Abuz de drept. Contestație împotriva hotărârii comitetului Adunării creditorilor

LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Abuz de drept. Contestație împotriva hotărârii comitetului Adunării creditorilor

- art. 15 din Codul civil

- art. 5 pct. 35 și art. 51 alin. 5 din Legea 85/2014

Specificul procedurii insolvenței este dat de faptul că aceasta este reglementată prin dispoziții legale speciale, scopul ei fiind instituirea unei proceduri colective și concursuale pentru acoperirea pasivului debitorului. În această procedură, fiecare creditor își urmărește propriul interes direct proporțional cu procentul votului ce se raportează la cuantumul creanței sale. În aceste circumstanțe, votul exprimat în cadrul ședințelor adunării creditorilor poate fi considerat abuziv doar atunci când se probează acte comisive sau omisive în dezacord cu ordinea publică sau bunele moravuri.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 176 din 16 iulie 2020

Prin Sentința nr. (...) din 08.10.2019, Tribunalul (...) a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei (BANCĂ) SA invocată în cauză.

A respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea (BANCĂ) SA, cu sediul în (...), împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 19.03.2019 a debitoarei SC (D) SRL, cu sediul în (...), CUI RO(...), J(...), prin administrator judiciar (Aj) SPRL, cu sediul în (...), nr. de înregistrare în Registrul Societăților Profesionale UNPIR: RFO (...), cod de înregistrare fiscală RO (...), în calitate de administrator judiciar, în contradictoriu cu creditorul SC (C1) SA, cu sediul în (...), având ca obiect contestație împotriva hotărârii comitetului/adunării creditorilor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate excepția invocată de către debitoare prin administratorul judiciar, în baza arat 248 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele:

Conform art. 30 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ ,, (1) Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”.

Art. 32 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ prevede condițiile exercitării unei acțiuni în justiție, respectiv că ,,(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes”.

De asemenea, NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ la art. 33 se prevede că ,,Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual (…)”.

Conform art. 48 alin. 7 din Legea 85/2014: “Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepția celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, și de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.”

Raportat la textele de lege menționate mai sus, și în special la dispozițiile art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, instanța a apreciat că în cauză contestatoarea justifică interes și calitate procesuală activă de a contesta hotărârea adunării creditorilor, având în vedere că aceasta este înscrisă la masa credală în calitate de creditor garantat al societății debitoare. Aspectele legate de votul exprimat de contestatoare în cadrul ședinței adunării generale a creditorilor, nu ține de calitatea procesuală a creditoarei de a contesta, ci ține de fondul cauzei, aspecte ce vor fi verificate odată cu analizarea fondului cauzei.

Față de cele reținute instanța a respins ca neîntemeiată excepția invocată în cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 48 alin. 7, 8 din Legea nr. 85/2014: ,,(7) Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepția celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, și de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

 (8) Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei, inclusiv în format electronic, în termen de 5 zile de la data publicării în BPI a procesului-verbal al adunării creditorilor și va fi soluționată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar și a creditorilor. Citarea părților și comunicarea actelor către aceștia se fac prin BPI.“.

În speță, prin Încheierea nr. (...)/F/06 aprilie 2016 a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei SC (D) SRL, cu sediul în (...), fiind desemnat administrator judiciar (Aj) IPURL, cu sediul în (...), căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014.

Contestatoarea (BANCĂ) SA, cu sediul în (...), în calitate de creditoare a societății debitoare a fost înscrisă la masa credală cu suma de 25.860,162 lei, la categoria creanțe privilegiate, reprezentând 100% din grupa creanțelor garantate și 43,5146% din masa credală – fila 26.

Creditoarea SC (C2) SA a fost înscrisă la masa credală cu suma de 33.274.193,92 lei, la categoria creanțe chirografare, reprezentând 99,8988%% din grupa creanțelor chirografare și 56,35% din masa credală – fila 27.

La data de 19.03.2018 a avut loc adunarea creditorilor debitoarei (D) SRL, având ca obiect pe ordinea de zi printre altele și următoarele puncte: ,,5. Pentru ipoteza aprobării variantei valorificării proprietății, prezentarea Regulamentului de valorificare - și supunerea spre aprobare a strategiei de valorificare; 6. Supunerea spre aprobare a remunerației de succes a administratorului judiciar”.

Conform procesului verbal al adunării generale a creditorilor debitoarei (D) SRL din data de 19.03.2019, publicat în BPI nr. (...) din data de 30.03.2019, la ședință au participat prin creditorii (BANCĂ) și SC (C2) SA, reprezentând 99,8646% din masa credală care au votat prin corespondență – filele 21-23 dosar.

Pentru punctele 5 și 6 contestate pe calea prezentei contestații, creditorii au votat astfel: 5. (BANCĂ) prorogă aprobarea strategiei de valorificare și a Regulamentului de valorificare, propuse pentru imobilul situat în (...), ipotecat în favoarea (BANCĂ); 6. (BANCĂ) propune și aprobă un onorariu de succes de 2% din sumele distribuite creditorilor în situația vânzărilor de active în termen de 24 de luni; Creditorul majoritar (C2), a votat astfel: la punctele 5 și 6: ,,5. Votez pentru valorificarea prin metoda negocierii directe, conform Regulamentului de valorificare, pe care îl aprob; 6. Aprob remunerația de succes a administratorului judiciar în procent de succes variabil de: i) 10% din sumele ce se vor obține în ipoteza obținerii resurselor în termen de 1 an de la data ședinței AGC; ii) 7% din sumele ce se vor obține pentru ipoteza obținerii resurselor în termen de peste 1 an de zile de la data ședinței AGC”.

Astfel pentru aceste puncte stabilite pe ordinea de zi, centralizând voturile exprimate de către cei doi creditori prezenți, administratorul judiciar a stabilit că hotărârile luate sunt în sensul votului exprimat de către creditorul majoritar (C2) SRL – fila 23 dosar.

Analizând legalitatea Hotărârii adunării creditorilor din data de din data de 19.03.2019, publicat în BPI nr. (...) din data de 30.03.2019, judecătorul sindic a reținut că aceasta este legală, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 ,,(1) Cu excepția cazurilor în care legea cere o majoritate specială, ședințele adunării creditorilor au loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente cu drept de vot. Votul condiționat este considerat vot negativ. Sunt considerați prezenți și creditorii care au votat valabil prin corespondență”.

Instanța a reținut că hotărârile luate în cadrul adunării generale a creditorilor din data de 19.03.2019 la pct. 5, 6, au fost adoptate cu votul creditorului majoritar (C2) care deține o creanță reprezentând 56,35% din totalul masei credale.

Susținerea contestatoarei că votul creditorului majoritar (C2) a fost exercitat cu rea credință și în mod abuziv, cu profitarea de poziția de creditor majoritar, nu ține de legalitatea hotărârii, ci de oportunitatea adoptării acesteia, aspecte ce nu pot fi analizate de instanță în raport de dispozițiile art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, judecătorul sindic a reținut că în cauză nu pot fi reținute ca fiind incidente dispozițiile art. 51 din actul normativ menționat mai sus, întrucât textul de lege se referă la conflictul de interese doar în privința comitetului creditorilor, nefiind aplicabile și adunării generale a creditorilor.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația formulată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel creditoarea (BANCĂ), solicitând admiterea apelului cu consecința modificării în tot a Sentinței nr. (...)/F/2019, în sensul anulării Hotărârii adunării creditorilor din data de 19.03.2019 cu privire la punctele 5 și 6, al anulării votului exprimat de creditorul (C2) cu privire la punctele 5 și 6 și în sensul anulării procesului verbal al adunării creditorilor din data de 19.03.2019 cu privire la punctele 5 și 6.

În primul rând, apelanta creditoare critică faptul că din analiza sentinței atacate și raportat la dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) Cod de procedură civilă, se observă lipsa examenului efectiv al probelor administrate și al argumentelor invocate de societate, motivarea instanței fiind un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie și o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. 3 din Constituția României și art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Astfel, apelanta susține că hotărârea atacată nu este motivată sub aspectul abuzului de drept, după cum urmează:

În motivarea contestației sale, apelanta arată că a invocat două argumente esențiale: exprimarea votului de către SC (C2) SRL ca fiind realizat print-un abuz de drept și existența unui grup de interese din care face parte creditorul majoritar (C2) SRL și debitoarea SC (D) SRL.

În ceea ce privește abuzul de drept, arată că dreptul la vot trebuie exercitat de către creditorii participanți potrivit scopului social-economic pentru care a fost instituit, exercitarea lui trebuie să aibă în vedere colectivitatea și comunitatea de interese aparținând tuturor participanților la procedura concursuală, mergând până la recunoașterea prevalenței interesului general în clarificarea cu promptitudine a statutului entității, însă raportat la aceste alegații și la dispozițiile art. 15 Cod civil, susține că hotărârile luate de o majoritate prin abuz sunt hotărâri legale în formă, dar ilegale în substanță, abuzul de drept fiind săvârșit întotdeauna în exercitarea unui drept subiectiv.

Pentru a se reține abuzul de drept sau lipsa acestuia, apelanta susține că judecătorul sindic trebuia să analizeze dacă partea care săvârșește actul abuziv este titularul dreptului procedural și are capacitate procesuală pentru a-l exercita, dacă dreptul este exercitat în limitele sale externe, așa cum sunt definite de lege, dacă este alterat scopul dreptului, astfel încât acesta din urmă servește scopului celui care face abuz de drept iar nu interesul pentru care a fost reglementat de lege, dacă dreptul este exercitat cu rea-credință, titularul acestuia având ca obiectiv prin exercitarea/întocmirea actului (respectiv, având reprezentarea și urmărind) tocmai producerea unui rezultat vătămător părții adverse și dacă au fost încălcate drepturile unei alte părți, în speță cele ale (BANCĂ).

Or, față de toate acestea, apelanta susține că niciuna dintre aceste condiții nu au fost analizate de judecătorul sindic și că creditorul majoritar (C2) și-a exercitat în mod abuziv dreptul de a decide în aceasta procedură, ignorând interesele procedurii insolvenței pentru valorificarea bunurilor la o valoare care să permită îndestularea cât mai mare a creanțelor creditorilor în procedură.

Totodată, arată că imobilul care a fost valorificat este garanția exclusivă a (BANCĂ), valorificarea acestuia la o valoare sub cea de expertiză, nu doar că nu profită în niciun fel creditorului chirografar SC (C2) SRL, dar este contrară intereselor acesteia, de unde nu se poate concluziona decât că există alte interese decât cele firești.

Nu în ultimul rând, arată că votarea unui onorariu mai mare decât cel propus de (BANCĂ) nu profită creditorului chirografar (C2) SRL, deoarece într-o situație ideală, onorariul administratorului judiciar se suportă de către toți creditorii. În acest sens, face trimitere la Decizia nr. 956/10.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

În mod evident, apreciază că scopul procedurii nu este respectat, valorificarea bunului ipotecat în favoarea sa urmând sa se realizeze la o valoare net inferioară celei care ar fi putut fi obținută pe calea unei licitații (efectuate cu respectarea dreptului de preempțiune al statului), în care adjudecarea se face cu mai multă transparență și mai eficient, datorită accesului mai mare al participanților în procedură.

În ceea ce privește aprobarea unei remunerații pentru administrator, într-un cuantum de 10%, respectiv 7%, apelanta susține că aduce atingere gravă valorificării integrale a creanței sale în cadrul procedurii, prin diminuarea sa consistentă.

Prin votul exprimat, creditorul (C2) a stabilit, în mod abuziv, o remunerație excesivă de 10%, respectiv de 7% din sumele distribuite de administratorul judiciar în primul an, respectiv după primul an, fără a putea justifica vreun interes economic în prezenta speță, singurul scop urmărit fiind diminuarea creanței pe care (BANCĂ) o va recupera în final cu 10%, respectiv 7%, adică cu 8%, respectiv cu 5% mai mult decât a consimțit prin vot cu privire la acest punct de pe ordinea de zi.

Apelanta consideră că această remunerație excesivă nu poate rămâne definitivă prin votul exprimat în mod abuziv de către creditorul majoritar, singurul scop fiind acela de a diminua în mod nejustificat creanța pe care (BANCĂ) o va încasa în momentul valorificării.

Într-o altă ordine de idei, apelanta arată că deține o creanță în cuantum de 25.860.162 lei împotriva debitoarei, astfel că dacă bunul imobil a fost evaluat la suma de 4.403.197 Lei și va fi valorificat cu această sumă, înseamnă ca prin stabilirea remunerației în cuantumurile indicate în hotărârea contestată, va pierde 440.000 lei (10%) sau 308.000 Lei (7%) din creanță, fapt care denotă caracterul excesiv și exagerat al acestor sume.

În mod evident, conform planului grupului de interese, imobilul a fost deja valorificat, iar sumele au fost distribuite.

Chiar dacă abuzul de drept nu este condiționat de existența intenției de vătămare sau păgubire a altuia fiind suficientă lipsa de bună-credință, apelanta apreciază că în speță, comportamentul creditorului majoritar este de rea-credință, fiind necesară intervenția instanței în vederea sancționării, lucru pe care instanța de fond nu 1-a făcut și nici nu 1-a analizat.

În al doilea rând, apelanta susține că dispozițiile art. 51 din Legea 85/2014 sunt aplicabile deoarece SC (C2) SRL este președintele Comitetului Creditorilor, conform Hotărârii AGC din data de 21.06.2016 și deține 56,35 % din totalul masei credale, însă judecătorul sindic nu a ținut cont de acest aspect, motivând că textul de lege face trimitere la comitetul creditorilor și nu la adunarea creditorilor.

Pornind de la atribuțiile Comitetului creditorilor, limitativ prevăzute de lege, apelanta apreciază că în condițiile date: SC (C2) SRL este președintele comitetului creditorilor, deține o majoritate de 56,35% din totalul masei credale, iar punctele 5 și 6 de pe ordinea de zi se numără printre atribuțiile comitetului creditorului, soluția legală nu poate fi decât aceea că dispozițiile art. 51 alin. (5) din Legea 85/2014 sunt aplicabile.

Mergând mai departe cu raționamentul, apelanta arată că indiferent dacă este vorba despre o decizie a comitetului creditorilor sau a adunării creditorilor, decizia se va alege în funcție de votul SC (C2) SRL întrucât acesta deține 56,35% din masa credală, este președintele Comitetului creditorilor, astfel că, cu alte cuvinte, SC (C2) SRL controlează procedura.

În aceste condiții, contestația (BANCĂ) nu vizează chestiuni de oportunitate cum a reținut judecătorul sindic, ci chestiuni de legalitate, SC (C2) SRL fiind o societate comercială care se află în conflict de interese cu interesul (BANCĂ).

Apelanta susține că un argument în plus ce trebuie analizat privește dispoziția legală care spune în mod expres că fără votul său nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută, or nici comitetul creditorilor, nici adunarea generală a creditorilor nu s-ar fi putut întruni în mod legal fără SC (C2) SRL.

Concluzionând cu privire la acest aspect, susține că sancțiunea prevăzută de lege este nulitatea absolută a hotărârii luate de SC (C2) SRL.

În al treilea rând, apelanta critică faptul că hotărârea atacată nu este motivată sub aspectul existenței unui grup de societăți/grup de interese, pentru că în realitate, dacă instanța ar fi procedat la analiza tuturor argumentelor invocate, ar fi observat că toate cele trei societăți se află sub controlul acelorași 3 persoane, respectiv (X1), (X2) și (X3), situație de fapt, care coroborată cu prevederile art. 5 pct. 35 din Legea nr. 85/2014 duce la concluzia că cele trei societăți în discuție fac parte dintr-un grup de societăți, grup controlat de familia (X).

În aceste condiții, apelanta susține că este mai mult decât evident faptul că vicierea votului s-a realizat în mod voit, conform intereselor grupului de societăți.

Față de această împrejurare, în baza art. 51 alin. 5 din Legea 85/2014, apelanta susține că SC (C2) SRL trebuia să se abțină de la vot sub sancțiunea nulității. Având în vedere că a votat, în mod evident în detrimentul intereselor (BANCĂ), diminuând cu 1.000.000 lei sumele care trebuiau să intre în patrimoniul (BANCĂ), apelanta susține că votul este nelegal, producându-i o pagubă.

În aceste condiții, premisele instituite de art. 51 alin. 5 din Legea 85/2014 sunt îndeplinite și se impune anularea hotărârii AGC.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. (8) raportat la art. 51 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, pe principiile de drept aplicabile materiei precum și toate celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul contestației.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor și apărărilor formulate instanța a reținut următoarele:

Creditoarea (BANCĂ) SA, a formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei SC (D) SRL, din data de 19.03.2019, solicitând: anularea hotărârii menționate, cu privire la punctele 5 și 6, anularea votului exprimat de creditorul (C2), cu privire la punctele 5 și 6, precum și, anularea procesului verbal al adunării creditorilor din data de 19.03.2019, cu privire la punctele 5 și 6.

Hotărârea adunării creditorilor debitoarei din 19.03.2018 a avut ca obiect pe ordinea de zi mai multe puncte, printre care și cele contestate, respectiv: punctul 5. Pentru ipoteza aprobării variantei valorificării proprietății, prezentarea Regulamentului de valorificare - și supunerea spre aprobare a strategiei de valorificare și punctul 6. Supunerea spre aprobare a remunerației de succes a administratorului judiciar.

Din procesul verbal al adunării generale a creditorilor debitoarei (D) SRL, întocmit la data de 19.03.2019, publicat în BPI nr. (...) din data de 30.03.2019, reiese că, la ședință, au participat, creditorii (BANCĂ), care deține 43,5146% din totalul masei credale și SC (C2) SA, care deține 56,35% din totalul masei credale, în total reprezentând, 99,8646% din totalul creanțelor înscrise în tabelul definitiv. Acești creditori și-au manifestat votul prin corespondență.

Contestatoarea (BANCĂ), în privința punctului 5 al ordinii de zi a cerut prorogarea aprobării strategiei de valorificare și a Regulamentului de valorificare, propuse pentru imobilul situat în (...), ipotecat. În privința punctului 6, (BANCĂ) propune și aprobă un onorariu de succes de 2% din sumele distribuite creditorilor, în situația vânzărilor de active în termen de 24 de luni.

Curtea a reținut că, (C2), creditorul majoritar a votat astfel – la punctul 5, a acceptat valorificarea prin metoda negocierii directe, conform Regulamentului de valorificare, pe care îl aprobă, iar la punctul 6, a fost de acord cu remunerația de succes a administratorului judiciar în procent de succes variabil de: i) 10% din sumele ce se vor obține, în ipoteza obținerii resurselor, în termen de 1 an de la data ședinței AGC și ii) 7% din sumele ce se vor obține, pentru ipoteza obținerii resurselor, în termen de peste 1 an de zile de la data ședinței AGC.

Ca urmare a centralizării voturilor exprimate de cei doi creditori, pentru punctele 5 și 6, stabilite pe ordinea de zi, administratorul judiciar a stabilit că, hotărârile luate, sunt în sensul votului exprimat de creditorul majoritar (C2) SRL.

Potrivit art. 48 alin. 7, din Legea nr. 85/2014, hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepția celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, și de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

Având în vedere starea de fapt și ținând cont de probele de la dosar și dispozițiile legale incidente, instanța a considerat că sentința tribunalului este temeinică și legală.

Sub un prim aspect, contestatoarea apelantă a arătat că, din analiza sentinței atacate și raportat la dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) Cod de procedură civilă, reiese că hotărârea nu este motivată sub aspectul abuzului de drept, din perspectiva celor două argumente esențiale: exprimarea votului de către SC (C2) SRL, ca fiind realizat print-un abuz de drept și existența unui grup de interese din care face parte creditorul majoritar (C2) SRL și debitoarea SC (D) SRL.

Așa cum reiese din contestația creditoarei apelante, aceasta a invocat nelegalitatea adoptării celor două puncte de pe ordinea de zi, prin votul creditorului majoritar (C2), doar pentru că cel din urmă și-a exercitat în mod abuziv dreptul de vot în cadrul procedurii și pentru că a nesocotit art. 51 din Legea nr. 85/2014.

Analizând considerentele hotărârii primei instanțe, rezultă că aceasta a analizat pricina sub cele două aspecte invocate prin contestație de către creditoarea apelantă.

În acest sens, judecătorul sindic a concluzionat că observația contestatoarei legată de faptul că votul creditorului majoritar (C2) a fost exercitat cu rea credință și în mod abuziv, cu profitarea de poziția de creditor majoritar, nu poate fi primită deoarece acest aspect nu ține de legalitatea hotărârii, ci de oportunitatea adoptării acesteia, aspecte ce nu pot fi analizate de instanță în raport de dispozițiile art. 48 alin 7 din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, judecătorul sindic a precizat că, în cauză, nu pot fi reținute dispozițiile art. 51 din Legea 85/2014, întrucât, textul de lege se referă la conflictul de interese doar în privința comitetului creditorilor, nefiind aplicabil și adunării generale a creditorilor.

Prin urmare, nu se poate reține că, hotărârea atacată nu răspunde rigorilor art. 425 alin. 1 lit. b) Cod de procedură civilă.

Se impune a se sublinia că obligația de motivare a hotărârii judecătorești servește la realizarea controlului judecătoresc în căile de atac. Astfel, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile. În condițiile în care, instanța de fond și-a prezentat argumentele pentru care a considerat că nu este întemeiată contestația creditoarei, nu se poate reține absența unei motivări care să mențină soluția pronunțată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare. Motivarea unei hotărâri este o chestiune de esență, de conținut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă.

În ceea ce privește abuzul de drept al creditorului majoritar, chestiune dezvoltată de apelantă, prin memoriul depus la dosar, curtea a apreciat că nu poate fi reținut în situația de față.

Astfel, prin art. 15 din Codul civil se arată că, niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe, iar în art. 14 alin. 1 și 2 din cod se prevede că, orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri, dar și că, buna-credință se prezumă până la proba contrară.

Rezultă din cuprinsul acestor texte, că orice persoană își poate exercita drepturile și executa obligațiile cu bună credință, în acord cu ordinea publică și cu bunele moravuri, iar buna credință se prezumă până la proba contrară.

Specificul procedurii insolvenței este dat de faptul că aceasta este reglementată prin dispoziții legale speciale, scopul ei fiind instituirea unei proceduri colective și concursuale pentru acoperirea pasivului debitorului. În această procedură, fiecare creditor își urmărește propriul interes direct proporțional cu procentul votului ce se raportează la cuantumul creanței sale. În aceste circumstanțe, votul exprimat în cadrul ședințelor adunării creditorilor poate fi considerat abuziv doar atunci când se probează acte comisive sau omisive în dezacord cu ordinea publică sau bunele moravuri.

Însă, în cauza de față, contestatoarea nu a invocat și probat astfel de acte, neputându-se astfel accepta ideea unei prezumții de rea credință.

Faptul că, creditoarea intimată a votat în sensul acceptării valorificării imobilului aflat în garanția apelantei, prin metoda negocierii directe, conform Regulamentului de valorificare, pe care îl aprobă, respectiv, că a fost de acord cu remunerația de succes propusă de administratorul judiciar, nu poate duce, de plano, la concluzia că acesta a acționat cu rea credință și contrar scopului recunoscut de lege, în condițiile în care, SC (C2) SRL, are calitatea de creditor în cadrul procedurii, exercitându-și votul potrivit propriilor interese.

A mai susținut apelanta în cadrul motivelor de apel și că prima instanță a apreciat greșit că nu se pot aplica prevederile art. 51 alin. 5 din Legea 85/2014, având în vedere că, intimata creditoare SC (C2) SRL este președintele comitetului creditorilor.

Prin articolul amintit în paragraful anterior, se stabilește că, dacă un membru al comitetului creditorilor se află, din cauza interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedură, acesta se va abține de la vot, sub sancțiunea anulării deciziei comitetului creditorilor, dacă fără votul său nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută.

Așa cum reiese din textul sus citat, acesta se referă la votul exprimat în cadrul adunărilor comitetului creditorilor și nu în cadrul adunărilor creditorilor, cum este situația în speță.

Ca atare, pe bună dreptate a apreciat și judecătorul sindic că, dispozițiile referitoare la comitetul creditorilor, nu pot fi aplicate prin analogie și la adunarea creditorilor.

Metoda interpretării analogice a unui text de lege, constă în aceea că, ea reprezintă un procedeu prin care se face completarea lacunelor legii, caz în care, se pune nu atât problema de a interpreta un text de lege, ci de a găsi un text de lege care să fie aplicabil la situația concretă, neprevăzută de lege.

În măsura în care legiuitorul ar fi înțeles să instituie interdicția de vot a celui aflat în conflict de interese în cadrul adunărilor comitetului creditorilor (prevăzută la art. 51 alin. 5 din Codul insolvenței) și în cazul adunării creditorilor, ar fi făcut-o în mod expres, ca și în cazul celei dintâi.

Pe de altă parte, nu au relevanță în cauză, în raport cu obiectul litigiului, nici observațiile apelantei creditoare legate de existența unui grup de interese, din care fac parte creditorul majoritar (C2) SRL, (S) SRL și debitoarea SC (D) SRL, toate aflându-se sub controlul acelorași 3 persoane, respectiv (X1), (X2) și (X3).

Ceea ce mai trebuie subliniat este că, art. 5 pct. 35 din Legea nr. 85/2014, de care se prevalează apelanta, definește grupul de societăți ca fiind două sau mai multe societăți interconectate prin control și (sau) deținerea participațiilor calificate.

Însă, reglementarea prezintă relevanță doar în situația în care se formulează o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenței, împotriva membrilor grupului și are ca scop coordonarea procedurilor de insolvență deschise împotriva acestora, cu scopul de a se asigura celeritatea și armonizarea acestora și minimizarea costurilor.

Astfel, aceste dispoziții nu au nicio legătură cu obiectul litigiului și nici nu pot influența modul de soluționare a pricinii.

Prin urmare, nu se poate reține pertinent că votarea punctelor 5 și 6 de pe ordinea de zi a adunării creditorilor, de către creditorul majoritar, s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la abuzul de drept și conflictul de interese.

Răspunzând criticilor apelantei care s-au dovedit a fi nefondate, instanța a respins apelul, raportat la art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare