Cerere pentru plata contravalorii drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si a contravalorii drepturilor speciale pentru tinuta decenta pentru anul 2010.

Odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, nu mai pot fi aplicate prevederile din contractele colective de munca prin care se stabilesc drepturi salariale suplimentare.

Legea nr.330/2009

Art.10 din OUG nr.1/2010

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata sub nr. 4124/88/2010, reclamantii: T.A. s.a. au chemat în judecata Comuna Murighiol si Primarul Comunei Murighiol, judetul Tulcea, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna: plata în conformitate cu contractul colectiv de munca a contravalorii drepturilor speciale privind mentinerea sanatatii începând cu data de 01.01.2010 si pâna la încetarea contractului colectiv de munca; plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta în cuantumurile prevazute în contractul colectiv de munca pentru semestrele I si II ale anului 2010.

În motivare, s-a aratat ca între Sindicatul Salariatilor din Administratia Publica Locala din cadrul Primariei si Primarul comunei a fost încheiat un Contract/Acord colectiv de munca ce a fost înregistrat la Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Tulcea.

Au mentionat reclamantii ca în acest contract/acord colectiv de munca, partile au stabilit acordarea de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca, asigurarea unei tinute decente si asigurarea unei imagini corespunzatoare în raport cu publicul si institutiile cu care colaboreaza functionarii publici si personalul contractual din cadrul institutiei.

Au precizat reclamantii ca pârâtul preluând o opinie gresita a Camerei de Conturi Tulcea a data o interpretare eronata articolului 12, alin. 1 din Legea nr. 130/1996 si a dispus încetarea platii drepturilor speciale recunoscute de Acordul/Contractul colectiv de munca.

În aparare, pârâta Comuna Murighiol, judetul Tulcea prin Primar a depus la dosarul cauzei: întâmpinare; adresa nr.88/2011; contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 1948/2009; nota de receptie nr. 29/2010 si liste cu obiecte de inventar.

Prin întâmpinare a fost invocata exceptia inadmisibilitatii actiunii motivat de faptul ca reclamantii nu au îndeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

S-a aratat ca si art. 109, alin. 2 din Codul de procedura civila stipuleaza îndeplinirea procedurii prealabile în cazurile anume prevazute de lege, înainte de sesizarea instantei de judecata, în conditiile legii speciale.

S-a precizat ca, reclamantii nu au facut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv ca nu au anexat cererii de chemare în judecata un înscris din care sa rezulte ca au solicitat acordarea drepturilor speciale.

Prin sentinta civila nr.262/25.01.2011, Tribunalul Tulcea a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca nefondata.

S-a admis actiunea formulata de  reclamantii: T.A. s.a., în contradictoriu cu pârâtii PRIMARIA COMUNEI MURIGHIOL PRIN PRIMAR si PRIMARUL COMUNEI MURIGHIOL, în parte si a fost obligata pârâta sa le plateasca reclamantilor contravaloarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, aferente perioadei 01.01.2010 - 25 ianuarie 2011.

S-a respins capatul de cerere privind plata contravalorii drepturilor salariale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, aferente perioadei 26 ianuarie 2011 si pâna la data încetarii Contractului Colectiv de Munca, ca nefondat.

S-a respins capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii drepturilor speciale pentru a tinuta decenta pentru semestrele I si II ale anului 2010, ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, din legea contenciosului administrativ „Înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

În prezenta cauza, reclamantii în calitate de salariati, personal contractual, solicita sa fie obligata pârâta, în calitate de angajator, sa le plateasca drepturile salariale.

Potrivit art. 281 din Codul muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la îndeplinirea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca.

Articolul 282, lit. a) si b) din Codul muncii prevede ca, pot fi parti în conflictele de munca: salariatii titulari ai unui drept în temeiul contractelor colective de munca si angajatorii.

Ori, având în vedere ca reclamantii sunt salariatii pârâtei si au calitatea de personal contractual, vazând dispozitiile Codului muncii si, întrucât acestia solicita drepturi salariale, instanta constata ca nu aveau obligatia de a îndeplini procedura prealabila prevazuta de art. 7 din legea contenciosului administrativ.

Fata de aceste considerente, instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca nefondata.

Pe fond :

Din adresa emisa de Primaria Comunei Murighiol, judetul Tulcea rezulta ca reclamantii au calitatea de personal contractual.

Potrivit art. 18, pct. 25) din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 1948/2009, „Pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, lucratorii beneficiaza de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca în cuantum de 250 lei/lunar care se suporta de la cap. 51.02 „Autoritati executive” – titlul II –„bunuri si servicii” 20.14, 67.02 „cultura” 50.04 „apa”- titlul II- „bunuri si servicii” 20.10 tichete cadou cu ocazia 1 Martie, Sarbatori Pascale, 1 Mai, Sarbatorile de Craciun si An Nou, suportate în limita veniturilor proprii din titlul II, bunuri si servicii alin. 20.27, 150 lei „Ziua Femeii” (doar persoanele de sex feminin) suportate din titlul II alin. 20.27. Aceste drepturi speciale reprezinta acoperirea unei parti a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrana, motivarea personalului pentru asigurarea stabilitatii si confidentialitatii fata de institutie.”

Potrivit articolului 1, alin. 1, din Legea nr. 130/1996 „Contractul colectiv de munca este conventia încheiata între patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariatii, reprezentati prin sindicate, ori în alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca”, iar potrivit art. 12, alin. 1, contractele colective de munca se pot încheia si pentru salariatii institutiilor bugetare.”

Fata de aceste considerente, instanta a obligat pârâta sa le plateasca reclamantilor contravaloarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, aferente perioadei 01.01.2010-25.01.2011.

Este nefondat capatul de cerere privind plata contravalorii drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii aferente perioadei 26 ianuarie 2011 si pâna la data încetarii contractului colectiv de munca; având în vedere ca nu se stie pâna la ce data reclamantii vor mai avea raporturi de munca cu pârâta.

Nefondat este si capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru semestrele I si II ale anului 2010, întrucât printre clauzele contractului colectiv de munca înregistrat sub nr. 1948/2009 nu se regaseste nici o clauza care sa oblige pârâta sa le plateasca reclamantilor astfel de drepturi salariale.

Împotriva sus-mentionatei hotarâri, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantii, cât si pârâtii.

Prin recursul formulat, recurentii reclamanti au criticat hotarârea primei instante pentru urmatoarele motive :

În mod gresit, instanta de fond a dispus respingerea capatului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru sem. I si II ale anului 2010, întrucât printre clauzele contractului colectiv de munca nr.1948/07.05.2009 valabil pentru anii 2009 – 2010 se regaseste aceasta clauza contractuala care obliga pârâta sa plateasca reclamantilor aceste drepturi salariale.

Arata ca, în ce priveste plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru sem. I si II ale anului 2010, printre clauze CCM înregistrat sub nr.1948/2009, la art.21 alin.1 se stipuleaza ca: „contravaloarea echipamentului de protectie necesar atât pentru sezonul rece, cât si pentru perioada de vara pentru portari, soferi instalatori, femei de serviciu, îngrijitoare personal care îsi desfasoara activitatea utilizând PC si alti muncitori de deservire se acorda în suma de 500 lei/semestru de catre angajator”.

Apreciaza reclamantii, ca fiind salariati ai Primariei comunei Murighiol, ar fi îndreptatiti pentru a beneficia de aceste sume cuvenite conform contractului încheiat între reprezentantul Primariei comunei Murighiol si Sindicatul „Taranova” al lucratorilor din Administratia Publica Locala, motiv pentru care solicita instantei de recurs, sa modifice în parte hotarârea instantei de fond si pe fondul cauzei sa admita capatul de cerere privind acordarea drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru sem.I si II ale  anului 2010.

Prin recursul formulat, recurentii pârâti critica hotarârea primei instante, invocând în esenta urmatoarele :

Art.304 pct.9 cod pr.civila „când hotarârea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii” - sentinta pronuntata de Tribunalul Tulcea a fost data cu aplicarea gresita a legii.

Instanta de fond nu a avut în vedere prevederile Legii cadru nr. 330/2009 care stipuleaza ca, începând cu 1 ianuarie 2010, drepturile salariale nu se negociaza.

În conformitate cu prevederile art.3 din OUG nr.1/2010, privind unele masuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar, stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în domeniul bugetar, prevede ca prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor legii cadru nr.330/2009.

Potrivit art. 10 din actul normativ invocat, în conformitate cu prev. art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar, începând cu ianuarie 2010, nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contracte si acorduri colective si contracte si acorduri individuale de munca încheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încalcarea normelor în vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor legii nr.330/2009.

Considera ca instanta de fond a dispus în mod eronat obligarea pârâtilor la plata catre reclamanti a sumei de 250 lei lunar reprezentând drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca, aferent intervalului 1 ianuarie – 31 decembrie 2010, aferenta anului 2010, întrucât contravine dispozitiilor legale în vigoare aferente anului 2010.

Astfel cum s-a aratat prin precizarile depuse la instanta de fond si rap. la art. 18 alin. 25 din CCM nr. 1984/07.05.2009 si HGR nr. 1048/2006 privind  cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca, corespunzator activitatii desfasurate la locul de munca, pentru asigurarea sanatatii si securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, reclamantii B.M. s.a., angajati în cadrul compartimentului gospodarire comunala, al Primariei comunei Murighiol cu calitatea de personal contractual, au primit în anul 2010 echipament de protectie, dupa cum urmeaza : casa de protectie (pentru protectia capului), salopete (pantalon si jacheta), cizme pentru lucrari în aer liber, în valoare totala de 229,76 lei/personala/an.

În urma reanalizarii prevederilor CCM nr.1948/07.05.2009 valabil pentru anii 2009 – 2010, apreciaza ca reclamantii fiind salariati ai Primariei comunei Murighiol ar beneficia de sume necuvenite, drept pentru care solicita ca instanta de control sa modifice în parte hotarârea recurata, în sensul de a respinge capatul de cerere prin plata catre reclamanti a sumei de 250 lei lunar reprezentând drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca, aferent intervalului 1 ianuarie – 31 decembrie 2010, aferenta anului 2010 si pe fondul cauzei sa se respinga în totalitate actiunea reclamantilor ca fiind nelegala si netemeinica. 

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul pârâtilor ca fondat si a respins ca nefondat recursul reclamantilor, pentru urmatoarele considerente comune:

Prin cererea formulata reclamantii au solicitat obligarea pârâtilor la plata contravalorii drepturilor speciale privind mentinerea sanatatii începând cu data de 01.01.2010 si pâna la încetarea contractului colectiv de munca; plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru semestrul I si II ale anului 2010.

Reclamantii si-au întemeiat cererea pe prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate înregistrat sub nr.1948/2009.

Potrivit art.18 pct.25 din CCM la nivel de unitate: ”pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, lucratorii beneficiaza de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca în cuantum de 250 lei lunar...”.

În conformitate cu art.21 alin.1 din CCM la nivel de unitate: ”contravaloarea echipamentului de protectie necesar atât pentru sezonul rece, cât si pentru perioada de vara pentru portari, soferi, instalatori, femei de serviciu, îngrijitoare, personal care îsi desfasoara activitatea utilizând PC si alti muncitori de deservire se acorda în suma de 500 lei/trimestrial de catre angajator”.

Începând cu ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009, care reglementeaza salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

Potrivit art.1 alin.(2) din aceasta lege : „începând cu data intrarii în vigoare, în tot sau în parte a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin.(1) sunt si ramân în mod exclusiv cele prevazute în prezenta lege”.

În anexa nr.I din aceasta lege sunt cuprinse reglementari specifice personalului încadrat pe baza de contract individual de munca – personal contractual din administratia publica, iar în Anexa I/3 sunt stabilite salariile de baza si indemnizatiile pentru personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor, primariilor si din serviciile publice din subordinea acestora.

Scopul Legii nr.330/2009 a fost armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar în raport cu importanta, raspunderea, complexitatea activitatii si nivelul studiilor necesare pentru desfasurarea activitatii.

Sistemul de salarizare reglementat de aceasta lege a avut la baza suprematia legii, în sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii.

Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, nu mai pot fi aplicate prevederile din contractele colective de munca prin care se stabilesc alte drepturi salariale suplimentare.

Prin decizia nr.1414/4.11.2009, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art.41 alin.5 din Constitutie, privind caracterul obligatoriu al conventiilor colective, nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din ratiuni de interes general, pentru modificarea unor dispozitii din contractele colective de munca, pentru modificarea unor dispozitii din contractele colective de munca, reglementând solutii care sa raspunda nevoilor sociale existente la un moment dat.

În conformitate cu prevederile art.3 din OUG nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în domeniul bugetar : „prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederile legii cadru nr.330/2009”.

În mod similar, prin art.10 din OUG nr.1/2010, se prevede ca: ”în conformitate cu prevederile art.30 din legea cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective de munca încheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încalcarea normelor în vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor legii cadru nr.330/2009”.

Instanta constitutionala, prin decizia nr. 108/14.02.2006, a statuat ca statul are deplina legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului platit din fonduri publice, în functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia în functie de categoriile de personal carora li se  acorda, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

În plus, prin decizia nr.292/1.07.2004, Curtea Constitutionala a statuat ca: „încheierea conventiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste conventii sunt izvor de drept, dar forta lor juridica nu poate fi superioara legii. În consecinta, conventiile colective sunt garantate în masura în care nu încalca prevederile legale în materie, în caz contrar, s-ar încalca un principiu fundamental al statului de drept si anume, primodialitatea legii în  reglementarea relatiilor sociale”.

În fine, prin decizia nr.1250/7.10.2010, Curtea Constitutionala a statuat ca: „ordonatorii principali de credite trebuie sa respecte legea si sa o aplice ca atare, chiar daca aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele colective de munca, individuale sau colective, ale personalului platit din fonduri publice”. 

Ratiunea acestei concluzii consta în faptul ca temeiul încheierii, modificarii si încetarii contractului este legea, iar daca, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie sa reflecte si sa fie în acord cu legea. In caz contrar, s-ar ajunge la discriminari salariale, chiar si în interiorul aceleiasi categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 cod pr.civila, Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantilor si a admis ca fondat recursul pârâtilor si a modificat în parte sentinta recurata în sensul celor dispuse prin dispozitiv.

Domenii speta

Spete similare