Pretenţii asigurare

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „pretenţii”, formulată de reclamantul AA, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat , în contradictoriu cu pârâta BB., cu sediul în Bucureşti şi intervenientul CC, cu domiciliul în comuna Măgurele, judeţul Prahova.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 06.10.2016, sub numărul 22091/281/2016, reclamantul AA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta BB., obligarea acesteia la plata sumei de 48.127 lei reprezentând diferenţa de despăgubire dintre valoarea autovehiculului avariat şi despăgubirea necontestată şi oferită de către pârâtă. De asemenea, a solicitat obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi întârziere conform prevederilor art. 38 din Ordinul nr. 23/2014 al ASF, calculate de la data introducerii prezentei cereri şi până la achitarea efectivă a debitului şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A mai solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a lui CC, conform prevederilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995.

În motivare, a precizat că, la data de 27.04.2016, a fost implicat într-un accident rutier provocat de către CC, iar autoturismul său a suferit  avarii grave. În continuare, a susţinut că celălalt conducător şi-a recunoscut vinovăţia şi a fost deschis dosarul de daună RA23/PH/16/90087794, însă pârâta a evaluat daunele suferite ca însumând 164.379 lei şi a oferit o despăgubire în cuantum de 123.284 lei. A arătat că în urma studierii ofertelor, a constatat că valoarea reală de piaţă a autoturismului este de 57.904 euro şi, acceptând o valoarea a epavei de 25%, respectiv maximul prevăzut, ar fi trebuit ca valoarea  maximă de despăgubire să fie de 43.428 euro, respectiv 197.181 lei. Întrucât pârâta a acceptat parţial plata despăgubirilor, oferind doar suma de 149.054 lei, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii pentru restul sumei de bani.

În drept, au fost invocate prevederile art. 2208, 2217, 2223, 2226 Cod civil, art. 26, 38, 48, 51, 52 din Ordinul CSA nr. 23/2014.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiza tehnică de specialitate auto.

Cererea formulată a fost timbrată conform prevederilor legale cu suma de 2.051 lei, chitanţa aflându-se la fila 10 din dosar.

La data de 15.11.2016, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi a arătat că evaluările depuse de către reclamant nu reflectă valoarea reală a autovehiculului la data producerii accidentului. A mai arătat că valoarea medie a rezultatelor obţinute în urma căutărilor pe diverse site-uri de specialitate este de 39.298,88 euro, iar valoarea obţinută de către pârâtă utilizând sistemul de specialitate pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate permanent în România este de 44.378 euro, mai mare decât valoarea de piaţă a autovehiculului avariat.

În dovedire, a solicitat încuviinţare probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiza tehnică de specialitate.

La data de 16.05.2017, a fost depus raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 185-190 din dosar).

La data de 04.10.2017 reclamantul a depus cerere de micşorare a câtimii obiectului cererii solicitând să fie despăgubit de pârâtă cu suma de 41.771 lei

Pârâta a arătat, prin concluziile depuse, că preţul stipulat în contractul încheiat între reclamant şi cumpărătorul autoturismului nu poate viza decât epava, iar încheierea unei astfel de convenţii nu face dovada reparării bunului, ci doar a transmiterii acestuia. În concluzie, a precizat că reclamantul nu a făcut dovada reparării autovehiculului.

Reclamantul a depus concluzii scrise prin care a reiterat cele susţinute prin cererea formulată şi a arătat că simpla împrejurare că ulterior reparaţiilor pe care le-a efectuat, a înstrăinat autoturismul nu exonerează sau diminuează obligaţia pârâtei de repararea integrală a prejudiciului. A menţionat că autoturismul a fost reparat, iar dovada este faptul că acesta a fost înmatriculat pe numele unei alte persoane şi au fost efectuaţi kilometri suplimentari faţă de numărul acestora de la data producerii accidentului. A susţinut că simpla menţionare a unui preţ în contract reprezintă doar voinţa comună a părţilor, fără a conduce la concluzia că autoturismul a fost vândut înainte să fie reparat.

Analizând actele şi lucrările cauzei, reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din procesul verbal de contravenţie seria PPHX nr.106471, la data de 27.04.2016, intervenientul CC  a condus ansamblul de vehicule format din auto Iveco cu nr. de înmatriculare XXX  şi semiremorca cu nr. ZZZ pe DJ 101 din direcţia Ploieşti către  DN1 a pătruns în intersecţie fără a respecta semnificaţia indicatorului Cedează Trecerea moment în care auto BMV cu nr. YYY care circula pe DN1 din direcţia Bucureşti- Braşov a intrat în coliziune frontală cu roţile de pe partea stângă a semiremorcii, suferind avarii.

Prin procesul verbal de contravenţie sus menţionat culpa producerii accidentului rutier a fost reţinută în sarcina numitului CC, acesta recunoscându-şi vina şi fiind sancţionat contravenţional.

La data producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu număr de înmatriculare XXX, era asigurat de răspundere civilă auto RCA, la societatea pârâtă, conform poliţei de asigurare nr. 005708916/28.03.2016.

În urma evenimentului rutier din data de 27.04.2016, a fost deschis dosarul de daună nr.RA23/PH/16/90087794, iar pârâta a evaluat reparaţia autovehiculului la suma de 190.814 lei, încadrând astfel dauna ca fiind majoră, propunând reclamantului iniţial suma de 123.284 lei, iar ulterior suma de 149.043 lei precizând că despăgubirea pentru prejudiciul suferit este de 198.724 lei, dar că nu se face dovada reparării autoturismului, rezultând o diferenţă de 45.129 lei pe care nu o va acorda.

În urma propunerii primite reclamantul a solicitat plata despăgubirii necontestate, în cuantum de 149.053, 95 lei, sumă de i-a fost achitată de către pârâtă, înţelegând să solicite instanţei diferenţa de 48.127 lei.

Potrivit art. 2208 Cod civil în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract. Atunci când există neînţelegere asupra cuantumului indemnizaţiei partea necontestată din acesta se va plăti anterior soluţionării neînţelegerii prin bună învoială sau de către instanţa judecătorească

Conform art.26 din Norma ASF nr.23/2014 asiguratorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire , dovedite prin orice mijloc de probă.

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, despăgubirea datorată de asigurător conform prevederilor contractului de asigurare RCA şi ale normei ASF nr.23/2014 este în cuantum de 190.814 lei în care este inclus şi TVA.

Cu privire la dovada reparării autovehiculului instanţa reţine că din adresa nr.532322/07.08.2017 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Prahova  rezultă că autoturismul marca BMW cu numărul de identificare WBALX71040DW25877 a fost înmatriculat la data de 06.07.2017 pe numele altei persoane ca urmare a transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.

Totodată din contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport aflat la fila 212 dosar, rezultă că autoturismul sus menţionat a fost înstrăinat către numita DD la data de 03.04.2017 şi scos din evidenţele fiscale ale reclamantului la aceeaşi dată.

Pe de altă parte, din nota de constatare aflată la fila 122 dosar reiese că la data accidentului maşina avea un număr de 82.782 kilometri iar din înscrisurile denumite Confirmare comandă de service aflate la filele 233 şi 234 dosar reiese că ulterior producerii evenimentului rutier, la datele de 28.08.2016 şi 07.10.2016, autoturismul avea un număr de 82.800 kilometri, respectiv 83.482 kilometri.

 Astfel este evident faptul că maşina a fot utilizată şi funcţionat  parcurgând kilometri de la data producerii accidentului şi până la 07.10.2016 când a fost dusă în service.

Aşadar instanţa urmează a admite primul capăt de cerere astfel cum a fost precizat.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având drept obiect penalităţile de întârziere, instanţa retine că potrivit art. 38 din Norma ASF nr.23/2014, dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art.37 sau şi le îndeplineşte defectuos inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurator, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Instanţa constată că, în cauză, societatea pârâtă nu a respectat obligaţiile prevăzute de lege astfel încât sunt incidente dispoziţiile legale sus menţionate şi va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi calculate începând cu data de 06.0.2016 (data introducerii cererii de chemare în judecată conform manifestării de voinţei a reclamantei) până la plata efectivă a debitului.

 Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 451  alin.1  Cod proc. civ  cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

 Astfel, urmează ca pârâta să plătească reclamantului suma de 4951 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat şi onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite cererea astfel cum a fost precizată de reclamantul AA, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat , în contradictoriu cu pârâta BB, cu sediul în Bucureşti şi intervenientul CC, cu domiciliul în comuna Măgurele, judeţul Prahova.

Obligă pârâta să îi plătească reclamantului suma de 41.771 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, precum şi penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, aferente sumei, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 06.10.2016 şi până la achitarea efectivă a debitului.

Obligă pârâta să îi plătească reclamantului suma de 4.951 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat şi onorariu expert.

Cu apel în 30 zile ce se va depune la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 03.01.2018.

Domenii speta

Spete similare