Inaplicabilitatea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a din Codul penal

Raportat la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, instanţa de apel a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului, respectiv infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Analizând motivul de apel invocat de către inculpat, respectiv necesitatea reducerii pedepsei aplicate de instanţa de fond ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a din Codul penal, curtea l-a apreciat ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 75 alin. 2 lit. a din Codul penal, constituie circumstanţă atenuantă eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

Curtea a constatat că dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. d din Codul penal reglementează circumstanţa atenuantă legală constând în acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune până la primul termen de judecată, excluzând de la posibilitatea reţinerii acestei circumstanţe atenuante infracţiunile privind frontiera de stat a României.

Cum infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 pentru care este judecat inculpatul este o infracţiune complexă, prin incriminarea acestei fapte fiind apărat atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului consolidat al statului, cât şi regimul frontierei de stat (această împrejurare regăsindu-se şi în considerentele Deciziei nr. 32/11.12.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), curtea a constatat că acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiunea de contrabandă până la primul termen de judecată nu poate fi valorificată ca şi circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. d din Codul penal.

Întrucât legiuitorul a interzis reţinerea acestei împrejurări ca circumstanţă atenuantă conform art. 75 alin. 1 lit. d din Codul penal, este evident că aceeaşi împrejurare nu poate fi valorificată ca şi circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. a din Codul penal, constând în eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, fiind lipsit de logică ca legiuitorul să nu permită în cazul infracţiunilor de frontieră reţinerea circumstanţei atenuante legale când inculpatul achită integral prejudiciul până la primul termen de judecată, însă să permită reţinerea circumstanţei atenuante judiciare, cu aceleaşi efecte (reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă), în cazul în care inculpatul face doar eforturi pentru achitarea prejudiciului.

Domenii speta

Spete similare