Condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului

Condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului. Fapta ilicită constând în neîndeplinirea obligației de a asigura echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor. Obligație de diligență sau de rezultat. Inexistența cazului fortuit și a culpei comune, în condițiile intervenirii unei defecțiuni a utilajului.

Obligația de a asigura echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, prevăzută de art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006 este o obligație de rezultat, care nu a fost îndeplinită în speță.

Realizarea lucrărilor de întreținere, reparații și revizii la mașina la care s-a produs evenimentul și respectarea normelor tehnice de proiectare invocate de apelantă, deși sunt necesare și obligatorii, nu sunt suficiente, în condițiile în care utilajul la care lucra reclamantul, efectuând în mod automat procesul tehnologic specific, a permis deschiderea uşilor de protecţie a presei înainte de retragerea totală a cilindrilor de strângere, la finalizarea ciclului de presaj.

În cauză este evident că pârâta nu a respectat obligația prevăzută la pct. 2.8.1 din anexa 1 a HG nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă, având în vedere că dispozitivul de protecţie nu a împiedicat accesul în zona periculoasă sau nu a oprit mişcarea elementelor periculoase înainte de a permite preluarea piesei de către reclamant.

Nu sunt îndeplinite nici condițiile cazului fortuit, apelanta nefăcând dovada că evenimentul invocat, constând în producerea unei defecțiuni la utilajul la care lucra reclamantul, nu putea fi prevăzut și nici împiedicat.

În speță, este vorba despre un profesionist având calitatea de angajator față de reclamant, în sarcina căruia prin lege a fost instituită, printre altele, și obligația de a asigura echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în vederea evitării accidentelor de muncă.

Secţia I civilă - Decizia civilă nr. 877/23  iulie  2020.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 9 februarie 2018, sub nr. 308/85/2018 reclamantul L.F.A. în contradictoriu cu pârâta SC T. B. SA a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 Euro în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, ca urmare a accidentului de muncă din data de 22.06.2017; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata generate de prezenta acţiune.

Prin sentinţa civilă nr.1316/20.11.2019 Tribunalul Sibiu a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul L. F. A. în contradictoriu cu pârâta SC T. B. SA şi în consecinţă a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 8000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5038 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A respins celelalte cereri.

Împotriva acestei  sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta SC T. B. SA solicitând schimbarea în parte a sentinței, în principal în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, reducerea cuantumului sumei datorate cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale constând în săvârșirea faptei ilicite și culpabile.

Soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică din perspectiva calificării obligației angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea în muncă a angajaților ca fiind una de rezultat, iar nu de mijloace și implicit, a modalității de interpretare a dispozițiilor Legii nr. 319/2006 și HG nr. 1029/2008, precum și a valorificării probatoriului administrat în cauză.

Apelanta consideră că obligația generică a angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea în muncă, particularizată în speță sub forma obligației de a asigura echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, prevăzută de art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006 are natura juridică a unei obligații de mijloace/prudență și diligență, iar nu de rezultat. A susținut că și-a îndeplinit toate obligațiile secundare, de rezultat, din conținutul specific al obligației de diligență, anume: obligația de a realiza lucrările de întreținere, reparații și revizii la mașina la care s-a produs evenimentul, potrivit planului de întreținere preventivă, obligația de a respecta normele tehnice de proiectare și obligația de instruire și control medical.

În consecință, în contextul în care caracterul ilicit al faptei este conferit de neîndeplinirea obligației de asigurare a condițiilor de securitate și sănătate în muncă, condiția răspunderii civile contractuale constând în existența faptei ilicite nu este îndeplinită în cauză.

În ceea ce privește lipsa vinovăției a susținut că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 1548 C. civ., întrucât și-a îndeplinit toate obligațiile de care era ținută în calitate de angajator. Prezumția de culpă este aplicabilă numai în cazul obligațiilor de rezultat.

În speță, fapta prejudiciabilă a fost rezultatul unui caz fortuit iar nu a vinovăției societății. Cazul fortuit a îmbrăcat forma unei defecțiuni intempestive a utilajului, care, până la momentul producerii acesteia, funcționa în conformitate cu normele legale și interne impuse.Faptul producerii intempestive a unei defecțiuni la utilaj nu putea fi prevăzut, împiedicat și nici evitat de către societate.

În concret, în raport de faptul că și-a îndeplinit obligațiile de rezultat din componența obligației de mijloace la care era ținută, de acela că a luat toate măsurile de precauție posibile în vedere evitării producerii vreunei defecțiuni a oricărui utilaj, precum și de împrejurarea că utilajul s-a defectat în pofida eforturilor societății, aceasta nu a avut vreo culpă la producerea faptei prejudiciabile, defecțiunea mașinii automate la care a avut loc accidentul având natura unui caz fortuit.

Apelanta a criticat și cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță, fără a lua în considerare contribuția victimei la cauzarea prejudiciului. Astfel, față de dispozițiile art. 1371 alin. 1 C. civ. solicită să se constate că angajatul a avut o contribuție la producerea accidentului, în sensul că nu l-a evitat deși putea să o facă, și în consecință să diminueze cuantumul sumei acordate cu titlu de daune morale care este excesiv. În condițiile în care angajatul ar fi manifestat un nivel normal de atenție, ar fi observat faptul că mișcările specifice ciclului de prelucrare nu încetaseră, în ciuda zgomotului produs de deschiderea ușilor de protecție, mai ales că acesta fusese instruit cu privire la mecanismul de funcționare și la modalitatea de operare a utilajului la care a avut loc accidentul.

Prin urmare, în ipoteza în care s-ar considera că societatea ar fi fost în culpă, a solicitat să se ia act de vinovăția comună a societății manifestată prin defectarea utilajului și a angajatului, care a fost neatent și nu a respectat obligațiile care i se impuneau.

Prin decizia civilă nr. 877/23.07.2020 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul pârâtei SC T. B. SA.

Referitor la critica privind lipsa faptei ilicite constând în neîndeplinirea obligației de asigurare a condițiilor de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, apelanta a arătat că are natura juridică a unei obligații de diligență, iar nu de rezultat.

Contrar susținerilor apelantei, Curtea apreciază că obligația de a asigura echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, prevăzută de art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006 este o obligație de rezultat, care nu a fost îndeplinită în speță.

În acest sens, art. 181 alin. (1) și (2) din Codul muncii prevede că ,,locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor. Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.”

Realizarea lucrărilor de întreținere, reparații și revizii la mașina la care s-a produs evenimentul și respectarea normelor tehnice de proiectare invocate de apelantă, deși sunt necesare și obligatorii, nu sunt suficiente, în condițiile în care utilajul la care lucra reclamantul, efectuând în mod automat procesul tehnologic specific, a permis deschiderea uşilor de protecţie a presei înainte de retragerea totală a cilindrilor de strângere, la finalizarea ciclului de presaj.

Potrivit pct. 2.8.1 din anexa 1 a HG nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă ,,Dacă elementele mobile ale unui echipament de muncă prezintă riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu protectori şi dispozitive de protecţie care să împiedice accesul în zonele periculoase sau să oprească mişcarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase.”

Or, în cauză este evident că pârâta nu a respectat această obligație având în vedere că dispozitivul de protecţie nu a împiedicat accesul în zona periculoasă sau nu a oprit mişcarea elementelor periculoase înainte de a permite preluarea piesei de către reclamant.

Cu privire la condiția vinovăției apelanta a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 1548 C. civ., întrucât și-a îndeplinit toate obligațiile de care era ținută în calitate de angajator, prezumția de culpă fiind aplicabilă numai în cazul obligațiilor de rezultat. Curtea a constatat, așa cum s-a reținut mai sus, că în speță este vorba despre o obligație de rezultat, iar nu de diligență. Apelanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile, în sensul că nu a asigurat echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, fapt ce a determinat producerea unui accident de muncă.

Apelanta a invocat și cazul fortuit, ce ar fi îmbrăcat forma defecțiunii intempestive a utilajului, care, până la momentul producerii accidentului, funcționa în conformitate cu normele legale și interne impuse, defecțiune care nu putea fi prevăzută, împiedicată și nici evitată de către societate.

Potrivit art. 1351 alin. 3 NCc ,,cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.”

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, în situația cazului fortuit imprevizibilitatea este relativă, raportându-se la puterea de apreciere a persoanei care ar fi fost chemată să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs, iar imposibilitatea împiedicării acelui eveniment ia forma inevitabilității acestuia (analizată tot la nivel subiectiv, prin raportare la persoana chemată să răspundă în lipsa producerii evenimentului).

În speță, este vorba despre un profesionist având calitatea de angajator față de reclamant, în sarcina căruia prin lege a fost instituită, printre altele, și obligația de a asigura echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în vederea evitării accidentelor de muncă.

Apelanta nu și-a îndeplinit această obligație având în vedere că la mașina automată la care lucra reclamantul s-a produs accidentul de muncă, chiar în condițiile în care acesta a avut loc datorită unei defecțiuni a utilajului, așa cum a susținut apelanta.

Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit, apelanta nefăcând dovada că evenimentul invocat, constând în producerea unei defecțiuni la utilajul la care lucra reclamantul, nu putea fi prevăzut și nici împiedicat.

Referitor la critica vizând diminuarea sumei acordate cu titlu de daune morale, conform art. 1371 alin. 1 C. civ., față de contribuția angajatului la producerea accidentului, în sensul că nu l-a evitat deși putea să o facă dacă ar fi manifestat un nivel normal de atenție, instanța reține că în speță nu există o culpă concurentă a reclamantului, în condiţiile în care nu a cunoscut existența defecțiunii (chiar apelanta a susținut că defecțiunea a fost intempestivă), iar în mod normal ușile se deschideau numai după oprirea mişcării elementelor periculoase.

Domenii speta

Spete similare