acţiunea reconvențională ca neîntemeiate.

Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare

Domenii speta

Spete similare