Exploatare agregate minerale de pe un teren aflat în proprietatea Statului Român şi în administrarea Administraţiei Naționale ,,Apele Române”.

Decizie 221 din 27.02.2019


Exploatare agregate minerale de pe un teren aflat în proprietatea Statului Român şi în administrarea Administraţiei Naționale ,,Apele Române”. Decizie de impunere prin care a fost stabilită taxa pentru autorizația de foraje și excavări emisă de autotităţile publice locale. Încălcare competenţă.

Dispozițiile art. 267 alin. 4 Cod fiscal nu sunt aplicabile în situația în care exploatările de nisipuri şi pietrișuri se realizează în albia minoră a râurilor -  domeniu public al statului, care nu se află în raza de competență a unităților administrativ-teritoriale locale.

Acest articol nu permite eludarea dispoziţiilor art. 28  alin. (3) din Legea nr. 85/2003 care prevăd că pentru obţinerea permisului de exploatare solicitanţii sunt obligaţi la constituirea garanţiei financiare pentru refacerea mediului, precum şi la plata taxei pe activitatea de exploatare şi a redevenței miniere, în condiţiile legii.

Or, în speță, bunul imobil - teren albie minoră a râului nu se află în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, prin urmare, pârâta și-a încălcat competența materială atunci când a emis decizia de impunere cu privire la o taxă pe care o putea percepe doar pentru forările și excavările efectuate pe terenurile proprietatea sa.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 221/2019

Prin Sentinţa nr. 483/CA/2018, pronunţată de Tribunalul HUNEDOARA – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. SRL,  în  contradictoriu cu pârâta Comuna Băcia.

Prin recursul declarat de către reclamanta C. SRL, s-a solicitat admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, casarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor legale, inclusive a deciziei ICCJ. Din punctual de vedere al instanţei, atâta timp cât Curtea de Conturi a stabilit că trebuie achitată această taxă, societatea trebuie să o plătească. Nu a analizat cât trebuie achitat din acea taxă, în condiţiile în care decizia ICCJ face referire la faptul că taxa de forare şi excavare se achită proporţional cu mp foraţi sau excavaţi , iar această taxă este diferită de taxa de exploatare care se plăteşte la întreaga suprafaţă excavată.

Primăria nu se poate apăra prin faptul că a fost emisă o decizie a Curţii de Conturi, deoarece în cadrul deciziei nu se impunea o sumă, ci doar se solicita Primăriei să verifice şi să calculeze dacă a existat un prejudiciu şi să se recupereze.

Conform expertizei contabile efectuate de expert contabil C.D., în dosarul nr…/…/2015, prin care a contestaţie împotriva titlului executoriu emis de UAT Comuna B. , reiese în mod clar că nu datorează taxa calculată de pârâtă, conform deciziei de impunere. Expertul arată faptul că se face confuzie între suprafaţa închiriată de C.  de 27000 mp şi suprafaţa de teren afectată de foraj sau excavaţie, deoarece din toate documentele nu rezultă suprafaţa de teren efectiv exploatată.

Taxa prevăzută de art.267 alin.4 Cod Fiscal este datorată pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavări, nu pentru activitatea de exploatare efectivă.

Pentru activitatea de exploatare din acest perimetru , se datorează taxa către ANRM, prevăzută de art. 44 din Legea nr.85/2003, respectiv în contul bugetului de stat, iar nu taxa datorată bugetului local, prevăzută de art.267 C. Proc.Fiscal.

Pârâta Comuna B. a formulat întâmpinare împotriva recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca tardiv formulat, iar pe fond, ca nefondat.

La emiterea Deciziei de impunere nr…/28,05.2014 si a Somaţiei nr…/04.08.2014 s-au respectat toate prevederile legale din OG. Nr. 92/2003 dar si prevederile art. 145 si art. 43 alin.2 din OG nr. 92, recurenta a fost obligata la plata taxei pentru eliberarea autorizaţiei de foraj si excavari aferenta suprafeţelor exploatate pe perioada anilor 2010-2012 iar valoarea stabilita prin Decizia Curţii de Conturi nr…/2014 dar și verificată și calculata prin Decizia de impunere nr…/28.05.2014 emisa de UAT Comuna B., raportat la valoarea de 7 lei/metru patrat a rezultat suma de 189.000 lei.

S-au avut in vedere la calcularea acestei taxe toate actele emise de către Apele Romane T. , Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale , inclusiv cercetarea la fata locului efectuata de către reprezentanţii unitattii administrativ teritoriale.

Arătă faptul ca celelalte motive si probe invocate prin cererea de recurs sunt netemeinice și nefondate, raportul de expertiză contabilă la care face referire recurenta are o interpretare eronată, iar contestaţia la executare în dosar nr…/…/2015 a Judecătoriei Hunedoara a fost respinsă - si in acest dosar fiind contestata suprafaţa exploatata.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente:

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 al. 1 pct. 8 Cod pr. civ, invocat de către recurenta-reclamantă, Curtea constată că este fondat.

Recurenta-reclamantă a executat în anul 2011 lucrări de exploatare a agregatelor minerale din perimetrul T., situate în albia minoră a râului S., în baza contractului nr. …/08.07.2011 încheiat cu Administraţia Națională ,,Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă M.

Curtea reține că obiectul acestui contract l-a constituit bunul imobil teren albie minoră a râului S., în suprafață de 27.000 mp, teren care se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Administraţiei Naționale ,,Apele Române”, conform HG nr. 1705/2006.

În vederea exploatării de agregate minerale din acest perimetru, recurentei i  s-a eliberat Autorizația de gospodărire a apelor nr…/30.09.2011 de către Administraţia Națională ,,Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă M.

Conform art. 1 al. 1 din HG nr. 632/2007, (1) Se aprobă închirierea de către Administraţia Naţională "Apele Române" a unor bunuri imobile, respectiv terenuri situate în albiile minore ale cursurilor de apă, malurile acestora şi cuvetele lacurilor, precum şi imobile construcţii, proprietate publică a statului, aflate în administrarea acesteia, prevăzute în paginile 118-379 din anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea reține că, în urma unui control al Curții de Conturi la unitatea administrativ teritorială Comuna B., s-a constatat că nu a fost încasată taxa pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări aferentă suprafeței exploatate de către reclamantă în baza contractului nr…/08.07.2011, încheiat cu Administraţia Națională ,,Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă M.

Astfel, în baza art. 267 alin. 4 Cod fiscal, intimata-pârâtă Comuna B. a emis Decizia de impunere nr…/28,05.2014, stabilind în sarcina recurentei o taxă pentru autorizația de foraje și excavări în cuantum de 189.000 lei, aferentă suprafețelor exploatate pe perioada anilor 2010-2012.

Prima instanță a apreciat în considerentele sentinței atacate că reclamanta datorează suma respectivă cu titlu de taxă pentru autorizația de foraje și excavări, întrucât nu se putea realiza exploatarea fără aceste activități.

Verificarea legalității hotărârii recurate implică stabilirea regimului juridic al bunului imobil obiect al exploatării din perimetrul T., situat în albia minoră a râului S.

În acest sens, așa cum s-a reținut în paragrafele anterioare, bunul imobil teren albie minoră a râului S., în suprafață de 27.000 mp, se află în proprietatea Statului Român și în administrarea Administraţiei Naționale ,,Apele Române”, conform anexei 12 din HG nr. 1705/2006 și art.  3 alin. 1 din Legea nr. 107/1996 coroborat cu art. 4 alin. 2 din același act normativ.

Curtea apreciază că limitele dreptului autorității locale de a institui și percepe taxa pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări pentru o anumită suprafață de teren sunt trasate de întinderea domeniului public aflat în administrarea unei alte autorități. Drept urmare, aplicarea taxei în litigiu în baza dispozițiilor art. 267 alin. 4 Cod fiscal nu permite eludarea dispozițiilor speciale existente în ceea ce privește activitatea de exploatare a agregatelor minerale din albiile minore aflate în proprietatea Statului Român, care prevăd că pentru obţinerea permisului de exploatare solicitanţii sunt obligaţi la constituirea garanţiei financiare pentru refacerea mediului, precum şi la plata taxei pe activitatea de exploatare şi a redevenței miniere, în condiţiile legii [art. 28  alin. (3) din Legea nr. 85/2003.

Așadar, Curtea reține că dispozițiile art. 267 alin. 4 Cod fiscal nu sunt aplicabile în situația în care exploatările de nisipuri şi pietrișuri se realizează în albia minoră a râurilor -  domeniu public al statului, care nu se află în raza de competență a unităților administrativ teritoriale locale.

Or, în speță, așa cum s-a reliefat în paragrafele anterioare, bunul imobil teren albie minoră a râului S., în suprafață de 27.000 mp, nu se află în domeniul public al unității administrativ teritoriale Comuna B., prin urmare, pârâta și-a încălcat competența materială atunci când a emis decizia de impunere cu privire la o taxă pe care o putea percepe doar pentru forările și excavările efectuate pe terenurile proprietatea sa.

În concluzie, având în vedere și dispozițiile din Legea nr. 85/2003 - lege specială, aplicabile cauzei de față, Curtea reține că reclamanta nu avea obligația solicitării și obținerii unei autorizații de excavare, ceea ce atrage nulitatea Deciziei de impunere nr. …/…/28.05.2014.

În lumina acestor considerente precum și în temeiul art. 20 al. 3 teza întâi din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 498 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 488 al. 1 pct. 8 Cod pr. civ., Curtea a constatat că se impune admiterea recursului formulat de către recurenta-reclamantă, casarea hotărârii atacate şi, urmare a rejudecării cauzei în fond, a fost admisă în parte  acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de către reclamantă şi anulată Decizia nr…./04.11.2015 privind soluționarea contestației și Decizia de impunere nr…/…/28.05.2014.