Succesiune, neacceptarea succesiunii

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2021:165.000420

Dosar nr. 3458/215/2019

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

 Decizia civila Nr. 420/2021

Şedinţa publică de la 12 Martie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE: I. G. Ş.

Judecător: I. O.

Grefier: C. D. S.

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanţii-pârâţi M.A.C., M.M.G. împotriva sentinţei civile nr. 2408/16.03.2020 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3458/215/2019 în contradictoriu cu  intimata-reclamantă G.C., având ca obiect succesiune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă avocat G.A.F., pentru apelanţii-pârâţi, avocat  N. O. pentru intimata-reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, apelul a fost declarat în termen, motivat, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanţa, în raport de dispoziţiile art. 482 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuţie competenţa instanţei de judecată şi estimarea duratei cauzei.

Avocat G.A.F., pentru apelanţii-pârâţi, având cuvântul, învederează că Tribunalul Dolj este competent în soluţionarea prezentului apel, estimează durata cauzei la un termen de judecată.

Avocat  N. O. pentru intimata-reclamantă, având cuvântul, învederează că Tribunalul Dolj este competent în soluţionarea prezentului apel, estimează durata cauzei la la un termen de judecată.

Instanţa, verificându-şi competenţa, în raport de dispoziţiile art. 95 pct.2 şi art. 466 C.pr.civ., constată că este competentă, general, material şi teritorial în soluţionarea prezentului apel,  va estima durata necesară cercetării cauzei după discutarea probatoriului.

Avocat G.A.F., pentru apelanţii-pârâţi, arată că nu solicită probe, prin cererea de apel a solicitat proba cu expertiză pentru teza subsidiară.

Avocat  Nuţă Ovidiu pentru intimata-reclamantă, depune ancheta socială.

Avocat G.A.F., pentru apelanţii-pârâţi, solicită decăderea intimatei-reclamante din dreptul de a solicita probe întrucât prin întâmpinare nu a fost solicitată nicio probă.

Instanţa, având în vedere că apelanţii-pârâţi, prin apărător, invocă sancţiunea decăderii intimatei-reclamante din probe, că nu au fost solicitate prin întâmpinare, conform art. 254 alin. 1 coroborat cu art. 205 lit. d CPC, decade intimata-reclamantă din dreptul de a  solicita probe.

Avocat G.A.F., pentru apelanţii-pârâţi, depune dovada achitării onorariului de avocat.

Instanţa estimează durata  necesară  cercetării cauzei la un singur termen de judecată şi constatând că nu sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat G.A.F., pentru apelanţii-pârâţi,  solicită, într-o primă teză în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 teza 1 şi alin. 3 din NCPC, admiterea apelului, anularea sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere că instanţa a soluţionat cauza pronunţându-se pe excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală; în teza subsidiară, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, solicită admiterea apelului, schimbarea  în tot a sentinţei civile  apelată, în sensul de a admite cererea de chemare în judecată, a constata deschisă succesiunea defunctei, a respinge excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al apelanţilor faţă de defunctă, a constata calitatea de moştenitori legali acceptanţi, cotele succesorale ale părţilor, componenţa masei succesorale şi atribuirea bunurilor. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată. Solicită instanţei să aibă în vedere depoziţiile martorilor conform cărora în termenul legal de opţiune succesorală au fost discuţii cu privire la împărţirea bunurilor.

Avocat  N. O. pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond. Arată că nu există acte de acceptare a succesiunii, faptul că au existat discuţii nu reprezintă acceptare a succesiunii. Arată că martorul G. a lămurit toată  situaţia, în sensul că  până la momentul introducerii acţiunii nu s-a discutat despre moştenire.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 2408/16.03.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3458/215/2019, a fost admisă cererea formulată de  reclamanta G.C., în contradictoriu cu pârâţii M.C.A. şi M.M.G.. S-a constatat deschisă succesiunea defunctei M.M., decedată la data de 17.09.2017, cu ultimul domiciliu în  comuna Podari, judeţul Dolj. A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală a pârâţilor M.C.Aşi M.M.G., invocată de reclamanta G.C.. S-a constatat că  reclamanta G.C. are calitatea de unic moştenitor al autoarei M.M., în calitate de descendent de gradul I, pârâţii M.C.A. şi M.M.G. fiind străini de moştenire.

S-a constatat că masa succesorală rămasă la decesul autoarei M.M. se compune din suprafaţa totală de  2,7650 ha teren  arabil extravilan situat pe raza  comunei Podari, judeţul Dolj, individualizat în titlul de proprietate nr. 2947-59612/19.01.2000 eliberat pe numele lui M.P.G.în reconstituirea dreptului de proprietate şi pe care autoarea M.M. a dobândit-o în calitate de soţie supravieţuitoare a numitului M.P.G., conform certificatului de moştenitor suplimentar nr. 173/05.10.2008 emis de BNP Asociaţi  Ş.T.A fost admisă în parte, cererea reclamantei privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată  şi obligţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 1346 lei către reclamantă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că potrivit certificatului de deces seria D.10 nr. 024048/18.09.2017 eliberat de Primăria Podari, numita M.M. a decedat la data de 17.09.2017, având ultimul domiciliu în comuna Podari, judeţul Dolj.

Conform art. 954 alin. 1 Cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011 „(1) Moştenirea unei persoane se deschide în  momentul decesului acesteia”.

Art. 955 Cod civil în vigoare la data deschiderii succesiunii prevede „(1)Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament. (2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentara, iar cealaltă parte prin moştenire legala”.

Potrivit art. 963 Cod civil ”(1) Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite in prezentul titlu, soţului supravieţuitor si rudelor defunctului, si anume descendenţilor, ascendenţilor si colateralilor acestuia, după caz. (2) Descendenţii si ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv. (3)În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunie, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui raza teritorialăa se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii”.

Totodată, potrivit art. 1103 Cod civil „(1)Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

 (2)Termenul de opţiune curge: a)de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii; b)de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;c)de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;

d)de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

(3)Termenului prevăzut la alin. (1) i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă."

Art. 1106 Cod civil  prevede ” Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine".

Conform art. 1108 Cod civil " (1)Acceptarea poate fi expresă sau tacită. (2)Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. (3)Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îi facă decât în calitate de moştenitor."Art. 1110 Cod civil prevede:"(1)Actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte: a)înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii; b)renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi; c)renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

(2)De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire.

(3)Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.

(4)Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii."

Din titlul de proprietate nr. 2947-59612/19.01.2000 eliberat pe numele M.P.G., în calitate de moştenitor al defunctului M.P., pentru suprafaţa totală de 2,7650 ha teren extravilan arabil situat pe raza comunei Podari, sat Podari, judeţul Dolj  şi certificatul de moştenitor supliment nr. 173/05.03.2003 eliberat de  BNP Asociaţi Ş.T. rezultă că la decesul lui M.M. masa succesorală se compunea  din suprafaţa de 2,7650 ha teren extravilan arabil situat pe raza comunei Podari, sat Podari, judeţul Dolj.

Instanţa a mai constatat faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4482/03.09.2010 de BNP  , numita M.M. înstrăinase reclamantei G.C. imobilul situat în comuna Podari, strada Bisericii, nr. 19, fost tarla 33 parcela 65, judeţul Dolj, compus din suprafaţa de teren de 1086 m.p. din măsurători şi 935 m.p. din acte, având nr. cadastral 30235 şi construcţiile C1-casă de locuit având nr. cadastral provizoriu 30235-C1  şi C2-anexă (grajd) având nr. cadastral 30235-C2, înscris în CF nr. 30235, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi declaraţiile martorilor nu rezultă că la decesul autoarei M.M. ar mai fi rămas alte bunuri în masa succesorală în afara suprafeţei de 2,7650 ha teren extravilan arabil individualizat în titlul de proprietate nr. 2947-59612/19.01.2000.

Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei a rezultat că aveau calitatea de succesibili (persoană care îndeplineşte condiţiile  prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală, potrivit art. 1100 alin. 2 Cod civil) reclamanta G.C.-descendentul de gradul I al defunctei M.M., şi pârâţii M.C.A şi M.M.G-descendentii de gradul II care veneau la moştenire prin reprezentarea descendentului de gradul I M.G, predecedat defunctei M.M., la data de 03.06.2015.

 În verificarea exprimării de către pârâţi a dreptului de opţiune succesorală în termenul legal de 1 an în forma acceptării tacite a succesiunii, prin raportare la actele de acceptare prevăzute în art. 1110 Cod civil şi la bunurile succesorale, analizând răspunsurile pârâţilor la interogatoriu, instanţa a reţinut că pârâta M.M.a susţinut că după decesul lui M.M. s-a discutat de către părţi cu privire la teren, reclamanta pretinzându-le pârâţilor să renunţe la partea acestora, însă cei doi pârâţi nu au fost de acord, pârâta a recunoscut la interogatoriu că nu a achitat impozitul  pentru teren şi că în urmă cu o  săptămână (adică în anul 2019) a mers la notariat pentru a da o declaraţie autentică de acceptare a succesiunii, pârâtul M.A.C.a susţinut că a avut discuţii cu reclamanta atât anterior decesului lui M.M., cât şi ulterior, în sensul că reclamanta voia să  îi dea o parte din teren pentru investiţii cu fonduri europene, că l-a chemat la notar pentru a renunţa la succesiune, acesta a mers la notar împreună cu reclamanta şi au depus actele la notarul public Ştefănescu, iniţial înţelegerea era să îşi ia fiecare terenul, însă reclamanta voia ca pârâţii să renunţe, a recunoscut că nu a dat nicio declaraţie la notariat.

Conform adresei nr. 431/30.07.2019 comunicată de BIN Ş.T. reclamanta s-a precizat la sediul biroului, a cerut informaţii privind actele necesare dezbaterii succesiunii defunctei M.M. şi apoi a adus acele acte, spunând că urmează să vină şi ceilalţi moştenitori. Ulterior s-a prezentat şi a spus că ceilalţi moştenitori nu vor să vină  la notar pentru dezbaterea succesiunii şi i s-au restituit reclamantei toate actele. La data de 29.11.2018 la sediul biroului s-a prezentat reclamanta şi a solicitat încheierea privind verificările efectuate în evidenţele succesorale ale Camerei Notarilor Publici şi ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici pentru defuncta M.M..

Din răspunsurile părţilor la interogatoriu şi din adresa emisă de BIN Ş.T. nu a rezultat că pârâţii ar fi efectuat acte de acceptare expresă a succesiunii,  dar nici acte de dispoziţie juridică sau actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire în termenul de 1 an de la data deschiderii succesiunii defunctei M.M.. A rezultat, doar că părţile au avut discuţii cu privire la moştenire, fără a se preciza în mod expres data sau perioada în care au avut loc aceste discuţii, adică dacă aceste discuţii au avut loc în termenul de opţiune succesorală sau ulterior împlinirii termenului de opţiune succesorală.

Martorul T.A.a declarat că ştie că reclamanta le-a dat pârâţilor casa făcută de autoare în timpul căsătoriei, însă de pământ nu a auzit nicio discuţie, nu a auzit ca părţile să se fi prezentat  la notariat pentru pământ. Până când reclamanta le-a făcut acte de  casă relaţia dintre părţi a fost bună, după aceea nu i-a mai văzut pe la G. Martorul nu ştie când reclamanta le-a făcut pârâţilor acte pe casă, însă crede că le-a făcut  după un an de zile de la decesul autoarei. Reclamanta i-a spus că atunci când a vrut să îşi facă  terenul pe numele său, pârâţii nu au vrut să semneze, aceasta se întâmpla la un an şi ceva de la decesul autoarei. Crede că reclamanta s-a prezentat la notar pentru a dezbate succesiunea pentru teren până într-un an de zile, pentru că ulterior reclamata le-a dat averea pârâţilor, adică le-a dat casa, martorul asociind încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1392/30.05.2018 de BIN Ş.T. cu necesitatea dezbaterii anterioare a succesiunii autoarei M.M..

Ulterior, martorul a revenit şi a declarat că pârâta a avut pretenţii ca reclamanta să îi dea teren arabil, însă terenul provenea de la M.P., bunicul reclamantei, fiind vorba despre cele trei pogoane şi jumătate, discuţiile despre pământ au avut loc după ce au încheiat actele pe casă, nu poate preciza cu exactitate perioada de timp.

Ori, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1392/30.05.2018 de BIN Ş.T. încheiat între reclamanta G.C., în calitate de vânzătoare şi pârâtul M.C.Avizează imobilul situat  în comuna Podari, strada Bisericii, nr. 19, judeţul Dolj, tarla 33, parcela 65, bunul propriu al reclamantei, dobândit anterior de la autoarea M.M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4482/03.09.2010 de BNP Ş.T., fără a avea astfel legătură cu procedura succesorală a defunctei M.M..

Martorul A.M.P.a declarat că reclamanta i-a făcut acte lui M.P.pentru casa edificată de autoare în timpul căsătoriei acesteia, după decesul autoarei. După ce au terminat cu încheierea actelor pentru casă, pârâţii au avut pretenţii la teren, însă cu privire la terenul intravilan care provenea de la părinţii lui G., pentru că voiau să îl vândă. S-a auzit gălăgie şi a auzit că reclamanta şi pârâţii s-au certat. Această discuţie a avut loc la 6 luni de zile după decesul lui M.M. pentru că reclamanta voia să facă taxa de succesiune după mama sa, ca să plătească mai puţin, însă pârâta M.M.nu a vrut să îi dea semnătură la notar. M.P.s-a prezentat la notariat, însă nu a semnat nimic pentru că nu s-a prezentat sora sa. Aceste aspecte le cunoaşte martorul de la reclamantă, care a mers la martor imediat după ce se prezentase la notariat, reclamanta a vrut să îi dea pârâtului un pogon de teren ca să îl muncească, teren pe care îl  avea tatăl pârâţilor înainte, dar nu terenul pe care îl voiau pârâţii. Martorul a mai declarat că pârâta nu a vrut să semneze pentru că avea pretenţie la terenul de la  bunici, reclamanta a vrut să le dea pârâţilor un pogon, însă aceştia voiau neapărat terenul bunicilor lui G. Martorul ştie că pentru acest teren G. are acte, acesta este teren intravilan, loc de casă fără construcţie, actele trebuiau să se facă prin notariat, însă pârâţii nu au vrut să semneze. Martorul a susţinut că acest reclamanta avea acte pe teren de la bunica sa, M.T., terenul este aproape de sat şi de aceasta a spus că este intravilan, nu cunoaşte vecinătăţile.

Martorul Ş.I.A.a declarat, în ceea ce priveşte terenul, că era în autoturism cu pârâtul când acesta a avut o convorbire telefonică cu reclamanta şi reclamanta îi cerea să îi cedeze acesteia dreptul său şi al surorii sale, această discuţie a avut loc cam la un an după decesul lui M.M.. După această discuţie relaţia dintre părţi a rămas foarte bună. Martorul nu a auzit discutându-se despre notariat sau ca părţile să se fi prezentat la notariat. Acestea s-au prezentat doar când s-au făcut actele pentru casă. Din câte a auzit discutând, pârâţii voiau să îşi păstreze partea lor după tată, adică să le  împartă în mod egal, cum se împarte. A auzit-o pe pârâtă că are pretenţie la teren după ce M.P.discutase cu reclamanta despre succesiune şi aceasta îi spusese că îi va da în judecată.

Martorul G.A.R., concubina pârâtului, a declarat că reclamanta le-a solicitat pârâţilor ca aceştia să renunţe la toate bunurile, cu aproximaţie la un an de zile de la decesul autoarei. Ştie că pârâtul a achitat impozit la primărie pentru casă, însă nu cunoaşte pentru care imobil, nu a intrat în detalii şi nu l-a întrebat. Produsele agricole au fost ridicate de către reclamantă atât înainte, cât şi după decesul lui M.M.. Ştie că din partea pârâţilor nu a fost niciodată discuţia ca aceştia să solicite sau să li se dea ceva. Până la faza cu procesul, când li s-a cerut să renunţe la partea lor, nu au existat discuţii sau dacă au existat martorul nu a fost prezent la aceste discuţii. L-a auzit pe pârât  când a spus că reclamanta i-a cerut să renunţe la tot în favoarea ei şi înainte de începerea procesului. Ştie că nu s-a făcut niciun demers la notariat şi că reclamanta i-a făcut acte pârâtului pe casa de la ţară. Când au aflat pârâţii că reclamanta vrea să rămână cu toată suprafaţa de teren aceştia au spus că nu au pretenţii, însă martorul le-a sugerat că nu este corect ca reclamanta să ia tot, fiind şi ei moştenitori. Discuţiile au avut loc când reclamanta a insistat cu mesaje şi telefoane ca pârâţii să renunţe la pământ, nu îşi aminteşte exact, însă crede că aceste telefoane au fost în 2019. Nu au fost imediat după decesul lui M.M. pentru că martorul a fost şi a făcut pomenirile împreună cu reclamanta, au fost la cumpărături împreună, la pomenirea de un an martorul nu a fost prezent, nu ştie sigur dacă apăruseră discuţiile cu reclamanta în ceea ce priveşte terenul.

A rezultat că declaraţiilor martorilor sunt contradictorii în ceea ce priveşte perioada în care pârâţii au emis pretenţii cu privire la bunurile succesorale şi au adus la cunoştinţa reclamantei aceste pretenţii, martorul A.M.P.declarând că părţile au discutat despre  suprafeţe de teren la cca 6 luni de la decesul autoarei, fără a lămuri  martorul însă şi despre ce suprafaţe de teren este vorba  şi provenienţa acestora, respectiv dacă sunt cele din titlul de proprietate sau alte suprafeţe, iar martorii Ş.I.A.şi G.A.R., concubina pârâtului, au declarat că părţile au avut discuţii cu privire la teren la cca. 1 an de la decesul autoarei M.M..

A mai rezultat că din coroborarea declaraţiilor martorilor şi a înscrisurilor depuse la dosar că relaţia dintre părţi a fost una foarte bună până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1392/30.05.2018 de BIN Ş.T. (aproximativ 8 luni şi jumătate de la decesul autoarei), că reclamanta a fost cea care a ridicat produsele agricole pentru suprafeţele de teren incluse în masa succesorală, a achitat impozitele aferente, a iniţiat demersurile pentru dezbaterea procedurii succesorale a autoarei M.M. la BIN Ş.T. şi le-a adus la cunoştinţă pârâţilor necesitatea prezentării (contrar susţinerilor pârâţilor din întâmpinare), ulterior promovând o acţiune în instanţă la data de 29.11.2018, anulată prin încheierea din data de 18.01.2019. Că, iniţial pârâţii nu au emis pretenţii cu privire la bunurile succesorale, nu au ridicat produse agricole de la asociaţie, nu i-au solicitat reclamantei cota de ½ din aceste produse şi nici contravaloarea acestora, ulterior, influenţaţi fiind de poziţia martorului  G.A.R., pârâţii au refuzat să se prezinte la notariat şi i-au adus la cunoştinţă reclamantei că au pretenţii cu privire la imobilul teren, acesta informându-l pe pârât că îi va acţiona în instanţă.

Având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâţii au făcut în termenul de opţiune succesorală acte de dispoziţie juridică sau actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire conform art. 1110 Cod procedură civilă,  nu rezultă că manifestarea de voinţă a pârâţilor, neîndoielnică în sensul de asumare a calităţii de moştenitori, ar fi intervenit în termenul de opţiune succesorală şi a fost adusă la cunoştinţă reclamantei în acest termen, instanţa a admis cererea, a constatat deschisă succesiunea defunctei M.M., decedată la data de 17.09.2017, cu ultimul domiciliu în  comuna Podari, judeţul Dolj, a admis excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală a pârâţilor, invocată de reclamantă şi a constatat că  reclamanta are calitatea de unic moştenitor al autoarei M.M., în calitate de descendent de gradul I, pârâţii fiind străini de moştenire.

A constatat că masa succesorală rămasă la decesul autoarei M.M. se compune din suprafaţa totală de  2,7650 ha teren  arabil extravilan situat pe raza  comunei Podari, judeţul Dolj, individualizat în titlul de proprietate nr. 2947-59612/19.01.2000 eliberat pe numele lui M.P.G.în reconstituirea dreptului de proprietate şi pe care autoarea M.M. a dobândit-o în calitate de soţie supravieţuitoare a numitului M.P.G., conform certificatului de moştenitor suplimentar nr. 173/05.10.2008 emis de BNP Asociaţi  Ş.T..

 Conform art. 453 Cod procedură civilă "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată" şi raportat la obiectul cauzei, soluţia pronunţată, poziţia procesuală a pârâţilor  şi dovezile privind cheltuielile efectuate  în cauză, instanţa a admis, în parte, cererea reclamantei privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată  şi a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 1346 lei către reclamantă (1000 lei onorariu avocat+346 lei reprezentând 1/2 din taxa judiciară de timbru).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii M.C.Aşi M.M.G., prin care au solicitat într-o primă teză, admiterea apelului, anularea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere faptul că faţă de apelanţi, instanţa a soluţionat cauza pronunţându-se pe excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al acestora faţă de defunctă, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinţei civile apelate, în sensul  de a se admite cererea de chemare în judecată, a constata deschisă succesiunea defunctei M.M., a fi respinsă excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al apelanţilor faţă de defunctă, a constata calitatea lor de moştenitori legali acceptanţi, cotele succesorale ale părţilor, componenţa masei succesorale şi atribuirea bunurilor în urma expertizei pe care o solicită a se întocmi în cauză. În temeiul dispoziţiilor art. 453, alin. (1) din NCPC au solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelanţi la fond şi în apel.

Apelanţii au arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică prin raportare la normele de drept incidente în cauză şi la probatoriul administrat. În mod tendenţios şi necorespunzător realităţii intimata-reclamantă a susţinut faptul că ar fi străini de succesiunea bunicii paterne, prin neacceptarea succesiunii în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 1103 din Codul Civil.Aceste alegaţii ale intimatei-reclamante nu corespund realităţii iar, într-o altă ordine de idei, nu au fost probate prin probatoriul administrat în faţa instanţei de fond.

Defuncta M.M. a fost căsătorită cu defunctul bunic M.G., din relaţia lor de căsătorie rezultând doi descendenţi, respectiv intimata-reclamantă G.C. şi tatăl lor Măriciuică Ghe. Gheorghe.

După defunctul nostru bunic M.G. s-a dezbătut succesiunea şi a rămas ca unic moştenitor acceptant bunica lor, M.M., deoarece intimata-reclamantă şi tatăl lor au convenit cu bunica, ca întreaga masă succesorală să rămână în patrimoniul acesteia, iar ulterior decesului bunicii, să se împartă între cei doi descendenţi, respectiv intimata - reclamantă şi tatăl lor, numai că ulterior acest lucru nu s-a mai respectat, iar intimata a determinat-o pe defuncta bunică să îi încheie un contract de vânzare- cumpărare pentru imobilul casă de locuit situat în Comuna Podari şi pentru terenul aferent.

Intimata-reclamantă G.C. nu s-a mulţumit doar cu faptul că a luat cea mai mare parte din agoniseala de-o viaţă a bunicilor paterni dar doreşte să-şi însuşească în mod exclusiv, prin prezentarea unei stări de fapt care nu corespunde realităţii şi această suprafaţă de 2 ha şi 7650 mp de teren.

Referitor la cheltuielile cu înmormântarea tatălui lor, nu intimata-reclamantă a suportat aceste cheltuieli, iar în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor cu înmormântarea bunicii, au arătat faptul că bunica a avut ceva bani strânşi în timpul vieţii şi înmormântarea s-a făcut din aceşti bani plus ajutorul de înmormântarea pe care tot mătuşa l-a ridicat de la Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

Intimata a arătat faptul că apelanţii ar fi străini de succesiune pentru faptul că s-au prezentat la notar pentru dezbatarea succesiunii pe cale amiabilă. Aceasta a avut un plan foarte bine pus la punct, în sensul de a lăsa să treacă un an de la decesul bunicii, an în care să nu dezbată succesiunea iar apoi să invoce faţă de apelanţi excepţia neacceptării succesiunii, deşi ştia şi cunoaştea foarte bine realitatea şi anume faptul că în termenul de opţiune succesorală, de un an, au purtat discuţii cu aceasta pentru dezbaterea succesiunii, s-au certat cu privire la modalitatea de împărţire a bunurilor, ba chiar i-au precizat în mod expres faptul că înţeleg să solicite ce le revine din masa succesorală, aspecte pe care le-au relatat chiar şi martorii audiaţi în cauză.

Referitor la excepţia neacceptării succesiunii, excepţie admisă de către instanţa de fond, apelanţii au arătat că au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii defunctei, iar raţionamentele instanţei de fond în virtutea cărora a admis această excepţie sunt eronate.

Astfel, tot probatoriul administrat în faţa instanţei de fond, inclusiv depoziţiile martorilor audiaţi la propunerea intimatei-reclamante, conduc către o singură idee şi anume aceea că s-au comportat ca moştenitori acceptanţi, ba chiar apelanţii au solicitat drepturile cuvenite după defuncta bunică, în termenul de opţiune succesorală de un an, acceptând astfel succesiunea.

Apelanta M.M.G. invocă faptul că în faţa instanţei de fond,  a arătat chiar la interogatoriu, faptul că după decesul defunctei M.M., a purtat discuţii cu intimata-reclamantă cu privire la terenul ce face parte din masa succesorală şi că intimata-reclamantă le-a solicitat să renunţe la partea lor, însă aceasta şi fratele său nu au fost de acord.

Apelantul M.P.Constantin invocă faptul că, a arătat la interogatoriu, că a purtat discuţii cu intimata, atât înainte de decesul defunctei, dar şi ulterior, pentru a-i da o parte din terenul de la masa succesorală, pentru a face unele investiţii cu fonduri europene şi că intimata-reclamantă l-a chemat la notar pentru a renunţa la succesiunea bunicii.

Apelantul a mers la notar împreună cu intimata-reclamantă şi au depus actele la notarul public Ş.F., înţelegerea iniţială fiind ca fiecare să-şi ia dreptul său succesoral din aceste terenuri, însă nu au ajuns să mai dezbată efectiv succesiunea, întrucât intimata-reclamantă îşi dorea acelaşi lucru, şi anume ca apelanţii să renunţe la succesiune, însă apelantul nu a dorit să dea nicio declaraţie de renunţare la notariat.

Faptul că au purtat discuţii în termenul legal de opţiune succesorală rezultă chiar din cele reţinute însăşi de către instanţa de fond.

Motivul pentru care intimata-reclamantă s-a prezentat la notar, spunând că ceilalţi moştenitori nu vor să vină pentru dezbaterea succesiunii, restituindu-i-se astfel şi actele este acela că intimata- reclamantă voia să se prezinte la notar apelanţii şi să renunţe la succesiunea bunicii, însă aceştia nu au fost de acord, acesta fiind motivul pentru care nu s-a mai dezbătut succesiunea pe cale notarială.

Declaraţia martorei T.A., propusă chiar de către intimată, chiar cu aspectele sale de imprecizie, ilustrează faptul că apelanţii nu au vrut să semneze la notar pentru că îşi doreau drepturile succesorale.

Iar dacă această martoră, după cum a reţinut şi instanţa de fond, a arătat faptul că intimata s-a prezentat la notar pentru a dezbate succesiunea pentru teren până într-un an de zile de la decesul autoarei şi apelanţii au refuzat să renunţe la succesiune, este limpede faptul că moştenitorul care refuză să renunţe la succesiune, prin conduita sa de refuz, săvârşeşte acte de acceptare tacită, în sensul că se erijează şi îşi arată calitatea de moştenitor acceptant.

Depoziţia martorei A.M.P., martoră propusă tot de către intimată, este mai mult decât edificatoare în sensul că, în termenul legal de opţiune succesorală, de un an, şi-au exprimat opinia şi şi-au arătat calitatea de moştenitori acceptanţi pentru următoarele considerente:

Martora a arătat că după ce au terminat cu încheierea actelor pentru casă, referindu-se astfel la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1392/30.05.2018 de BIN Ş.T., apelanţii au avut pretenţii cu privire la terenul de la masa succesorală. Tot această martoră a arătat că ea personal a auzit gălăgie în curte şi că „reclamanta şi pârâţii s-au certat”. Arată martora că această discuţie (ceartă) a avut loc la 6 luni de la decesul lui M.M. pentru că intimata voia să facă taxa de succesiune după mama sa, ca să plătească mai puţin, însă s apelanta nu a vrut să-i dea semnătură la notar.

Astfel, martora a arătat cu exactitate că această ceartă a avut loc la şase luni de la decesul defunctei, deci în interiorul termenului de opţiune succesorală de un an şi aşa este, cum a relatat martora, amintindu-şi cu exactitate termenul de şase luni, care este cel corect, întrucât s-au certat la pomana de şase luni a bunicii şi de aceea a reţinut martora cu exactitate termenul de şase luni.

Ori, atâta vreme cât moştenitorii legali, în termenul de un an, în cazul lor, la şase luni de la decesul bunicii, s-au certat pe moştenire, este limpede că, cel puţin tacit, apelanţii şi-au arătat calitatea de moştenitori acceptanţi şi au solicitat drepturile succesorale. Astfel, această discuţie în contradictoriu sau mai bine spus ceartă, pentru că a fost o ceartă cu intimata, a lor, pentru bunurile de la masa succesorală, echivalează în mod indubitabil cu un act de acceptare tacită a succesiunii, în care au pretins drepturile de moştenitori în termenul legal.

Tot această martoră a arătat că apelanta nu a vrut să semneze la notar pentru că a avut pretenţii la terenul de la bunici, ori defuncta fiind bunica sa, e clar că a emis pretenţii cu privire la terenul acesteia.

Martorul Ş.I.A., martor propus de către apelanţi, a arătat de asemenea că, în timp ce se afla în autoturism cu apelantul M.A., a avut o convorbire telefonică cu intimata în care aceasta îi cerea să-i cedeze dreptul său şi al surorii sale din succesiune, iar acesta a refuzat acest lucru. Tot acest martor a arătat că i-a auzit discutând că doresc să-şi păstreze dreptul după tată şi să împartă în mod egal cu intimata.

Şi pe subsemnata,M.M., acest martor l-a auzit că are pretenţie la teren.

În continuare, apelanţii au arătat că în mod eronat  a reţinut instanţa de fond că depoziţiile martorilor sunt contradictorii şi chiar dacă se pot interpreta ca fiind contradictorii pe alocuri, edificatoare este depoziţia martorului propus chiar de către intimată, A.M.P., când i-a auzit certându-se pe succesiune la şase luni de la decesul autoarei.

Instanţa a apreciat în mod greşit că şi chiar dacă această martoră a făcut vorbire despre aceste discuţii, certuri la şase luni de la decesul autoarei, nu se poate stabili la ce terenuri se refereau. Este limpede că se refereau la terenul de la masa succesorală pentru că nu mai există alte terenuri cu privire la care apelanţii să poată emite vreun drept în contradictoriu cu intimata.

De altfel, chiar intimata a fost cea care, în termenul de opţiune succesorală, a solicitat anexele 23 şi 24 de la Primăria Podari, anexe în care au fost trecuţi ca moştenitori ai defunctei, defuncta decedând la data de 17.09.2017, iar anexele au fost eliberate la data de 02 iulie 2018, deci în termenul de un an, de acceptare a succesiunii, chiar pe anexe făcându-se menţiunea că sunt pentru notar. Nu au mai ajuns să dezbată succesiunea pe cale notarială întrucât nu au dorit să renunţe la succesiunea bunicii, opoziţie la renunţare pe care au făcut-o în termenul de un an de zile, astfel că intenţia de a accepta succesiunea şi calitatea de moştenitori legali acceptanţi şi-au exhibat-o în termenul de un an.

Apelanţii nu au ridicat produse agricole de la asociaţie pentru acest teren şi i le-au lăsat în totalitate intimatei, însă acest lucru l-au făcut întrucât, locuind la bloc în Craiova, nu aveau ce face cu aceste produse agricole, însă asta nu înseamnă că nu au acceptat tacit succesiunea.

Din cele expuse mai sus, rezultă voinţa apelanţilor, de asumare a calităţii de moştenitori acceptanţi cu preponderenţă, din discuţia-ceartă despre care a făcut vorbire şi a detaliat-o martora A.M.P..

În practica judiciară s-a arătat faptul că simpla exhibare de către moştenitori a calităţii de moştenitor, pretenţia la bunuri şi refuzul de a renunţa la succesiune nu înseamnă altceva decât acte de acceptare tacită a succesiunii.

Potrivit art. 1108, alin. (3) din Noul Cod Civil, acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea să-l facă decât în calitate de moştenitor.

Ori, manifestarea conduitei şi discuţiile, certurile în contradictoriu cu intimata pe moştenire, la şase luni de la decesul defunctei, nu sunt altceva decât fapte făcute de apelanţi, succesibilii, cu valoare de acceptare tacită a succesiunii.

In dovedirea motivelor de apel, apelanţii au arătat că înţeleg să se folosească de probele administrate în faţa instanţei de fond, care rămân câştigate cauzei, nemaisolicitând proba testimonială în apel, întrucât apreciază că din depoziţiile martorilor audiaţi la fond rezultă că au acceptat tacită succesiunea iar ca probă nouă în apel, au solicitat proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie.

Intimata G.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

Consideră că în mod legal, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorala a apelantilor-parati M.A.C.şi M.M.G., în raport cu succesiunea bunicii acestora, defuncta M. M., constatând că aceştia nu au acceptat succesiunea în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 1103 C. Civ. şi, pe cale de consecinţă a constatat calitatea sa de unic moştenitor acceptant.

Astfel, în urma analizării probatoriului administrat, instanţa de fond a reţinut că, în termenul de opţiune succesorala, pârâţii nu au făcut acte de dispoziţie juridică şi nici acte de dispoziţie administrativă ori de folosinţă a unor bunuri din moştenire, care să valoreze acte de acceptare tacită, aşa cum sunt definite de dispoziţiile art. 1110 C.civ., şi nu există dovezi că pârâţii au acceptat moştenirea în mod expres, în sensul însuşirii titlului sau calităţii de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.

Prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, pârâţii au susţinut, în mod nereal, că: „ reclamanta nu i-a chemat la notar să dezbată succesiunea pe cale amiabilă, că ei au discutat cu reclamanta cerând să dezbată succesiunea după defunctă, dar aceasta le-a spus că nu este nicio grabă, să mai aştepte puţin că dezbaterea succesiunii implică costuri şi nu are bani, şi, abia după comunicarea cererii de judecată au înţeles că reclamanta a dorit să-i inducă în eroare şi să culeagă întreaga masa succesorală, deşi mai primise în patrimoniul său o casă şi terenul aferent de la bunica lor, printr-un contract de vânzare -cumpărare ce ar fi, în realitate o donaţie deghizată...

Or, în răspunsul la interogatoriu, pârâtul M.A.C. recunoaşte că reclamanta l-a chemat la notar, chiar el a condus-o atunci când a dus actele, dar motivează ca el nu s-a mai prezentat la notar deoarece mătuşa i-ar fi cerut să renunţe la moştenire.

Faptul că reclamanta a fost condusă la notar chiar de către pârâtul M.A.C., dovedeşte, dimpotrivă, că aceasta este cea care a dorit dezbaterea succesiunii, însă, procedura notarială nu a fost finalizată din cauza faptului că pârâţii nu au dorit să se prezinte.

Prin depunerea la notar a anexelor şi celorlalte înscrisuri, reclamanta a dorit să şi dezbata succesiunea în termenul de 1 an, în speranţa că va beneficia de o reducere a taxei succesorale.

Or, chiar daca ar fi fost adevărate susţinerile apelantilor-pârâţi, în sensul că, „aceştia i-ar fi cerut reclamantei să dezbată succesiunea şi aceasta nu ar fi dorit; având un plan foarte bine pus la punct, lăsând să treacă un an de la decesul bunicii,, nimic nu i-a împiedicat pe apelanţi să solicite ei Anexele 23 şi 24, în termenul legal de 1 an şi să se prezinte la notar din iniţiativa lor, pentru că oricare dintre moştenitori are dreptul să solicite dezbaterea succesiunii în procedura notarială.

De asemenea, dacă ar fi dorit să dezbată succesiunea, nimic nu i-a împiedicat pe pârâţi să formuleze acţiune de partaj succesoral, în termenul de opţiune succesorală, pe care să o adreseze instanţei de judecată, dacă nu a existat un consens al moştenitorilor cu privire la parcurgerea procedurii notariale.

Cu rea-credintă, apelanţii continuă să susţină că „intimata-reclamantă G.C. nu s-a mulţumit doar cu faptul că a luat cea mai mare parte din agoniseala de-o viaţă a bunicilor lor paterni dar doreşte să-şi însuşească, în mod exclusiv, prin prezentarea unei stări de fapt care nu corespunde realităţii şi această suprafaţă de 2 ha şi 7650 mp. teren,

Prin Certificatului de Moştenitor Supliment, nr. 173 din 06.10.2008, eliberat de BNPA Ş.T., s-a dezbătut succesiunea autorului M.M., tatăl reclamantei, respectiv bunicul pârâţilor, din masa succesorală făcând parte cota de 1/2 din casa construită de defunct cu soţia supravieţuitoare, M.M., suprafaţa de 935 mp. teren intravilan, curţi construcţii aferentă acestei case, precum şi suprafaţa de 2 ha şi 7650 mp., teren arabil extravilan, menţionată în TDP 2947- 59612/19.01.2000, ce face obiectul prezentei cauze.

A arătat că împreună cu M.G., tatăl pârâţilor, au rămas străini de succesiune, în condiţiile art. 700 VCCiv, masa succesorală fiind atribuită soţiei supravieţuitoare, în cota de 1/1.

Apelanţii afirmă, fără nicio dovadă, că fraţii se înţeleseseră să rămână străini de succesiunea tatălui lor, urmând să împartă imobilul, după decesul mamei acestora. Ulterior, drept recunoştinţă pentru faptul că fiica sa a fost cea care a avut grijă de cei doi părinţi, bătrâni şi bolnavi, M.G., în calitate de unic proprietar, a transmis acesteia dreptul de proprietate asupra casei şi terenului intravilan, ce constituise gospodăria foştilor autori, mai puţin asupra terenului extravilan de 2 ha si 7650 mp.

La acea dată, tatăl apelantilor-pârâţi, respectiv M.M., era în viaţă, acesta decedând la 3 iunie 2015.

După decesul autoarei M.M., a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului casa şi teren intravilan, categoria curţi construcţii, către nepotul său, pârâtul M.A.C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1392/30.05.2018, lucru pe care pârâtul a omis să-l menţioneze prin întâmpinarea formulată în cauză, continuând să-l omită şi prin motivele de apel.

Niciunul dintre actele prevăzute de dispoziţiile legale, care să fi avut valoare de acceptare tacită a moştenirii lăsate de autoarea M.M., nu au fost efectuate de pârâţii M.A,C,şi M.M.G., nici măcar acte de folosinţă a bunurilor moştenirii sau de însuşire a fructelor produse de bunurile moştenirii.

In ceea ce priveşte declaraţia martorei A.M.P, referitoare la o discuţie între reclamantă şi pârâtul M.A.C., aceasta a menţionat că discuţia privea un teren intravilan, proprietatea reclamantei şi nu a defunctei M.A.

Daca pârâţii i-ar fi solicitat reclamantei vreun teren din masa succesorală, iar aceasta ar fi refuzat să le ofere, nimic nu i-a împiedicat pe pârâţi să se adreseze instanţei de judecată, la fel şi în situaţia în care nu au vrut să se prezinte la notar pentru dezbaterea succesiunii, pentru că nu ar fi dorit să renunţe la aceasta.

Or, tocmai prezenta apelanţilor la notar şi comunicarea către acesta a faptului că ei nu renunţă la moştenire, constituia o veritabilă manifestare de voinţă, în sensul acceptării succesiunii, chiar dacă nu s-ar fi eliberat un certificat de moştenitor care să le ateste calitatea.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul reţine următoarele:

Dreptul de opţiune succesorală este un drept subiectiv, constituit la deschiderea moştenirii, care conferă titularilor săi dreptul de a alege între a accepta moştenirea sau a renunţa la ea. Acest drept se exercită prin intermediul actului juridic de opţiune succesorală.

Acceptarea moştenirii poate fi expresă sau tacită.

În speţă, apelanţii invocă acceptarea tacită.

Acceptarea tacită a moştenirii nu este supusă unei forme, ea derivând, potrivit art. 1108 alin. (3) Noul Cod Civil din orice "act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor".

Prin dispoziţiile art. 1108 Noul Cod Civil au fost instituite două condiţii pentru acceptarea tacită a moştenirii: voinţa succesibilului de a-şi asuma calitatea de moştenitor şi prezumarea intenţiei de a accepta, rezultată din actele şi faptele materiale îndeplinite de suucesibil.

Pentru delimitarea actelor care se circumscriu condiţiilor acceptării tacite, Noul Cod Civil distinge între două categoriai: actele de dispoziţie asupra patrimoniului succesoral şi actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri.

Potrivit art. 1110 alin. (1) Noul Cod Civil, "actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia".

În acest caz, acceptarea tacită a moştenirii operează de drept.

Sunt acte de dispoziţie care valorează acceptare tacită a succesiunii: a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii; b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi; c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

În cauză, apelanţii nu au invocat astfel de acte.

Potrivit art. 1110 alin. (2) Noul Cod Civil, "pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire".

În doctrină s-a apreciat că pot fi acte de dispoziţie asupra bunurilor moştenirii care valorează acceptare tacită: înstrăinarea bunurilor succesorale şi constituirea de drepturi reale asupra lor, dărâmarea şi reparaţiile care nu au caracter urgent, făcute la imobilele succesorale, exercitarea în justiţie a unor acţiuni privitoare la succesiune, cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale. Pot fi acte de administrare definitivă şi care atrag acceptarea tacită: încasarea unor creanţe care nu reprezintă venituri curente, plata unor datorii importante ale defunctului, efectuarea de cheltuieli care măresc valoarea bunurilor.

Practica judecătorească a statuat că reprezintă, de asemenea acte de acceptare tacită a moştenirii, neprevăzute expres în Noul Cod Civil dar întemeiate pe dispoziţiile generale ale art. 1108 alin. (3) Noul Cod Civil: achitarea taxelor succesorale, plata impozitelor asupra masei succesorale, constituirea unor drepturi reale asupra imobilului, precum servitutea sau ipoteca, fapta succesibilului de a construi pe terenul defunctului, arendarea bunurilor succesorale.

În schimb, potrivit art. 1110 alin.(3) Noul Cod Civil, "actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor".

Altfel spus, actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu au semnificaţia acceptării tacite a moştenirii prin ele.

Constituie acte de conservare cele necesare păstrării patrimoniului succesoral, precum: întocmirea inventarului, luarea unei inscripţii ipotecare sau cererea de reînnoire a unei ipoteci înscrise, cheltuielile de înmormântare.

Constituie acte de supraveghere manifestările ce privesc paza juridică a bunurilor moştenirii.

Constituie acte de administrare provizorie cele de natură urgentă, a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen  scurt, a bunurilor moştenirii. Intră în această categorie, de exemplu, plata cheltuielilor de spitalizare şi înmormântarea a defunctului, culegerea fructelor unei plantaţii aflate în patrimoniul succesoral.

În practica judiciară s-a considerat că nu atrag acceptarea tacită a moştenirii: luarea din patrimoniul moştenirii a unei amintiri de familie, bibelouri, preluarea de către unii moştenitori legali, imediat după deces, a unui singur bun de valoare redusă.

Raportând aceste considerente de ordin teoretic la datele de fapt ale speţei, Tribunalul constată că apelanţii nu au săvârşit vreun act care să poată fi interpretat ca fiind de acceptare a succesiunii după defuncta bunică, M.M..

Masa succesorală rămasă la decesul autoarei despre a cărei moştenire este vorba, o constituie un teren în suprafaţă totală de  2,7650 ha, de categorie  arabil extravilan situat pe raza  comunei Podari, judeţul Dolj, individualizat în titlul de proprietate nr. 2947-59612/19.01.2000.

Din probele administrate în faţa primei instanţe, nu rezultă că apelanţii ar fi plătit taxele şi impozitele aferente, ar fi lucrat pământul sau l-ar fi dat în arendă.

Singura împrejurare de fapt pe care apelanţii o invocă drept act de acceptare tacită a moştenirii este legată de faptul că între aceştia şi intimata – reclamantă G.C. ar fi avut loc discuţii înăuntrul termenului de opţiune succesorală cu privire la acest teren.

Chiar probate de ar fi aceste discuţii, ele nu pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită pentru că nu se circumscriu condiţiilor prevăzute de art. 1108 alin. (3) Noul Cod Civil şi  nu intră  nici în categoria actelor de dispoziţie asupra bunurilor moştenirii sau a actelor de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie enumerate de art. 1110 Noul Cod Civil.

Faptul că ar fi avut nişte discuţii sau chiar s-ar fi certat cu privire la moştenirea defunctei M.M. nu poate fi considerată o manifestare de voinţă care angajează viitorul şi din care rezultă că  şi-ar fi însuşit calitatea de moştenitor.

Apelanţii invocă faptul că au mers la notar dar au refuzat să dea declaraţie de renunţare, împrejurări nedovedite.

Nimeni nu poate fi obligat să renunţe la succesiune, iar acceptarea moştenirii este un act unilateral de voinţă. Dacă refuzau să renunţe la succesiune, cu atât mai mult ar fi putut da o declaraţie de acceptare expresă a moştenirii.

În jurisprudenţă s-a arătat că "discuţiile avute cu intimata – pârâtă, mătuşa, în vederea prezentării la un notar public pentru dezbaterea succesiunii, acestea la rândul lor, nu constituie acte de acceptare a moştenirii întrucât acceptarea voluntară expresă trebuie să îmbrace forma scrisă, respectiv înscris autentic sau înscris sub semnătură privată, potrivit art. 689 Cod Civil (Trib. Bucureşti, s.a V-a civ, decizia nr. 815/27 mai 2008, nepublicată). Chiar dacă speţa analiza raporturile juridice din perspectiva vechiului Cod Civil, statuările îşi menţin valabilitatea şi sub imperiul Noului Cod Civil.

 În speţă însă, rezultă contrariul. La solicitarea primei instanţe, d-na notar Ş.T., întrebată dacă apelanţii s-au prezentat în vederea dezbaterii succesiunii, a comunicat prin adresa nr. 431/30.07.2019 că intimata- reclamantă G.C. s-a prezentat la sediul biroului, a cerut informaţii privind actele necesare dezbaterii succesiunii defunctei M.M., a adus actele, spunând că urmează să vină şi ceilalţi moştenitori. Ulterior s-a prezentat la notar şi a spus că ceilalţi moştenitori nu vor să vină la dezbaterea succesiunii, fiindu-i restituite actele pe care le adusese. 

Nici menţionarea pe anexa nr. 23 eliberată de Primăria com. Podari  a apelanţilor alături de intimata – reclamantă nu valorează acceptare tacită a succesiunii, este o constatare a autorităţilor cu privire la succesibilii prezumtivi ai defunctei; numai dacă apelanţii ar fi formulat cererea pentru deschiderea succesiunii în termenul de opţiune succesorală, s-ar fi putut aprecia că au acceptat tacit moştenirea. Or în speţă, cererea este formulată de intimata – reclamantă G.GH.C.la 02.07.2018, în mod similar contractul de arendare, plata impozitelor.

Aşadar, Tribunalul apreciază că actelor pretinse de apelanţi nu le poate fi recunoscută, ca natură juridică, aptitudinea de a fi asimilate cu o acceptare tacită a succesiunii. Nu sunt acte de dispoziţie şi nu se integrează nici în categoria actelor de folosire, conservare sau administrare.

În consecinţă, neprezentând caracterul juridic al unei acceptări a succesiunii, certurile sau discuţiile legate de moştenire nu au nicio semnificaţie juridică, astfel încât în mod judicios, s-a reţinut prin sentinţa apelată că pârâţii nu au acceptat succesiunea bunicii lor în termenul prevăzut de lege.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul formulat de  apelanţii-pârâţi M.C.A., şi M.M.G., ambii cu ..........., împotriva sentinţei civile nr. 2408/16.03.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3458/215/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G.C., cu domiciliul în ..........., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată azi 12.03.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grija grefei instanţei.

Preşedinte,

I. G. Ş.Judecător,

I. O. C.

Grefier,

C. D.S.

Red.jud.I.G.Ş.

17.03.2021

Tehn.S.V./5 ex.

Jud.fond-M.M.B

Domenii speta

Spete similare