Raporturi de muncă. Dovada plăţii salariului.

Cod operator nr. 11276

Dosar nr. 868/83/2009

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 562/D/22 Iunie 2009

Raporturi de muncă. Dovada plăţii salariului.

Reclamanta V a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, SC S SRL SATU

MARE, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale brute cuvenite pentru

lunile ianuarie, februarie şi martie 2009, conform contractului individual de muncă

precum şi la plata contravalorii tichetelor de masă în sumă de 170 lei pentru luna

februarie şi 85 lei - contravaloarea tichetelor de masă pe ? luna martie. Totodată,

solicită obligarea pârâtei şi la plata unor despăgubiri în sumă de 500 lei,

reprezentând restanţe bancare.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că , începând cu data de 18.03.2009

patronul firmei nu o mai primeşte la locul de muncă, obligându-o să îşi dea demisia

dacă nu îi convine să lucreze fără salariu.

Ca urmare a faptului că este primită la locul de muncă solicită instanţei să îi

acorde şi drepturile salariale pe luna martie, întrucât a rămas fără un loc de muncă şi

încă nu a demisionat.

Ţinând cont de faptul că are de achitat rate la două bănci şi din cauza

societăţii a rămas cu restanţe, cere acordarea unor despăgubiri în valoare de 500 lei.

Acţiunea nu a fost fundamentată de către titularul acesteia în drept.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta arată că nu se opune admiterii în parte a

acţiunii, în sensul că este de acord să achite drepturile salariale restante aferente

lunii februarie 2009 şi parţial pentru luna martie 2009, până în data de 18.03.2009,

inclusiv, drepturi care se însumează la un total de 821 lei net şi solicită respingerea

restului pretenţiilor ca neîntemeiate; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, arată că reclamanta a fost angajata societăţii pârâte cu un salariu de

600 lei lunar brut, salariu ce a fost încasat de reclamantă, inclusiv pentru luna

ianuarie 2009.

Datorită recesiunii economice la nivel mondial, criză resimţită acut şi de

societatea pârâtă, ce are ca obiect de activitate croitorie, arată că au întâmpinat

dificultăţi în recuperarea sumelor de bani de la clienţi, nemaiavând alte solicitări de

comenzi, vânzările stagnând. Evident, în această situaţie, societatea pârâtă a intrat

într-un blocaj financiar şi nu a putut onora la timp drepturile salariale, majoritatea

angajaţilor înţelegând situaţia şi acceptând devansarea plăţii.

Menţionează că reclamanta, care nu a fost tocmai „angajatul model”, în sensul

că întârzia repetat şi nu respecta programul de muncă, a refuzat să înţeleagă situaţia

şi din data de 18.03.2009 nu s-a mai prezentat la serviciu şi nu a mai prestat nicio

activitate în cadrul firmei, astfel că nu poate pretinde să fie plătită pentru o muncă ce

nu a prestat-o.

Învederează că, în repetate rânduri, i-a solicitat reclamantei să se prezinte

pentru a încheia raporturile de muncă şi a lichida drepturile salariale, însă aceasta a

refuzat, astfel că a fost trecută nemotivată începând cu data de 18.03.2009, acesta

fiind elementul care a dus la încetarea raporturilor de muncă.

În drept, invocă art.115 Cod procedură civilă.

Tribunalul constată că este competent să soluţioneze conflictul de drepturi de

faţă, atât ratione materiae, conform art.2 pct.1 lit.c C.proc.civ., cât şi din punct de

vedere teritorial, potrivit art.284 Codul muncii.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că reclamanta, în baza

contractului individual de muncă înregistrat la ITM Satu Mare la data de 29.01.2009,

a desfăşurat, în perioada 10.01.2009-18.03.2009, activitatea la care s-a obligat faţă

de angajator.

Prin întâmpinarea depusă, unitatea pârâtă recunoaşte acest fapt şi arată că nu

se opune admiterii în parte a acţiunii, în sensul, că este de acord să achite drepturile

salariale restante aferente lunii februarie 2009 şi parţial pentru luna martie 2009,

până în data de 18.03.2009, inclusiv. În acest sens depune statele de plată şi

pontajele aferente acestei perioade.

Acestei situaţii de fapt îi sunt incidente dispoziţiile art.161 alin.1 şi art.162

alin.1 Codul muncii, în conformitate cu care salariul se plăteşte în bani cel puţin odată

pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de

muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, plata făcându-se direct

titularului sau persoanei împuternicite de acesta.

Potrivit disp.art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedeşte prin

semnarea statelor de plată, precum si prin orice alte documente justificative care

demonstrează efectuarea plătii către salariatul îndreptăţit.

Unitatea pârâtă nu a făcut dovada îndeplinirii exigenţelor acestui articol,

respectiv statele de plată nu poartă semnătura reclamantei, iar alte documente

justificative care să demonstreze efectuarea plătii, nu au fost depuse. În aceste

condiţii, cererea reclamantei vizând plata drepturilor salariale pentru lunile ianuarie,

februarie şi martie 2009, este întemeiată şi va fi admisă, iar cuantumul va fi stabilit  în

raport  cu salariul înscris în contractul individual de muncă şi cu perioada lucrată.

De asemenea, va fi admisă şi cererea privind  obligarea pârâtei la plata

drepturilor salariale integral pe luna martie, motivat de faptul că ulterior datei de

18.03.2009, deşi susţine că reclamanta nu a venit la serviciu şi implicit nu a prestat

vreo activitate, pârâta nu a dovedit faptul că a dispus încetarea raporturilor de muncă

cu aceasta. Mai mult, această cerere este justificată şi din perspectiva dispoziţiilor

art. 164 alin.1 din Codul muncii care arată că, întârzierea nejustificată a plăţii

salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de

daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Referitor la cererea reclamantei privind obligarea societăţii la plata contravalorii

tichetelor de masă pentru luna februarie şi ? din contravaloarea tichetelor pentru

luna martie, raportat la poziţia procesuală a pârâtei  care nu a negat existenţa acestui

drept şi nu a combătut sub o formă sau alta această solicitare, instanţa o apreciază

ca fiind întemeiată.

Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.281-291 Codul muncii

şi art.70-82 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, a

admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească acesteia drepturile

salariale brute cuvenite pentru lunile ianuarie, februarie şi martie 2009, conform

contractului individual de muncă, precum şi contravaloarea tichetelor de masă pentru

lunile februarie şi martie 2009.

Cererea privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 500 lei,

reprezentând restanţe bancare,a fost respinsă, motivat de faptul că, reclamanta nu a

făcut dovada prejudiciului suferit.

Asistenţii judiciari – participând la constituirea completului de judecată în

condiţiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot

consultativ – au exprimat aceeaşi opinie asupra acţiunii promovată de reclamantă.

1

Domenii speta

Spete similare