Contracte de muncă

Dispoziţia angajatorului prin care se dispune salariatului, care deţine funcţia de şef centru, preluarea şi atribuţiilor de serviciu de administrator în cadrul aceluiaşi centru, alocarea atribuţiilor unui post întreg, aflat în subordinea sa, reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, modificare care intervine într-unul din elementele esenţiale ale contractului individual de muncă şi anume felul muncii.

Schimbarea atribuţiilor postului prin modificarea fişei de post nu constituie o modificare a contractului individual de muncă, numai dacă nu se modifică natura muncii prestate, în cazul de faţă adăugarea tuturor atribuţiilor noi celor iniţial stabilite,  care au o altă natură şi corespund în fapt unei alte funcţii, de execuţie, de altă specialitate şi cu alt specific, are semnificaţia modificării contractului individual de muncă fiind necesară încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă conform art.41 alin.3 Codul Muncii.

Dispoziţia contestată este nelegală, prevăzând formal că preluarea atribuţiilor este temporară fără a indica în concret perioada pentru care decizia produce efecte, salariatul fiind expus unei modificări definitive a contractului individuial de muncă şi totodată încalcă şi principiile de bază ale salarizării, prevăzând pastrarea funcţiei şi salariul, dar în realitate are loc un cumul de funcţii, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art.35 din Codul Muncii.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 25.06.2020

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de ......., înregistrată sub nr....., reclamanta R. R.-M. a formulat contestație împotriva Dispoziţiei nr....../2019, emisă de pârâta D. G. de A. S. şi P. C. M., prin care s-a dispus preluarea cu caracter temporar a atribuțiilor de administrator al Centrului de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități, cu păstrarea funcției şi a drepturilor salariale, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună suspendarea Dispoziției nr..../2019, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze şi anularea Dispoziției nr....../2019, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În fapt, reclamanta a arătat că  este angajată în cadrul D. G. de A. S. şi P. C. M. şi deţine funcţia de Şef centru a Centrului de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități.

Prin Dispoziția nr..../2019 s-a dispus ca, începând cu data de 14.11.2019, să preia cu caracter temporar în cadrul acestui centru şi atribuții  de administrator, cu păstrarea funcției şi a drepturilor salariale.

Reclamanta a invocat nulitatea absolută a Dispoziției nr......./2019, pentru următoarele motive de nelegalitate:

-Dispoziţia nu este motivată în drept şi în fapt, nu cuprinde motivele

care au condus la emiterea sa, pârâta redând conținutul unor norme legale fără aplicabilitate în speţă şi fără a realiza în concret descrierea motivelor care au condus la necesitatea luării acestei măsuri.

Inserarea măsurii că prin Referatul nr....../2019 în care şef serviciu M. M. propune luarea acestei măsuri pentru buna desfășurare a activității în centru, nu poate complini obligația pârâtei de a face cunoscut motivele deciziei sale.

De asemenea, referatul de mai sus nu a fost comunicat şi atașat dispoziției, şi nici alte documente care au stat la baza întocmirii acestuia ori anexa cu atribuțiile din fişa postului de administrator pe care ar trebui să le preia, motiv pentru care reclamanta nu cunoștea care a fost baza legală care să justifice necesitatea preluării acestor atribuții.

Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act adminsitrativ, o condiţie de legalitate externă a actului care face obiectul unei aprecieri în concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale.

Obiectivul său este prezentarea în mod clar şi neechivoc raționamentul instituției emitente, iar lipsa motivării sau motivarea insuficientă a actului antrenează invaliditatea acestui act.

În acest context, Curtea Europeană de Justiție, a arătat de nenumărate ori faptul că deciziile luate de funcționarii din instituțiile europene, trebuie motivate de o manieră suficientă care să permită părților să-şi apere drepturile, pe când lipsa motivării sau motivarea insuficientă reprezintă o carență care poate sta la baza anulării actului respectiv.

În speţă, din analiza preambulului actului contestat, rezultă în mod evident nemotivarea în fapt dar şi în drept, întrucât textele de lege pe care se întemeiază nu este aplicabilă în cauză.

Reclamanta a invocat dispoziţiile art.40 alin.1, lit.a, b, şi c: „Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:

a) să stabilească organizarea şi funcționarea unității;

b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii;

c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor”.

Astfel, că în condiţiile în care angajatorul nu a informat reclamanta anterior şi nu a existat un consult reciproc cu privire la măsurile dispuse prin dispoziţie, acestea fiind luate fără acordul său, este evident că dispoziţia este dată cu încălcarea dispozițiilor art.40 alin.2 lit. a şi e, potrivit cărora:” Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;

b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă”.

Mai mult dispoziţiile art.48 din Legea nr.53/2003, prevăd cu totul alte situaţii decât preluarea unor activități suplimentare, respectiv atribuțiile funcției de administrator, cu păstrarea funcției de şef centru şi a drepturilor salariale, neavând aplicabilitate în speţă.

De asemenea, dacă s-ar aprecia ca fiind legală dispoziția contestată, prevederile art.16 alin.1 din anexa la Regulamentul cadru de organizare şi funcționare a D. G. de A. S. şi P. C. aprobat prin HG nr.797/2017, ar fi inaplicabile, neputându-se menține drepturile salariale câștigate până la data emiterii Dispoziției nr....../2019.

Reclamanta a mai arătat că în decizie nu a fost menţionat termenul în care sancțiunea poate fi contestată şi nici instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată, lipsuri sancționate cu nulitatea absolută a actului contestat.

Nu cuprinde dispoziția prevăzută la art.1 a duratei de timp pentru care se dispune preluarea atribuțiilor de administrator, având în vedere că la data emiterii acestui act normativ, contestatoarea ocupa funcţia de şef centru în această structură, un alt post diferit de cel pentru care s-a dispus preluarea atribuțiilor, aspect care prezumă că modificarea raportului de serviciu ar fi pe o perioadă nedeterminată.

Dispoziția contestată este nelegală şi sub aspectul nerespectării principiului neretroactivității efectelor actelor administrative, dispoziția fiind emisă la data de 13.11.2019, comunicată prin poştă la data de 18.11.2019, însă produce efecte începând cu data de 14.11.2019.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actul administrativ cu caracter individual, ce formează obiectul cauzei, trebuia să fie emis cu respectarea dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituţie, republicată, care consacră principiul neretroactivității, cu excepția legii penale mai favorabile.

Actele administrative, în general, produc efecte numai pentru viitor, nu sunt retroactive, adică nu produc efecte pentru trecut, această caracteristică fiind consecința faptului că sunt emise pe baza şi pentru executarea legii.

Dispoziția de preluare a unor atribuiți trebuia să fie emisă cu respectarea anumitor cerințe legale, în anumite condiții, ori nerespectarea acestora conduce la anularea actului, aspecte care încalcă grav drepturile reclamantei ce decurg din calitatea de salariat al unității.

Referitor la netemeinicia dispoziției contestate, pe de altă parte, întrucât în prezent, postul de administrator există, nu a fost restructurată ori desființat iar pe acest post este încadrat de mai mulți ani, un administrator care îşi exercită în continuare activitatea în centru, în virtutea funcției pe care o are, corespunde fişei postului, are studii superioare, nu a fost sancţionat disciplinar niciodată şi nici nu a încetat contractul său de muncă, în nici una din modalitățile prevăzute de lege, iar pe de altă parte cât nu se aflăm în nici una din situațiile prevăzute de art.48 din Legea nr.53/2003, respectiv în situaţii de forţă majoră ori cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile şi în condițiile prevăzute de prezentul cod.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.24/2000, art.15 alin.2 din Cnstituţie, republicată, art.40 alin.2, lit. a şi e şi a dispozițiilor art.8 din Legea nr.53/2003.

În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri şi emiterea unei adrese la pârâtă pentru a comunica Referatul nr...../2019 şi la cererea de chemare în judecată a fost anexată Dispoziția nr......../2019.

În baza art.201 alin.1 Cod procedură civilă acțiunea a fost comunicată pârâtei D. G. de A. S. şi P. C. M. care a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele motive:

În ceea ce privește primul petit al cererii, pârâta a arătat că, în data de 09.12.2019, în cauza ce formează obiectul dosarului nr....... al Tribunalului M. – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a respins cererea reclamantei privind suspendarea executării actului administrativ, respectiv Dispoziția nr....../2019 emisă de Directorul D.G.A.S.P..C  M. până la soluționarea definitivă a cauzei, motiv pentru care pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, ca rămas fără obiect.

În ceea ce privește cererea de anulare a Dispoziției nr....../2019, reclamanta criticând actul administrativ enunțat atât pentru nelegalitatea, cât şi pentru netemeinicie, pârâta a solicitat respingerea acesteia, ca fiind netemeinică.

Măsura dispusă prin actul administrativ nr...../2019 este justificata, conform temeiurilor juridice inserate în dispoziție, prin faptul că Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități se află în proces de reorganizare, în prezent având găzduiți doar 6 beneficiari, restul dr 26 de beneficiari fiind deja transferați în alte centre din cadrul D. G. de A. S. şi P. C. M..

Astfel, motivele care au condus la emiterea dispoziției nr. .../2019, respectiv că reclamanta, în calitate de Şef Centru de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități se preia, temporar, şi atribuiți de administrator în cadrul Centrului de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități, au fost determinate nu atât de voința unilaterala a D. G. de A. S. şi P. C. M., cât de apariția unor evenimente sau situații independente de voința acestuia.

Astfel, pârâta a învederat că, anterior emiterii dispoziției contestate, D.G.A.S.P.C. M. a emis şi comunicat Dispoziția nr...../2019 privind desfășurarea activității administratorului Centrului, numitul B. D., în cadrul unui alt centru, respectiv în cadrul Centrului Rezidențial pentru Persoane Vârstnice „ Sf. N." al D.G.A.S.P.C. M. cu păstrarea funcției şi a salariului de bază.

Mai mult, cu bună-credinţă, angajații Biroului Resurse Umane din cadrul D.G.A.SP.C. M. au solicitat acordul reclamantei de a prelua temporar atribuțiile de administrator, însă aceasta s-a opus vehement, Directorul D.G.A.S.P.C. M. fiind nevoit să dispună emiterea dispoziției contestate, fără consimțământul reclamantei, în temeiul art.16 alin. (1) din Anexa 1: Regulamentul - cadru de organizare şi funcționare a D. G. de A. S. şi P. C., aprobai prin H.G. nr. 797/2017 care prevede că: „Directorul executiv/generai al Direcției generale asigură conducerea executivă a acesteia şi răspunde de buna ei funcţionare în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin directorul executiv/generat emite dispoziții „.

Or, în materia raporturilor de muncă principiul bunei- credinţe se impune respectat de către ambele părţi pe întreaga durată a existenţei lor/la negocierea şi încheierea contractului de muncă, la modificarea sau încetarea acestuia.

Mai mult, în lumina Codului Muncii, contractul individual de munca se caracterizează prin crearea unui raport juridic de subordonare a salariatului faţă de angajator. Pentru asigurarea şi menținerea acestui tip de relaţie, Codul muncii recunoaște o serie de drepturi ale angajatorului:

-să stabilească organizarea şi funcționarea unităţii, Directorul executiv fiind singurul în măsura să stabilească organizarea, funcționarea şi gestionarea instituției pe care o conduce,

-să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii, pe baza structurii organizatorice a instituției, angajatorul având dreptul de a stabili atribuțiile fiecărui post în parte, prin raportare la cunoștințele, pregătirea şi experiența salariatului, precum şi cu privire la necesarul de activați ce urmează a fi derulate prin intermediul postului respectiv.

-să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor, dispozițiile, scrise sau verbale, date de către angajator salariatului având caracter obligatoriu pentru acesta, sub rezerva legalității emiterii, comunicării şi conținutului acestora. Legea dă dreptul angajatorului, astfel, de a stabili anumite politici ale instituției şi de a impune salariaților o anumita conduită prin regulamentul intern pe care îl întocmește şi îl aduce la cunoștința salariaților.

Pârâta a arătat că au fost respectate şi dispozițiile art.48 Codul muncii în sensul că măsura preluării atribuțiilor suplimentare cu caracter temporar, angajatorul fiind îndreptățit să ia această măsură fără consimțământul reclamantei având în vedere scopul urmărit de aceasta.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art.205 – 208 din Noul cod de procedură Civilă, Legea nr.153/2017, Codul Muncii, precum şi pe orice ale dispoziții legale aplicabile.

În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum şi orice ale mijloc de probă a cărui necesitate va rezulta din dezbateri.

Pârâta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: Dispoziția nr...../2019, Acordul înregistrat sub  nr....../2019, Nota de fundamentare nr......./2019.

La dosarul cauzei reclamanta a fost depus răspuns la întâmpinare prin care față de apărarea și motivele precizate în întâmpinarea formulată de pârâta D.G.A.S.P.C M. a arătat următoarele:

Motivele precizate în întâmpinare sunt neîntemeiate şi nedovedite/nesustenabile şi sunt altele decât cele rezultate din cuprinsul Dispoziţiei nr..../2019.

Pârâta susţine că la baza emiterii stau temeiurile de drept inserate în dispoziţie, că Centrul de plasament pentru copilul cu dizabilități se află în proces de reorganizare, în prezent având găzduiţi doar 6 beneficiari şi că anterior deciziei contestate a fost emisă Dispoziţia nr....../2019, privind desfăşurarea activităţii administratorului centrului, respectiv a dlui.B. D., în cadrul altui centru, Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice " Sf.N." al D.G.A.S.P.C. M..

Temeiul de drept invocat în dispoziţia contestată, art.48 Codul Muncii, are cu totul altă prevedere decât cea precizată de pârâtă, situaţie care nu se regăseşte a fi îndeplinită în cauza de faţă, fapt ce duce la nelegalitatea şi netemeinicia actului emis.

În ceea ce privește susținerea pârâtei, în sensul că Centrul de plasament pentru copilul cu dizabilități, al cărui reprezentant este reclamanta, se află în proces de reorganizare, nu este real şi nici întemeiat. Reclamanta consideră că potrivit atribuțiilor postului pe care îl ocupă, de șef centru, având activitate principală managementul centrului, o astfel de situație de reorganizare ar fi trebuit să o cunoască în primul rând aceasta, ceea ce conferă încă odată reaua credință a pârâtei, precum şi manoperele dolosive de care uzează pentru a justifica emiterea Dispoziției nr...../2019, act administrativ dat cu încălcarea legii.

Reclamanta a precizat că activitatea Centrul de plasament pentru copilul cu dizabilități nu se rezumă, aşa cum afirmă pârâta, doar la cei 6 beneficiari pe care îi găzduiește, dar are şi atribuții de a asigura prepararea hranei şi pentru alte 4 centre, aşa cum rezultă din Dispoziția nr....../2019. Iar principalele atribuții ale administratorul centrului sunt raportate la aceasta activitate, pe care o gestionează. Aşa cum s-a mai menționat postul de administrator al centrului este post unic, iar aceste posturi nu pot fi desființate.

Mai mult decât atât, reclamanta a solicitat a se observa că Nota de fundamentare cu nr...../2019, depusă de pârâtă la dosarul cauzei, în încercarea de a justifica emiterea actului contestat, nu este decât un document, fără nici o valoare juridică, fără suport legal, ce a fost întocmit ulterior emiterii Dispoziției nr...../2019.

În concluzie acest document nu are nici o relevanță în justificarea emiterii actului nelegal emis de pârâtă. O notă de fundamentare nu reprezintă un act juridic care să stabilească reorganizarea activității unei instituții publice, iar o astfel de restructurare trebuie să respecte prevederile legale aplicabile, precum şi aprobări de la Consiliul Județean M., în subordinea căruia se află D.G.A.S.P.C. M. şi numai după aceea pot fi emise dispoziții de desființare a unor posturi existente în organigrama instituției.

În ceea ce privește întocmirea Dispoziției nr...../2019, privind desfășurarea activității administratorului centrului, respectiv a dlui.B. D., în cadrul altui centru, Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice " Sf.N." al D. G. de A. și P. C. M., reclamanta a precizat că acest fapt nu i-a fost adus la cunoștință şi consideră că trebuia să fie prima informată despre acest lucru, acesta fiind în subordinea directă a acesteia. Aşa cum se poate observa nici acest act/document nu stă la baza emiterii Dispoziției nr. ...../2019, întrucât nu se regăsește în preambulul, sau prevederile acesteia.

Mai mult decât atât, reclamanta a precizat că salariatul B. N. ce ocupă postul de administrator al centrului, este în activitate şi în prezent în cadrul Centrul de plasament pentru copilul cu dizabilități.

În concluzie, reclamanta a solicitat să constate că pârâta, prin emiterea Dispoziției nr. ...../2019, act administrativ unilateral, vădit nelegal, dat cu încălcarea legii, acesteia i-au fost încălcate atribuțiile din fişa post, Regulamentul de Organizare şi Funcționare, potrivit căreia era îndreptățită a formula propuneri către conducerea D.G.A.S.P.C. M. cu privire la preluarea atribuțiilor de administrator de către alţi salariați ai centrului şi nicidecum să preia atribuţiile acestui post, care raportat la activitatea şi funcția deținută, de şef centru, ar intra şi în conflict de interese, fiindu-i încălcate drepturile privind modificarea raporturilor de muncă, prin raportare la dispozițiile Codului Muncii, i-au fost încălcate principii şi drepturi constituționale.

Concluzionând la cele mai sus învederate, faţă de probele administrate, reclamanta a solicitat admiterea contestației formulată, raportat şi la motivele în fapt şi drept dezvoltate şi în prezenta cerere, să se dispună anularea Dispoziției nr....../2019, emisă de Directorul Executiv al D. G.de A. S. şi P. C. M., care este vădit netemeinică şi nelegală, dată cu încălcarea legii.

În drept, reclamanta a arătat că și-a întemeiat prezenta Contestație pe dispozițiile Codului Muncii, Constituția României, Legea nr. 554/2004.

Sub aspect probator, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse, precum şi alte înscrisuri şi relații de la angajator.

La răspunsul la întâmpinare a fost anexată contestația formulată pe cale administrativă, înregistrată sub nr...../2019, fișa postului nr....../2013, fișa postului administrator centru, Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, Dispoziția nr...../2019 emisă de directorul executiv al D. G. de A. și P. S. M..

La data de 30.01.2020 reclamanta a depus note de şedinţă prin care a arătat că înţelege să renuţe la primul petit al acțiunii introductive referitor la  executării actului administrativ, respectiv Dispoziția nr..../2019 emisă de D. G. de A. S. şi P. C. M. şi următoarele înscrisuri Dispoziția nr..../2018, Convocarea nr...../2019, adresa nr...../2019, Dispoziția privind constituirea comisiei de recepție la nivelul Centrul de plasament pentru copilul cu dizabilități nr...../2018.

Pârâta D. G. de A. S. şi P. C. M. a depus note de apărare prin care a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe baza probelor administrate şi a motivelor de fapt şi de drept invocate, respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că în proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului inițiat de Ministerul Muncii şi Justiției Sociale şi Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului şi Adopție este prevăzută obligația autorităților locale şi a furnizorilor privați de servicii sociale de a reorganiza serviciile de tip rezidențial până la data de 31.12.2020 şi se interzice funcționarea centrelor de plasament începând cu 01.01.2021, scopul vizat fiind dezinstituționalizarea copiilor aflați în grija statului şi nu închiderea instituțiilor .

În acest sens D. G. de A. S. şi P. C. M. a elaborat planurile individuale de închiderea trei centre, printre care şi centrul de Plasament pentru Copii cu Dizabilități, informând în mod corespunzător salariații, inclusiv pe reclamantă, încă din luna iunie 2019.

Astfel, încă din data de 04.06.2019, reclamanta, împreună cu toţi angajații centrului au semnat de luare la cunoștință cu privire la reorganizarea serviciului de tip rezidențial.

La Notele de apărare depuse de către pârâtă au fost anexate înscrisuri constând în cerere de concediu de odihnă înregistrată sub nr......./2019, adresa nr......./2020, Minuta a sesiunii de informare şi consultare a personalului angajat privind închiderea Centrului de plasament pentru copilul cu dizabilități, Minuta a sesiunii de informare şi consultare din data de 07.06.2019.

Au mai fost depuse de către reclamantă înscrisuri constând în Referat înregistrat sub nr....../2020, cererea reclamantei înregistrată sub nr...../2020, Dispoziția privind constituirea comisiei de predare – primire nr....../2020, Referatul nr....../2020, Referatul nr....../2020 şi anexa la fişa postului nr....../2013 .

Au fost solicitate relații de la pârâtă, răspunsul fiind comunicat la dosarul cauzei cu adresa nr...../2020 prin care a fost înaintat răspunsul Biroului Resurse Umane din Cadrul D.G.A.S.P.C M., la acesta fiind anexat următoarele înscrisuri: Hotărârea nr....../2019 privind modificarea Organigramei, a Statutului de funcții publice şi a Statutului de funcții contractuale ale D. G. de A. S. şi P. C. M., Referat nr...../2019, adresa nr...../2020, anexa la fişa postului, anexa nr.1 la HCJ nr.92/2019 – organigramă, anexa nr.2 – stat de funcţii publice, anexa nr.3 la HCJ nr.92/2019 – stat de funcții de natură contractuală pe anul 2019, Hotărârea nr.91/23.07.2018 privind modificarea  Organigramei şi a Statutului de funcţii de natură contractuală ale D. G. de A. S. şi P. C. M. şi Regulementul de organizare şi funcţionare a D. G. de A. S. şi P. C. M..

La termenul de judecată din data de .... s-a dispus revenirea reveni cu adresă către D. G. de A. S. şi P. C. M., cu menţiunea de a comunica dacă reclamanta R R.-M.  exercită şi în prezent şi atribuţiile de administrator al Centrului de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități, conform Dispoziției nr...../2019 emisă de D. G. de A. S. şi P. C. M., însoțit de dovezi în acest sens;

-să depună fişa suplimentară de post a reclamantei cu noile atribuţii  delegate prin dispoziţia nr...../2019, Procedura operațională privind delegarea de atribuţii de la serviciul resurse umane a D. G. de A. S. şi P. C. M. potrivit OSGG 600/2018, Organigrama anterioară reorganizării şi hotărârea anterioară Hotărârii nr.95/28.08.2019 emisă de Consiliul Judeţean M. cu privire la organigrama, statul de funcţii referitor la Centrului de Plasament pentru Copilul cu Dizabilităţi.

Pârâta a depus răspuns la relațiile solicitate cu adresa nr....../2020, la aceasta fiind anexate următoarele documente: adresa nr....../2020, procesul – verbal încheiat la data de 28.01.2020 înregistrat sub nr..../2020, anexa la fişa postului nr....../2013, Hotărârea privind modificarea Organigramei şi a Statutului de funcții de natură contractuală ale D. G. de A. S. şi P. C. M., Anexa 1 la H.C.J nr.91/2018 – Stat de funcţii de natură contractuală şi Anexa 3 la H.C.J nr.91/2018 – Organigrama D. G. de A. S. şi P. C. M. pentru anul 2018.

Cu adresa nr...../2020 pârâta a comunicat că postul de administrator  1 de la Centrul de Plasament pentru Copii cu Dizabilități M. există la data prezentei în Staul de funcții al D. G. de A. S. şi P. C. M., fiind vacant, conform extrasului din Statul de funcţii al instituției şi au fost depuse înscrisuri constând în extras din Statul de funcţii al instituţiei şi Nota de fundamentare privind aprobarea organigramei, statului de funcţii publice şi a statului de funcţii în regim contractual ale D. G. de A. S. şi P. C. M., pentru anul 2020.

La dosar au fost depuse concluzii scrise prin care, reclamanta R. R. – M. a solicitat admiterea contestației, desființarea dispoziției nr...../2019 emisă de D. G. de A. și P. S. M., ca fiind nelegală și netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

Nelegalitatea dispoziției este dovedită de dispozițiile art.551 alin.3 din OUG nr.57/2019 din Codul Administrativ prin care se stipulează că atribuțiile corespunzătoare unei funcții vacante se dispune motivat prin act administrativ de către peruana car are competență de numire, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic.

Din cuprinsul organigramelor rezultă fără puțină de tăgadă că numărul locurilor de muncă din structura D. de A. și P. C. M. s-a majorat de la 864,5 la 901 posturi.

În ceea ce privește postul de administrator 1 din cadrul Centrului al cărui șef este reclamanta, acesta există în prezent, iar motivul real pentru care administratorul B. N. nu mai lucrează în centru excede legislației în vigoare.

Potrivit răspunsului la adresa instanței depus de pârâtă pentru termenul din data de 11.06.2020, reclamanta exercită și în prezent și atribuții de administrator, iar fișa suplimentară de post a reclamantei cu privire la activitatea de administrator a fost comunicată acesteia în data de 07.02.2020, ca urmare a solicitării reclamantei.

De altfel, toate actele depuse de pârâtă sunt ulterioare datei de 13.11.2019 când a fost emisă dispoziția.

Nelegalitatea dispoziției fiind dovedită chiar de lipsa bazei legale în temeiul căreia trebuia să se facă o atribuire de atribuții către șefa Centrului R. R. – M..

Lipsa legalității și a motivelor temeinice pentru care pot fi preluate de către un salariat a altor atribuții decât cele prevăzute în fișa postului conduc la nulitatea actului administrativ, respectiv a Dispoziției nr...../2019.

Pentru toate aceste aspecte, reclamanta a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată  și precizată.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Contestatoarea este angajata D. G. de A. și P. C. M. și deține calitatea de Șef Centru de plasament pentru copilul cu dizabilități.

Prin Dispoziția nr....../2019 emisă de intimată s-a dispus ca, începând cu data de 14.11.2019, să preia temporar, în cadrul acestui centru și atribuții de administrator, cu păstrarea funcției și drepturilor salariale.

În motivarea dispoziției se face trimitere la Referatul nr...../2019 întocmit de șef serviciu în care propune pentru buna desfășurare a activității, în cadrul Centrului de plasament pentru copilul cu dizabilități, ca reclamanta să preia și atribuții de administrator.

În drept, temeiurile dispoziției indică prevederile art.40 alin.1 lit. a, b ,c coroborate cu prevederile art.48 din Legea Codul Muncii cu completările și modificările ulterioare.

Prin Referatul nr...../2018, menționat în decizia de mai sus, șeful serviciului – servicii sociale pentru copii informează că numitul D. B., administrator la Centru de plasament pentru copilul cu dizabilități, își va desfășura activitatea  începând cu data de 06.11.2019, în cadrul Centrului rezidențial pentru persoane vârstnice „Sf. N.” și pentru buna desfășurare a activității Centrului de plasament pentru copilul cu dizabilități, solicită aprobarea ca reclamanta, șef centru să preia atribuțiile de administrator (fila .... verso).

Conform răspunsului nr...../2020 al intimatei, reclamanta, în baza dispoziției centrului exercită și în prezent și atribuții de administrator al Centrului de plasament pentru copilul cu dizabilități conform adresei emise de biroul Resurse Umane nr...../2020 (filele ...,...., vol. II dosar).

Prin contestația de față, reclamanta invocă motive de nulitate și netemeinicie a dispoziției nr...../2019, arătând următoarele: nu a fost motivată în fapt și în drept, necuprinzând motivele care au condus la emiterea sa, indicând conținutul unor norme legale fără aplicabilitate în speță și fără a realiza în concret descrierea motivelor care au condus la necesitatea luării acestei măsuri, dispoziția emisă a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.40 alin.1 lit. a, b, c. Și art. 8 din Codul Muncii, contestatoarea nu a fost informată anterior de angajator și dispoziția a fost emisă fără acordul său, a fost obligată să preia și atribuțiile de serviciu ale unui angajat aflat în subordonarea sa, situație în care intervine  și incompatibilitatea dar și încălcarea drepturilor salariale, atât timp cât aceasta prestează activitatea în același timp și activitate în calitate de șef centru dar și activitatea administratorului din cadrul centrului, în decizie nu a fost menționată durata de timp pentru care se dispune preluarea atribuțiilor de administrator, aspect care prezumă că modificarea raporturilor de serviciu ar fi pe o perioadă nedeterminată, dispoziția nu respectă principiul neretroactivității efectelor actelor administrative, fiind emisă la data de 13.11.2019, comunicată prin poștă la data de 18.11.2019, însă produce efecte începând cu data de 14.11.2019.

Ca motive de netemeinicie arată că în prezent postul de administrator există, nu a fost restructurată ori desființat iar pe acest post este încadrat de mai mulți ani, un administrator care îşi exercită în continuare activitatea în centru, în virtutea funcției pe care o are, corespunde fişei postului, are studii superioare, nu a fost sancționat disciplinar niciodată şi nici nu a încetat contractul său de muncă, în nici una din modalitățile prevăzute de lege, iar pe de altă parte cât nu se aflăm în nici una din situațiile prevăzute de art.48 din Legea nr.53/2003, respectiv în situaţii de forţă majoră ori cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile şi în condițiile prevăzute de prezentul cod.

Aceste critici sunt reluate de contestatoare și în răspunsul al întâmpinare (fila ....) și notele de ședință depuse în 30.01.2020 în care arată că înțelege să renunțe la primul petit al acțiunii introductive referitor la suspendarea dispoziției nr...../2019 (filele .... – ..... dosar).

Contestația reclamantei este întemeiată, dispoziția susmenționată este nelegală, pentru următoarele argumente:

Este neîndoielnic că dispoziția prin care, reclamantei, care deține funcția de șef centru, i se dispune și preluarea atribuțiilor de serviciu de  administrator în cadrul aceluiași centru, alocarea atribuțiilor unui post întreg, aflat în subordinea sa, reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, modificare care intervine într-unul din elementele esențiale ale contractului individual de muncă și anume felul muncii.

Este adevărat, că, în cuprinsul deciziei contestate, angajatorul menționează păstrarea funcției reclamantei – șef centru, dar și salarizarea, însă în fapt, prin alocarea atribuțiilor unui alt întreg post, de natură diferită, dispune un cumul de funcții, însă cu salarizarea numai pentru funcția inițială.

Sub acest aspect, deși în cuprinsul deciziei nu se menționează ce atribuții de administrator se preiau în plus de către reclamantă, din actele și lucrările dosarului rezultă fără echivoc că reclamantei i s-au alocat atribuțiile postului întreg de administrator.

În acest sens sunt referatul nr....../2019 prin care se propune ca reclamanta să preia atribuțiile de administrator, motivate de faptul că persoana care ocupa acest post își va desfășura activitatea începând cu 06.11.2019 la un alt loc de muncă (fila .... verso), comunicarea intimatei nr..../2020 ca urmare a adresei instanței din care rezultă că reclamanta exercită și în prezent și atribuții de administrator al Centrului unde ocupă funcția de șef (fila...., vol.II dosar), fișa suplimentară de post a reclamantei reprezentată de Anexa la Fișa postului nr....../2013, semnată de reclamantă la data de 06.02.2020 (filele .... – ...., vol.II), răspunsul intimatei nr....../2020 ca urmare a adresei instanței, în sensul că postul de administrator 1 din cadrul centrului de Plasament pentru Copii cu Dizabilități M. există și în prezent în Statul de funcții al D. G. de A. S. și P. C. M., fiind însă vacant (fila ...., vol.II dosar).

Examinând fișa postului de șef centru a reclamantei, nr......./2013 (filele ... – ...) și fișa postului de administrator 1, semnată la 18.12.2013 de  ocupantul postului de la acea dată, numitul B. D. (filele .... – ... dosar), rezultă că reclamantei i se încredințează sarcini suplimentare, de natură diferită care nu se încadrează în funcția de șef centru a reclamantei și corespund în fapt a altei funcții, de execuție, de altă specialitate și cu un alt specific.

Dispoziția nr......./2019 nu a avut anexată fișa de post suplimentară cu atribuțiile concrete alocate reclamantei, aceasta fiindu-i comunicată reclamantei la data de 06.02.2020, în urma cererii reclamantei nr...../2020.

Fișa de post suplimentară corespunde postului de administrator, post de execuție și studii medii, scopul postului administrator și răspunde de păstrarea bunurilor mobile și imobile și de inventarul Centrului, cu serie de atribuții concrete specifice acestui post enumerate în cuprinsul său (fila ...., vol.II).

Ca atare, este neîndoielnic că reclamanta deține în totalitate atribuțiile a două posturi: șef centru și administrator la același centru și conform dispoziției nr...../2019 exercită în fapt atribuții de administrator la alte două centre aflate în subordinea D. G. de A. S. și P. C. M. (fila ..., vol.II).

Or, schimbarea atribuțiilor postului prin modificarea fișei de post nu constituie o modificare a contractului individual de muncă, numai dacă nu se modifică natura muncii prestate.

În cazul de față, păstrarea denumirii funcției de șef centru, însoțită de adăugarea tuturor atribuțiilor noi celor inițial stabilite prin fișa postului, care au o altă natură și corespund în fapt unei alte funcții are semnificația modificării unui element esențial al contractului individual de muncă și anume, felul muncii.

În acest caz este necesară încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă în condițiile art.41 alin.1 și 3 Codul Muncii.

Ca atare nu ne aflăm în situația modificării unilaterale a fișei postului, prerogativă care este recunoscută angajatorului de dispozițiile legale în materia dreptului muncii, care însă nu este nelimitată ci permisă până la limita modificării felului muncii.

Preluând dispozițiile Directivei Consiliului nr.91/933/CEE din 14.10.1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă, art.17 Codul Muncii instituie obligația angajatorului ca anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă să informeze persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează în contract sau să le modifice.

Pentru elementele contractului individual de muncă dispuse care trebuie să se facă în mod obligatoriu această informare se regăsește funcția /ocupația conform specificului COR sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului.

Deci legiuitorul stabilește în sarcina angajatorului o simplă obligație de informare și implicit un drept al salariatului de a fi informat, fără a fi necesar un acord al acestuia din urmă în stabilirea noilor atribuții, ceea  ce în cazul de față nici această măsură nu a fost respectată.

În speță, fiind o modificare unilateral a contractului individual de muncă, regula prevăzută de art.41 din Codul Muncii constând în aceea că modificarea poate interveni numai prin acordul părților (alin.1), doar cu titlu de excepție, este posibilă prin actul unilateral al angajatorului în cazurile și în condițiile prevăzute de Cod (alin.2) urmează să fie analizate dispozițiile de excepție prevăzute de lege.

În cuprinsul dispoziției nr...../2019 se invocă dispozițiile art.40 alin.1, lit.a, b, c din Codul Muncii, dispoziții care exprimă poziția complexă a angajatorului  care dispune de prerogative: organizatorică, de direcționare a salariaților, de control, respectiv art.40 alin.1  lit.

a)să stabilească organizarea și funcționarea unității;

b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile

legii;

c)să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva

legalităților.

Se invocă în decizie prevederile art.48 din Codul Muncii: „Angajatorul poate modifica temporal locul și feul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.”

Deși nu indică în decizie expres care din cele trei ipoteze din art.48 Codul Muncii, au determinat modificarea temporară a felului muncii, fără consimțământul reclamantei, din modul de formulare a măsurii dispuse și față de argumentele de fapt expuse în preambulul deciziei, reieșind că, pentru buna desfășurare a activităților în cadrul Centrului, întrucât, începând cu data de 06.11.2019, administratorul Centrului își desfășoară activitatea în cadrul acelui centru, se impune ca reclamanta să preia atribuțiile de administrator, nu rezultă nici din actele dosarului existența dovedită a vreuneia din situațiile de mai sus, nici forță majoră și în orice caz, trecerea temporară în altă muncă nu poate avea loc decât pe perioada în care acționează acea împrejurare externă imprevizibilă și de neînlăturat.

Prin întâmpinare, pârâta arată că Centrul de plasament pentru copilul cu dizabilități se află în proces de reorganizare și anterior dispoziției contestate s-a emis dispoziția nr..../2019 prin care ocupantul postului de administrator 1 își va desfășura activitatea într-un alt loc de muncă (fila ... dosar), existând ambiguitate, toate actele depuse de pârâtă în probațiune fiind ulterioare datei de 13.11.2019, când a fost emisă dispoziția privind pe reclamantă și nu există nici un act de reorganizare emis de Consiliul Județean M. din care să rezulte reorganizarea invocată de pârâtă, în care suferează ambiguitatea viitorului instituției, invocând elaborarea unor planuri individuale de închidere a trei centre, printre care și Centrul de plasament pentru copilul cu dizabilități (filele ... – ....).

În concret, din cuprinsul organigramelor aprobate prin Hotărârile Consiliului Județean M. nr.91/2018 și nr.95/2019 rezultă că statele de funcții din structura D. G. de A. și P. C. M. s-au majorat de la 864, 9 la 901 posturi, conform Anexei nr.3 a Hotărârea Consiliului Județean nr.95/2019 existând un număr de 22 de posturi șef centru și 19 posturi de administrator I (fila .... dosar).

În orice caz, postul de administrator I din centrul de plasament există și în prezent în statul de funcții, fiind vacant, conform extrasului din satul de funcții al instituției și conform răspunsului pârâtei la adresa din 12.06.2020 (filele ..., ..., vol.II dosar).

Ca atare, intimata nu a dovedit nici una din cele trei ipoteze reglementate excepțional de art.48 din Codul Muncii și nici, evenimente sau situații independente de voința sa, iar argumentele arătate că reclamanta era singura în măsură să preia atribuțiile administratorului, întrucât l-a înlocuit pe acesta și în timpul celor 9 zile de concediu de odihnă din anul 2019 nu se încadrează în drepturile de excepţie prevăzute la art.48 Codul Muncii.

Prerogativele prevăzute de art.40 alin.1 lit.a - c Codul Muncii, nu îl îndreptățesc pe angajator să modifice unilateral felul muncii salariatului și salarizarea.

Dacă intimata ar fi apreciat că se impunea în instituție măsura temporară de delegare a salariaților pe un post vacant, trebuia să procedeze eventual în consecință și potrivit dispozițiilor legale în materie.

Nu în ultimul rând, măsurile prevăzute de art.48 din Codul Muncii privind modificarea felului muncii fără consimțământul salariatului au caracter temporar, nu definitiv, caracterul provizoriu al unei atare măsuri trebuie menționat în cuprinsul deciziei angajatorului.

Dispoziția contestată este nelegală și sub acest aspect, prevăzând formal că preluarea atribuțiilor este temporară, fără a indica în concret perioada pentru care decizia produce efecte juridice, chiar prin indicarea unui termen incert, ca de exemplu întoarcerea salariatului respectiv, ocuparea postului vacant, etc., pentru a putea fi o măsură de protecție a salariatului și pentru a putea fi posibilă verificarea legalității acesteia de către instanța de judecată.

În caz contrar, salariatul este expus unei modificări definitive a contractului individual de muncă ori modificarea „temporară” presupune o perioadă scurtă de timp, o perioadă determinată, cunoscută ca întindere.

În speță, conform răspunsului la adresa instanței, reclamanta și în prezent îndeplinește și o altă funcție decât era prevăzută în contract, de peste 7 luni de zile, angajatorul neavând nici o motivare sub acest aspect.

Chiar și măsura delegării salariaților pe un alt post, ceea ce nu a fost însă dispus în cazul de față, se dispune motivat prin act administrativ de către persoana care are competența de numire, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, conform O.U.G nr.57/2019, art.551 alin.2.

Sunt întemeiate și criticile contestatoarei cu privire la încălcarea prin dispoziția emisă a principiilor de bază ale salarizării.

Dispoziția prevede păstrarea funcției și salariului, dar în realitate are loc un cumul de funcții, se alocă atribuțiile unui post întreg, a cărui activitate se desfășoară, conform Regulamentului de organizare și funcționare a unității (filele ... – ....) și fișei postului, pentru un program normal de lucru, de 8 ore/zi și cu remunerația cuvenită, intimata încălcând dispozițiile art.159 din Codul Muncii, potrivit cărora salariul reprezintă compensația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Or, în situația cumulului de funcții, reglementat de art.35 din Codul Muncii, orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de saalriul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

Cumulul de funcții se realizează prin încheierea unor contracte individual de muncă cu timp parțial, pentru a fi satisfăcută cerința limitei maxime a timpului de muncă, de ore pe săptămână și timpul minim de odihnă, salariații beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare din contracte și dreptul al concediu de odihnă corespunzător, potrivit dispozițiilor legale.

Or, în speță, prin dispoziția emisă s-au încălcat și eludat şi dispozițiile legale care reglementează eventual alte situații juridice care reglementează posibilitatea acoperirii exercitării atribuțiilor unui post vacant: delegarea, delegarea atribuțiilor, numirea unui înlocuitor cu delegație, girarea unei funcții vacante, inclusiv numirea temporară în situația existenței obligației, de a păstra postul, situație în care oricum era necesar consimțământul special al salariatului și în care salarizarea trebuia să fie corespunzătoare.

Reclamanta, în prezenta cauză a invocat nulitatea deciziei și sub aspectul încălcării principiilor salarizării, însă nu a formulat un capăt de cerere în acest sens.

În consecință, în speță a avut loc o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, sub aspectul felului muncii, ceea ce putea avea loc numai în cazurile și condițiile art.48 din Codul Muncii, situație care nu subzistă în cazul de față, angajatorul nefăcând dovada cazurilor prevăzute de lege.

Față de cele reținute mai sus, instanța va admite contestația precizată, contestație  formulată de reclamanta R. R.-M. în contradictoriu cu pârâta D. G. de A. S. şi P. C. M..

Va dispune anularea Dispoziției nr...../2019 emisă de intimată.

În baza art. 453 alin.1 coroborat cu art.451 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta

să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de ....... lei reprezentând onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare