Pretenţii

Hotărâre 53/com din 22.10.2012


Dosar nr. 680/308/2011

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA COMERCIAL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 53/COM

Şedinţa publică din 22 octombrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE Cornelia Pop

Grefier Laura Iancu

Pe rol fiind pronunţarea în cauza litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta SC E.E. SRL prin reprezentant legal şi pe pârâţii SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ARDAF SA prin reprezentant legal şi U.L., având ca obiect  pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se  constată lipsa părţilor. 

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 octombrie 2012, iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când Judecătoria având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi, 22 octombrie 2012, când s-a pronunţat următoarea sentinţă:

INSTANŢA

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr.680/308/2011 din 14 martie 2011 reclamanta SC E.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Societatea de Asigurare Reasigurare Ardaf SA Cluj Napoca şi SC Ardaf SA Cluj Napoca şi SCArdaf SA Tg.-Mureş şi U.L., obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 5529,55 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului Dacia Solenza – MPI cu nr. de înmatriculare MS-94-EUR serie şasiu UU1R5A71543381369, cap. cilindrică 1390, an fabricaţie 2004, proprietatea reclamantei, dobânzile legale aferentei sumei de la data primirii convocării la conciliere până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În considerentele acţiunii reclamanta a arătat că autoturismul menţionat în petit este proprietatea reclamantei, că la 27.06.2007 a încheiat contractul de asigurare seria A nr.0297877 anexa nr.1 pentru o perioadă de 12 luni începând cu 28.06.2007 până la 27.06.2008, suma asigurată fiind de 4625 euro, iar prima de asigurare lunară fiind de 20,48 euro, că la încheierea asigurării a achitat suma de 85,16 lei, prima rată a achitat-o conform scadenţei, ca şi următoarele 8 rate, că la 27.03.2008 s-a prezentat la agentul de asigurare, pârâta U.L. pentru achitarea contravalorii ratei lunare, dată la care aceasta i-a adus la cunoştinţă că nu are nimic de achitat, deşi administratorul firmei ştia că nu achitase prima de asigurare, că la 17 mai 2008 autoturismul a fost implicat într-un accident, motiv pentru care a solicitat asigurătorului despăgubiri, că iniţial i s-a comunicat de către reprezentantul societăţii de asigurare că nu i se pot acorda despăgubiri pentru că evenimentul nu s-a produs pe un drum public, iar ulterior că nu a fost achitată rata a X-a, decât cu o întârziere de 52 zile.

Reclamanta a mai arătat că a reparat autoturismul avariat, pe cheltuiala sa, contravaloarea reparaţiilor fiind de 5529,55 lei, că achitarea cu întârziere a ratei nu-i aparţine firmei, prin administrator, ci pârâtei U.L., care i-a refuzat primirea ultimei rate pe considerentul că ar fi fost achitată, că este evidentă reaua credinţă a angajaţilor asigurătorului, care au încercat să invoce tot felul de motive pentru a evita plata obligaţiilor contractuale.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.112-114, 274 c.pr.civ., art.998-999 c.civ., art.969 al.1, 1073 c.civ., 1000 al.3 c.civ., art.393 al.1 c.civ.

Au fost anexate: contractul de asigurare, adresa 617/2008 a SC Ardaf SA, procesul verbal de constatare a pagubelor, documente platră, deviz de lucrări de reparaţii, autorizaţia de reparaţii, anexă contract de asigurare, adeverinţa 3073/2008, adresă conciliere directă, confirmare de primire (f.6-36 din dosar).

Prin întâmpinare pârâta SC Asigurare Reasigurare Ardaf SA Bucureşti, Sucursala Mureş, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune motivat pe disp.art.3 al.2 din D.167/1958 conform cu care în raporturile ce izvorăsc din asigurări, termenul de prescripţie este de 2 ani, pretenţiile reclamantei izvorând din contractul de asigurare 0297877/27.

06.2007 cu perioada de valabilitate până în 27.06.2008, iar conform art.65 din contract, dreptul asiguraţilor la despăgubiri se stinge la împlinirea termenului de prescripţie de 2 ani, iar pe fondul cauzei, respingerea ca nefondată a acţiunii, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.

În considerente, pârâta SC Asigurare Reasigurare ARDAF SA Bucureşti, a arătat că reclamanta a încheiat la 28.06.2007 cu societatea de asigurare contractul nr.0297887 pe un an, urmând ca plata poliţei de asigurare să fie plătită în 10 rate lunare, ultima fiind scadentă la 27.03.2008, că reclamanta a achitat avansul şi cele 9 rate lunare, ultima rată, a 10-a nefiind achitată conform reglementărilor legale şi obligaţiilor contractuale, că la 17 mai 2008 reclamanta are o daună la autoturismul ce a fost asigurat, ocazie cu care a depus o cerere în despăgubire, sens în care s-a şi deschis dosarul de daună nr. A115MS/2008 pentru despăgubiri, doar că în urma verificării valabilităţii poliţei de asigurare, s-a constatat că aceasta a încetat din cauza neplăţii ratei a 10-a, iar conform art.22 din Condiţiile de asigurare, protecţia prin asigurare încetează la ora 24 a datei scadenţei de plată neachitate, dacă asiguratul nu a plătit rata de primă cel mai târziu în intervalul de păsuire de 15 zile, acordat ca facilitate asiguratorului de ARDAF, ori asiguratul nu a depus o nouă cerere pentru repunerea în vigoare a  asigurării şi nu a efectuat plata până la producerea evenimentului.

Pârâta a mai arătat şi că susţinerile reclamantei în sensul că angajata U.L. ar fi comunicat că nu are de plată sume aferente poliţei de asigurare sunt nefondate, câtă vreme pe chitanţa anterioară nr.0865676/4.03.2008 în valoare de 77,04 lei, aferentă ratei a 9-a s-a specificat în scris că plata este aferentă ratei a IX-a.

Mai mult, arată pârâta, conform art32 din Condiţiile de Asigurare, obligaţia de a respecta termenul de plată a primelor de asigurare, precum şi dovada plăţii acestora revine asiguratului. ARDAF nu îşi asumă obligaţia de a reaminti scadenţa de plată a primelor de asigurare, situaţie în care reclamanta avea obligaţia să verifice propriile plăţi, deoarece era primul interesat să menţină protecţia bunului prin asigurare, că de altfel Untanu Luminiţa nu avea cum să verifice plăţile, neavând o evidenţă nominală a plăţilor şi valabilităţii poliţelor de asigurare, încasările zilnice fiind predate serviciului de contabilitate de la Sucursala Mureş, pe baza borderoului odată cu predarea exemplarului doi al chitanţei, aşa cum s-a procedat şi în cazul de faţă, că reclamanta s-a prezentat după două zile de la producerea avarierii autoturismului (19.05.2008) şi a achitat rata a 10-a, demonstrând reaua-credinţă, ştiind că nu are achitată această rată, că nici susţinerile reclamantei că nu i-au fost acordate despăgubiri pentru că evenimentul rutier nu s-a produs pe drum public nu sunt reale, refuzul de plată fiind comunicat la 5.06.2008, ori adresa Primăriei Daneş era datată 10.06.2008.

În drept s-au invocat art.969 c.civ., art.115 c.pr.civ.

Pârâta U.L., legal citată, şi cu menţiunea personal la interogator, nu s-a prezentat la instanţă şi nu a depus întâmpinare.

Prin „notele de şedinţă” din 28.06.2011 reclamanta, relativ la excepţia prescripţiei, a arătat că prin convocarea la conciliere din 1.03.2010 s-a întrerupt cursul prescripţiei şi că spiritul legii – D.167/1958 – este în sensul de a sancţiona pasivitatea creditorului, ori reclamanta a reluat procedura concilierii la 21.12.2010, şi câtă vreme concilierea directă este obligatorie, conform art.7201 c.pr.civ., nu putea formula cererea de chemare în judecată.

În ce priveşte răspunderea civilă delictuală având ca fundament juridic dispoziţiile art.998 – 999 c.civ., termenul de prescripţie este cel de 3 ani care s-ar fi împlinit în 17 mai 2011, ori acţiunea a fost înregistrată la 16.03.2011, în aceste condiţii nefiind aplicabile dispoziţiile art.3 al.2 din D.167/1958.

S-au anexat confirmare de primire şi adresa de conciliere directă către asigurător.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

În cursul procesului s-a constatat de către instanţă că prin Decizia nr.861/29 noiembrie 2011 a Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor publicate în M.O. nr.880/13 decembrie 2011, Societatea Generali România Asigurare-Reasigurare SA, fostă ARDAF şi Societatea Generali Asigurare SA au fuzionat prin absorbţie, existând în prezent Societatea Generali România Asigurare Reasigurare SA.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cauză, instanţa reţine şi constată următoarele:

Prin contractul de asigurare nr.297877 din 27.06.2007 încheiat cu Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF SA Bucureşti Sucursala Mureş, reclamanta SC E.E. SRL a asigurat autoturismul marca Dacia Solenza – CL cu nr. MS-94-EUR pentru avarii şi furt pe termen de 1 an, începând cu 28.06.2007 şi până la 27.06.2008, prima de asigurare fiind de 204,8 Euro, stabilindu-se ca prima de asigurare să se plătească în 10 rate la scadenţele stabilite, respectiv în fiecare dată de 27 a lunii, ultima rată, a X-a, fiind de achitat la 27.03.2008 (f.6 din dosar).

Reclamanta nu a achitat ultima rată, a X-a a contractului de asigurare la termenul scadent, 27.03.2008, iar la 17 mai 2008, autoturismul asigurat a suferit un accident, cu avarii.

La data producerii evenimentului rutier, rata a X-a, care era deja scadentă la 27.03.2008, nu era achitată, asiguratorul refuzând acordarea despăgubirilor pentru avariile produse autoturismului.

În ce priveşte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF SA, instanţa va analiza mai întâi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, în temeiul art.137 c.pr.civ., excepţia prescripţiei fiind o excepţie absolută, dirimantă, cercetarea în fond a pricinii fiind de prisos.

Potrivit art.3 al.2 din D.167/1958, termenul de prescripţie, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, este de 2 ani, termenul fiind prevăzut şi în condiţiile generale ale contractului de asigurare la art.65 la Cap.X „Dispoziţii finale”.

Îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere nu constituie, cum eronat se susţine de către reclamantă, cauză de întrerupere a prescripţiei. Cauzele de întrerupere a prescripţiei sunt limitativ şi restrictiv prev.de art.16 din D.167/1958, efectuarea procedurii prealabile a concilierii neînscriindu-se în nici una din cauzele de întrerupere a prescripţiei prevăzute de acest articol, dispoziţiile fiind de strictă interpretare, neputând fi extinse la alte situaţii, decât cele astfel determinate de legiuitor.

Prescripţia, conform art.16 lit.b) din D.167/1958, se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, ori de arbitrare, condiţionând întreruperea prescripţiei de admiterea cererii.

Titulara dreptului la acţiune nu a pretins şi nu a dovedit că s-a aflat în imposibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru protecţia dreptului său.

Aşa fiind, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea reclamantei în raport cu asigurătorul este prescris, termenul de prescripţie de 2 ani împlinindu-se la 18.05.2010.

Existând între reclamantă şi pârâta I, încheiat un contract de asigurare, în acest raport juridic născut din contract, sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale privind răspunderea părţilor şi nu dispoziţiile generale prevăzute de art.998 şi urm. c.civ., privind răspunderea delictuală.

În consecinţă, cererea reclamantei faţă de pârâta I se va respinge ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

Faţă de pârâta U.L. se constată că acţiunea reclamantei este nefondată.

Pârâta U.L. a avut într-adevăr calitatea de angajată a pârâtei I, însă nu avea obligaţia că o înştiinţeze pe reclamantă de scadenţa primelor de asigurare, în contract prevăzându-se la Cap.VII art.32 ca ARDAF nu îşi asumă obligaţia de a reaminti asiguratului scadenţa de plată a primelor de asigurare, pentru menţinerea valabilităţii contractului de asigurare, asiguratul având obligaţia să-şi plătească la scadenţă ratele de primă.

Aşadar, nu era în atribuţiile de serviciu ale pârâtei U.L. să îl informeze pe reprezentantul reclamantei dacă are sau nu de plată, câtă vreme acesta cunoştea faptul că ultima rată achitată era rata a IX-a, pe care o plătise în luna anterioară, februarie 2008.

Chiar în considerentele acţiunii reclamanta arată că ştia că nu a achitat rata a X-a, astfel că invocă propria turpitudine în favoarea sa. Nimic nu-l oprea pe reprezentantul legal al reclamantei să consemneze suma reprezentând rata a X-a a primei de asigurare la o instituţie bancară, până la scadenţă.

De altfel, reclamanta nu a probat, prin nici un mijloc de probă, îndeplinirea condiţiilor răspunderii delictuale, temei pe care şi-a fundamentat acţiunea (art.998 şi urm. c.civ.), respectiv întrunirea celor patru condiţii, cumulativ: prejudiciul, vinovăţia, fapta ilicită şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Astfel, nu poate fi trasă la răspundere pârâta U.L. pentru prejudiciul suferit de reclamantă, care, posibil, din neglijenţă şi lipsă de diligenţă, nu şi-a achitat la scadenţă rata primei de asigurare pentru a putea beneficia de efectele contractului de asigurare, respectiv de despăgubirile suferite ca urmare a producerii evenimentului rutier asigurat.

Pe cale de consecinţă, acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta U.L. se va respinge ca nefondată.

Pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta SC Asigurare Reasigurare ARDAF SA, în prezent SC Generali România Asigurare Reasigurare SA.

Respinge acţiunea reclamantei SCE.E. SRL, cu sediul în Sighişoara, str. Rozelor, nr.9 ap.7, jud.Mureş, formulată în contradictoriu cu pârâta SC Asigurare Reasigurare ARDAF SA, în prezent SC Generali România Asigurare Reasigurare SA, cu sediul în Tg.-Mureş, str.Bartok Bela, nr.4, jud.Mureş, pentru pretenţii ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

Respinge acţiunea aceleaşi reclamante formulată în contradictoriu cu pârâta U.L., domiciliată în Sighişoara, str. Plopilor, nr.37, ap.34, jud.Mureş, pentru pretenţii.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 22 octombrie 2012.