Succesiune. Dovada acceptării tacite. Codul civil: art.689,690,700

Succesiune. Dovada acceptării tacite.

Codul civil: art.689,690,700

Actele pur conservatorii nu au valoarea unor acte de acceptare tacită prin ele însele, ci doar dacă sunt susţinute şi de alte elemente care vădesc intenţia succesibilului de a se comporta ca proprietar şi deci însuşirea calităţii de moştenitor.

Durata şi continuitatea actelor materiale de îngrijire şi de îmbunătăţire a imobilului succesoral, unita cu plata exclusivă a impozitelor aferente pe o perioadă foarte lungă de timp exclud caracterul unor acte întâmplătoare sau de administrare în interesul tuturor moştenitorilor şi dovedesc însuşirea calităţii de moştenitor şi de proprietar.

(C.A.B.S.IV Civ - dec.civ.nr.1314/18.09.2008)

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 28.08.2006, reclamantul C.T.a chemat în judecată pe pârâţii C. N., C.M.,C.P. şi C.V. solicitând să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei C. E.; să se constate că de pe urma defunctei a rămas ca unic moştenitor reclamantul; să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1 compus din teren în suprafaţă de 325 mp şi casă de locuit cu 2 camere, hol şi bucătărie ; să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională formulată la data de 2.10.2006 pârâţii au solicitat instanţei să constate că autorul lor, C.P. a acceptat tacit succesiunea defunctei C.E. să constate că de pe urma defunctei au rămas ca moştenitori, reclamantul pârât şi  pârâţii reclamanţi,aceştia din urmă ca moştenitori ai autorului lor, C.P..

Prin sentinţa civilă nr.2592/19.02.2007 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis cererea principală; a respins cererea reconvenţională ; a constatat deschisă succesiunea defunctei C.E. decedată la data de 27.05.1986; a constatat că de pe urma defunctei a rămas ca unic moştenitor reclamantul  în calitate de fiu, căruia  îi revine întreaga masă succesorală; a constatat că masa succesorală se compune din imobilul situat în Bucureşti,  sector 1 compus din teren în suprafaţă de 325 mp şi construcţie alcătuită din ho, 2 camere, bucătărie, două cămări, hol şi magazie, valoarea masei succesorale  fiind de 112.517,14 lei; a luat act că reclamantul pârât nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că defuncta a avut doi descendenţi  şi anume pe reclamantul pârât şi pe C.P. decedat la 11.05.1993 ai cărui moştenitori sunt pârâţii.

A mai reţinut că reclamantul pârât a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii în sensul art. 689 Cod  civil , locuind în imobilul succesoral şi efectuând  acte de conservare a imobilului, concretizate în reparaţii, punerea de carton pe acoperişul casei, zugrăvit, repararea gardului şi a unei fântâni.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 28.03.2007 au formulat apel pârâţii, criticând-o  pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apel, a fost administrată proba cu interogatoriul intimatului reclamant, în prezenţa unui interpret specializat în mimico-gestică, dat fiind că intimatul reclamant suferă de o hipoacuzie mixtă profundă, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar. La 22.06.2007 s-a luat act de susţinerile apelanţilor privind prenumele complete ale acestora.

Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul a constatat apelul ca fiind nefondat.

În speţă, din răspunsurile părţilor la interogatoriu şi din declaraţiile martorilor, rezultă că după decesul autoarei sale, doar intimatul reclamant pârât a locuit în imobilul succesoral şi a efectuat actele necesare întreţinerii, conservării şi îmbunătăţirii stării imobilului.

În ceea ce priveşte  actele efectuate de pârâţi, pretinse a fi acte de acceptare tacită, tribunalul a constatat că în mod corect instanţa de fond a apreciat din probatoriul administrat, că nu s-a dovedit  existenţa acestora.

Singurele aspecte care se desprind din probatoriul administrat sunt efectuarea de către autorul  apelanţilor a unor acte legate de înmormântarea şi pomenirea mamei sale, care nu sunt însă suficient de relevante  pentru a fi considerate acte de acceptare a succesiunii.

Prin decizia civilă nr.1467/A/16.11.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a  Civilă  s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii-pârâţi-reclamanţi C.N.B.G.,C.H.P.C.M. A.şi  şi C.V. împotriva sentinţei civile nr. 2592/19.02.2007 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, apelanţii fiind obligaţi la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii.

În motivarea recursului, se arată că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii conform art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, deoarece în mod eronat instanţa de apel a menţionat că a fost administrat interogatoriul reclamantului în prezenţa unui interpret specializat, cât timp acest expert nu a existat, şi că tot în mod greşit, instanţa a reţinut ca dovadă a acceptării tacite a moştenirii, efectuarea de către reclamant a lucrărilor de îmbunătăţiri, probele fiind străine de natura cauzei.

În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile  art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, deoarece  în imobilul în cauză, impropriu locuirii, locuieşte fiul reclamantului, ca urmare a înţelegerii şi bunăvoinţei celorlalţi moştenitori, dar că în mod nelegal, instanţa a considerat că existenţa posesiei, actele de conservare şi plata impozitului, ar fi fapte care demonstrează calitatea de unic moştenitor a reclamantului.

Se mai arată, că instanţa nu a ţinut cont de implicarea recurenţilor-pârâţi la înmormântarea defunctei şi  la efectuarea celor creştineşti, ignorând dispoziţiile  art. 700 Cod  civil,  respectiv acceptarea succesiunii în termen de 6 luni, care conduce la ideea că toţi moştenitorii au acceptat succesiunea.

Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele care vor urma.

Primul motiv întemeiat pe dispoziţiile  art. 304 pct. 8  şi 9 Cod procedură civilă, nu este fondat.

Recurenţii invocă interpretarea greşită a probei cu interogatoriu cu o altă parte, respectiv cu reclamantul, deşi nu dovedesc în ce fel li s-ar fi adus lor vre-o vătămare  şi în ce ar consta aceasta.

De altfel, chiar în lipsa interpretului menţionat din eroare de către instanţă, reclamantul nu a invocat încălcarea vreunei dispoziţii legale,  nici în faza apelului, şi nici în faţa instanţei de recurs, ci, dimpotrivă prin întâmpinarea depusă în recurs, a  precizat legalitatea administrării probei cu interogatoriul său.

Totodată, tribunalul a avut în mod corect în vedere dispoziţiile  art. 689 Cod  civil, potrivit cărora, este acceptare tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune intenţia sa de acceptare.

În raport de aceste dispoziţii şi de cele prevăzute de art. 690 Cod  civil,actele pur conservatorii nu au valoarea unor acte de acceptare tacită prin ele însele, ci doar dacă sunt susţinute şi de alte elemente care vădesc intenţia succesibilului de a se comporta ca proprietar şi deci însuşirea calităţii de moştenitor.

În cauza de faţă, în mod corect instanţa de apel a apreciat că din răspunsurile la interogatoriu şi din declaraţiile martorilor, reiese că după decesul autoarei C. E., doar reclamantul a locuit în imobilul succesoral şi a efectuat actele necesare întreţinerii, conservării şi îmbunătăţirii stării imobilului, reparând şi zugrăvind imobilul, executând instalaţia şi racordarea instalaţiei de apă potabilă.

Şi criticile din ultimul motiv  de recurs întemeiate pe dispoziţiile  art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă  sunt neîntemeiate.

Durata şi continuitatea actelor materiale de îngrijire şi de îmbunătăţire a imobilului succesoral, unită cu plata exclusivă a impozitelor aferente pe o perioadă foarte lungă de timp, şi anume de la decesul mamei reclamantului din anul 1986 şi până la data formulării acţiunii - 2006, exclud caracterul unor  acte întâmplătoare sau de administrare în interesul tuturor moştenitorilor şi dovedesc însuşirea calităţii de moştenitor şi de proprietar.

În ceea ce priveşte  pretinsele acte efectuate de către pârâţii-recurenţii  în vederea acceptării succesiunii autoarei C.E.,instanţa constată că nu s-a dovedit existenţa acestora. Astfel, procurarea locului de veci, participarea la cheltuielile de înmormântare şi efectuarea parastaselor creştineşti, exprimă doar îndeplinirea unor obligaţii morale faţă de autor şi nu sunt acte de acceptare a succesiunii.

 Faţă de considerentele expuse, Curtea de apel conform dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă  a respins recursul ca nefondat, iar conform art. 274 Cod procedură civilă i-a obligat pe recurenţi la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Domenii speta

Spete similare