Art. 1381 alin.2 din C.civ; art.1531 din C.civ. Daune morale. Creditorul unei obligații izvorâte din săvârșirea unei fapte delictuale are dreptul la repararea integrală a daunelor suferite, dreptul la reparație născându-se din ziua producerii prejudiciulu

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, la data de 23.03.2020, reclamantul C.C.G., în contradictoriu cu intervenientul M.A.I. şi pârâta SC Euroins România Asigurare Reasigurare SA a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând daune morale; obligarea pârâtei la plata următoarelor sume de bani reprezentând daune materiale: 12.000 lei și 750 euro în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând cheltuielile efectuate de reclamant pentru recuperare ca urmare a accidentului (contravaloare consultații medicale, medicamente, carburant, bilete de autocar etc.); 6.677,69 euro/an, începând cu anul 2017, reprezentând despăgubiri pentru nerealizarea câștigului din muncă; actualizarea sumelor arătate mai sus conform indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective, respectiv obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumelor de bani datorate, de la data scadenței până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr.  52 din 12 mai 2021, Tribunalul Botoşani  - Secţia a II-a civilă, a admis, în parte, cererea, obligând pârâta să-i plătească reclamantului suma de 200.000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând daune morale ca urmare a accidentului din data de 28.03.2017; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului sumele de 6.700 lei şi 660 euro, în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând daune materiale şi suma de 6.600 euro/an, în lei la cursul BNR din ziua plăţii, începând cu anul 2017 şi în continuare până la reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacităţii de muncă; a dispus actualizarea sumelor acordate în lei cu indicele de inflaţie şi a obligat pârâta la plata dobânzii legale pentru acestea de la data producerii accidentului, respectiv, 28.03.2017, în ceea ce priveşte daunele morale şi de la data introducerii acţiunii, respectiv, 20.03.2020, pentru celelalte sume.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

Primul motiv de apel vizează acordarea daunelor morale în cuantum total de 200.000 de euro, pârâta arătând următoarele:

Despăgubirile acordate cu titlu de daune morale de către  instanţa de fond prin sentinţa civilă apelată sunt mult prea mari şi sunt acordate în cuantum exagerat  în contextul social autohton, iar acordarea lor nu se justifică raportat la alte situaţii în care victime ale accidentelor rutiere ce au suferit un număr mai mare sau egal cu cele ale reclamantului intimat, ori au suferit consecinţe mult mai grave, au primit de la instanţe naţionale şi în speţă de la Curtea de Apel Suceava, despăgubiri cu titlu de daune morale - sume mai mici decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, a apreciat că se impune diminuarea sumei totale de 200.000 ce euro şi acordarea unor sume rezonabile.

Astfel, la reaprecierea daunelor morale a solicitat să se aibă în vedere suplimentul nr. 23972/15.02.2021 la raportul de nouă expertiză medico – legală nr. 23972/07.10.20219, în sensul că, intimatul reclamant s-a prezentat la IML Iaşi şi a fost examinat medico – legal la data de 9.12.2020; că de la ultima examinare medico – legală nu a mai făcut tratament  medico – chirurgical sau recuperator;  că osteartita gleznei stângi a îngreunat  procesul de vindecare şi a contribuit la scurtarea membrului stâng  şi la rezultatele  funcţionale nesatisfăcătoare; că  nu se poate stabili cu certitudine dacă bacteria Enferococus spp a fost luată din mediul spitalicesc sau dacă a fost existentă în organism la data accidentului, că această bacterie nu este un germen de spital ci este caracteristic zonelor tegumentare  cu igienă precară sau poate ajunge în plagă prin contaminare în momentul  producerii fracturii deschise.

Prin acordarea sumei de 200.000 euro. instanţa de fond practic a acordat 1.177 euro/zi de îngrijire medicală, adică suma de aproximativ 5.882 lei/zi de îngrijire medicală, sumă exagerată. 

Cum la nivel legislativ nu există criterii obiective, precise cuantificabile, de stabilire a despăgubirilor băneşti pentru repararea prejudiciilor morale, a solicitat reaprecierea daunelor morale şi să se aibă în vedere  următoarele criterii subiective: infracţiunea în urma căreia a suferit vătămările a fost săvârşită din culpă; faptul că reclamantul intimat nu a respectat recomandările ce i s-au menţionat odată cu examinarea din 02.09.2019; numărul de zile de îngrijiri medicale 160 – 170 zile; nu a suferit vreo pierdere de organ sau nu i-a fost afectată vreo funcţie vitală; nu a suferit vreun prejudiciu  estetic grav şi permanent  reţinut în lucrarea de specialitate; să se aibă în vedere şi faptul că osteartita gleznei stângi a îngreunat procesul de vindecare şi a contribuit la scurtarea membrului stâng şi la rezultate funcţionale nestasfăcătoare; nu s-a putut stabili cu certitudine dacă bacteria Enterococus spp a fost luată din mediul spitalicesc sau dacă a fost existentă în organism la data accidentului; că din concluziile suplimentului la raportul de  expertiză  reiese că reclamantul a dat dovadă de  o igienă corporală  precară ce a condus la infectarea cu bacteria Enterococus  spp ce a condus la prelungirea perioadei de recuperare şi vindecare a reclamantului intimat. 

Despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit, în absenţa unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât priveşte întinderea prejudiciului este evident că acesta nu poate fi cuantificat potrivit  unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcţie  de împrejurările  concrete ale speţei, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constiuie o satisfacţie echitabilă, ceea ce prima instanţă nu a făcut prin sentinţa civilă apelată.

Un alt motiv de apel vizează acordarea daunelor materiale în  cuantum de 6.700 de lei şi 660 de euro, în timp ce despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată, daunele materiale se stabilesc pe baza de probe directe, în speţă înscrisuri justificative.

A menţionat că intimatul reclamant nu a defalcat daunele materiale solicitate, respectiv cât anume solicită pentru recuperarea acestuia respectiv, medicamente, alimentaţia specială,  transportul reclamantului pentru tratamentele de recuperare, dacă se coroborează cu actele medicale depuse şi cu  toate acestea instanţa de fond  a apreciat că  i s-a cuvenit suma de 3.500 lei cheltuieli medicale si 3.500 lei cheltuieli de deplasare, iar în final, prima instanţă a acordat suma de 6.700 de lei în baza depoziţiilor martorilor audiaţi, deşi nu a fost coroborată cu înscrisurile depuse.

A apreciat că prima instanţă în mod nelegal a acordat suma de 6.600 euro/an, deşi  reclamantul intimat nu a făcut dovada certă a beneficiului nerealizat. Scopul acordării daunelor morale vizează satisfacţia morală pentru suferinţe de acelaşi gen, iar nu o satisfacţie patrimonială, iar spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe baza  evaluării instanţei de judecată; daunele morale trebuie să vizeze prejudiciul real şi cert încercat  de persoana păgubită, urmând a fi apreciat rezonabil pe o bază echitabilă şi raportat la consecinţele negative suferite de cel în cauză, iar nu să se transforme în venituri  nejustificate, fiind necesară realizarea unui echilibru, conform principiului proporţionalităţii între

În consecinţă,  instanţa de fond a nesocotit normele legale privitoare la acordarea de daune materiale în baza poliţei RCA, sens în care apelanta a invocat dispoziţiile art. 22 lit. a) din Norma ASF nr. 39/2016 conform căruia asigurătorul RCA plăteşte despăgubiri materiale numai dacă sunt  dovedite în totalitate cu documente justificative, dacă au legătură  de cauzalitate directă cu accidentul de circulaţie. 

Un ultim motiv de apel vizează actualizarea sumelor acordate  în lei cu indicele de inflaţie si dobânda legală pentru daunele morale de la data accidentului 28.03.2017 și pentru celelalte sume de la data introducerii acţiunii, 20.03.2020.

Răspunderea asigurătorului RCA a vinovatului de accident este reglementată în cele mai mici amănunte de către lege (Norma ASF nr. 39/2016). A precizat de asemenea, că asigurătorul RCA plăteşte despăgubiri în baza contractului de asigurare RCA, în conformitate cu termenii și condiţiile stabilite prin ordinul menţionat, termeni  şi  condiţii  care constituie clauzele contractului de asigurare RCA. Aşadar, despăgubirea pe care asigurătorul RCA o poate acorda nu urmează în totalitate despăgubirea pe care persoana vinovată este obligată să o plătească, în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului. În acest sens a făcut referire la dispoziţiile art. 22 din Norma ASF nr 39/2016 lit. a.

A mai arătat că instanţa de fond în mod greşit a acordat dobânda legală de la data producerii accidentului, întrucât la această dată de 28.03.2017, despăgubirile nu aveau un caracter cert, lichid şi exigibil, sens în care a apreciat că acordarea dobânzii legale se poate face de la data rămânerii definitive a hotărârii, ele fiind subordonate aprecierii rezonabile pe care o face judecătorul. A  invocat decizia nr. 159/A din 4 mai 2017 pronunţată în apel de Secţia penală a ÎCCJ. A solicitat să se reţină faptul că daunele morale sunt incompatibile cu determinarea şi cuantificarea lor imediată, raportat unui moment strict determinat pentru a se putea susţine acordarea contravalorii lipsei lor de folosinţă, iar dobânda legală nu reprezintă o despăgubire care să compenseze neexecutarea obligaţiei de plată a unei sume de bani, ci constituie echivalentul daunei rezultate din plata cu întârziere.

Dobânzile nu pot fi acordate,  de la data producerii faptei ilicite, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost stabilite despăgubirile. A subliniat faptul că dobânda legală reprezintă un accesoriu al  debitului principal şi evident acesta nu poate curge atâta timp cât debitul principal nu a fost stabilit şi nu este scadent.

Prin întâmpinare, reclamantul C.C.G., în temeiul art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă a solicitat respingerea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 52/12.05.2021 a Tribunalului Botoşani - Secţia  II-a civilă, ca nefondat.

 În ceea ce priveşte suma de 200.000 euro, acordată cu titlu de daune morale, a apreciat că motivele de apel ale Euroins România Asigurare-Reasigurare S.A. prin care se încearcă să se contureze o contribuţie a intimatului la producerea rezultatului vătămător sunt vădit nefondate, rezultatul propriei interpretări, eronate, a mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei (înscrisuri medicale, rapoarte de expertiză medico-legală etc). De altfel, aceste motive au fost invocate şi în faţa Tribunalului Botoşani, care le-a înlăturat motivat, însă în urma analizei motivelor de apel nu regăsesc veritabile critici aduse hotărârii atacate.

Apelanta încearcă să relativizeze toate consecinţele accidentului a cărui victimă a fost intimatul C.C.G. Ceea ce pierde din vedere pârâta, este faptul că în urma accidentului produs pârâtul a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, deficienţă funcţională accentuată, incapacitate adaptativă de 70%, capacitate de muncă pierdută în totalitate şi încadrare în gradul II de invaliditate.

Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate şi practica judiciară în materie, având în vedere speţa dată, daunele morale reprezintă un prejudiciu nepatrimonial, urmare a producerii unui accident auto, care constau în suferinţa persoanei vătămate în legătură cauzală directă cu accidentul respectiv şi principiul care ar trebui să guverneze RCA-ul este continuarea vieţii victimei în condiţii echivalente celor anterioare producerii accidentului şi/sau crearea de noi satisfacţii în viaţă, după caz.

Prejudiciul moral nu poate fi cuantificat pe baza unor criterii exacte, ştiinţifice, existând o anumită incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al daunelor şi cuantumul bănesc, patrimonial, al despăgubirilor.

Astfel, trimiterile apelantei la art. 26 din Norma ASF nr. 20/2017 sunt nefondate, acest articol nefiind aplicabil în ceea ce priveşte daunele morale. De altfel, deşi iniţial a precizat că valoarea daunelor morale se stabileşte potrivit articolului arătat anterior, ulterior precizează apelanta că la nivel legislativ nu există criterii obiective, precise etc. de stabilire a drepturilor băneşti. A precizat că prejudiciul moral are două componente: prejudiciul afectiv, care se prezumă (în acest sens ICCJ în decizia penală nr. 2617/09.07.2009 stabilind că „despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar”) şi prejudiciul de companie, în cazul în care reclamanţii locuiau împreună cu victimele, neaplicabilă în speţă.

Urmare a accidentului auto din 28.03.2017 a fost schimbată irevocabil viaţa reclamantului, acesta a trebuit să îndure suferinţe fizice extrem de dureroase, numeroase operaţii şi tratamente, a avut şi are nevoie constantă de controale medicale, îngrijirea zonei afectate şi pentru că în urma accidentului piciorul stâng a fost scurtat, în mod evident acesta nu mai poate avea o viaţă normală, prognosticul medicilor care au efectuat rapoartele de expertiză în cauză fiind rezervat şi la acest moment. Din întreg probatoriul administrat a rezultat că reclamantul, aflat la o vârstă tânără, de 35 de ani la momentul producerii accidentului, nu se mai poată bucura de un trai normal, suferinţa fizică şi afecţiunile grave şi permanente dobândite cauzându-i şi o puternică traumă psihică, conducând în mod indubitabil la ideea că trebuie recompensat moral în echivalent bănesc. Scurtarea piciorului şi pierderea posibilităţii de deplasare într-un mod normal de către reclamant i-a provocat acestuia atât o suferinţa fizica cât şi una psihică, un vădit complex de inferioritate cu efecte evidente în plan psihologic.

Astfel, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată pârâta de către instanţă,  a apreciat că acestea au fost acordate în deplină concordanţă cu ansamblul probator administrat în cauză, cât şi cu dispoziţiile legale incidente şi jurisprudenţa naţională în materie. Sub acest aspect şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatului Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte „un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.”

În ceea ce priveşte daunele materiale în cuantum de 6.700 lei şi 660 euro, în cuprinsul considerentelor hotărârii s-a arătat foarte clar faptul că „sumele cheltuite de reclamant sunt probate prin chitanţele şi bonurile depuse la dosarul cauzei şi reprezintă contravaloarea certificatelor medico-legale, a tratamentului prescris de către medici, analize cu plată, cheltuieli de deplasare. Având în vedere numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale, numărul de internări şi de consultaţii la care a fost supus, sumele acordate sunt pe deplin justificate”.

Astfel, în dovedirea daunelor materiale au fost depuse înscrisuri, acestea fiind comunicate şi apelantei, fiind defalcate potrivit precizărilor depuse la dosar pe tipuri de cheltuieli, astfel încât este nefondată afirmaţia potrivit căreia s-ar fi acordat aceste sume potrivit declaraţiilor martorilor. Declaraţiile martorilor confirmă efectuarea de investigaţii medicale în Italia, însă cuantumul cheltuielilor a fost dovedit cu înscrisuri, care sunt depuse la dosar.

În ceea ce priveşte modul de calcul a sumelor de bani, respectiv faptul că instanţa a acordat 3.500 lei cu titlu de cheltuieli medicale şi 3.500 lei, cheltuieli de deplasare, iar în final a acordat 6.700 lei prin dispozitiv, în mod evident este vorba despre o eroare materială în considerentele hotărârii. Pe de altă parte, suma celor două tipuri de cheltuieli este 7.000 lei, astfel încât acordarea sumei de 6.700 lei nu produce nicio vătămare apelantei.

În ceea ce priveşte suma de 6.600 euro/an până la reducerea stării de nevoie ori

a incapacităţii de muncă, conform art.22 alin.l  lit.ii) din Norma ASF nr.39/2016, „la stabilirea  despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale sau al decesului unor persoane, pe cale amiabilă, se au în vedere următoarele: venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana prejudiciată ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat”.

De asemenea, norma generală prevăzută la art. 1.388 Cod civil, despăgubirile pentru nerealizarea câştigului din muncă se raportează la veniturile nete din anul anterior accidentului.

În acest sens, a arătat că în anul anterior accidentului intimatul a lucrat în baza unui contract individual de muncă în Italia, după cum rezultă din înscrisurile anexate, iar în anul 2016 a avut un venit net de 6.677,69 euro. Contrar celor arătat de apelantă, la dosarul cauzei au fost depuse documente justificative provenite de la angajatorul reclamantului din Italia. De asemenea, la dosar au fost depuse înscrisuri provenind de la INPS - Instituto Nazionale Prevideza Sociale (Institutul Naţional de Prevederi Sociale) din care rezultă un venit în anul 2016 de 5.823 + 2.521,92 = 8.344,92 lei.

Apelanta a avut o poziţie procesuală culpabilă, negând tot timpul dreptul persoanei vătămate de a beneficia de despăgubirile prevăzute de lege, deşi dreptul său deriva atât din contractul de asigurare cât şi din lege, iar asigurătorul trebuia să cunoască acest lucru, astfel încât, în mod legal, prima instanţă a obligat la dobânda legală în ceea ce priveşte daunele morale începând cu data producerii accidentului, doar această dispoziţie asigurând repararea integrală a prejudiciului suferit de persoana păgubită prin producerea accidentului (în acest sens, Decizia I.C.C.J. - Secţia a  II-a Civilă nr. 316/11.02.2016).

În ceea ce priveşte actualizarea creanţei, a invocat practica instanţei supreme (Decizia nr. 593/17.03.2016, Secţia I Civilă), și a apreciat că în mod corect prima instanţă a dispus şi actualizarea sumelor de bani reprezentând prejudiciu cu indicele inflaţiei.

Intimatul - intervenientul forţat M.A.I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, şi menţinerea hotărârii primei instanţe în sensul acoperiri daunei de către asigurătorul de răspundere civilă cu care avea încheiată poliţă de asigurare, respectiv apelanta. A solicitat să se aibă în vedere Decizia RIL nr.1/2016 ICCJ. A făcut referire la dispoziţiile  art. 2210 Cod civil şi a învederat faptul că în cauză devin incidente dispoziţiile art.2223 -2226 Cod civil, referitoare la asigurarea de răspundere civilă. Faţă de situaţia de fapt expusă, a solicitat să se aibă în vedere deciziile nr. 317/2013 si 77/2014 pronunţate de  Curtea Constituţională prin examenul de constituţionalitate a art. 58 din Legea nr. 136/1995, în sensul că: „Asigurătorul nu este doar un simplu garant, ci adevăratul debitor al despăgubirii care se cuvine terţului prejudiciat, deoarece el nu doar avansează, ci suportă, efectiv și definitiv, prejudiciul cauzat prin culpa asiguratului său.”

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, curtea a constatat că apelul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare:

Referitor la primul motiv de apel, respectiv acordarea daunelor morale, asupra cărora instanţa de apel este chemată a se pronunţa, a notat curtea că principiul acordării acestora, în situația intimatului C.C.G. a fost corect dezvoltat de tribunal, însă circumstanțele particulare ale cauzei, astfel cum sunt relevate de probatoriile administrate, impun reducerea acestora.

Aşa cum s-a statuat în literatura de specialitate şi practica judiciară în materie, daunele morale reprezintă un prejudiciu nepatrimonial, urmare a producerii unui accident auto, care constau, de regulă, în suferinţa persoanei vătămate, în legătură cauzală directă cu accidentul respectiv, şi principiul care ar trebui să le guverneze este repunerea în situaţia anterioară producerii accidentului în cazul victimelor, continuarea vieţii victimei supravieţuitoare în condiţii echivalente celor anterioare producerii accidentului şi/sau crearea de noi satisfacţii în viaţă, după caz.

În cauza pendinte, urmare a deznodământului nefericit al accidentului auto, a fost schimbată viaţa intimatului, care a îndurat suferinţe fizice, aspect care conduce, în mod indubitabil, la ideea că trebuie recompensat moral în echivalent bănesc. Prejudiciul moral suferit de către apelant este inestimabil şi nu poate fi evaluat sau reparat pecuniar, însă, prin acordarea de despăgubiri băneşti, se aduc anumite satisfacţii de ordin moral, susceptibile de a le alina, în măsura în care este posibil, suferinţele psihice.

Drept urmare, curtea a reţinut suferinţa fizică produsă intimatului C.C.G., prin raportare la înscrisurile medicale, în special la concluziile suplimentului la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 23972/07.10.2019: „se concluzionează că leziunile au necesitat 160-170 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, osteoartrita gleznei stângi a îngreunat procesul de vindecare şi a contribuit la scurtarea membrului inferior stâng şi la rezultate funcţionale nesatisfăcătoare. Starea actuală îi conferă susnumitului infirmitate fizică permanentă, deficienţă funcţională accentuată, cu incapacitate adaptativă de 70%, capacitate de muncă pierdută în totalitate şi încadrare în gradul II de invaliditate (...)”.

În cuantificarea daunelor morale, curtea a avut în vedere durerile fizice (pretium doloris) suferite de intimat, atât de la momentul producerii accidentului, cât şi ulterior, ca urmare a intervențiilor şi a tratamentelor medicale necesare în vederea recuperării, dar şi toate celelalte urmări ale accidentului, ca infirmitatea fizică, incapacitatea de muncă, deficienţa funcţională, urmări care au făcut ca viaţa de zi cu zi a intimatului să se fi schimbat în mod radical pentru tot restul vieții. Impactul afectiv a fost unul puternic şi revenirea la o stare de normalitate, care oricum nu mai poate fi aceeaşi, s-ar putea obţine în timp.

Așadar, având în vedere consecinţele profund vătămătoare ale evenimentului rutier, curtea a reţinut caracterul indubitabil al faptului că intimatul  a suferit o restrângere a posibilităţilor de viaţă familială şi socială, precum şi durere, disconfort fizic şi psihic, acestea persistând inclusiv la mult timp după producerea accidentului rutier.

Curtea a avut în vedere, pe de o parte, ca aceste despăgubiri acordate cu titlu de daune morale să nu aibă un caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condiţiile de viaţă ale intimatului, prin procurarea unor satisfacţii morale, urmând a se avea în vedere şi gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii şi valoarea protejată, respectiv dreptul la viaţă al persoanei, însă, în acelaşi timp, se va asigura că acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa psihică şi nici să conducă la îmbogăţirea fără just temei a persoanei îndreptăţite.

În atare condiții, curtea, în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun fel suferințele reale ale intimatului, raportat la probatoriul administrat și leziunile suferite de acesta în urma accidentului, a apreciat că suma de 150.000 euro, acordată cu titlu de daune morale constituie o satisfacție echitabilă, un cuantum mai mare a despăgubirilor ar reprezenta o sarcină disproporțională și excesivă ce i-ar reveni societății de asigurare.

Sub un alt aspect, curtea a subliniat că atunci când se solicită despăgubiri morale, instanța nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei.

Astfel, în considerarea celor ce preced în paragrafele anterioare, curtea a apreciat că se impune reindividualizarea cuantumului daunelor morale, în sensul reducerii acestora de la suma de 200.000 euro la suma de 150.000 euro, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale în materie, dar și cu soluțiile jurisprudențiale.

Curtea a înlăturat motivul de apel privind acordarea daunelor materiale, reținând că judecătorul fondului a cuantificat în mod corect întinderea acestora care este reliefată în tabelul centralizator împreună cu documentele justificative aferente constând în medicaţia administrată, vizită ortopedică, consult de specialitate, cheltuieli de deplasare.

Așadar, curtea a constatat că bonurile depuse la dosarul cauzei se coroborează cu actele medicale aferente și sunt de natură a fundamenta acordarea cheltuielilor în cuantumul stabilit de către instanța de fond. Luând în considerare și faptul că ar fi excesiv a se pretinde victimei o vigilență maximă în procurarea și conservarea documentelor justificative în legătură cu deplasările sale ulterioare suferirii unui accident de circulație (aspect de natură a preîntâmpina o absolutizare a concordanței dintre cheltuielile solicitate și documentele justificative referitoare la aceste cheltuieli), curtea a reținut, având în vedere și documentele medicale, că se prezumă că toate cheltuielile indicate în tabelul centralizat să fi fost realizate în interesul exclusiv al intimatului și să fi fost în strânsă legătură (în sensul unei minime legături de necesitate) cu calitatea sa de victimă a evenimentului rutier din data de 28.03.2017.

În ceea ce privește suma acordată cu titlu de venit nerealizat, curtea a constatat că intimatul C.C.G. a făcut dovada realizării de venituri în perioada imediat anterioară accidentului (la dosar au fost depuse documente) judecătorul fondului, în mod corect, în aplicarea dispozițiilor art. 1388 din Codul civil a stabilit ca venit nerealizat de către reclamant suma de 6.600 euro pe an. Pe cale de consecință,  cuantumul daunelor materiale acordate  de către judecătorul fondului este justificat, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 22 din Norma ASF 39/2016.

În ceea ce privește ultimul motiv de apel care vizează actualizarea sumelor acordate în lei cu indicele de inflație și dobânda legală pentru daunele morale de la data accidentului și pentru celelalte sume de la data introducerii acțiunii, curtea a învederat următoarele: 

Dispozițiile art. 1381 din Codul civil (2) : „Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat, iar  (3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.”

În conformitate cu art. 1386 alin. (1) din același act normativ : „ (1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.”

Art. 1.531 : „(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.”

Preliminar, curtea a reţinut că potrivit prevederilor art. 1381 alin. 2 Cod civil, dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat, iar legiuitorul nu distinge după cum prejudiciul estre material sau moral. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1386 alin. 2 Cod civil, la stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului, iar conform dispoziţiilor art. 1523 alin. 2 lit. e) Cod civil debitorul se află de drept în întârziere, între altele, şi atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Față de cele ce preced, curtea a constatat neîntemeiate criticile aduse sentinței atacate sub acest aspect, pe care le-a înlăturat și a menținut soluția instanței de fond de  actualizare a sumelor acordate în lei cu indicele de inflaţie, apelanta fiind obligată la plata dobânzii legale pentru acestea de la data producerii accidentului, respectiv 28.03.2017 în ceea ce priveşte daunele morale, şi de la data introducerii acţiunii, respectiv 20.03.2020 pentru celelalte sume.

Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a redus daunele morale acordate pentru intimatul Curcă Ciprian – Gabriel de la suma de 200.000 euro la suma de 150.000 euro, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei.

Domenii speta

Spete similare