Acţiune având ca obiect constatarea dobândirii prin edificare a dreptului de proprietate asupra construcţiei şi dreptul de superficie asupra terenului.

Acţiune având ca obiect constatarea dobândirii prin edificare a dreptului de proprietate asupra construcţiei şi dreptul de superficie asupra terenului.

Nerespectarea principiului efectului devolutiv al apelului determinat de ceea ce s-a apelat „tantum devolutul quantum apelatum”.

Reclamanţii au investit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect principal  constatarea dobândirii prin edificare a dreptului  de proprietate asupra construcţiei şi dreptul de superficie, ce cuprinde dreptul de proprietate asupra construcţiei şi dreptul de folosinţă asupra terenului proprietatea surorii sale, intimata E.

În mod nelegal prima instanţă a respins acţiunea astfel formulata ca inadmisibilă iar decizia instanţei de apel întrucât a menţinut această soluţie este nelegală şi se impune reformarea acestor hotărâri.

Instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 477 și 479 NCpc şi nu a verificat  în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către Judecătoria Alba Iulia, cu aplicarea principiului efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a apelat, în acord cu principiul „tantum devolutul quantum apelatum”. Instanța nu a analizat în concret criticile vizând aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 492 Cod civil.

Ambele instanţe nu au avut în vedere natura dreptului de superficie-drept real principal imobiliar-şi regimul său juridic statuat jurisprudenţial şi doctrinar sub imperiul vechiului Cod civil, respingând nelegal ca inadmisibilă acţiunea, stabilind în mod greşit obiectul acţiunii ca fiind accesiune, acţiune ce într-adevăr nu poate fi promovată decât de proprietarul terenului.

Secţia I Civilă, Decizia civilă nr. 406 din  05 noiembrie 2020

Prin sentinţa civilă nr.1906/2018 Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanţii M. şi V. în contradictoriu cu pârâţii E., CEC BANK SA Sucursala A. şi Raiffeisen Bank Sucursala A.

Prin decizia civilă nr. 633/A/2019 Tribunalul Alba a respins apelul civil declarat de către reclamanţii M. şi V. împotriva Sentinţei civile nr. 1906/2019 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr…/176/2018.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept disp. art. 488 pct. 6, 8 Cod procedură civilă.

În expunerea criticilor,  reclamanţii arată, în esenţă, următoarele

Prin decizia pronunţată instanţa de apel a preluat argumentele instanţei de fond, a plecat de la premisa greşită că dreptul de superficie trebuie să fie preexistent edificării construcţiei fără a se arăta baza legală. Superficia ca dezmembrământ al dreptului de proprietate nu poate preexista momentului edificării construcţiei. Temeiul de drept al acţiunii atestă că ne aflăm în prezenţa unei derogări de la principiul accesiunii imobiliare aşa cum este indicat în art. 492 Vechiul Cod Civil. Instanţa de apel a apreciat că nu au deschisă calea unei acţiuni pentru constatarea unui drept de superficie.

Chiar dacă acţiunea este una nenumită acest aspect nu poate fi reţinut ca un impediment în formularea acţiunii dedusă judecăţii.

Instanţa de apel a omis să observe şi să analizeze motivele concrete invocate, analizând doar principii generale. Ori criticile referitoare la greşita interpretare a dispoziţiilor  art. 492 Cod Civil nu au fost analizate de instanţa de fond. O astfel de interpretare limitează aplicarea dispoziţiilor art. 30 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 406/05.11.2020 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de reclamanţii M. şi V. împotriva deciziei civile nr. 633/A/31.10.2019 pronunţată de Tribunalul Alba a casat decizia atacată, a admis apelul declarat de reclamanţii M. şi V. împotriva sentinţei civile nr.1906/28.06.2019 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia pe care a anulat-o şi a trimis dosarul aceleaşi pentru rejudecarea cauzei.

Conform dispoziţiilor art. 488 pct 5 Cod procedură civilă casarea unei hotărâri se poate cere pentru încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Recurenţii  susţin încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 30 Cod  procedură civilă, respectiv refuzul unei acţiuni pentru a se constata dreptul său de superficie asupra terenului şi dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate, susţineri ce pot fi primite.

Potrivit prevederilor art.477 Cod procedură civilă, dispoziţia ce reglementează limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre ce a fost atacată.

Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

De asemenea, conform art. 479 Cod procedură civilă, instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

Curtea constată că instanţa de apel nu a respectat aceste dispoziţii legale, şi nu a verificat  în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către Judecătoria Alba Iulia, cu aplicarea principiului efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a apelat, în acord cu principiul „tantum devolutul quantum apelatum”, conform susţinerilor recurentei.

Instanţa de apel nu a analizat în concret criticile vizând aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 492 Cod civil. De asemenea Curtea constată că Tribunalul Alba a reţinut o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce nu are aplicabilitate în speţă.

Reclamnaţii au investit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect principal  constatarea dobândirii prin edificare a dreptului  de proprietate asupra construcţiei şi dreptul de superficie, ce cuprinde dreptul de proprietate asupra construcţiei şi dreptul de folosinţă asupra terenului propritatea surorii sale, intimata E.

În mod nelegal prima instanţă a respins acţiunea astfel formulata ca inadmisibilă iar decizia instanţei de apel întrucât a menţinut această soluţie este nelegală şi se impune reformarea acestor hotărâri. 

Spre deosebire de Noul Cod Civil în care dreptul de superficie are o reglementare expresă (art. 693), Codul Civil din anul 1864, nu a consacrat nicio dispoziţie dreptului de superficie; existenţa acestui drept fiind dedusă, însă, din teza finală a art. 492 potrivit  căruia „Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contră”, text de lege la care face trimitere corect instanţa de fond.

Textul cuprinde o regulă, cea privind dreptul de accesiune imobiliară artificială, şi o excepţie, cea care permite dovada existenţei dreptului de superficie.

Probele prin care se răstoarnă prezumţia de proprietate duc, în acelaşi timp, la dovedirea dreptului de superficie.

În această concluzie, ambele instanţe nu au avut în vedere natura dreptului de superficie-drept real principal imobiliar-şi regimul său juridic statuat jurisprudenţial şi doctrinar sub imperiul vechiului cod civil, respingând nelegal ca inadmisibilă acţiunea deşi aceasta este consacrată şi nu comportă discuţii, decât funcţie de starea de fapt stabilită în raport cu probele administrate în  dosar.

Instanţele de fond au stabilit greşit obiectul acţiunii ca fiind accesiune, acţiune ce într-adevăr nu poate fi promovată decât de proprietarul terenului. Ori în cauză cererea de chemare în judecată, întemeiată pe excepţia statuată de dispoziţiile art. 492 Cod Civil are ca obiect tocmai constatarea dobândirii dreptului de superficie.

Practica judiciară în materie a statuat că dreptul de superficie nu poate fi constituit decât în baza unui  titlu, convenţie, prescripţie sau ope legis.

Relevantă în speţă, este  Hotărârea din data de 15 februarie 2007, cauza Bock şi Palade contra României, potrivit căreia  dreptul de superficie poate fi dobândit numai prin lege, prin prescripţia achizitivă sau prin convenţia părţilor.

În cauză se solicită, nu  crearea  pe cale judiciară a dreptului de superficie, ci constatarea  existenţei  lui.

În plus, această jurisprudenţă a vizat o situaţie premisă diferită de cea de faţă; respectiv situaţia în care superficia se instituie împotriva voinţei proprietarului terenului, încălcându-se astfel dreptul de proprietate al acestuia.

Astfel se impune a se administra probe care să evidenţieze existenţa sau inexistenţa acordului pârâtei pentru folosinţa terenului, respectiv pentru edificarea construcţiei de către recurenţi şi toate acestea faţă de întâmpinările depuse de proprietara terenului şi care a menţionat că este de acord cu admiterea acţiunii.

Decizia reţinută de instanţa de apel vizează situaţia proprietarului terenului care construieşte fără autorizaţie pe terenul lui şi invocă accesiunea, ceea ce în cauză este exclus, reclamanţii invocând recunoaşterea unui drept de proprietate asupra construcţiei edificate pe terenul altei persoane, cu acordul acestei din urmă persoane.

Domenii speta

Spete similare