Când soluționează o cerere de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară, va cerceta aparența acestui drept, realizând un examen sumar al cauzei prin ,,pipăirea fon

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 08.02.2022 sub nr. 68/39/2022, reclamantul S.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii, a formulat cerere de ordonanţă președințială prin care a solicitat obligarea pârâţilor să-i asigure, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN), până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâţilor a arătat că, potrivit art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS, cu consultarea CFR, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului”. La 04.09.2018, Ministerul Sănătăţii a inițiat un proiect de Ordin privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului. Acest proiect de act normativ nu a fost semnat şi publicat în Monitorul Oficial de către ministrul sănătăţii.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a arătat că, potrivit art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor şi metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentaţiei care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi a căilor de atac, această instituţie „poate iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă în următoarele situaţii:

„d) DCI-uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicație nouă, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere”.

Referitor la condiţiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, arată că prezenta cerere de ordonanţă președințială îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 din Codul de procedură civilă: urgența, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Uurgența este dată de prejudiciul direct, imediat şi permanent, pe care îl suferă datorită imposibilității de a-şi asigura din veniturile proprii tratamentul necesar, fapt ce îi afectează direct dreptul la viaţă. Acest medicament are un preţ deosebit de ridicat - aproximativ 5000 lei lunar - fapt ce îl pune în imposibilitatea de a-l achiziționa din resurse proprii având drept consecinţă imposibilitatea de a urma tratamentul prescris de medic. Aşa cum a arătat, suferă de o formă gravă şi agresivă de cancer cerebral -GLIOBLASTOM - iar medicul oncolog i-a recomandat tratament cu BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN).

Cu privire la caracterul vremelnic, reclamantul a arătat că măsurile dispuse vor produce efecte vremelnice, doar până la soluţionarea definitivă a litigiului asupra fondului, respectiv a cererii de cerere de chemare în judecată a pârâţilor pentru „refuz nejustificat de a soluţiona o cerere” în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat, în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului BEVACIZUMAB (denumite comercială AVASTIN) pentru indicația GLIOBLASTOM, iar în subsidiar, la obligarea pârâtului Ministerului Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat pe site-ul wwwms.ro la data de 04.09.2018.

Referitor la neprejudecarea fondului, a arătat că aceasta este cea de a treia condiţie care derivă din precedent, că în prezenta cerere nu a solicitat instanţei să aprecieze asupra „fondului dreptului”, ci doar să dispună măsuri provizorii pentru a i se asigura tratamentul necesar.

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a CNAS în prezenta cauză, iar pe fond, în principal, respingerea ordonanței ca inadmisibilă şi în subsidiar, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Sănătăţii, prin întâmpinare, a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanţă președințială formulată de reclamant.

Pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei rămânerii fără obiect a acţiunii în contradictoriu cu ANMDMR; admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANMDMR, iar pe fond, respingerea în tot a cererii de ordonanţă președințială ca inadmisibilă în principal şi ca neîntemeiată în subsidiar.

Prin notele scrise depuse la data de 10.02.2022, reclamantul a precizat că solicită admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială şi obligarea pârâţilor să-i asigure medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 67/39/2022 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava.

Analizând actele şi lucrările dosarului,curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, curtea a reamintit că potrivit art. 36 Cod procedură civilă, Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Prin calitate procesuală se înțelege existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

În cauză, s-a reținut că, în urma parcurgerii etapelor procesului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru fiecare medicament în parte privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, ANMDM emite decizii în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din OMS nr. 861/2014, decizii ce au la bază un raport de evaluare întocmit de către Departamentul Evaluarea Tehnologiilor Medicale din cadrul instituției. În vederea includerii în Listă, solicitantul trebuie să depună o cerere la sediul ANMDM, în atenția structurii de specialitate pentru evaluarea tehnologiilor medicale, care este însoțită de documentația obligatorie prevăzută de Anexa 3 din OMS nr. 861/2014, inclusiv prețul aprobat de către Ministerul Sănătății (copie de pe CANAMED sau decizie aprobare preț ori dovada depunerii dosarului de preţ la autoritatea competentă care aprobă prețurile medicamentelor) şi exprimarea intenției deținătorului autorizației de punere pe piaţă de a se angaja într-un mecanism cost-volum sau cost volum-rezultat în cazul în care punctajul calculat individual este corespunzător pentru includerea condiționată în Listă.

Totodată, potrivit art. 241 din Legea nr. 95/2006, Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242. De asemenea, potrivit art. 242 din același act normativ, (1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse.

În urma analizei normelor menționate, curtea a constatat că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind astfel partajată între Ministerul Sănătății, ANMDM și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, respectiv Guvernul României care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor C.N.A.S. competența în legătură cu decontarea medicamentelor respective.

Așadar, pârâta C.N.A.S. gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel că, acestei autorități îi revine obligația de a aduce la îndeplinire solicitarea reclamantului de a i se asigura tratamentul necesar, fără contribuție personală. Întrucât reclamantul urmărește recunoașterea, cu titlu provizoriu, a dreptului ce derivă din parcurgerea procedurii reglementate de art. 242 din Legea 95/2006, și anume recunoașterea dreptului de a beneficia de decontarea costurilor cu un medicament ce nu se află pe lista menționată de acest text de lege, cu privire la care susține însă că s-ar impune să fie demarate procedurile de includere în listă, curtea a reținut că autoritățile care au atribuții și drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă.

Pe cale de consecință, excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților au fost respinse ca neîntemeiate.

În ceea ce privește excepţia rămânerii fără obiect a cererii, invocată de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, curtea a constatat că reclamantul a formulat și o acţiune întemeiată pe dreptul comun, solicitând obligarea pârâtelor la includerea medicamentului pe lista medicamentelor decontate integral pentru boala de care suferă aceasta, acţiunea făcând obiectul dosarului nr. 67/39/2022 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava– Secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin cererea de faţă urmăreşte să obţină o măsură provizorie, limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului.

Având în vedere aceste elemente, cât și argumentele expuse în susținerea excepției, curtea a reținut că este nefondată raportat la obiectul prezentului litigiu. Astfel, existența Deciziei președintelui ANMDMR nr. 1443/20.10.2021 prin care s-a hotărât neincluderea medicamentului BEVACIZUMAB în Lista medicamentelor decontate integral pentru indicaţia glioblastom nu poate conduce la admiterea excepției rămânerii fără obiect a prezentei cereri, având în vedere că decizia anterior amintită nu conduce la acordarea dreptului solicitat prin prezenta ordonanță președințială. În aceste condiții, curtea a respins excepția ca nefondată.

Curtea a respins și excepția inadmisibilității cererii de emitere a ordonanței președințiale, invocată de către CNSAS, pentru următoarele considerente:

Art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Potrivit art. 997 Cod procedură civilă, (1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Prin cererea de chemare în judecată, în esență, reclamantul pretinde că drepturile sale la la viață și ocrotirea sănătății sunt grav afectate prin nedecontarea de către pârâți a cheltuielilor cu contravaloarea medicamentului BEVACIZUMAB.

Analizând actele și lucrările cauzei de faţă, în ceea ce privește condițiile de emitere a ordonanței președințiale, atât din perspectiva excepției inadmisibilității invocate, cât și a fondului cererii, curtea a reținut următoarele:

 Din analiza prevederilor art. 997 din Codul de procedură civilă, rezultă că procedura ordonanței președințiale implică, în mod prioritar, întrunirea a trei condiții cumulative, respectiv urgența, caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului prin măsura luată. Așadar, ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cauze al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.

În plus, când soluționează o cerere de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară, va cerceta aparența acestui drept, realizând un examen sumar al cauzei prin ,,pipăirea fondului” pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului.

În privința urgenței, curtea a constatat că, în cauza de față, aceasta este dovedită prin raportare la situația de fapt concretă, adică față de afecțiunea de care suferă reclamantul - GLIOBLASTOM, cu consecințe asupra drepturilor acestuia la sănătate și chiar la viață.

Curtea a reținut că reclamantului i s-a recomandat de către medicul specialist efectuarea tratamentului cu medicamentul AVASTIN, care este autorizat pentru punerea pe piață, inclusiv în România, și este inclus pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, dar pacienții beneficiază de compensare 100% (gratuit) numai pentru indicații terapeutice oncologice precum: cancer colorectal, cancer bronho-pulmonar, cancer renal, neoplasm ovarian epitelial.

Protocolul terapeutic pentru medicamentul AVASTIN pentru substanța activă din acesta, BEVACIZUMAB, nu cuprinde în baza de prescriere și indicația glioblastom, pentru a putea fi compensat în condițiile H.G. nr. 720/2008.

Cât privește urgența, această condiție este în mod indiscutabil îndeplinită, față de riscurile la care se expune reclamantul din punctul de vedere al stării de sănătate în cazul în care nu urmează tratamentul recomandat, tratament greu accesibil în lipsa compensării, raportat la prețul medicamentului în cuantum de 5.000 lei lunar. Prin urmare, luând în considerare afecţiunea gravă de care suferă reclamantul şi faptul că întreruperea tratamentului i-ar putea afecta dreptul la viaţă, este necesară prevenirea unei pagube iminente, care nu s-ar putea repara. Orice întârziere ar cauza prejudicii ireparabile, impunându-se prevenirea riscului iminent de deteriorare a stării de sănătate a reclamantului.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție specifică procedurii ordonanței președințiale - caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurilor – curtea a constatat că este confirmată de  existența pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a dosarului nr. 67/39/2022, privind pe aceleași părți și având ca obiect obligație de a face.

Prin cererea de față, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții menționați, pe cale de ordonanță președințială, asigurarea medicamentului BEVACIZUMAB, precizând ca măsura cerută să producă efecte până la soluționarea fondului litigiului. În aceste condiții, curtea a apreciat că este îndeplinită și condiția caracterului provizoriu al măsurii solicitate, căci reclamantul nu vizează o măsură cu caracter definitiv și care să producă efecte perpetue în raport de părțile pârâte, ci până la analizarea definitivă a fondului cauzei.

 A considerat curtea că este îndeplinită și cea de-a treia condiție specifică procedurii ordonanței președințiale, respectiv neprejudecarea fondului.

Conturarea regimului juridic al acestei condiții rezultă din coroborarea art. 997 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, căci judecătorului îi este permis a analiza într-o astfel de procedură doar aparența dreptului invocat de partea reclamantă, iar măsurile luate nu trebuie să rezolve litigiul în fond și nici să facă imposibilă restabilirea situației de fapt ca efect al executării lor. Altfel spus, în judecarea cererii de ordonanță președințială, nu îi este îngăduit instanței să tranșeze fondul raportului litigios nici prin prisma analizei în fapt și în drept efectuate, dar nici prin prisma acelor măsuri ce se dispun.

Astfel, eventuala obligare a părților pârâte la asigurarea în favoarea reclamantului a medicamentului pentru un interval limitat de timp nu implică măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici să facă imposibilă restabilirea situației de fapt, căci instanța nu se pronunță într-un astfel de caz în sensul obligării pârâților la includerea acelui medicament în lista prevăzută de art. 242 și următoarele din Legea nr. 95/2006, astfel încât un număr nedeterminat de pacienți să beneficieze de o asemenea măsură, după cum nici nu stabilește un drept definitiv al părții reclamante în sensul solicitat.

Totodată, curtea a reținut că soluționarea cauzei se poate face doar prin prisma „pipăirii fondului”, adică a analizei aparenței de drept, fără a impune o tranșare a raporturilor juridice, după cum se va arăta în continuare.

Din perspectiva dreptului la viaţă protejat de art. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 22 şi art. 34 din Constituţia României, autorităţile statului au obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare protejării vieţii și sănătății persoanelor, protejându-le de riscurile care le-ar putea ameninţa viaţa. Acest drept fundamental este unul absolut (dreptul la viaţă) şi se impune ca atare să fie respectat, în orice condiţii, iar orice limitare arbitrară a dreptului la ocrotirea sănătăţii trebuie să fie sancţionată şi înlăturată imediat.

În continuare, în condițiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Constituţia României, curtea a avut în vedere la soluţionarea prezentei cereri jurisprudenţa conturată în interpretarea art. 2 din Convenţie, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în considerentele Hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 10.07.2012 în Cauza Panaitescu împotriva României, hotărâre prin care Curtea a constatat încălcarea art. 2 din Convenţie în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul Român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin) deoarece acesta nu era inclus în lista medicamentelor decontate, s-au reţinut următoarele:

„27. Curtea observă că prima teză din art. 2 impune o obligaţie pozitivă statelor membre. Obligaţia statelor de a proteja dreptul la viaţă nu se limitează la abţinerea de la luarea unei vieţi în mod intenţionat şi ilegal, ci implică totodată obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a proteja vieţile celor aflaţi sub jurisdicţia lor (a se vedea L.C.B. împotriva Regatului Unit, 9 iunie 1998, pct. 36, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-III).

28. Curtea a admis faptul că nu este imposibil ca actele şi omisiunile autorităţilor în materie de politica sănătăţii să angajeze, în anumite împrejurări, răspunderea acestora în temeiul art. 2. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura înalte standarde profesionale în rândul angajaţilor din domeniul sănătăţii şi protejarea vieţilor pacienţilor, Curtea nu poate accepta ideea că nişte chestiuni precum eroarea de judecată a personalului din domeniul sănătăţii sau coordonarea neglijentă între membrii personalului din domeniul sănătăţii în tratamentul unui pacient sunt suficiente, în sine, să angajeze răspunderea unui stat contractant din perspectiva obligaţiilor lui pozitive în temeiul art. 2 din convenţie pentru apărarea vieţii [a se vedea Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V şi Öneryıldız împotriva Turciei (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII].

29. Curtea reaminteşte că abordarea sa faţă de interpretarea art. 2 este ghidată de ideea că obiectul şi scopul convenţiei ca instrument pentru protecţia persoanelor impune interpretarea dispoziţiilor sale şi aplicarea lor astfel încât garanţiile acesteia să fie practice şi efective (a se vedea, de exemplu, Yaşa împotriva Turciei, 2 septembrie 1998, pct. 64, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-VI).”

Din paragrafele citate rezultă că prima teză a art. 2 din convenţie impune statului o obligaţie pozitivă ce implică luarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea vieţii cetăţenilor săi. Mai spune Curtea că interpretarea dispoziţiilor art. 2 din Convenţie şi aplicarea lor trebuie să se facă în aşa fel încât garanţiile asigurate de aceste dispoziţii să fie practice şi efective.

Curtea, în speță, a apreciat că, atât timp cât reclamantul este asigurat în sistemul public de sănătate în condiţiile art. 154 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi a arătat că suferă de o afecţiune gravă, confirmată medical şi de natură să îi pună în pericol viaţa, autorităţilor statului le incumbă obligaţia de a înlătura riscul care ameninţă viaţa şi sănătatea reclamantului.

Deşi potrivit Anexei Ordinului nr. 1301/500/2008 referitoare la DCI: BEVACIZUMAB, medicamentul se rambursează în sistemul de asigurări sociale de sănătate doar pentru cancer colorectal, cancer mamar, carcinom de col uterin persistent, recurent sau metastazat, cancer bronho-pulmonar, cancer renal, neoplasm ovarian epitelial, instanţa apreciază că nu există nicio justificare rezonabilă care să interzică rambursarea medicamentului pentru afecţiunea de care suferă reclamantul.

În condițiile în care reclamantului i s-a recomandat medicamentul AVASTIN, care s-a dovedit a fi eficient pentru prelungirea speranţei de viaţă, se impune să-i fie administrat acest medicament în condiţiile legislaţiei privind compensarea/decontarea medicamentelor.

Atât timp cât prescripţia medicală a fost dată de un medic specialist în oncologie medicală și cât timp s-a dovedit ştiinţific eficienţa acestuia şi în alte cazuri, limitarea prin lege a prescrierii medicamentului în vederea rambursării în sistemul de asigurări sociale de sănătate doar pentru anumite indicații terapeutice este o măsură abuzivă a autorităților care nu respectă obligaţiile pozitive care decurg din obligativitatea respectării dreptului la viaţă al fiecărei persoane. Omisiunea nejustificată a autorităţilor de a-i asigura reclamantului acces gratuit la tratamentul prescris de medicul curant pentru indicaţia sa terapeutică şi imposibilitatea reclamantului de a-şi asigura în continuare din fonduri proprii tratamentul, ar putea contribui în mod iremediabil la agravarea stării sale de sănătate.

Este contrar art. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului să i se impună reclamantului să aştepte o perioadă nedeterminată (şi lipsită de previzibilitate), actualizarea birocratică (uneori excesiv de îndelungată în timp) a listei medicamentelor care pot fi compensate/decontate.

Pentru toate aceste motive, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă, în raport și de prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, curtea a admis cererea de ordonanță președințială și a obligat pârâții ca, până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. 67/39/2022 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN).

Domenii speta

Spete similare