Nelegala citare a partii, imposibilitatea exercitarii dreptului la aparare

Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. X/16.10.2019, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2019, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul P T, CNP – , cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat G A F, cu sediul profesional în municipiul C, str, judeţul D şi pe pârâţii C F, CNP – , domiciliat în comuna E, sat B, judeţul V, C M, CNP – , domiciliată în comuna D, sat Fu, judeţul O, C M V, CNP – , domiciliat în comuna D, sat F judeţul O, P M A (FOSTĂ C), domiciliată în comuna D, sat F, judeţul O, C D I(FOSTA C), CNP - domiciliată în comuna D, sat R, judeţul O, având ca obiect succesiune.

S-a constatat deschisă succesiunea autoarei C N, decedat la data de 06.05.2017, cu ultim domiciliu în  comuna D, Judeţul O. 

S-a constatat că pârâţii C F, C M, C M V, P M A (FOSTĂ C), C D I(FOSTA C), sunt străini de succesiune prin neacceptare.

S-a constatat că unicul moştenitor acceptant  al averii rămase  de pe urma autorului autoarei C N, este reclamantul P T, in calitate de descendent gradul I.

S-a constatat că masa succesorala se compune din: imobil casa de locuit in suprafaţa construita de 74,98 m.p. situata pe raza comunei D, Judeţul O, suprafaţa de 1053 m.p. teren intravilan situat pe raza comunei D, Judeţul O, conform T.P. X/82 din 10.08.2001, suprafaţa de 4200 m.p. teren arabil extravilan situat in X/1, P 18,  conform T.P. X/82 din 10.08.2001, suprafaţa de 5882 m.p. teren arabil extravilan situat in T X/1, P 14, conform T.P. X/82 din 10.08.2001,situate pe raza comunei D Judeţul O.

S-a constatat ca reclamantului P T, îi revine dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor care compun masa succesorala.

S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, la data de  02.04.2019, sub numărul X/207/2016, reclamantul P T a chemat în judecata pe pârâţii C F, C M, C M V, P M A (FOSTĂ C), C D I (FOSTA C), solicitand instantei ca prin hotărârea ce o va pronunţata să dispună partajarea averii succesorale a autoarei C N. decedată la data de  6 mai 2017 ( mama reclamantului) privind bunurile succesorale rămase în patrimoniul acesteia la data decesului, si să se constate că reclamantul este singurul moştenitor legal, pârâţii  fiind străini de succesiune prin neacceptare.

În fapt, se arată că, autoarea C N a decedat la data de 6 mai 2017, având ultimul domiciliu în Comuna D, Judeţul O, iar masa succesorală rămasă de pe urma acesteia‚ se compune din următoarele suprafeţe de teren înscrise în TP nr. X/82/10.08.2001 emis de numele defunctei:  4200 mp teren arabil_extravilan, situat în Tarlaua X/1, Parcela X, cu număr cadastral X, înscris în CF numărul X a localităţii D, suprafaţa de 5882 mp teren arabil_extravilan, situat în Tarlaua X/1, parcela X, cu număr cadastral X şi este înscris în CF numărul  211  a localităţii D, suprafaţa de 1053 mp teren intravilan, situat în Tarlaua X, Parcela X, cu număr cadastral X şi înscris în CF numărul X a localităţii D.

De asemenea, un imobil casă de locuit, în suprafaţă construită de 74,98 mp amplasată pe terenul din intravilan mai sus indicat, cu număr cadastral X, înscris în CF numărul X a localităţii D.

Reclamantul a menţionat ca, autoarea a avut trei copii rezultaţi din relaţiile de concubinaj:  C G, pârâtul C F şi reclamantul P T.

Se arată că fratele său C G,  a decedat în anul 2018, ulterior mamei sale,  care a decedat la 6 mai 2017, astfel că vin prin retransmitere, moştenitorii acestuia, respectiv pârâţii C M- soţie  si  C M V, P (FOSTĂ C) M şi C (FOSTĂ C) L, fii-descendenţi de gr. I., care însă nu au făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii.

Prin urmare, C G şi moştenitorii săi sunt străini de succesiunea autoarei, prin neacceptare, situaţie în care este si pârâtul C F.

Reclamantul a menţionat că a rămas cu mama sa, ocupându-se de îngrijirea şi întreţinere acesteia, inclusiv când a fost bolnavă, precum şi ulterior de înmormântarea  şi pomeniri, potrivit datinilor creştineşti.

După decesul autoarei, reclamantul a precizat că a fost singurul care a preluat întreaga masă succesorală, iar suprafeţele de teren extravilan le-a dat în arendă, primind în exclusivitate contravaloarea folosinţei terenului arendat, astfel că este singurul moştenitor care a preluat posesia şi folosinţa bunurilor succesorale, pe care le-a administrat.

Se arata că pârâţii nu au luat niciun bun din succesiunea autoarei, nu au preluat posesia imobilelor şi nu au făcut niciun act de conservare sau administrare în legătură cu masa succesorală, fiind străini de succesiune prin neacceptare, în conformitate cu disp. art. 1103 alin. (1), art. 1108 alin. 1,2,3 şi art. 1110 Cod Civil., motiv pentru care a solicitat atribuirea întregii mase succesorale, pe care o evaluează la suma totală de 29.388,8 lei.

În drept, îşi întemeiază prezenta cerere de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 953, 954, 957, 963, 970 şi următoarele din Noul Cod Civil coroborate cu dispoziţiile art. 979-995 din NCPC.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba testimonială cu doi martori pentru a dovedi că a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii.

La dosar au fost depuse înscrisuri: act de identitate, certificat de deces, acte de stare civilă, TP nr. X/82/10.08.2001,  contract de vânzare-cumpărare nr. X/1983,  extras de carte funciara, încheierea de verificare a evidenţelor succesorale nr. X/09.04.2019, împuternicire avocaţială, iar ulterior au fost depuse extrase din registrul de naştere, respectiv de căsătorie pentru uz oficial privind pe pârâţi, taxa judiciară de timbru si certificat de rol fiscal, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale.

În şedinţa publică din data de 18.09.2019, au fost audiaţi martorii D L M si  P I, ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosar.

La dosar au fost depuse de către reclamant interogatoriile propuse a fi administrate pârâţilor şi având în vedere lipsa acestora la termenul de judecata la care au fost legal citaţi, respectiv din 18.09.2019, instanţa a făcut aplicarea disp. art. 358 Cpc.

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Autoarea  C N a decedat la data de 6 mai 2017, având ultimul domiciliu în Comuna D, Judeţul O, iar masa succesorală rămasă de pe urma acesteia‚ se compune din următoarele suprafeţe de teren înscrise în TP nr. X/82/10.08.2001 emis de numele defunctei:  4200 mp teren arabil_extravilan, situat în Tarlaua X/1, Parcela X, 5882 mp teren arabil_extravilan, suprafaţa de 1053 mp teren intravilan, situat în Tarlaua X, Parcela X şi un imobil  casă de locuit, în suprafaţă construită de 74,98 mp amplasată pe terenul din intravilan mai sus indicat, bunuri situate in comuna  D, jud. O.

Din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale  emisă de pe urma acesteia (f.108), rezultă că au rămas ca moştenitori pârâtul C F şi reclamantul P T, in calitate de fii , respectiv C M V, P  M şi C  L, în calitate de nepoţi.

Cu înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv TP nr. X/82/10.08.2001 emis de numele autoarei  C N,  contract de vânzare-cumpărare nr. X/1983, extrasele de carte funciară din care rezultă că aceste bunuri sunt înscrise în cartea funciară a localităţii D Judeţul O,  s-a făcut dovada existenţei bunurilor imobile ce  compun masa succesorală.

Astfel că instanţa a reţinut că masa succesorală se compune din următoarele bunuri: un imobil casa de locuit in suprafaţa construita de 74,98 m.p. situata pe raza comunei D, Judetul O, suprafaţa de 1053 m.p. teren intravilan, suprafaţa de 4200 m.p. teren arabil extravilan, suprafaţa de 5882 m.p. teren arabil extravilan situat in T X/1, P X,  terenuri situate pe raza comunei D, Judeţul O, conform T.P. X/X din 10.08.2001.

Potrivit  art. 1143 alin (1) C.civ. nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune moştenitorii putând cere oricând ieşirea din indiviziune chiar şi atunci când există convenţie sau clauze testamentare.

Potrivit  art. 984 alin. 1 din Codul de procedură civilă  dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună .

În baza prev. art. 670 cod civ. partajul poate fi făcut prin buna învoiala sau prin hotărâre judecătorească în condiţiile legii.

Având in vedere aceste dispoziţii legale, instanţa a admis cererea şi a constatat deschisă succesiunea autoarei C N, decedată la data de 06.05.2017, cu ultimul domiciliu în  comuna D, Judeţul O. 

Cu privire la solicitarea reclamantului de a se constata că pârâţii sunt străini de succesiunea autoarei, întrucât nu au luat niciun bun din succesiunea acesteia, nu au preluat posesia imobilelor şi nu au făcut niciun act de conservare sau administrare în legătură cu masa succesorală, instanţa a reţinut ca potrivit disp. art. 1103 Noul C.civ. dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

Potrivit art. 1108 din Codul Civil: „(1) Acceptarea poate fi expresă sau tacită.(2)Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.(3)Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor."

Art. 1110 din Noul Cod Civil, statuează care sunt actele cu valoare de acceptare tacită.

Astfel, a constatat instanţa că potrivit materialului probator administrat în cauză, depoziţiile martorilor audiaţi, rezultă că pârâţii nu au exercitat dreptul de opţiune succesorală în termenul prevăzut de art. 1103 C.civ.

Prin urmare, neexercitarea dreptului de opţiune succesorala în acest termen, atrage stingerea dreptului de a accepta moştenirea, eredele neacceptant devenind străin de moştenire si pe cale de consecinţa instanţa va constata ca pârâţii C F, C M, C M V, P M A (FOSTĂ C), C D I(FOSTĂ C), sunt străini de succesiune prin neacceptare.

Instanţa a constatat că unicul moştenitor acceptant al averii rămase de pe urma autoarei C N, este reclamantul P T, în calitate de descendent gradul I, căruia îi va reveni dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor care compun masa succesorala.

S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C M V, prin care solicită admiterea apelului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. Solicită, de asemenea, obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

În fapt, prin sentinţa civilă apelată a fost admisă cererea principală, constatându-se deschisă succesiunea defunctei C N, s-a constatat că pârâţii sunt străini de succesiune prin neacceptare, unicul moştenitor acceptant al averii rămase de pe urma decesului defunctei C N fiind reclamantul intimat.

Consideră că sentinţa civilă nr. X/207/2019 este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Precizează că nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui dosar decât după comunicarea sentinţei civile (acesta fiind şi motivul pentru care a declarat apel în ultimul moment), toate comunicările şi citaţiile fiind trimise la o adresa la care nu locuieşte, aşa cum rezultă din cartea de identitate pe care o ataşează la prezenta cerere, procedura de comunicare fiind astfel viciată. Toate înscrisurile, atât ale sale cât şi ale celorlalţi pârâţi au fost comunicate numitei C M, pârâtă şi ea în prezenta cauză.

Aşa cum de altfel s-a menţionat şi în cererea principală subsemnatul şi pârâtele -intimate P ( FOSTA C ) M, C L şi C M veni la moştenirea defunctei C N, prin retransmitere, tatăl lor C G decedând la data 21.08.2018.

Consideră că instanţa de judecată a analizat şi interpretat în mod eronat probele administrate şi a constatat că pârâţii nu au exercitat dreptul de opţiune succesorală în termenul prevăzut de art. 1103 Cod Civil, însă întregul probatoriu administrat în cauză trebuia raportat la tatăl lor şi la acceptarea succesiunii de către acesta. Chiar şi aşa şi subsemnatul şi tatăl său au participat la înmormântarea bunicii, au cumpărat toate hainele de înmormântare, toate băuturile pentru pomana (vin, ţuica, suc, etc.) dar şi alte produse, au ajutat la organizarea înmormântării şi pomenirii defunctei C N şi au făcut demersuri pentru eliberarea actelor necesare înmormântării.

Tatăl său o vizita frecvent pe defuncta C N, locuind foarte aproape de aceasta, având o relaţie foarte apropiată şi nu înţelege de ce reclamantul intimat afirmă prin cererea principală că doar el s-a interesat de defunctă întrucât el s-a stabilit în Craiova de puţin timp, fiind plecat în străinătate foarte mulţi ani.

Instanţa de judecata a constatat că este străin de succesiune având în vedere strict depoziţiile celor două martore audiate în cauză deşi la termenul din data de 26 iunie 2019 a fost încuviinţată proba testimonială cu martorele: D L şi A V, ulterior însă audiindu-se în cauză martorul. P I, fără a se depune vreo dovadă că martora încuviinţată este plecată în străinătate, acesta fiind motivul înlocuirii.

Menţionează că împreună cu martora înlocuită a mers şi a făcut cumpărăturile pentru înmormântare şi ea cunoştea exact contribuţia sa şi a tatălui său la cheltuielile de înmormântare şi pomenire ale defunctei C N.

În prezent, în imobilul casă de locuit ce aparţină defunctei nu locuieşte niciunul dintre moştenitori, iar terenurile extravilane sunt în arenda la Asociaţia care le preluase dinainte de decesul defunctei.

Consideră că sentinţa civilă apelată este nelegală întrucât nu s-a stabilit calitatea lor, a pârâţilor, ca moştenitori cu vocaţie succesorală ai defunctului C G pentru a putea veni la succesiunea defunctei C N şi pentru ca instanţa de judecată să poată să se pronunţe cu privire la acceptarea succesiunii. Nu a fost depusă, de altfel, la dosarul cauzei Anexa 24, respectiv Sesizarea de deschiderea succesiunii de pe urma defunctului C G sau încheierea de verificare a evidentelor succesorale.

Ca atare, solicită admiterea apelului, casarea sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Solicită de asemenea obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

În drept, invocă prevederile art. 460 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Dovada o va face cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Faţă de apelul promovat, intimatul reclamant P T a formulat întâmpinare, prin care solicită: în temeiul dispoziţiilor art. 480, alin. (1) din NCPC, să se dispună respingerea apelului şi păstrarea sentinţei atacate, aceasta fiind temeinică şi legală, raportat la probatoriul care a fost administrat în fata instanţei de fond;  în temeiul dispoziţiilor art. 453, alin. (1) din NCPC, să se dispună obligarea apelantului la plata tuturor cheltuielilor de judecată pe care subsemnatul le va efectua în prezenta cale de atac.

Prin cererea de chemare în judecată pe care subsemnatul a formulat-o a solicitat instanţei de fond, în speţă Judecătoriei Caracal, partajarea averii succesorale după defunctă sa mamă, C N, decedată la data de 6 mai 2017, privind bunurile succesorale rămase în patrimoniul acesteia la data decesului, aşa cum le-a indicat în cadrul cererii de chemare în judecată, cu consecinţa constatării faptului că subsemnatul reclamant-intimat este singurul moştenitor legal acceptant al defunctei, pârâţii fiind străini de succesiunea acesteia prin neacceptare.

Prin sentinţa civilă apelată, instanţa de fond a dispus „Admite acţiunea, având ca obiect succesiune. Constată deschisă succesiunea autoarei C N. Constata ca pârâţii sunt străini de succesiune prin neacceptare. Constată că unicul moştenitor acceptant al averii rămase de pe urma autorului autoarei C N, este reclamantul P T, in calitate de descendent gradul 1. Constata ca masa succesorala. Constata ca reclamantului P T, îl revine dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor care compun masa succesorala. Se ia act ca reclamanta nu solicită cheltuieli de judecata ".

Referitor la prima susţinere din cadrul motivelor de apel, susţinere în virtutea căreia apelantul a solicitat admiterea apelului, „casarea sentinţei" (dorind probabil să solicite anularea sentinţei) şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pe considerentul că el nu ar fi avut cunoştinţă niciodată de existenţa acestui dosar, ci „decât după comunicarea sentinţei civile" solicită respingerea acestui motiv de apel, întrucât el nu corespunde realităţii.

Apelantul susţine faptul că toate comunicările şi citaţiile au fost trimise la o adresă la care el nu locuieşte, pe cale de consecinţă procedura de comunicare şi inclusiv de citare, fiind viciată.

Tot apelantul arată faptul că toate „înscrisurile", atât ale sale, cât şi ale celorlalţi pârâţi au fost comunicate mamei sale, numita C M, pârâtă şi ea în prezenta cauză.

Învederează faptul că susţinerile mai sus expuse şi invocate ca şi prim motiv de apel sunt simple alegaţii ale apelantului pe care va trebui să le probeze în prezenta cauză.

Toţi ceilalţi pârâţi-intimaţi au fost citaţi la adresele la care locuiesc efectiv iar pârâta-intimată C M (mama apelantului din prezenta cauză) şi apelantul au fost citaţi la adresa din Comuna D, sat F, Judeţul O, acolo şi unde locuiesc.

Faptul că apelantul are o altă adresă în cartea de identitate, după cum chiar acesta susţine în cadrul motivelor de apel, nu înseamnă că procedura de comunicare a înscrisurilor şi procedura de citare au fost nelegal îndeplinite cu acesta întrucât apelantul merge (frecvent în casa părintească, acolo unde i-a indicat domiciliul şi unde locuieşte mama sa.

Este inadmisibil de acceptat că mama apelantului, care a primit actele de procedură, nu i-a adus la cunoştinţă propriului fiu despre existenţa dosarului pe rolul instanţei.

În realitate, lucrurile au stat în felul următor: încă de la introducerea cererii de partaj, a vorbit cu apelantul-pârât C M V, acesta având mereu cunoştinţă de existenţa dosarului de partaj şi de termenele de judecată.

Plicul cu acţiunea şi citaţiile ulterioare i-au fost înmânate de mama sa, C M, atunci când venea apelantul acasă.

Motivul pentru care apelantul pârât a declarat prezenta cale de atac este cu totul altul şi anume acela că după ce a fost comunicată părţilor sentinţa civilă apelată în prezenta cauză, apelantul i-a trimis un mesaj pe telefon, ulterior discutând şi telefonic şi l-a rugat să vorbească cu sora lui, P (FOSTĂ C) M A, care este nepoata sa de frate şi să o roage, dar să o şi convingă, în calitate de unchi ai ei, să renunţe la succesiunea după tatăl său (fratele său decedat), privind bunurile ce au rămas la masa succesorală a acestuia.

I-a spus că este o problemă a lor de familie, în care nu doreşte să nu fie implicat iar pe de altă parte şi dacă ar fi purtat vreo discuţie cu sora apelantului, nu avea cum să o convingă pe aceasta să renunţe la succesiunea tatălui lor.

Atunci, apelantul s-a supărat pe subsemnatul şi i-a spus că în atare condiţii, va declara şi el apel în prezenta cauză.

I-a spus faptul că poate să facă ce vrea dar ştie foarte clar că singurul care a acceptat succesiunea mamei a fost subsemnatul. Apoi, i-a spus că cel puţin declară apel, citează „ca să mă încurce"'.

Dacă nu ar fi avut cunoştinţă de existenţa dosarului, atunci se întreabă cum a luat cunoştinţă de existenţa sentinţei civile apelate, apelantul arătând faptul că ”Eu nu am avut cunoştinţă de existenţa acestui dosar decât după comunicarea sentinţei civile”.

Dacă susţine că nu locuieşte la adresa unde a fost citat şi nu i-au fost comunicate citaţiile şi actele de procedură (cel puţin de către mama sa, C M), atunci cum a intrat în posesia sentinţei civile pe care a apelat-o? pentru că nu explică în niciun mod acest lucru.

Concluzionând pe acest motiv de apel, apelantul a avut mereu cunoştinţă de existenţa procesului, adresa unde a fost citat fiind casa sa părintească, unde merge în mod frecvent, toate actele de procedură fiind primite de mama sa, C M, cu care este într-o relaţie foarte bună şi care cu siguranţă i-a comunicat actele de procedură primite de apelant la casa sa părintească, aşa cum probabil s-a întâmplat şi cu sentinţa civilă apelată.

Din câte cunosc, apelantul munceşte într-o altă localitate, dar merge frecvent, în special în weekend-uri, la casa părintească, acolo unde i s-au comunicat actele de procedură şi a fost citat.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, care vizează fondul cauzei, şi acesta este nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală în urma administrării probatoriului ce a fost corect analizat de către instanţă.

Din tot probatoriul administrat în faţa instanţei de fond a rezultat faptul că subsemnatul este singurul care a făcut acte de acceptare a succesiunii mamei sale, ceilalţi moştenitori ai mamei fiind străini de succesiunea acesteia, prin neacceptare.

Nici apelantul-pârât şi nici autorul său nu au făcut vreun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctei.

Apelantul nu a fost în măsură nici măcar prin cererea de apel să indice un minim act de acceptare tacită a succesiunii, astfel cum au fost ele reglementate ac legiuitor şi reţinute în practica judiciară, arătând doar că el şi tatăl său ar fi participat la înmormântarea defunctei, ar fi cumpărat toate hainele de înmormântare iar pentru pomană, vin, ţuică, suc dar şi alte produse, că ar fi organizat înmormântarea şi pomenirea defunctei şi ar fi făcut demersuri pentru eliberarea actelor necesare înmormântării.

Acestea mai sus descrise nu sunt acte de acceptare tacită a succesiunii, suportarea anumitor cheltuieli pentru înmormântarea şi pomenirea unui defunct reprezentând doar îndeplinirea unei datorii morale a moştenitorilor acestuia faţă de ascendentul lor, aspecte reţinute în mod unitar de practica şi doctrina judiciară.

Potrivit art. lio8 din Codul Civil: „ (1) Acceptarea poate fi expresă sau tacită. (2) Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. (3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau, fapt, pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor."

Art. 1110 din Noul Cod Civil statuează care sunt actele cu valoare de acceptare tacită, acte pe care nici apelantul şi nici tatăl său nu le-au făcut faţă de defuncta mea mamă, aceste acte fiind efectuate numai de către subsemnatul care am continuat să posed şi să folosesc întreg patrimoniul succesoral, aspect ce a rezultat dincolo de orice dubiu din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond.

Într-adevăr, apelantul arată că tatăl său doar o vizita pe defuncta mamă, însă subsemnatul a fost cel care a avut grijă de aceasta.

Este real că în imobilul succesoral nu locuieşte niciunul dintre moştenitori, însă posesia îi aparţine subsemnatului, întrucât după decesul mamei, toate cheile de la imobil au fost preluate de subsemnatul, fiind cel care s-a ocupat şi se ocupă şi în prezent de întreţinerea şi administrarea imobilului, aspect confirmat şi de depoziţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond, martori care cunosc în mod nemijlocit toate aceste aspecte.

În ceea ce priveşte terenurile extravilane, acestea au fost date în arendă la asociaţia agricolă de defuncta mamă, însă după decesul mamei, subsemnatul a fost singurul dintre moştenitori care a mers şi a discutat cu reprezentantul legal al asociaţiei care are terenurile în arendă şi tot subsemnatului i-a fost şi îi este acordată contravaloarea arendei.

Faţă de considerentele mai sus expuse, solicită respingerea apelului şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

În apel, înţelege să se folosească de probele administrate în faţa instanţei de fond, probe ce rămân câştigate cauzei iar ca probe noi în apel, înţelege să se folosească de următoarele probe: interogatoriul apelantului C M V şi al intimatei C M (mama acestuia) având ca teză probatorie, dovedirea faptului că apelantul a avut cunoştinţă de existenţa procesului şi că mama sa i-a comunicat citaţiile şi actele de procedură;  proba testimonială cu doi martori, aceştia fiind: D L M şi A V, ambele având adresele indicate la dosarul de fond al cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul  reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/16.10.2019, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2019, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul P T în contradictoriu cu pârâţii C F, C M, C M V, P M A, C D I, având ca obiect succesiune şi s-a constatat deschisă succesiunea autoarei C N, decedată la data de 06.05.2017, cu ultim domiciliu în  comuna D, Judeţul O.  Totodată, s-a constatat că pârâţii sunt străini de succesiune prin neacceptare, unicul moştenitor acceptant  al averii rămase de pe urma autorului autoarei C N fiind reclamantul P T, in calitate de descendent gradul I, căruia îi revine dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor care compun masa succesorala.

Primul motiv de apel vizează nelegala citare a apelantului-pârât Chidu Mihai-Valentin, care a arătat că, deşi a fost citat în comuna D, sat Frăsinetu, jud. Olt, nu domiciliază la această adresă.

Din verificările efectuale în apel a rezultat că apelantul-reclamant nu mai domiciliază la această adresă din anul 2013, domiciliul activ fiind în oraşul Corabia, jud. Olt, astfel încât Tribunalul apreciază că motivul de apel este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În drept, Tribunalul reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Conform art. 174 alin. (1) C. proc. civ., „Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă"; neregularitatea actelor de procedură este sancţionată, potrivit art. 178 din acelaşi act normativ, cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea interesată şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."

Declararea nulităţii unui act de procedură are ca efect lipsirea acestuia de efectele conferite de lege, potrivit principiului quod nullum est nulum producit efectum. Efectul de invalidare a actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea prescripţiilor legale se produce din chiar momentul ivirii nulităţii, iar nu din momentul constatării acesteia, întrucât nulitatea lipseşte actul de efectele sale în ceea ce priveşte funcţia sa procedurală.

Faţă de aspectele mai sus expuse, instanţa apreciază că apelantului i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ.. În plus, faţă de subzistenţa vătămării, se constată că aceasta nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte vătămarea, instanţa reţine că aceasta rezidă şi din încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, în speţă dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.) şi contradictorialitatea (art. 14 din acelaşi act normativ), pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanţa de judecată, părţile litigante şi ceilalţi participanţi la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală.

În ceea ce priveşte conţinutul principiului dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituţională în art. 24 din Constituţia României, acesta constă în posibilitatea recunoscută de lege părţilor litigante de a-şi angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată, precum şi în posibilitatea acestora de a lua cunoştinţă de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepţii, de a exercita căile legale de atac, precum şi în alte prerogative recunoscute de lege părţilor în scopul susţinerii intereselor lor.

Între dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii există o legătură indisolubilă, instanţa trebuind să asigure părţilor posibilitatea de a-şi susţine şi argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar. Însă, în aplicarea acestor principii, este necesar ca părţile să fie încunoştinţate despre termenele de judecată acordate în cauză.

Or, nelegalitatea citării apelantului la toate termenele de judecată, a condus la imposibilitatea exercitării dreptului său la apărare, vătămare care nu poate fi înlăturată, contrar apărărilor intimatului, decât prin anularea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.

Nu poate fi reţinută apărarea intimatului în sensul că apelantul a avut cunoştinţă de existenţa procesului, din moment ce normele imperative de procedură prevăd expres situaţiile în care procedura de citare se acoperă (art.229 C. pr.civ.), prezenta situaţie neîncadrându-se între ele.

În ceea ce priveşte celelalte motive de apel, Tribunalul apreciază că, faţă de soluţia acordată apelului, nu se impune analizarea acestora în acest cadru procesual.

Cum apelantul a solicitat prin apelul declarat trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, în baza art. 480 alin.3 C. pr. civ., se va admite apelul declarat de acesta, cu consecinţa anulării sentinţei civile şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Data publicarii pe portal: 31.07.2020

Domenii speta

Spete similare