Calcul si plata drepturilor salariale

Deliberând asupra prezentei cauze, reţine următoarele :

Prin acţiunea înregistrată sub nr. X/104/2019 pe rolul Tribunalului Olt, Sindicatul Învăţământului Preuniversitar O, în calitate de reprezentant legal al membrului de sindicat B M M, a chemat în judecată pe pârâta Şcoala Gimnazială „N C” S, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună:

I - calculul şi plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând majorarea salariului de bază cu 7% sau 10% după caz, acordată diferenţiat personalului didactic care asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar - începând cu data de 14.01.2019, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii;

II - plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite pentru predare simultană, respectiv pe perioada predării simultane în învăţământul preşcolar şi a menţinerii prevederilor legale care au instituit dreptul la acordarea majorării salariale solicitate;

III - plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma menţionată la pct. I, ce

reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumei cuvenite, începând cu data naşterii dreptului

si până la plata sumei datorate.

În motivarea cererii a arătat că  începând cu data de 1 iulie 2017, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. In Anexa nr. I la lege (familia ocupaţională de funcţii bugetare "învăţământ), Capitolului I - Subcapitolul II (Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ), la art. 7, se prevede: „Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învăţământul preşcolar, primar sau gimnazial, primeşte o majorare a salariului de bază, după cum urmează: a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creştere cu 7% a salariului de bază deţinut; b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creştere cu 10% a salariului de bază deţinut; c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creştere cu 15% a salariului de bază deţinut; d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creştere cu 20% a salariului de bază deţinut."

Membra de sindicat reprezentată a asigurat şi asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar pentru mai multe grupe.

Astfel, din adeverinţa emisă de pârâta unitate de învăţământ rezultă că, în loc să îşi desfăşoare activitatea cu o singură grupă - mică, mijlocie, mare - membra de sindicat asigură predarea copiilor ale căror vârste corespund mai multor grupe diferite.

Astfel, doamna B M M, încadrată pe funcţia de educatoare, predă simultan pentru copii de grupă mică + grupă mijlocie+grupă mare, deci  3 grupe diferite.

În plus, aşa cum rezultă din aceeaşi adeverinţă, predarea simultană unor copii cu vârste corespunzătoare unor grupe diferite necesită o tratare diferenţiată a acestora, iar evaluarea se realizează diferenţiat şi simultan pentru toate cele 3 nivele de vârstă.

Deşi activitatea s-a desfăşurat în condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, membrii de sindicat reprezentaţi nu au beneficiat şi de majorarea cu 10% a salariului de bază, corespunzătoare activităţii desfăşurate în regim simultan cu 3 grupe.

Astfel, în raport de numărul de grupe cărora le corespund copiii cu care îşi desfăşoară activitatea, membra de sindicat reprezentată trebuie să beneficieze de următoarele majorări salariale respectiv o creştere de 10%, corespunzătoare unui număr de 3 grupe.

Neplata drepturilor respective este nelegală nu doar în raport de dispoziţiile exprese ale Legii-cadru nr. 153/2017, dar şi din perspectiva practicii în materie a Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1615/20.12.2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99/08.11.2012), a statuat:

„...textul de lege criticat [în speţă art. 6 din anexa nr. 5 "Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic şi personalului didactic auxiliar din învăţământ" la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ - n.a.] creează o diferenţă de tratament juridic între cadrele didactice din ciclul primar şi cele din ciclul gimnazial, în sensul că beneficiul sporului de predare simultană este acordat numai primei categorii de personal. Or, ambele categorii de cadre didactice predau în regim simultan, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea  neuropsihică  si efortul psihic depus sunt aceleaşi. În aceste condiţii, Curtea reţine că, deşi ambele categorii de personal prestează activitate didactică în condiţii de predare simultană, tratamentul juridic în privinţa recompensării acestui efort psihic este diferit, uneia acordându-i-se sporul de predare simultană, alteia nu. Diferenţierea operată, şi anume în funcţie de ciclul de învăţământ, respectiv primar sau gimnazial, în condiţiile în care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferenţiat aplicat. Este evident că învăţământul primar şi gimnazial sunt parte componentă a învăţământului preuniversitar, astfel încât nu se poate susţine că sporul de predare simultană se cuvine numai unui anumit nivel din acest sistem (celui primar), atât timp cât această modalitate de predare se desfăşoară şi în cadrul următorului nivel (în cel gimnazial). (...) în aceste condiţii, sintagma "în învăţământul primar" cuprinsă în textul de lege criticat este neconstituţională, fiind contrară art. 16 din Constituţie, întrucât limitează acordarea sporului de predare simultană numai la o anumită categorie de cadre didactice din învăţământul preuniversitar, fără a exista vreo justificare obiectivă şi raţională în acest sens.”

Rezumând, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că plata sporului numai pentru cadrele didactice care asigură predarea la clasele organizate în regim simultan în învăţământul primar reprezintă o gravă încălcare a principiului egalităţii, consacrat de art. 16 din Constituţie. în consecinţă, Curtea a precizat expres ca, de la data publicării deciziei (respectiv de la data de 8 februarie 2012, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99), cadrele didactice îndreptăţite - atât cele din învăţământul PRIMAR, cât şi cele din învăţământul GIMNAZIAL - vor beneficia de plata pe viitor a sporului de predare simultană.

Considerentele deciziei Curţii Constituţionale sunt aplicabile în mod similar şi în cauza de faţă, învăţământul preşcolar fiind o componentă a învăţământului preuniversitar, ca şi învăţământul primar şi cel gimnazial, astfel cum rezultă expres din dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 23 „(1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri: a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare; b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV; c) învăţământul secundar, care cuprinde: (i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-VIII; (ii) învăţământul secundar superior (...)."

În consecinţă, legiuitorul, ţinând cont de Decizia Curţii şi pentru a nu perpetua discriminarea existentă între cadrele didactice din învăţământul preuniversitar (indiferent de nivelul acestuia - preşcolar, primar sau gimnazial) care desfăşoară activitatea de predare în regim simultan, a reglementat expres remunerarea corespunzătoare a acestora.

Este, deci, inadmisibil ca, în condiţiile în care legea prevede expres acordarea dreptului, pârâta să nu acorde majorarea salarială corespunzătoare. Nu există nici un argument legic sau logic care să justifice neplata drepturilor în cauză, pentru că acesta ar echivala cu golirea de conţinut a textului art. 7 din Anexa nr. 1, Capitolul I, Subcapitolul B al Legii-cadru nr. 153/2017.

Mai mult, în considerarea principiului constituţional consacrat la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendinţe de reglementare a unor drepturi pur formale, acordarea majorării salariate solicitate se impune a fi acordată, prin prisma celor invocate anterior, pentru ca dreptul cadrelor didactice, reglementat de lege, să nu devină doar o obligaţie lipsită de conţinut.

În concluzie, de la data de 01.07.2017 (data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) se majorează salariile de bază ale tuturor cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care desfăşoară activitate în regim simultan. Cum activitatea de predare nu se derulează în perioada vacanţelor, drepturile sunt datorate abia de la începerea cursurilor noului an şcolar 2017-2018 (a cărui durată este de la 1 septembrie la 31 august), de la data desfăşurării efective a activităţii în regim simultan precizată în adeverinţele emise de pârâta unitate de învăţământ şi anexate prezentei în copii certificate.

Membra de sindicat reprezentată îndeplineşte condiţiile pentru acordarea sporului pentru predare simultană, dar nu au beneficiat de acesta, aspecte care rezultă din adeverinţa emisă de unitatea de învăţământ pârâtă.

Solicită admiterea capătului I de cerere astfel cum a fost formulat şi obligarea pârâtei la calculul şi plata drepturilor salariate neacordate - reprezentând majorarea salariului de bază cu 10%, acordată diferenţiat personalului didactic care asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar - începând cu data de 14.01.2019, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii.

II. Pentru considerentele detaliate la pct. I, având în vedere faptul că raţionamentul îşi va păstra valabilitatea şi după data pronunţării sentinţei, ţinând cont de situaţia de fapt şi pentru a nu fi nevoie de declanşarea periodică a unor litigii cu acelaşi obiect, apreciază că se impune şi admiterea capătului II de cerere, cu obligarea pârâtei şi la plata pe viitor a sporului pentru predare simultană, respectiv pe perioada predării efective în regim de simultan şi a menţinerii prevederilor legale care au instituit dreptul la acordarea majorării salariale solicitate.

III. În acelaşi timp, consideră că, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, pârâta datorează şi dobânda legală penalizatoare pentru majorarea salariului de bază, cuvenită pentru predare simultană şi neachitată, reprezentând lipsa folosinţei drepturilor cuvenite.

Arată că potrivit Codului muncii republicat se prevede, la art. 278 alin. (1): „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile". În consecinţă, apreciază că, şi în privinţa daunelor interese datorate de pârâtă membrilor de sindicat reprezentaţi pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul Cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), şi anume:

„Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.

Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care

acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ţine seama de reducerea unor cheltuieli

sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligaţiei.

(3) Creditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. (2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă. (3) Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligaţiei”.

În egală măsură, arată că incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."

Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că: „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti - art. 1 - şi că „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.

În condiţiile în care este o întârziere la plata unei obligaţii de plată, se discută despre dobânda legală penalizatoare, astfel cum este aceasta definită la art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011: „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare".

În acelaşi sens sunt şi Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7/27.04.2015 şi nr. 21/22.06.2015 (pronunţate în recursuri în interesul legii), instanţa supremă statuând obligativitatea plăţii dobânzii penalizatoare - obligatorii, potrivit art. 517 alin. (4) din Noul cod de procedură civilă.

În sensul celor de mai sus s-a pronunţat în recurs în interesul legii şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 2/17.02.2014 (dosar nr. 21/2013), a statuat: „în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (i), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (...)".

Apreciază că acordarea dobânzii legale penalizatoare se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai majorării salariate de 10% pentru predare simultană) fiind privaţi de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenţei şi data plăţii efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancţiune pentru întârzierea la plată a unor obligaţii, dispuse - în cazul de faţă - de lege în sarcina angajatorului.

Solicită şi admiterea capătului III de cerere astfel cum a fost formulat şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente dreptului solicitat prin capătul principal al cererii de chemare în judecată.

În drept, invocă următoarele prevederi legale: art. 148 şi urm şi art. 194 din Noul Cod de Procedură Civilă; art. 268 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011; ale art. 7 din Anexa nr. 1, Capitolul I, Subcapitolul B al Legii-cadru nr. 153/2017; art. 23 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare; art. 1 alin. (5) din Constituţia României; art. 2 şi art. 3 din OG nr. 13/2011 şi art. 1530, art. 1531 şi art. 1535 din Noul Cod civil.

În susţinere au fost depuse la dosar: tabel nominal cu membra  SIP, cu acordul acesteia de promovare a acţiunii, adeverinţă emisă de unitatea de învăţământ, CI.

Pârâta, legal citată,  nu a depus întâmpinare  şi nu a solicitat probe în apărare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine şi constată, raportat la probele administrate şi textele legale incidente,  următoarele:

Membra de sindicat este angajată la unitatea pârâtă, pe funcţia de educatoare şi predă simultan la o grupă constituită din copii cu vârste diferite, respectiv grupa mică, mijlocie  şi mare, fapt ce necesită o tratare diferenţiată a acestora, iar evaluarea se realizează diferenţiat şi simultan pentru cele 3 nivele de vârstă, aşa cum rezultă din adeverinţa depusă la dosar – fila 15 dosar.

Tot din această adeverinţe, rezultă că nu a beneficiat de majorarea salariului de bază pentru predarea simultană.

Se reţine că  începând cu data de 1 iulie 2017, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

În Anexa nr. I la lege (familia ocupaţională de funcţii bugetare "învăţământ), Capitolului I - Subcapitolul II (Reglementări specifice personalului didactic din învăţământ), la art. 7, se prevede:

„Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învăţământul preşcolar, primar sau gimnazial, primeşte o majorare a salariului de bază, după cum urmează: a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creştere cu 7% a salariului de bază deţinut; b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creştere cu 10% a salariului de bază deţinut; c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creştere cu 15% a salariului de bază deţinut; d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creştere cu 20% a salariului de bază deţinut."

Membra de sindicat reprezentată a asigurat şi asigură predarea simultană în învăţământul preşcolar pentru mai multe grupe – mică, mijlocie şi mare - şi predă copiilor ale căror vârste corespund mai multor grupe diferite.

Astfel, membra de sindicat, încadrată pe funcţia de profesor învăţământ preşcolar, predă simultan pentru copiii de grupă mică + grupă mijlocie + grupă mare, deci 3 grupe diferite, revenindu-i o creştere a salariului de bază deţinut cu 10%.

Deşi activitatea acestora s-a desfăşurat în condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, membra de sindicat reprezentată, nu au beneficiat şi de majorarea cu 10% a salariului de bază, corespunzătoare activităţii desfăşurate în regim simultan cu 3 grupe.

 Cum în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, care, potrivit art. 272 coroborat cu art. 168 din Codul muncii, avea obligaţia de a face dovada plăţii majorării de salariu către reclamanţi şi faţă de situaţia că pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu a depus acte în apărare, ci mai mult prin adeverinţa emisă şi aflată la dosar – fila 13, a recunoscut că nu se beneficiază de majorarea salariului de bază pentru predarea simultană, instanţa va admite primul capăt de cerere şi va obliga pârâta la calculul şi plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând majorarea salariului de bază cu 10% începând cu data de 14.01.2019.

Pentru aceleaşi considerente va obligă pârâta şi la plata pe viitor a drepturilor salariale cuvenite pentru predare simultană în învăţământul preşcolar, până la intervenirea unei cauze legale de încetare sau stingere a obligaţiei.

În ceea ce priveşte plata dobânzii legale penalizatoare, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1530 din Codului civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei.

Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. (art. 1531 alin. 1 şi 2 C.civ.).

Potrivit art. 1535 alin. 1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil, debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi.

Cum în speţă s-a solicitat plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând majorarea salariului de bază cu 10% începând cu data de 01.09.2018, pârâta este de drept în întârziere, în conformitate cu dispoziţiile art. 1523 alin. 2 lit. d) din C. civ., drepturile solicitate fiind ajunse la scadenţă, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv 01.09.2018, începutul anului şcolar.

Prin neexecutarea integrală a creanţei la data când era datorată, adică atunci când a devenit certă, lichidă şi exigibilă, s-a produs în patrimoniul reclamantei un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul şi beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflaţie, reprezentând o sancţiune pentru neexecutarea obligaţiei de plată.

 Pentru aceste considerente, instanţa urmează să admită şi capătul de cerere accesoriu şi să oblige pârâta şi la plata dobânzii legale aferente.

Având în vedere că prin neacordarea indemnizaţiei cuvenite membra de sindicat a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naţionale, instanţa va obliga pârâta şi la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.

 Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Data publicarii pe portal: 31.07.2020

Domenii speta

Spete similare