Repararea pagubei în cazul privării de liberate dispuse în cursul procesului penal. Inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe admiterea unei excepții de neconstituționalitate într-o altă cauză

Decizie 871 din 12.10.2021


Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 1.000.000 euro la cursul valutar al Băncii Naţionale a României din ziua plăţii cu titlu de reparaţie pentru daunele morale suferite ca urmare a privării reclamantului de libertate în mod nelegal în perioada 24.05.2014 - 08.08.2014 (77 zile), cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 1470 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Suceava a admis excepţia prescripţiei, a respins ca fiind prescrisă acţiunea şi a respins cererea pentru cheltuieli de judecată, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând casarea în tot a hotărârii şi, în principal, trimiterea cauzei Tribunalului Suceava pentru rejudecare. În subsidiar, a solicitat ca, în rejudecare, să fie admisă acţiunea aşa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 255 din data de 6 aprilie 2017, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 1470 din 24 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Suceava, a anulat sentinţa, a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune și a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 02.05.2017, instanță care prin sentinţa civilă nr. 680 din 9.06.2017 a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 62 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 680 din 9 iunie 2017, iar împotriva acestei decizii reclamantul X a formulat cerere de revizuire.

Prin cererea de revizuire, revizuentul X a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 509 şi următoarele din Codul de procedură civilă, revizuirea Deciziei civile nr. 62 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, iar după admiterea revizuirii, să fie admis apelul şi schimbată în tot hotărârea apelată  în sensul că rejudecând cauza, să fie admisă acţiunea aşa cum a fost formulată să fie obligat Statul român la dezdăunarea revizuentului cu echivalentul în lei a sumei de 1.000.000 euro (un milion euro) la cursul valutar al Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, cu titlu de reparaţie pentru daunele morale suferite ca urmare a privării sale de libertate în mod nelegal în perioada 24.05.2014-08.08.2014 (77 zile).

În motivarea cererii a arătat, în esență, că după soluţionarea definitivă a cauzei, Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 136/2021 publicată în Monitorul Oficial al României nr.494 din 12.05.2021 a declarat neconstituţionalitatea prevederilor art.539 din Codul de procedură civilă, adică articolul de lege pe care Curtea de Apel Suceava şi-a motivat în totalitate decizia civila a cărei revizuire o solicită.

Revizuirea formulată este întemeiată pe motivul prevăzut la art.509 alin. l punctul 11 din Codul de procedură civilă, cu respectarea termenului de exercitare a revizuirii, respectiv 3 luni de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, care se calculează de la 12.05.2021 şi urmează să se împlinească la 12.08.2021, conform art.511 alin.3 din Codul de procedură civilă.

Anexează revizuentul, în copie, decizia 136/2021 a CCR, cu precizarea că îşi însuşeşte în tot argumentația curţii, parte din aceasta fiind anterior invocată şi de apărare pe fond şi în căile de atac, pe procedura de drept comun.

Intimatul Statul Român – prin Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere următoarele:

Analizând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit art.509 alin.1 pct.11 din C.pr.civ. „revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.”

Aşadar, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe acest motiv, textul legal analizat impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: în timpul judecăţii cauzei finalizată cu hotărârea a cărei revizuire se cere să se fi invocat de partea care cere revizuirea sau de instanţă din oficiu excepţia de neconstituţionalitate cu privire la o lege sau ordonanţă sau a unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă a Guvernului; instanţa să fi sesizat Curtea Constituţională cu excepţia invocată; Curtea Constituţională să fi admis excepţia de neconstituţionalitate printr-o decizie care a fost pronunţată (publicată în Monitorul Oficial) după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se cere.

Or, în cauza de faţă, curtea a reţinut că în susţinerea cererii de revizuire revizuentul a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr.136/2021, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 494/12.05.2021, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Marius Niţă, în dosarul nr. 5090/63/2017 al Tribunalului Dolj – Secţia I Civilă şi s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 539 din Codul de procedură penală, care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de liberate dispuse în cursul procesului penal soluţionat prin clasare, conform art. 16 alin. 1 lit. a – d din Codul de procedură penală, sau achitare, este neconstituţională.

Totodată, curtea a avut în vedere că în dosarul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, pe parcursul judecării cauzei nu a fost invocată nici de părţi, nici de instanţă din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr.136/2021.

Prin urmare, curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale anterior menţionate pentru admisibilitatea cererii de revizuire, astfel încât, în temeiul art.513 alin.3 din C.pr.civ. raportat la art.509 alin.1 pct.11 din C.pr.civ, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată.