Săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. 1 Cod Penal de către un angajat care are stabilite în fişa postului atribuţii legate de luare a măsurilor de sănătate şi securitate în muncă e

Rezumat:

În sarcina inculpatului A. nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. 1 Cod Penal, constând în aceea că, în calitate de angajat la SC B. SRL şi şef de şantier pe şantierul care avea de executat un rest de lucrări la obiectivul denumit drumul forestier „..” nu a făcut instruirea suplimentară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorului C. la schimbarea locului de muncă.

Conform art. 7 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, în cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru informarea și instruirea lucrătorilor și pentru asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.

Prin urmare, Curtea reține că SC B. SRL, în calitate de angajator, avea obligația, conform dispozițiilor legale, de a se asigura că angajații săi sunt instruiți pe linia SSM de către o persoană din cadrul societății, iar dacă acest lucru nu era posibil, să contracteze servicii externe pentru îndeplinirea acestei funcții. În cadrul intern, persoana care se ocupă de instruirea periodică a angajaților la locul de muncă, conform dispozițiilor legale – art. 49 și 50 din Normele Metodologice din 11 octombrie 2006, de aplicarea prevederilor Legii nr. 319/2006, trebuie să urmeze un program specific de instruire în domeniul SSM, cu o durată de cel puţin 80 de ore, ce se finalizează cu obținerea unei diplome sau un atestat.

Faptul că, potrivit fişei postului, inculpatul A. avea ca atribuţii de serviciu efectuarea instructajului la locul de muncă pentru toţi muncitorii care i-au fost repartizaţi nu înseamnă că aceste atribuţii au fost stabilite de unitatea angajatoare cu respectarea dispoziţiilor legale, în condiţiile în care la dosarul de personal al inculpatului nu se regăsește nicio diplomă sau atestat de finalizare a vreunui program de instruire referitor la instruirea angajaților pe linia securităţii în muncă.

În concluzie, Curtea reţine că nu inculpatul A. trebuia să facă instructajul pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă, chiar dacă avea inserată această atribuţie în fişa postului întrucât, pe de o parte, nu a fost niciodată instruit în acest sens şi nu a absolvit niciun curs de calificare profesională în acest sens, aşa cum prevăd dispoziţiile legale, iar pe de altă parte întrucât la data producerii accidentului de muncă firma SC D. SRL se ocupa cu efectuarea instructajului în cadrul firmei SC B. SRL.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 214 din data de 13 martie 2020 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) Cod Penal, persoana vătămată fiind C.

S-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 1058/137/P/2015 din data de 10.01.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349, alin. (1) Cod Penal, constând în aceea că în calitate angajat al SC B. SRL şi de şef de şantier pe şantierul care avea de executat un rest de lucrări la obiectivul denumit drumul forestier „..", nu a făcut instruirea suplimentară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorului C. la schimbarea locului de muncă, atunci când a fost repartizat pe şantierul mai sus menţionat, fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 20 din L. 319/2006 a Securităţii şi sănătăţii în muncă, prevederile lit. g, Cap. 1 din „Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă privind responsabilităţile maiştrilor, şefilor de echipă, ale altor conducători ai punctelor de lucru şi ale personalului muncitor nr. 44", elaborate de S.C. B. S.R.L. (anexa nr. 47) coroborat cu art. 98, lit. „b" şi art. 100, cap. V, secţiunea a IV-a din „Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 aprobate prin KG. 1425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, deşi susnumitul avea această atribuţie pe linie de S.S.M., în conformitate cu fişa postului, fapt ce a condus la producerea accidentului de muncă ce a avut ca urmare rănirea persoanei vătămate C., acesta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-87 zile de îngrijiri medicale.

În fapt, în actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

La data de 26.06.2015, la sediul Secţiei 14 Poliţie Rurală .. s-a prezentat numita E., persoană care a reclamat faptul că la data de 22.06.2015, în jurul orelor 11:00 – 12:00, soţul său C., în calitate de angajat al S.C. B. S.R.L., a fost victima unui accident de muncă, căzând de la o înălțime de aproximativ 4 metri, în timp ce desfășura activități de construcţie şi întărire al unui pod peste pârâul ..., de pe raza com. .. În urma celor petrecute, persoana vătămată C. a suferit mai multe leziuni, motiv pentru care a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă în vederea acordării de îngrijiri medicale.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, persoana vătămată C. era la data producerii evenimentului ce face obiectul prezentului dosar, angajat în cadrul SC B. S.R.L., în funcţia de dulgher. La începutul lunii iunie 2015, împreună cu echipa cu care lucra a fost trimis pe raza com. .., pe drumul forestier "..", unde urma să fie construit un pod care traversează pârâul "..", respectiv construirea zidurilor de sprijin ale acestuia. În calitate de angajat al societăţii mai sus menţionate, persoana vătămată C. trebuia să desfăşoare următoarele activităţi: construirea cofrajului din material lemnos al zidului care se afla în continuarea podului şi decofrarea zidului creat în urma turnării betonului. Numiţi F., în calitate de şef de echipă şi inculpatul A., în calitate de inginer răspundeau activităţile desfăşurate de persoana vătămată şi de ceilalţi membri ai echipei şi le coordonau activitatea.

La data de 22.06.2015, persoana vătămată C. îşi desfăşura activitatea la şantierul de pe raza com. ..., împreună cu martorii F. (şef de echipă), .... La un moment dat, numitul C. s-a deplasat de unul singur în amonte de pod, pe partea dreaptă a podului, trecând pe la capătul acestuia de partea cealaltă a balustradei de metal, urmând ca treptat să ajungă în albia părăului. Anterior turnării betonului din utilajul tip cifaron, care se afla pe drum, în cofrajul din lemn, au fost desprinse un număr de şase bare din metal ale balustradei podului, iar prin spaţiul creat a fost introdus jgheabul cifaronului, pentru a facilita turnarea betonului în cofraj.

Ajuns pe zidul din beton, în zona unde erau desprinse barele, persoana vătămată a început să le îndrepte pentru a le aduce la poziţia iniţială, astfel încât barele din metal să poată fi sudate la loc, întrucât acestea erau desprinse de balustradă doar în partea de jos. După ce a îndreptat trei bare, C. a prins cu mâna încă o bară pentru a o îndrepta, iar în momentul în care a împins-o spre dreapta, spre albia pârâului, aceasta a cedat din punctul de sudură din partea de sus, el s-a dezechilibrat şi a căzut de pe zidul de beton al podului, de la o înălţime de cca 4 metri, în albia pârâului, mai întâi în picioare, iar apoi pe partea dreaptă a corpului, pe pietre.

Ulterior, persoana vătămată C. a fost ajutată de colegi să se ridice şi a fost transportată cu o maşină la spital de către numiţii ...şi F. În drum spre spital, numitul F. a luat legătura telefonic cu inginerul A., relatându-i acestuia cele petrecute, iar la sugestia inginerului .., persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă ...

Odată ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă, la solicitarea inginerului A., care se afla deja la spital, persoana vătămată C. a declarat în faţa medicilor că a căzut de pe o movilă de fân acasă.

Ulterior producerii evenimentului ce a avut ca urmare rănirea persoanei vătămate C., firma angajatoare nu a sesizat accidentul de muncă petrecut în data de 22.06.2016 autorităţilor competente, respectiv organele de cercetare penală şi Inspectoratul Teritorial de Muncă, acestea fiind sesizate de către soţia persoanei vătămate, martora E.

Ulterior, pe parcursul urmăririi penale, persoana vătămată a anexat la dosarul cauzei certificatul medico-legal nr. 591-SV/A2 din data de 13.07.2015 din cuprinsul căruia rezultă că a suferit leziuni ce pot necesita pentru vindecare un număr de 54-55 zile de îngrijiri medicale şi reexaminarea nr. 13 din data de 21.08.2015 din cuprinsul căreia rezultă că numitul C. a suferit leziuni ce pot necesita pentru vindecare un număr de 85-87 zile de îngrijiri medicale, ambele documente fiind emise de Serviciul Judeţean de Medicină Legală.

Din declaraţia persoanei vătămate C. a rezultat faptul că nu i s-a efectuat instructajul periodic privind protecţia muncii, de către personalul autorizat în acest sens din cadrul S.C. B. S.R.L. şi că atât el cât şi ceilalţi membri ai echipei cu care lucra, au semnat carnetele de protecţie a muncii, fără a fi instruiţi în acest sens. Totodată, C. a precizat că atât el cât şi ceilalţi membrii ai echipei desfăşurau activităţi la înălţime, cu ocazia efectuării activităţilor de cofrare şi decofrare şi că nu li s-a pus la dispoziţie echipament de protecţie. Persoana vătămată a arătat că de asemenea nu a fost efectuat instructajul privind protecţia muncii nici pe şantierul din com. .., unde a avut loc accidentul de muncă.

Pe parcursul urmăririi penale au fost audiaţi martorii ..., colegi cu persoana vătămată şi prezenţi pe şantierul din com. .. la momentul producerii accidentului de muncă. Din declaraţiile acestora a rezultat faptul că persoana vătămată C. era dulgher în cadrul SC B. SRL şi nu avea ca sarcină de serviciu îndreptarea barelor de metal ale balustradei podului. Totodată, martorii au mai arătat că în data de 22.06.2015, toţi membrii echipei de lucru aveau ca sarcină de serviciu strângerea resturilor de material lemnos ale cofrajului demontat anterior de pe un perete al podului, care se aflau în albia pârâului "..", scoaterea cuielor din acele resturi şi pregătirea unui nou cofraj, pentru a fi turnată o altă aripă a podului.

Martorii au mai arătat faptul că de obicei, inginerul A. efectua instructajul privind protecţia muncii, lunar, iar pe şantier numitul F. era cel care trasa sarcinile fiecărui muncitor în parte, acesta fiind şeful de echipă.

Cu ocazia audierii în calitate de suspect, numitul F. a declarat faptul că în data de 22.06.2015, în jurul orelor 10:00, împreună cu echipa cu care lucra, a ajuns la locul de muncă de pe raza com. ..., unde urmau să strângă tot materialul lemnos rezultat din îndepărtarea cofrajului, să scoată cuiele din acesta şi să îl mute în aval de pod, pentru a fi ridicat un nou cofraj, întrucât urma să fie turnată o altă aripă a podului.

Conform declaraţiei numitului F., persoana vătămată a plecat de lângă ceilalţi membri ai echipei de lucru, iar la un moment a căzut în albia pârâului „..”.

Cu privire la cele petrecute la data de 22.06.2015 numitul F. a arătat că persoana vătămată C. a decis de unul singur, fără a avea trasată această sarcină, să îndrepte barele metalice ale balustradei podului, astfel că ceea ce a făcut nu îi revenea ca sarcină de serviciu.

Referitor la instructajul privind protecţia muncii, suspectul F. a arătat că acesta era efectuat de inginerul A., ori altă persoană specializată, lunar şi că inclusiv C. a fost instruit privind protecţia muncii şi a semnat în acest sens.

Susnumitul a precizat şi faptul că la data de 22.06.2015, când a avut loc accidentul de muncă în care a fost implicat numitul C., el nu avea funcţia de şef de echipă, în fişa postului el fiind doar un simplu dulgher, însă era numit de colegi „şef de echipă" întrucât are mai multă experienţă în domeniu.

Numitul F. a arătat că l-a înştiinţat telefonic pe inculpatul A. despre cele petrecute şi că la un moment dat, pe durata deplasării spre spital, inginerul A. i-a solicitat telefonic să-i propună lui C. să spună cadrelor medicale că a căzut de pe o movilă de fân.

În cauză au fost efectuate cercetări de către inspectorii de muncă din cadrul ITM ., iar în cuprinsul procesului - verbal de cercetare al evenimentului nr. 15 din data de 11.01.2016 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă, la litera k, rubrica „Cauza producerii evenimentului" este menţionat faptul că principala cauză a producerii evenimentului o constituie faptul că nu a fost efectuată instruirea suplimentară în domeniul securității şi sănătăţii în muncă a numitului C. la schimbarea locului de muncă, de către şeful de şantier inginer A..

Totodată, la litera „l", rubrica „Alte cauze care au concurat la producerea evenimentului" este menţionat faptul că numitul C. nu a avut ca sarcină îndreptarea barelor de la balustrada podului.

La litera „n", rubrica „Persoane răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale" sunt menţionaţi inginerul A. în calitate de şef de şantier, numitul F. în calitate de şef de echipă şi numitul C. în calitate de dulgher.

Prin adresa nr. 109 din data de 09.08.2018, S.C. B. S.R.L. a comunicat organelor de cercetare penală, fişa postului inculpatului A., din cuprinsul căreia la rubrica „Obligaţii şi răspunderi pe linie de securitate şi sănătate în muncă" rezultă faptul că acesta avea atribuţii pe linie de securitate şi sănătate în muncă, respectiv: „Efectuează instructajul la locul de muncă la toţi muncitorii care i-au fost repartizaţi şi răspunde de conţinutul instructajului specific locului de muncă, punând accent pe demonstraţiile practice; efectuează instructajul periodic şi cel la schimbarea locului de muncă".

Potrivit Procesului verbal de cercetare a evenimentului nr. 15/11.01.2016, „Inginerul A.- şef şantier afirmă: „La nivel de şantier C+M în cazul schimbării condiţiilor de muncă se face o instruire la locul de muncă fiind atenţionaţi de lucrările şi de riscurile ce se pot ivi (riscuri existente)”.

Analizând fişa de instruire individuală a lucrătorului C. s-a constatat faptul că instruirea despre care vorbeşte domnul inginer A. nu este consemnată pe bază de semnătură în fişa de instruire individuală a lucrătorului, la data când a fost repartizat pe şantierul Rest de lucrări de executat la obiectivul drum forestier .. prelungire”

Din conţinutul fişei de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă a persoanei vătămate C., rezultă că acesta a fost instruit pe linia securității în muncă doar la angajare, ulterior neexistând nicio semnătură care să confirme efectuarea instructajului la prezentarea în şantier sau la schimbarea locului de muncă.

Cu ocazia audierii în calitate de suspect şi inculpat, numitul A. a declarat faptul că la data de 22.06.2015, îşi desfăşura activitatea în cadrul S.C. B. S.R.L, în calitate de şef de şantier, firma susmenţionată având ca obiect de activitate, printre altele, construirea sau întreţinerea de drumuri forestiere şi poduri.

Numitul A. a arătat că în cursul anului 2015, echipa formată din numiţii F., C., ..., toţi angajaţi ai S.C. B. S.R.L., au fost trimişi în comuna ... pentru a executa lucrări de construcţie a unui pod, pe drumul forestier „.." şi că aceştia aveau ca activitate construirea cofrajelor unde se turna betonul pentru construcţia podului, iar după întărirea betonului, cofrajul era înlăturat, iar activitatea era continuată pe cealaltă aripă a podului.

Conform celor declarate de inculpatul A., S.C. B. SRL avea la data producerii evenimentului un contract cu o firmă specializată în ceea ce priveşte instructajul pentru protecţia muncii, firmă care printr-un delegat executa această sarcină conform legii, şi a anexat la dosarul cauzei o copie xerox după contractul de prestări servicii cu nr. 36/24.07.2014, încheiat între S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. SRL.

Inculpatul A. a mai menţionat şi faptul că în perioada producerii accidentului de muncă în care a fost implicat numitul C., avea în supraveghere încă cinci şantiere, aflate în lucru, în localităţile.., pe lângă şantierul din com. .., iar fiecare şantier în parte avea desemnat câte un şef de echipă.

Totodată, acesta a precizat faptul că în cuprinsul „Planului propriu de sănătate şi securitate în muncă" anexat la raportul de cercetare al I.T.M.-ului, la pagina 110 (Obligaţiile şefului punctului de lucru), este menţionat faptul că şeful punctului de lucru avea îndatorirea de a efectua instruirea la locul de muncă şi instruirea periodică cu instrucţiunile specifice activităţilor pe care le coordonează şi că S.C. „B." S.R.L. avea încheiat contract cu S.C. „D." S.R.L., contract în baza căruia aceştia şi-au asumat monitorizarea activităţilor de S.S.M. .

În ceea ce priveşte afirmaţiile inculpatului A., cu privire la vinovăţia sa în producerea accidentului de muncă ce a avut ca urmare rănirea persoanei vătămate C., acestea nu pot fi avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt, atâta timp cât potrivit fişei postului, inculpatul A. avea ca atribuţii de serviciu efectuarea instructajului la locul de muncă pentru toţi muncitorii care i-au fost repartizaţi şi răspunderea pentru conţinutul instructajului specific locului de muncă, precum şi efectuarea instructajului periodic şi cel la schimbarea locului de muncă.

De asemenea, din actele depuse de către S.C. B. SRL la dosarul cauzei nu rezultă faptul că societatea angajatoare ar fi notificat în vreun fel pe S.C. D. SRL, societate cu care avea contract în vederea efectuării instructajului privind măsurile de securitate şi sănătate în muncă, cu privire la schimbarea locului de muncă de către persoana vătămată C., astfel că societatea contractantă nu avea posibilitatea efectuării instructajului, acest lucru revenind în sarcina personalului autorizat în acest sens, din cadrul societăţii la care era angajată persoana vătămată.

Prin adresa nr. 94 din data de 04.07.2018, S.C. B. S.R.L. a comunicat organelor de cercetare penală, fişa postului numitului F., persoană desemnată la nivel verbal ca şef de echipă. Din cuprinsul adresei, la rubrica „Obligaţii şi răspunderi pe linie de securitate şi sănătate în muncă" nu rezultă că acesta ar fi avut atribuţii în acest sens.

Având în vedere faptul că la momentul producerii accidentului de muncă ce a avut drept consecinţă accidentarea persoanei vătămate C., suspectul F. nu avea, potrivit fişei postului, atribuţii pe linie de securitate şi sănătate în muncă, procurorul de caz a considerat că acesta nu avea responsabilitatea de a efectua instructajul în acest sens la schimbarea locului de muncă al persoanei vătămate, motiv pentru care a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă faptă prevăzută de art. 350 alin. 1 Cod penal.

Din cercetările efectuate pe parcursul urmăririi penale, a rezultat faptul că la data de 22.06.2015, persoana vătămată C. nu a avut ca sarcină îndreptarea barelor de la balustrada podului, acesta acţionând din proprie iniţiativă, înafara sarcinilor de serviciu, încălcând prin aceasta normele de securitate şi sănătate în muncă, fapt ce a condus la autoaccidentarea sa, motiv pentru care a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de acesta cu privire la săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 350, alin. (1) Cod penal.

La data de 13.03.2018, numitului C. i s-a adus la cunoştinţă faptul că a dobândit calitatea procesuală de suspect în cadrul dosarului penal, iar acesta a arătat că îşi menţine în totalitate declaraţia şi că în cazul pronunţării de către procuror a unei soluţii de netrimitere în judecată este de acord să presteze ore de muncă în folosul comunităţii, pentru o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, sens în care a fost încheiat un proces-verbal, întrucât susnumitul se afla la data respectivă la muncă în Anglia.

Având în vedere că infracţiunea săvârşită de suspectul C. nu a fost comisă printr-un mod de operare care să denote prin el însuşi o periculozitate sporită a faptei, nu a produs consecinţe grave pentru persoana vătămată şi pentru societate, precum şi faptul că suspectul nu a mai fost condamnat pentru alte fapte de natură penală, a recunoscut săvârşirea faptei şi a colaborat cu organele de cercetare penală în vederea elucidării circumstanţelor în care a fost comisă fapta, a reţinut procurorul de caz că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 318 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală, pentru infracţiunea sesizată pedeapsa fiind închisoarea de maxim 3 ani sau amendă, iar raportat la conţinutul faptei, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, împrejurările concrete de săvârşire a faptei, urmările produse şi la persoana făptuitorului, constată că nu există interes public în urmărirea penală cu privire la această faptă.

În aprecierea oportunităţii urmăririi penale, procurorul de caz a dispus renunţarea la urmărirea penală întrucât ar contribui la resocializarea suspectului şi integrarea acestuia, pentru o mai bună educaţie în apărarea valorilor sociale.

Aplicarea unei pedepse suspectului, ar determina micşorarea şanselor de reintegrare în societate şi ar perturba mai mult relaţiile sociale ocrotite de lege decât cele incriminate prin fapta comisă.

Din cele expuse mai sus, a rezultat că pentru îndreptarea suspectului, precum şi pentru punerea în valoare a rolului educativ al procesului penal şi pentru a-l ajuta pe suspect să conştientizeze gravitatea faptei sale, este oportună obligarea acestuia, în baza art. 318 alin. (6) lit. c Cod procedură penală, la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile, în cadrul primăriei de la locul de domiciliu, respectiv Primăria comunei .., urmând ca până la data de 30.06.2019, suspectul să depună la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc dovada îndeplinirii obligaţiei stabilite în sarcina sa.

Coroborându-se elementele probatorii administrate în cauză - respectiv declaraţia persoanei vătămate C., cu declaraţiile martorilor .., precum şi cu certificatul medico-legal nr. 591-SV din data de 13.07.2015 emis de Serviciul de Medicină Legală şi reexaminarea nr. 13 din data de 21.08.2015 emisă de Serviciul de Medicină Legală, Raportul Inspectoratului Teritorial de Muncă cu privire la evenimentul din data de 22.06.2015 în care a fost implicat persoana vătămată C. care conţine procesul-verbal de cercetare al evenimentului nr. 15 din data de 11.01.2016 şi declaraţiile inculpatului A., rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, astfel cum a fost reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu.

A arătat acuzarea că situaţia de fapt mai sus expusă a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: certificatul medico-legal nr. 591-SV din data de 13.07.2015 emis de Serviciul de Medicină Legală şi reexaminarea nr. 13 din data de 21.08.2015 emisă de Serviciul de Medicină Legală; declaraţia persoanei vătămate C.; declaraţia martorilor ...; declaraţia suspectului F.,; raportul Inspectoratului Teritorial de Muncă nr. 1223/SSM din 28.01.2016 cu privire la evenimentul din data de 22.06.2015 în care a fost implicat persoana vătămată C. care conţine procesul-verbal de cercetare al evenimentului nr. 15 din data de 11.01.2016; fişele posturilor numiţilor A şi F; declaraţiile de suspect/inculpat ale numitului A

Totodată, procurorul de caz, a arătat că, în drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că în calitate angajat al S.C. B. S.R.L. şi de şef de şantier pe şantierul care avea de executat un rest de lucrări la obiectivul denumit drumul forestier ,,..", nu a făcut instruirea suplimentară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorului C. la schimbarea locului de muncă, atunci când a fost repartizat pe şantierul mai sus menţionat, fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 20 din L. 319/2006 a Securităţii şi sănătăţii în muncă, prevederile lit. „g", Cap. 1 din „Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă privind responsabilităţile maiştrilor, şefilor de echipă, ale altor conducători ai punctelor de lucru şi ale personalului muncitor nr. 44", elaborate de S.C. „B." S.R.L. (anexa nr. 47) coroborat cu art. 98, lit. „b" şi art. 100, cap. V, secţiunea a IV-a din „Normele metodologice de aplicare a prevederilor legii nr. 319/2006 aprobate prin H.G. 1425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, deşi susnumitul avea această atribuţie pe linie de sănătate şi securitate în muncă în conformitate cu fişa postului, fapt ce a condus la producerea accidentului de muncă ce a avut ca urmare rănirea persoanei vătămate C., acesta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-87 zile de îngrijiri medicale, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.

În ceea ce priveşte infracţiunea de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 350 alin. (1) Cod penal, pentru care a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul C., având în vedere că în cauză nu a existat interes public pentru urmărirea penală a faptei, în temeiul art. 318 alin. (1), alin. (2) şi alin. (6) lit. c Cod procedură penală raportat la art. 314 alin. (1) lit. b Cod de procedură penală, s-a dispus renunţarea la urmărirea penală şi obligarea suspectului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, pentru o perioadă de 30 de zile.

Cu privire la infracţiunea nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă faptă prevăzută şi pedepsită de art. 350, alin. (1) Cod penal pentru care a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul F., având în vedere faptul că acesta nu avea, stipulate în fişa postului, atribuţii de serviciu pe linie de securitate şi sănătate în muncă, şi prin urmare nu avea responsabilitatea de a efectua instructajul în acest sens la schimbarea locului de muncă al persoanei vătămate, s-a dispus clasarea cauzei, deoarece fapta nu există.

Cu privire la inculpat, s-a reţinut că este fiul lui .., domiciliat în .., căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, că s-a prezentat în faţa organelor de cercetare de fiecare dată când a fost citat, însă nu a recunoscut fapta.

Cu privire la latura civilă, s-a reţinut că numitul C. cu ocazia audierii sale în calitate de persoană vătămată a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal, fără însă a preciza cuantumul daunelor pe care le solicită.

Prin Sentinţa civilă nr. 644/30.05.2017 a Tribunalului Suceava s-a dispus obligarea SC „B." S.R.L. Suceava la plata către persoana vătămată C. a sumei de 220,88 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 15000 lei cu titlu de daune morale.

Prin Decizia civilă nr. 743/04.10.2017 a Curţii de Apel Suceava, a fost admis apelul declarat de SC „B." S.R.L. şi a fost respinsă cererea persoanei vătămate C. de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la data de 11.01.2019, sunb nr.../206/2019, iar prin încheierea nr. 117 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă la data de 19.04.2019, s-au respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A., s-a constatat competenţa instanţei, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpat.

În etapa cercetării judecătoreşti la fond au fost administrate următoarele probe: declaraţie inculpat şi declaraţiile martorilor ...

Totodată, s-a solicitat SC „B.” SRL să depună la dosar, în copie conformă cu originalul, decizia prin care a fost numit inculpatul A. şef de şantier, precum şi diploma sau atestatul de absolvire a programului de instruire în domeniul Securității şi Sănătăţii în Muncă, obţinute de către inculpat.

În răspuns la solicitarea instanței de fond, SC „B.” SRL a înaintat la dosar, la data de 14.01.2020, o adresă prin care a arătat următoarele: pentru punctul de lucru unde s-a înregistrat accidentul de muncă - şef de şantier - nu a fost numit d-l inginer A., ci o altă persoană şi că la dosarul de personal al susnumitului nu se găseşte nici o diplomă sau atestat de absolvire a programului de instruire în domeniul Securității şi Sănătăţii în Muncă.

Analizând probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății, instanța de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Atât inculpatul cât şi partea vătămată au fost angajaţi la SC B. SRL, primul în calitate de inginer, iar cel de-al doilea în calitate de dulgher.

Prin Contractul de lucrări – rest lucrări de executat la obiectivul „Drum forestier .. prelungire” nr. 12875/7.06.2012 SC B. SRL, în calitate de executant, s-a obligat să execute, finalizeze şi să remedieze orice defecte lucrări „Rest de executat la obiectivul Drum Forestier.

La începutul lunii iunie 2015, împreună cu echipa cu care lucra, partea vătămată C. a fost trimis pe raza com. ... pe drumul forestier .., unde urma să fie construit un pod care traversează pârâul .., respectiv construirea zidurilor de sprijin ale acestuia. Partea vătămată trebuia să desfăşoare următoarele activităţi: construirea cofrajului din material lemnos al zidului care se afla în continuarea podului şi decofrarea zidului creat în urma turnării betonului.

La data de 22.06.2015, persoana vătămată C. îşi desfăşura activitatea la şantierul de pe raza com. ., împreună cu martorii F. (şef de echipă), .... La un moment dat, numitul C. s-a deplasat singur în amonte de pod, pe partea dreaptă a podului, trecând pe la capătul acestuia de partea cealaltă a balustradei de metal, urmând ca treptat să ajungă în albia părăului. Anterior turnării betonului din utilajul tip cifaron, care se afla pe drum, în cofrajul din lemn, au fost desprinse un număr de şase bare din metal ale balustradei podului, iar prin spaţiul creat a fost introdus jgheabul cifaronului, pentru a facilita turnarea betonului în cofraj.

Ajuns pe zidul din beton, în zona unde erau desprinse barele, persoana vătămată a început să le îndrepte pentru a le aduce la poziţia iniţială, astfel încât barele din metal să poată fi sudate la loc, întrucât acestea erau desprinse de balustradă doar în partea de jos. După ce a îndreptat trei bare, numitul C. a prins cu mâna încă o bară pentru a o îndrepta, iar în momentul în care a împins-o spre dreapta, spre albia pârâului, aceasta a cedat din punctul de sudură din partea de sus, el s-a dezechilibrat şi a căzut de pe zidul de beton al podului, de la o înălţime de circa 4 metri, în albia pârâului "...", mai întâi în picioare, iar apoi pe partea dreaptă a corpului, pe pietre.

Ulterior, persoana vătămată C. a fost ajutat de colegi să se ridice şi a fost transportat cu o maşină la spital de către colegii săi, ..şi F.. În drum spre spital, numitul F. a luat legătura telefonic cu inculpatul A., relatându-i acestuia cele petrecute, iar la sugestia inginerului ..., persoana vătămată a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă.. .

Odată ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă, la solicitarea inculpatului A., care se afla deja la spital, persoana vătămată C. a declarat, în faţa medicilor, că a căzut de pe o movilă de fân, acasă.

Ulterior producerii evenimentului ce a avut ca urmare rănirea persoanei vătămate C., firma angajatoare nu a sesizat accidentul de muncă petrecut în data de 22.06.2016 autorităţilor competente, organele de cercetare penală şi Inspectoratul Teritorial de Muncă fiind sesizate de către soţia persoanei vătămate, E.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, s-a reţinut că persoana vătămată nu avea ca şi sarcină de serviciu, obligaţia de a îndrepta barele de metal ale balustradei podului. Toţi membrii echipei de lucru aveau ca sarcină de serviciu strângerea resturilor de material lemnos ale cofrajului demontat anterior de pe un perete al podului, care se aflau în albia pârâului, scoaterea cuielor din acele resturi şi pregătirea unui nou cofraj pentru a fi turnată o altă aripă a podului. Totodată, s-a reţinut că martorul F. era cel care trasa sarcinile fiecărui muncitor în parte, pe şantier.

Incidentul descris anterior a făcut obiectul unei cercetări efectuate de ITM, care, în cuprinsul procesului verbal de cercetare a evenimentului nr. 15/11.01.2016, la litera „k", rubrica „cauza producerii evenimentului" a menţionat faptul că principala cauză a producerii evenimentului o constituie faptul că nu a fost efectuată instruirea suplimentară în domeniul securității şi sănătăţii în muncă a numitului C. la schimbarea locului de muncă, de către şeful de şantier inginer A.. Totodată, la litera „l", rubrica „alte cauze care au concurat la producerea evenimentului" era menţionat faptul că numitul C. nu a avut ca sarcină îndreptarea barelor de la balustrada podului. La litera „n", rubrica „persoane răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale" au fost menţionaţi inginerul A. în calitate de şef de şantier, numitul F. în calitate de şef de echipă şi numitul C. în calitate de dulgher.

În drept, s-a reţinut că potrivit disp. art. 349 alin. 1 Cod penal: ”Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat, reprezentat de persoana care avea ca instruire luarea măsurilor legate de sănătatea şi securitatea în muncă.

S-a arătat că pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii prev. de art. 349 Cod penal, este necesar să se constate, sub aspectul elementului constitutiv al infracţiunii, îndeplinirea de către subiectul activ a condiţiilor esenţiale de a îndeplini în mod legal o funcţie sau atribuţie privitoare la luarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În speţă, nu s-a putut reţine că inculpatul îndeplinea o asemenea atribuţie în mod legal. Aceasta deoarece, potrivit Planului propriu de securitate şi sănătate în muncă – capitolul 6, efectuarea instruirii la locul de muncă și a instruirii periodice cu instrucțiunile specifice activităţilor pe care le coordonează, revine şefului punctului de lucru, iar potrivit adresei nr. 06/08.01.2020, emisă de SC B. SRL, pentru punctul de lucru unde s-a produs accidentul de muncă, șef de șantier nu a fost numit inculpatul, ci o altă persoană, iar potrivit Deciziei nr. 364/7.06.2012, pentru lucrarea „Execuţie Drum Forestier ...”, şef de punct de lucru a fost numitul F.

Este adevărat că instruirea la locul de muncă a părţii vătămate a fost făcută de către inculpat, conform fişei aflate în copie la fila 200 dosar, însă, în condiţiile în care, conform Planului propriu de securitate şi sănătate în muncă, această atribuţie îi revenea şefului punctului de lucru şi nu inculpatului, nu se poate reţine că inculpatul avea obligaţia de a efectua instruirea la schimbarea locului de muncă, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei.

Conform fişei postului inculpatului, acesta este conducătorul direct al sectorului de muncă ce îi este încredinţat şi asigură asistenţa tehnică şi răspunde pentru realizarea integrală a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă. De asemenea, efectuează instructajul la locul de muncă la toţi muncitorii care i-au fost repartizaţi, precum şi instructajul periodic sau cel la schimbarea locului de muncă.

Chiar dacă s-ar fi reţinut că inculpatul, potrivit fişei postului, avea obligaţia de a efectua instructajul periodic, în cauză nu era necesar a fi efectuat un astfel de instructaj.

Astfel, potrivit disp. art. 20 din Legea 319/2006, angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securității şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său la schimbarea locului de muncă sau la transfer.

Hotărârea de Guvern nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității şi sănătății în muncă nr. 319/2006, prevede la art. 98 alin. 1 lit. b că instruirea periodică se face suplimentar celei programate atunci când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activități specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucțiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate.

Conform menţiunilor din contractul individual de muncă al părții vătămate, activitatea acestuia urma să se desfășoare la Balastiera ... şi la punctele de lucru ale societăţii.

Articolul 20 alin. 1 lit. b din Legea 319/2006, sus citat, instituie, în sarcina angajatorului, obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securității şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informații şi instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său, la schimbarea locului de muncă sau la transfer.

Având în vedere că în cuprinsul contractului de muncă s-a precizat că activitatea părţii vătămate urma să se desfăşoare şi la punctele de lucru ale societăţii, nu s-a putut reţine că în cauză a avut loc o schimbare a locului de muncă. Prin urmare, nu a putut fi reţinută în cauză încălcarea disp. art. 20 alin. 1 lit. b din Legea 319/2006.

Potrivit disp. art. 98 lit. b din HG 1425/2006, reţinute de asemenea, a fi fost încălcate, instruirea periodică se face suplimentar celei programate, când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate.

Aşadar, s-a arătat că angajatorul are obligaţia de a realiza o instruire suplimentară a salariatului atunci când apar modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor poprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri.

În cauză nu a rezultat apariţia vreunei modificări a prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă ale persoanei vătămate sau ale instrucţiunilor proprii, ori că activitatea persoanei vătămate la punctul de lucru prezintă riscuri şi mai mari sau riscuri noi faţă de cele în legătură cu care deja fusese instruit la datele de 21.04.2015 şi 22.04.2015, pentru postul de dulgher.

Prin urmare, modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă al reclamantului sau ale instrucțiunilor proprii nu au existat, pentru a fi necesară instruirea suplimentară asupra căreia reglementează art. 98 alin. 1 lit. d din HG nr. 1425/2006 şi nici munca la punctul de lucru nu presupunea riscuri mai mari sau riscuri noi faţă de cele în legătură cu care deja fusese instruită partea vătămată.

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa de fond a dispus, în temeiul disp. art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ,,neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă” prev. de art. 349 alin. 1 Cod penal.

Totodată, având în vedere că persoana vătămată nu a precizat cuantumul pretenţiilor civile deşi a fost citat cu această mențiune, s-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 275 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul disp. art.16 al. l lit. a Cod procedură penală, întrucât faţă de probatoriul administrat în cauză se impunea condamnarea acestuia.

În motivarea căii de atac promovate, privitor la inculpatul A., Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a redat în integralitate situaţia de fapt, analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale (probe cu înscrisuri şi probe testimoniale), inclusiv apărările inculpatului, precum şi încadrarea în drept a faptei imputate acestuia, expuse în actul de sesizare, astfel că fiind redate anterior nu vor mai fi reluate, concluzionându-se că, raportat la probele administrate din care rezultă existenţa faptei, în cauză se impunea condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de „neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă" prev. de art. 349 al. l Cod penal, motiv pentru care a solicitat, în temeiul disp. art. 421 alin. 2 Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinţei penale mai sus arătate şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice, în acest sens.

Iniţial, instanţa de apel a  considerat utilă soluţionării cauzei cererea de readministrare a probelor testimoniale efectuate în faţa primei instanţe solicitată de reprezentantul Ministerului Public, însă ţinând cont că soluţia de achitare are la baza preponderent înscrisuri, iar parte din martorii propuşi, deşi legal citaţi nu s-au prezentat fiind plecaţi în străinătate, a revenit de la proba testimonială admisă.

Totodată, instanţa de cenzură a solicitat SC B. SRL completarea adresei înaintate la solicitarea primei instanţe, existentă la fila 69 ds. fond, în sensul de a comunica numele persoanei numită şef de şantier la punctul de lucru unde s-a înregistrat accidentul de muncă, precum şi documentaţia aferentă, relaţiile fiind comunicate şi depuse la dosar apel, precum şi ataşarea dosarului civil nr..../86/2016 în care s-a pronunţat decizia civilă nr.743 din 04.10.2017 a Curţii de Apel Suceava.

La termenul de judecată din 05.10.2020, procurorul de şedinţă a modificat în concluziile orale solicitarea de condamnare a inculpatului, cerând schimbarea temeiul legal al achitării acestuia, din art.16 lit.a Cod procedură penală în art.16 lit.b teza a II a Cod procedură penală, pentru argumentele expuse cu prilejul dezbaterilor, astfel cum apar consemnate în încheierea de şedinţă din 05.10.2020.

Procedând la soluţionarea apelului declarat în cauză, prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin.1 şi 2 şi art. 420 Cod procedură penală şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judiciară a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, ajungând în final la concluzia că inculpatul A., nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, faptă prev. şi ped. de art. 349 alin. (1) Cod penal, dispunând achitarea acestuia în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

Pe cale de consecinţă, Curtea nu va relua argumentația stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care şi-o însuşite în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții E.D.O. şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei; Albina contra România, hotărârea nr. 4/2005 - o instanţă de control judiciar îşi poate însuși argumentele instanţei ierarhic inferioare, precizând acest aspect, în măsura în care constată şi menționează că nu a identificat vreun argument nou pentru a respinge această motivare; Garcia Ruiz contra Spaniei, Marea Cameră, hotărârea din 21 ianuarie 1999 - Curtea amintește că, potrivit jurisprudenţei sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligații poate varia în funcţie de natura deciziei în cauză şi trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei. Astfel, Curtea a considerat că, respingând o cale de atac, instanţa sesizată poate, în principiu, să îşi însușească motivele reţinute în decizia atacată), urmând a proceda la analiza criticilor de nelegalitate şi netemeinicie formulate în apel.

Astfel, potrivit art. 396 alin. 1 Cod procedură penală, asupra învinuirii aduse inculpatului, instanţa hotărăşte prin sentinţă, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol, precizează că soluţia de condamnare a inculpatului se pronunţă numai dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 103 alin. 2 teza finală Cod procedură penală „Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.”

Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanţa de judecată pronunţă condamnarea inculpatului numai în situaţia în care probele strânse în cursul urmăririi penale şi verificate în cursul cercetării judecătoreşti, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta există şi a fost săvârşită de inculpat.

Potrivit art. 285 Cod procedură penală, „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.

Articolul 351 Cod procedură penală, dispune că „judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu”.

Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată. Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanţă, în şedinţă publică, în mod nemijlocit, oral şi în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată, în aceste condiţii, instanţa poate reţine, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecăţii.

Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 103 Cod procedură penală, cu referire la art. art. 285, 351 Cod procedură penală, hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate.

Or, în prezenta cauză, Curtea constată că prin rechizitoriul nr. 1058/137/P/2015 din data de 10.01.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, faptă prev. şi ped. de art. 349 alin. (1) Cod penal, constând în aceea că în calitate angajat al SC B. SRL Suceava şi de şef de şantier pe şantierul care avea de executat un rest de lucrări la obiectivul denumit drumul forestier „..", nu a făcut instruirea suplimentară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorului C. la schimbarea locului de muncă, atunci când a fost repartizat pe şantierul mai sus menţionat, fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 20 din L. 319/2006 a Securităţii şi sănătăţii în muncă, prevederile lit. „g", Cap. 1 din „Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă privind responsabilităţile maiştrilor, şefilor de echipă, ale altor conducători ai punctelor de lucru şi ale personalului muncitor nr. 44", elaborate de S.C. „ B." S.R.L. (anexa nr. 47) coroborat cu art. 98, lit. „b" şi art. 100, cap. V, secţiunea a IV-a din „Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 aprobate prin KG. 1425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, deşi susnumitul avea această atribuţie pe linie de S.S.M., în conformitate cu fişa postului, fapt ce a condus la producerea accidentului de muncă ce a avut ca urmare rănirea persoanei vătămate C., acesta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 85-87 zile de îngrijiri medicale.

Ca şi stare de fapt, Curtea reţine, în acord cu judecătorul fondului că, inculpatul şi partea vătămată au fost angajaţi la SC B. SRL, primul în calitate de inginer, iar cel de-al doilea în calitate de dulgher şi că, prin Contractul de lucrări – rest lucrări de executat la obiectivul „Drum forestier ..” nr. 12875/7.06.2012 SC B. SRL, în calitate de executant, s-a obligat să execute, finalizeze şi să remedieze orice defecte lucrări „Rest de executat la obiectivul Drum Forestier ...”.

La începutul lunii iunie 2015, împreună cu echipa cu care lucra, persoana vătămată C. a fost trimisă pe raza com. .., pe drumul forestier "..", unde urma să fie construit un pod care traversează pârâul "..", respectiv construirea zidurilor de sprijin ale acestuia şi unde trebuia să desfăşoare activităţi de construire a cofrajului din material lemnos al zidului care se afla în continuarea podului şi decofrarea zidului creat în urma turnării betonului.

La data de 22.06.2015, persoana vătămată C. îşi desfăşura activitatea la şantierul de pe raza com. .., împreună cu martorii F. (şef de echipă), .... La un moment dat, numitul C. s-a deplasat singur în amonte de pod, pe partea dreaptă a podului, trecând pe la capătul acestuia de partea cealaltă a balustradei de metal, urmând ca treptat să ajungă în albia părăului. Anterior turnării betonului din utilajul tip cifaron, care se afla pe drum, în cofrajul din lemn, au fost desprinse un număr de şase bare din metal ale balustradei podului, iar prin spaţiul creat a fost introdus jgheabul cifaronului, pentru a facilita turnarea betonului în cofraj.

Ajuns pe zidul din beton, în zona unde erau desprinse barele, persoana vătămată a început să le îndrepte pentru a le aduce la poziţia iniţială, astfel încât barele din metal să poată fi sudate la loc, întrucât erau desprinse de balustradă doar în partea de jos. După ce a îndreptat trei bare, numitul C. a prins cu mâna încă o bară pentru a o îndrepta, iar în momentul în care a împins-o spre dreapta, spre albia pârâului, aceasta a cedat din punctul de sudură din partea de sus, el s-a dezechilibrat şi a căzut de pe zidul de beton al podului, de la o înălțime de circa 4 metri, în albia pârâului .., mai întâi în picioare, iar apoi pe partea dreaptă a corpului, pe pietre.

Ulterior, persoana vătămată C. a fost ajutată de colegi să se ridice şi a fost transportată cu o maşină la Spitalul Judeţean de Urgenţă .. de către colegii săi, .. şi F.

Accidentul de muncă din data de 22.06.2016, anterior redat, ce a avut ca urmare rănirea persoanei vătămate C., nu a fost adus la cunoştinţa autorităților competente, respectiv organele de cercetare penală şi Inspectoratul Teritorial de Muncă, de către firma angajatoare, sesizarea acestora fiind făcută ulterior de către soţia persoanei vătămate, E., astfel că incidentul descris anterior a făcut obiectul unei cercetări efectuate de ITM, care, în cuprinsul procesului verbal de cercetare a evenimentului nr.15/11.01.2016, la litera „k", rubrica „cauza producerii evenimentului" a menţionat faptul că principala cauză a producerii evenimentului o constituie faptul că nu a fost efectuată instruirea suplimentară în domeniul securității şi sănătăţii în muncă a numitului C. la schimbarea locului de muncă, de către şeful de şantier inginer A.; la litera „l", rubrica „alte cauze care au concurat la producerea evenimentului" este menţionat faptul că numitul C. nu a avut ca sarcină îndreptarea barelor de la balustrada podului, iar la litera „n", rubrica „persoane răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale" sunt menţionaţi inginerul A. în calitate de şef de şantier, numitul F. în calitate de şef de echipă şi numitul C. în calitate de dulgher.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, a căror depoziţii nu au fost contestate de către apărare ori acuzare, prima instanţă a reţinut în mod corect că persoana vătămată nu avea ca şi sarcină de serviciu, obligaţia de a îndrepta barele de metal ale balustradei podului, întrucât toţi membrii echipei de lucru aveau ca sarcină de serviciu strângerea resturilor de material lemnos ale cofrajului demontat anterior de pe un perete al podului, care se aflau în albia pârâului, scoaterea cuielor din acele resturi şi pregătirea unui nou cofraj pentru a fi turnată o altă aripă a podului, sarcinile fiecărui muncitor în parte, pe şantier, fiind trasate de martorul F.

Având în vedere probele administrate în cauză, contrar susţinerilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a stabilit că inculpatul A., nu a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, dispunând achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

În ceea ce privește infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă - art. 349 alin.1 Cod penal, textul de incriminare prevede că: Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Pentru a fi întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. 1 Cod penal se cer a fi întrunite în mod cumulativ două condiții - să existe o inacțiune /omisiune (neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri) și să se creeze, prin inacțiunea/omisiunea respectivă, un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.

Din cuprinsul normei de incriminare susmenţionate rezultă că elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în omisiunea luării vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în crearea unui pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.

Între inacţiunea descrisă anterior şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate în sensul că acea inacţiune a produs/a creat pericolul iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.

Conform art.13 lit.a, e şi q din Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă:

În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;

e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;

q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

Conform art. 7 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, în cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru:

(...)

c) informarea și instruirea lucrătorilor și

d) asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.

Prin urmare, contrar criticilor formulate de acuzare, Curtea reține că SC B. SRL, în calitate de angajator, avea obligația, conform dispozițiilor legale, de a se asigura că angajații săi sunt instruiți pe linia SSM de către o persoană din cadrul societății, iar dacă acest lucru nu era posibil, să contracteze servicii externe pentru îndeplinirea acestei funcții.

În cadrul intern, persoana care se ocupă de instruirea periodică a angajaților la locul de muncă, conform dispozițiilor legale – art. 49 și 50 din Normele Metodologice din 11 octombrie 2006, de aplicarea prevederilor Legii nr. 319/2006, trebuie să urmeze un program specific de instruire în domeniul SSM, cu o durată de cel puţin 80 de ore, ce se finalizează cu obținerea unei diplome sau un atestat.

Ori, prin adresa nr. 6/08.01.2020, SC B. SRL a comunicat Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc faptul că la dosarul de personal al inculpatului A. nu se regăsește nici o diplomă sau atestat de finalizare a vreunui program de instruire referitor la instruirea angajaților pe linia securităţii în muncă.

Având în vedere că nicio persoană din cadrul SC B. SRL nu îndeplinea condițiilor legale pentru a avea atribuții de instruire pe linia SSM, la data de 24.07.2014 a fost încheiat între SC B. SRL (în calitate de beneficiar) și SC D. SRL (prestator), contractul de prestări servicii în domeniul sănătăţii și securității în muncă nr.36, pe durată nedeterminată și, potrivit prevederilor acestui contract SC D. SRL, reprezentată de ..., şi-a asumat preluarea activității de instruire a lucrătorilor B. SRL pe linia securității și sănătății în muncă.

Practic la data producerii accidentului de muncă în care a fost implicată persoana vătămată C. (22.06.2015), firma S.C. D. S.R.L. era responsabilă de instruirea angajaților SC B. SRL pe linia SSM, iar nu inculpatul A..

Faptul că potrivit fişei postului, inculpatul A. avea ca atribuţii de serviciu: efectuarea instructajului la locul de muncă pentru toţi muncitorii care i-au fost repartizaţi şi răspunderea pentru conţinutul instructajului specific locului de muncă, precum şi efectuarea instructajului periodic şi cel la schimbarea locului de muncă, nu înseamnă că aceste atribuţii au fost stabilite de unitatea angajatoare cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus amintite, câtă vreme, aşa cum s-a arătat anterior, la dosarul de personal al inculpatului intimat nu se regăsește nici o diplomă sau atestat de finalizare a vreunui program de instruire referitor la instruirea angajaților pe linia securităţii în muncă, după cum nici susţinerea acuzării că din actele depuse de către de către S.C. B. S.R.L. la dosarul cauzei nu rezultă faptul că societatea angajatoare ar fi notificat în vreun fel pe S.C. D. S.R.L., cu privire la schimbarea locului de muncă de către persoana vătămată C., astfel că societatea contractantă nu avea posibilitatea efectuării instructajului, acest lucru revenind în sarcina personalului autorizat în acest sens, din cadrul societăţii la care era angajată persoana vătămată, nu poate fi imputat inculpatului, ci societăţii angajatoare pentru lipsa de diligenţă.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește chiar lucrarea unde s-a produs accidentul de muncă, respectiv „drum forestier ... - rest de lucrări de efectuat" - Beneficiar Ocolul Silvic .., Curtea reţine că ing. .. (din cadrul serviciului extern de prevenire şi protecţie SC D. SRL) a întocmit planul propriu de securitate şi sănătate în muncă, plan care a fost aprobat de administratorul societăţii de la acea dată – .. şi care a stabilit reglementarea internă a SC B. SRL cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă pentru proiectul ce a avut ca beneficiar Ocolul Silvic .. din cadrul Direcţiei Silvice ...

Astfel, în Capitolul I (Prezentare generală) este stipulat: „Conform prevederilor legale, Legea 319/2006 st HG 1425/2006 la nivelul întregii societăţi funcţionează un Serviciu Extern de Prevenire si Protecţie (S.E.P.P.) - în baza unui contract încheiat între părţi - al cărui rol este de a coordona măsurile de securitate a muncii şi de a aplica în mod unitar prevederile legale la nivelul întregii societăţi".

În Capitolul 6 (Instruirea pe linie de securitatea şi sănătatea în muncă şi situaţii de urgenţă) este precizat: „Instructajele la locul de muncă şi periodice se fac de către şefii punctelor de lucru sau maiștri în subordinea cărora sunt lucrătorii, precum şi instruirea la schimbarea locului de muncă".

În capitolul „Obligaţiile şefului punctului de lucru" este consemnat: ,,Răspunde de luarea tuturor măsurilor în domeniul securităţii muncii, tehnice, organizatorice şi sanitare. Are obligaţia de a asigura securitatea si sănătatea personalului din subordine, sub toate aspectele referitoare la muncă, în condiţiile concrete ale locului de muncă."

Conform documentaţiei interne a firmei SC B. SRL, elaborată special pentru activitatea de construcţii aferent şantierului destinat drumului forestier .., șeful de echipă era persoana care trebuia să facă instructajul angajaţilor pe linia SSM.

Din decizia nr. 364/07.06.2012 a administratorului SC B SRL - ..., rezultă că pentru lucrarea „Execuţie DF .." a fost numit sef de punct de lucru numitul F., care a semnat de luare la cunoştinţă despre desemnare.

Obligaţiile numitului F. au fost stabilite prin decizia administratorului nr. 206/ 08.05.2015, acestea fiind:

„- să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor

- de a stabili legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.”

În concluzie, Curtea reţine că nu inculpatul A. trebuia să facă instructajul pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă, chiar dacă avea inserată această atribuţie în fişa postului întrucât, pe de o parte, nu a fost niciodată instruit în acest sens şi nu a absolvit niciun curs de calificare profesională în acest sens, aşa cum prevăd dispoziţiile legale, că la data producerii accidentului de muncă, firma SC D. SRL se ocupa cu efectuarea instructajului în cadrul firmei SC B. SRL, iar în ceea ce priveşte lucrarea „Execuţie DF ..", instructajul pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă, conform deciziei administratorului, revenea şefului de echipă - F..

Chiar şi în ipoteza acreditată de acuzare, că atare atribuţii reveneau inculpatului A., conform fişei postului, Curtea constată, pe de o parte că toţii angajaţii societăţii SC B. fuseseră instruiţi pe linie de securitate şi sănătatea în muncă, inclusiv de către inculpat, deci şi persoana vătămată C. căruia i s-a efectuat instructajul general privind securitatea şi sănătatea în muncă a doua zi după angajare, la data de 21.04.2015, de către ing. .. din cadrul firmei SC D. SRL, iar a treia zi după angajare, la 22.04.2015, a fost instruit la locul de muncă şi de către inculpatul A., persoana vătămată semnând în acest sens Fişa de Instruire Individuală, iar pe de altă parte că lucrarea „Execuţie DF .." nu presupunea schimbarea locului de muncă a angajaţilor şi nu necesita instruire suplimentară din partea celor responsabili cu instructajul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Însăşi persoana vătămată declară la data de 24.07.2015, că „În data de 22.06.2015, în jurul orei 10.00, am ajuns pe şantierul de pe drumul forestier .., eu şi echipa cu care lucra, eu efectuând naveta de la domiciliu. Declar că în momentul în care am ajuns la podul peste pârâul .., aici se mai aflau muncitori ai societăţii şi anume echipa cu care lucram eu. În ziua precedentă (21.06.2015 n.n,) eu şi echipa mea am decofrat zidul din beton turnat în amonte de podul .., astfel că în data de 22.06.2015 eu şi echipa mea urma să curăţăm scândurile din lemn date jos de la zidul din beton..."

Or, în condiţiile în care în fiecare zi se avansa cu lucrarea drumului forestier .., iar lucrătorii erau informați zilnic înainte să se apuce de treabă de către şeful de echipă F. cu privire la obiectivele trasate în acea zi, nu se poate considera că fiecare zi de lucru reprezenta o „schimbare a locului de muncă" care să necesite un nou instructaj privind securitatea şi sănătatea în muncă în condiţiile în care „singura noastră treabă (în ziua producerii accidentului) era să strângem tot materialul lemnos al construcţiei, să scoatem cuiele din acesta şi să-l mutăm în aval de pod pentru a ridica un nou cofraj, urmând să fie turnată o altă aripă a podului", după cum a declarat martorul F. la data de 25.03.2016 .

De altfel, conform prevederilor contractului de muncă încheiat între societatea B. şi dulgherul C., acesta din urmă îşi desfăşura activitatea şi la punctele de lucru ale societăţii, iar şantierul de pe drumul forestier .. în care s-a întâmplat accidentul de muncă era un punct de lucru - aspect ce este confirmat, pe lângă contractul de muncă şi de către declaraţiile martorilor: F. (şef de echipă) din data de 15.11.2019 în care a arătat că „Precizez că la locul .., era un punct de lucru al SC B."; .. din data de 15.11.2019 care a relatat că „Colegii au coborât la punctul de lucru unde s-a întâmplat evenimentul, respectiv la un pod...", declaraţia inculpatului A. din data de 15.11.2019 care a relatat că: „Din punctul meu de vedere lucrarea pe care o efectuam pe podul de la pârâul .. nu a implicat o schimbare a locului de muncă." dar şi cea din data de 10.10.2018 în care a relatat că: „La data de 22.06.2015, în jurul orelor 10, am fost anunţat telefonic de numitul .., despre faptul că la punctul de lucru din com. .., s-a accidentat... " şi adresa nr. 06/08.01.2020 a societăţii SC B. SRL din care reiese că: „Pentru punctul de lucru unde s-a înregistrat accidentul nu a fost numit domnul inginer A. şef de şantier, ci o altă persoană..,".

Mai mult, Curtea are în vedere şi faptul că în considerentele deciziei civile nr. 743 din data de 04.10.2017 pronunţată în dosarul nr. .../86/2016, Curtea de Apel Suceava – Secţia a I a civilă a reţinut că singurul vinovat de producerea accidentului este C., dar şi faptul că lucrările efectuate pentru Ocolul Silvic .. nu au presupus schimbarea locului de muncă deoarece în contractul de muncă activitatea salariatului urma să se desfăşoare şi la punctele de lucru ale societăţii, iar„locul muncii" are şi o accepţiune economică, ce priveşte organizarea activităţii în cadrul angajatorului, care desemnează şi subunităţi, compartimente, secţii, departamente, sectoare, filiale, puncte de lucru etc.

Astfel, s-a reţinut prin decizia menţionată că „.. în cauză nu a fost făcută în niciun fel dovada că ar fi apărut vreun fel de modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă al reclamantului sau ale instrucțiunilor proprii, ori că activitatea reclamantului la punctul de lucru prezenta riscuri mai mari sau riscuri noi faţă de cele în legătură cu care deja fusese instruit la datele de 21.04.2015 şi 22.04.2015, pentru postul de dulgher. Prin raportul de expertiză criminalistică administrat în faţa instanţei de fond s-a dovedit că reclamantul a semnat fişele de instruire (...). Prin urmare, modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă al reclamantului sau ale instrucțiunilor proprii nu au existat, pentru a fi necesară instruirea suplimentară asupra căreia reglementează art. 98 alin. I lit. b din HG nr. 1425/2006 şi nici munca la punctul de lucru nu presupunea riscuri mai mari sau riscuri noi faţă de cele în legătură cu care deja fusese instruită partea reclamantă. Astfel, nu putem reține că societatea apelantă ar fi încălcat prevederile art. 98 alin. 1 lit. b din HG nr. 1425/2006, prevederi reţinute de instanţa de fond (şi de procuror prin rechizitoriu/motive de apel n.i.) la antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei. În aceste condiţii (...) culpa în producerea accidentului urmează a fi reţinută numai în sarcina părţii reclamante, nemaiputând fi vorba de o culpă concurentă a ambelor părţi ale raportului juridic de muncă."

Este real că potrivit disp. art. 28 alin. (2) Cod procedură penală, „hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.", însă prezintă relevanţă faptul că atât magistraţii civili, cât şi prezenţii magistraţi ai Curţii de Apel Suceava, dar şi judecătorul fondului au ajuns la aceeaşi concluzie, respectiv că nefiind vorba de o schimbare a locului de muncă nu era necesară instruirea suplimentară a persoanei vătămate, context în care instanţa de apel reţine că soluţia adoptată de prima instanţă, de achitare a inculpatului intimat, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală este legală şi temeinică.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea, neidentificând niciun motiv de nulitate absolută a sentinţei apelate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc împotriva sentinţei penale nr. 30 din 28.02.2020 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Domenii speta

Spete similare