Anularea unor dispoziţii legale dintr-un act administrativ normativ nu duce automat la admiterea unor cereri de plată a despăgubirilor

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 21.01.2020 sub nr. 55/39/2020, reclamanta SC X SRL Suceava prin administrator C.C.D., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei la repararea pagubelor în cuantum de 16.748.10 lei, suferite ca urmare a emiterii OPANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare - nelegal în parte şi executării dispoziţiilor nelegale ale acestuia, cu eludarea prevederilor legale, prin plata despăgubirilor către aceasta şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,  recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”

Precizează că, la data de 31 ianuarie 2019, potrivit prevederilor Ordinului nr. 3236/2018, atestatele de comercializare în sistem angro fără depozitare a produselor energetice şi-ar fi pierdut valabilitatea, iar suspendarea executării Ordinului a fost dispusă de către instanţa de fond la data de 13.02.2019.

Or, în perioada cuprinsă între 01.02.2019 - 13.02.2019 reclamanta, ca mulţi alţi operatori economici din piaţă, a fost nevoită să-şi întrerupă activitatea de comercializare a produselor energetice pentru care deţine atestat, întrucât nu deținea depozit şi se afla în imposibilitatea de a face demersuri în acest sens pentru motivele pe larg arătate în cuprinsul cererii de suspendare.

Este evident aşadar faptul că întreruperea activităţii reclamantei s-a datorat emiterii Ordinului nr. 3236/2018, anulat de către instanţa de fond - Curtea de Apel Suceava. În acest context, emiterea ordinului cu nesocotirea prevederilor legale reprezintă o faptă ilicită săvârşită de către pârâtă. Urmare a întreruperii activităţii de vânzare a produselor energetice în sistem angro, societatea a fost prejudiciată. Reluarea activităţii a fost posibilă abia după suspendarea executării ordinului.

Întrucât prevederile Ordinului referitoare la obligativitatea deţinerii spațiilor de depozitare au fost anulate de către instanţa de judecată, apreciază că societatea reclamantă este îndreptăţită la repararea prejudiciilor cauzate de necesitatea de a executa dispoziţii emise cu eludarea prevederilor legale.

Analizând şi interpretând prevederile Legii nr. 554/2004, cererea de acordare a despăgubirilor poate fi formulată şi separat faţă de cererea în anulare a actului administrativ.

Întrucât activitatea reclamantei de comercializare în regim angro a produselor energetice a fost întreruptă în intervalul de timp mai sus menţionat exclusiv pentru faptul că, pe de o parte, au produs efecte juridice prevederile OPANAF nr. 3236/2018 privitoare la obligativitatea deţinerii spațiilor de depozitare, fiind astfel imposibilă obţinerea unui nou atestat, iar pe de altă parte, aceste norme au fost anulate de către instanţa de contencios administrativ, apreciază că se impune repararea prejudiciilor cauzate.

Rezultă aşadar că prejudiciul solicitat spre reparare a fost cauzat ca urmare a emiterii actului administrativ reprezentat de OPANAF nr. 3236/2018, constatat nul parţial de către instanţa de judecată. Astfel, sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor în vederea atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtelor în raport de aspectele de fapt prezentate şi dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului cauzat, apreciază că valoarea acestuia se ridică la suma de 16.748,10 lei, calculată ca fiind media de profit aferentă lunilor ianuarie, martie, aprilie şi mai 2019 (16.748,10 lei), din care s-a scăzut profitul efectuat în luna februarie - după suspendarea executării actului în discuţie (1680,32 lei). Valorile menţionate rezultă din Balanțele de verificare ale reclamantei pentru lunile aferente.

În vederea stabilirii unui cuantum exact al pierderilor suferite de către reclamantă, dacă va fi cazul, a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în acest scop.

În concluzie, având în vedere argumentele de mai sus, a solicitat să se dispună obligarea pârâţilor la repararea pagubelor în cuantum de 16.748,10 lei suferite ca urmare a emiterii OPANAF nr. 3236 din 27 decembrie 2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare - nelegal în parte şi executării dispoziţiilor nelegale ale acestuia, prin plata despăgubirilor către aceasta.

În temeiul art. 451 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate prin prezentul litigiu.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti a formulat întâmpinare.

 În motivarea întâmpinării, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice si a solicitat admiterea  excepției.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. De asemenea, potrivit art. 36 Cod de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul aceluiaşi raport juridic obligațional.

Într-un litigiu in contencios administrativ, calitatea procesuală activă aparţine persoanei care se consideră vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, iar calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii publice emitente a actului administrativ pretins vătămător. Acelaşi cadru procesual se menţine şi în cazul formulării unei cereri pentru acordarea de despăgubiri.

În speţă, se reţine că Ministerul Finanţelor Publice nu este emitentul Ordinului nr. 3236/27.12.2018. Ordinul sus menţionat a fost emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare, în temeiul art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare - în exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele Agenţiei emite ordine, în condiţiile legii.

Conform art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică. Având în vedere dispoziţiile H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv cele ale H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, rezultă că se află în prezenta a doua instituţii distincte. Potrivit art. 1 alin. (1) si (2) din H.G. nr. 34/2009, Ministerul Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniul finanţelor publice.

Ministerul Finanţelor Publice este minister cu rol de sinteză.

În concluzie, având în vedere cele expuse, a solicitat să se constatate că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă.

A invocat excepţia inadmisibilității cererii de acordare a despăgubirilor şi a solicitat admiterea acestei excepții.

Obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1) si art. 8 din Legea nr. 554/2004, în sensul că se poate adresa instanţei de contencios administrativ persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau interes legitim printr-un act administrativ, iar potrivit art. 8 din lege pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative, tipice sau asimilate. Numai într-un asemenea cadru procesual instanţa poate analiza existența unei atingeri aduse dreptului sau interesului legitim, nefiind permisă o cerere de chemare în judecată prin care să se solicite constatarea sau recunoaşterea dreptului ori a interesului legitim sau repararea unei pagube, independent de cenzurarea actului administrativ care îl produce. Cererea privind recunoaşterea unui drept şi repararea pagubei este numai subsecventă cererii îndreptate împotriva actului administrativ (tipic sau asimilat) şi formulată întotdeauna în cadrul acţiunii în anularea actului administrativ.

În subsidiar, pârâtul a precizat că: soluționând cererea având ca obiect despăgubiri, instanţa este ţinută să analizeze dacă în cauză sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii patrimoniale a autorităţilor pârâte, respectiv existenţa unui act administrativ nelegal, anulat - chiar şi parţial - în mod definitiv de instanţă, un prejudiciu suferit de reclamantă, care trebuie dovedit şi legătura de cauzalitate dintre actul nelegal şi prejudiciu.

În acest sens, a apreciat că se impune a fi reţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile pentru acordarea despăgubirilor solicitate:

Reclamanta nu deţine o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi dispus anularea pct. 6 alin. (1) lit. d) si h) din Ordinul nr. 3236/27.12.2018. Împotriva sentinţei nr. 49/8.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 164/39/2019, parata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs.

Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă. Procedura prevăzută la art. 493 din Codul de procedură civilă nu se aplică în materia contenciosului administrativ.

De asemenea, consideră că reclamanta nu a probat şi nu a conturat dimensiunea unui pretins prejudiciu suferit şi nici legătura de cauzalitate dintre actul nelegal şi respectivul prejudiciu.

Pentru considerentele expuse a solicitat admiterea excepţiilor invocate, respingerea acţiunii faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice și, în subsidiar, respingera acţiunii ca nefondată.

Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a formulat întâmpinare.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilității acţiunii.

Menţionează că reclamanta îşi întemeiază cererea de faţă pe dispoziţiile din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor speciale de contencios administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

Aşadar, despăgubirile solicitate de reclamanta constituie în viziunea legiuitorului strict o consecinţa a anularii de către instanţa de contencios administrativ a actelor administrative prin a căror emitere s-a creat pretinsul prejudiciu.

În materia contenciosului administrativ, acordarea despăgubirilor cauzate prin emiterea unui act administrativ nelegal se poate solicita după anularea actului de către instanţa de contencios administrativ, în termen de un an de la data cunoașterii pagubei, dacă paguba nu a fost cunoscută la data judecăţii, prin acţiune principală, adresata instanţei de contencios administrativ.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care instituie regula în materia contenciosului administrativ şi ale art. 19 din aceeaşi lege, care instituie excepţia, rezultă că acţiunea în răspundere patrimoniala are un caracter subsecvent acţiunii în anularea actului.

Aceasta condiţie esenţială nu este îndeplinită în cauză întrucât dosarul care are ca obiect anularea OPANAF nr. 3236/2018 nu este soluţionat definitiv.

Astfel, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal s-a aflat dosarul civil nr. 164/39/2019 având ca obiect acţiunea formulata de reclamantă, prin care solicită instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea OPANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat si biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. 49/08.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, instanţa de judecată a admis acţiunea, a respins excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii ca neîntemeiată, a anulat pct. 6 alin. 1 lit. d) si h) din Anexa 1 la OPANAF nr. 3236/27.12.2018, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2850 lei cheltuieli de judecată.

ANAF a formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie şi având stabilit primul termen de judecată la data de 24.09.2021. Astfel, întrucât cererea privind anularea ordinului pretins vătămător nu a fost soluţionată definitiv de instanţa de judecată, solicită să se observe că prezenta cerere pentru acordarea de despăgubiri nu este admisibilă, motiv pentru care se impune admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

În ipoteza respingerii excepţiei invocate, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A învederat că, agenţii economici care sunt înregistrați să distribuie şi să comercializeze în sistem angro produse energetice băuturi alcoolice şi /sau tutun prelucrat, fără depozitare, conform O.P.A.N.A.F nr. 1849/2016 şi O.P.A.N.A.F nr. 1850/2016, au avut la dispoziţie 90 de zile de la data intrării în vigoare a OPANAF nr. 1960/2018 pentru a se conforma condiţiilor de înregistrare în conformitate cu noile prevederi, termen ce a fost prelungit până la data de 31.12.2018 potrivit O.P.A.N.A.F nr. 2761/2018, publicat în M. Of. nr. 943 din 8 noiembrie 2018, până la împlinirea acestui termen putându-şi desfăşura activitatea în condiţiile vechilor acte normative. Mai mult, potrivit art. 10 din OPANAF nr. 3236/2018, operatorii economici care deţin atestate de comercializare, emise în baza Ordinului președintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, cu modificările şi completările ulterioare, pot, până la 31 ianuarie 2019 inclusiv, să depună la autoritatea competentă o nouă cerere de înregistrare şi documentele aferente, potrivit noului ordin, motiv pentru care nu se poate interpreta ca în cauza aparenta de nelegalitate decurge din încălcare principiilor securităţii raporturilor juridice şi al așteptărilor legitime. Având în vedere aceste prelungiri succesive ale termenului de intrare in vigoare a dispoziţiilor normative menţionate, este evidentă reaua - credinţă a reclamantei care, deşi avea cunoştinţa de noile modificări legislative încă din luna august 2018, nu a făcut niciun fel de demers pentru a se conforma noilor condiţii de înregistrare cu toate că a avut la dispoziţie 150 de zile.

Reclamanta prin adminstrator a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că înţelege să îşi completeze cererea de chemare în judecată introductivă în sensul că solicită judecarea acesteia în contradictoriu şi cu Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a formulat întâmpinare la cererea precizatoare formulată de reclamantă, invocând excepţia tardivităţii cererii de completare a acţiunii în considerarea faptului că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate expres de art. 204 Cod procedură civilă. Faţă de dispoziţiile procedurale invocate, solicită să se observe că prezenta cerere nu întruneşte condiţiile unei cereri precizatoare, ci este o veritabilă cerere adițională prin care reclamanta îşi completează pretenţiile anterioare şi adaugă în cauză un nou pârât. Cererea de faţă fiind aşadar o cerere adițională, trebuia depusă până la primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile legale menţionate. În subsidiar, în ipoteza respingerii excepţiei, a solicitat respingerea cererii completatoare ca nemotivată şi ca nefondată.

Pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare la cererea precizatoare formulată de reclamantă, invocând, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Președintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală și susținând că nu se poate confunda instituţia emitentă a actului atacat cu conducătorul instituţiei în calitate de reprezentant al acesteia. În materia contenciosului administrativ acţiunea în răspundere patrimonială are un caracter subsecvent acţiunii în anularea actului, iar acţiunea în anularea actului nu se judecă în contradictoriu cu Preşedintele ANAF, este de natura evidenţei şi logicii juridice că nu se poate legitima calitatea procesuală pasivă a acestuia într-o acţiune subsecventă. În situaţia în care se va trece peste excepţia invocată, a solicitat respingerea acţiunii ca nemotivată faţă de Preşedintele ANAF şi în subsidiar ca nefondată. Reclamanta nu a motivat introducerea în cauză a Președintelui ANAF şi nu demonstrează îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale - fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul şi raportul de cauzalitate.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti a formulat întâmpinare la cererea precizatoare formulată de reclamantă, prin care a invocat sancţiunea decăderii reclamantei din dreptul de a modifica/completa cererea de chemare în judecată și, în subsidiar, a solicitat să se respingă cererea ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea a reținut următoarele:

Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că în litigiile de contencios administrativ calitatea procesuală pasivă aparține autorității publice emitente a actului administrativ pretins vătămător. Situația este aceeași și în cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care au ca scop repararea pagubei, acestea fiind de fapt cereri accesorii față de petitul anulării. Or, în speță, emitentul Ordinului nr. 3236/27.12.2018 a cărui nelegalitate stă la baza prezentei cereri de acordare despăgubiri este Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin  Președinte, în calitate de reprezentant al instituției, nu Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța a avut în vedere și prevederile Hotărârii de Guvern. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală art. 1 alin. 1 „Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice, instituție cu personalitate juridică”. Astfel, a reținut instanța, nu există niciun temei în prezentul litigiu pentru chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că pentru repararea eventualelor pagube se poate atrage direct răspunderea emitentului actului nelegal, respectiv a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Curtea a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, reținând că Președintele ANAF nu este o autoritate publică potrivit definiției prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, lege în temeiul căreia a fost intentat prezentul litigiu.

Instanța a avut în vedere că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 520/2013 art. 11 Agenția este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului (...), iar în exercitarea atribuțiilor sale, președintele Agenției emite ordine, în condițiile legii.”

Astfel, având în vedere că actul administrativ anulat a fost emis de Președintele ANAF în virtutea atribuțiilor sale de reprezentant al instituției pe care o conduce, calitatea procesuală pasivă aparține instituției emitente, și nu persoanei fizice care acționează în calitate de reprezentant al celei dintâi.

A mai reţinut instanţa că reclamanta nu a invocat, în cererea completatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a Preşedintelui ANAF, dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În concret, reclamanta nu a chemat în judecată funcţionarul public care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului, ci persoana  care este preşedintele instituţiei în prezent, reclamanta solicitând ca aceasta să fie citată la sediul ANAF. Mai mult decât atât, la momentul formulării cererii completatoare, persoana fizică care avea calitatea de  Președinte ANAF era diferită de persoana care a semnat Ordinul nr. 3236/2018, motiv suplimentar pentru care s-a impus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive analizate.

Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că motivul invocat în susținerea excepției, respectiv necenzurarea unui act administrativ care să justifice cererea de acordare despăgubiri, nu mai este aplicabil.

În acest sens, instanța a observat că în cauza nr. 164/39/2019 înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, având ca obiect anularea actului administrativ – Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018, a fost pronunțată o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, în sensul admiterii cererii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.” Din dispoziţiile legale citate rezultă că legea nu exclude, de plano, promovarea unei acţiuni în despăgubiri separat de cea privind anularea actului administrativ.

Cum, din actele dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat cu cerere privind anularea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018, cauză ce a format obiectul dosarului nr. 164/39/2019 şi care a fost soluţionat definitiv, dispunându-se anularea acestuia, cererea în despăgubiri este admisibilă.

Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că, prin Ordinul nr. 1960/2018 al Preşedintelui ANAF a fost modificat Ordinul nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare incluzându-se printre condiţiile pentru a primi atestatul de comercializare în sistem angro a produselor energetice şi aceea ca agentul economic să deţină spaţii de depozitare în proprietate sau în folosinţă.

De asemenea, prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare s-a prevăzut aceeaşi condiţie ca agentul economic să deţină spaţii de depozitare în proprietate sau folosinţă.

Reclamanta a contestat Ordinului nr. 3236/2018 în procedură prealabilă iar, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 24/39/2019 a Curţii de Apel Suceava a solicitat suspendarea executării acestui ordin. Ulterior, reclamanta s-a adresat cu cerere de anulare a Ordinului nr. 3236/2018 a Preşedintelui ANAF, cerere ce a format obiectul dosarului nr. 164/39/2019 a Curţii de Apel Suceava.

Din întregul probatoriu administrat în cauză nu rezultă că reclamanta s-ar fi adresat cu cerere de eliberare a atestatului de comercializare în sistem angro a produselor energetice, fie în temeiul Ordinului nr. 1849/2016 aşa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 1960/2018, fie în temeiul Ordinului nr. 3236/2018. Reclamanta ar fi trebuit să facă demersuri pentru obţinerea atestatului indicând autorităţii competente a emite acest atestat dispoziţiile nelegale din Ordin precum şi faptul că acesta a fost contestat în instanţă. Abia în situaţia în care i s-ar fi respins cererea de emitere a atestatului reclamanta se putea adresa instanţei de judecată pentru obligarea pârâtei la plata despăgubirilor rezultate din acest refuz.

În concret, instanţa a apreciat că, deşi, de plano, un act administrativ normativ este apt a produce prejudicii persoanelor fizice sau juridice cărora li se adresează, totuşi simpla anulare a unor dispoziţii legale dintr-un asemenea act nu duce automat la admiterea unor cereri de plată a despăgubirilor.

Pentru admiterea unor asemenea cereri, este necesar a fi îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv, pe lângă fapta ilicită şi prejudiciu, este necesar ca, între fapta ilicită şi prejudiciu să existe legătură de cauzalitate.

Ori, instanţa a constatat că nu există legătură directă de cauzalitate între dispoziţiile din Ordinul nr. 3236/2018, apreciate ca fiind nelegale de către instanţă şi prejudiciul rezultat din necomercializarea de către reclamantă a produselor energetice în perioada cuprinsă între 01.02.2019 – 13.02.2019, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut niciun demers pentru obţinerea atestatului de comercializare în sistem angro a produselor energetice.

O altă interpretare ar duce la concluzia că, orice agent economic care nu a făcut niciun demers pentru obţinerea atestatului de comercializare a acestor produse întrucât a apreciat că nu îndeplineşte condiţiile s-ar putea adresa, după anularea acestor dispoziţii legale, cu cerere în plata de despăgubiri, constatând ulterior că ar fi putut să îndeplinească condiţiile. 

În considerarea celor arătate, curtea a respins acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare