Drept procesual civil – contestaţia la executare - executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.Imposibilitatea de executare şi lipsa fondurilor necesare executării creanţei stabilită prin titlul executori

Sentinţă civilă 22 din 20.01.2014


Drept procesual civil – contestaţia la executare - executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Imposibilitatea de executare şi lipsa fondurilor necesare executării creanţei stabilită prin titlul executoriu nu poate fi invocată în cadrul contestaţiei la executare pentru suspendarea executării în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că s-au întreprins toate măsurile care se impun pentru efectuarea unei plăţi voluntare şi a imposibilităţii achitării  debitului datorat.

Art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Prin Decizia civilă nr. 22/2014 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 3472/202/2013 a fost admis  apelul declarat de apelanta S.C. S. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2186/14.08.2013 a Judecătoriei Călăraşi,  sentinţă ce a fost schimbată în tot  şi rejudecând , Tribunalul a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul S. J.U.C . şi în contradictoriu cu intimata S.C. SDA S.R.L..

Pentru a pronunţa această soluţie , instanţa a reţinut că apelanta a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul modului de soluţionare a contestaţiei la executare, arătând că în mod nelegal prima instanţă a admis contestaţia la executare formulată de apelantul contestator S.J.U.C.  în situaţia în care nu s-a făcut dovada imposibilităţii de executare şi lipsei fondurilor de către debitor, de la data emiterii hotărârii judecătoreşti până în prezent, deşi au trecut mai mult de 6 luni de la data emiterii hotărârii.

Sub acest aspect criticile formulate în apel sunt fondate, deoarece intimatul S.J.U.C.  nu a dovedit imposibilitatea de executare şi lipsa fondurilor necesare executării creanţei stabilită prin titlul executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 1529/2.10.2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul civil nr. 2003/116/2012.

Intimatul S.J.C. cunoştea existenţa debitului, fiind vorba de o hotărâre judecătorească din octombrie 2012, aceasta fiind achitată parţial, respectiv debitul principal, iar nu şi penalităţile şi cheltuielile de judecată.

Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 „dacă executarea creanţei stabilite prin titlul executoriu nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, debitoarea este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.

Intimata S.J.U.C.  nu a făcut dovada că a întreprins toate măsurile care se impun pentru efectuarea unei plăţi voluntare şi că a fost în imposibilitate să achite debitul datorat.

În lipsa administrării unor dovezi concrete privind imposibilitatea de executare nu se poate aprecia asupra urgenţei cererii şi iminenţei producerii unui prejudiciu în patrimoniul intimatei S.J.U.C.

 Pentru a putea beneficia de suspendarea executării, intimata S.J.U.C.  trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligaţiei de plată s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât, conform dispoziţiilor legale menţionate, procedura nu operează „ope legis” faţă de toţi debitorii care sunt instituţii publice, ci numai faţă de acei debitori care nu au putut începe sau continua executarea obligaţiei de plată din cauza lipsei fondurilor. Astfel de dovezi nu au fost administrate în cauză.

Adresa nr. 11692/7.10.2013 emisă de  AJFP Călăraşi, depusă de intimata S.j.u.c.  în faza procesuală a apelului este ulterioară pronunţării sentinţei atacate, astfel că nu constituie argument temeinic pentru admiterea contestaţiei formulate de intimata S.J.U.C. .

Conform jurisprudenţei constante a CEDO, executarea unei hotărâri trebuie privită ca fiind parte a unui proces, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenţie, instanţa europeană arătând că dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi.

Este de reţinut faptul că interzicerea  plăţii unui titlul executoriu produce pentru creditoare prejudicii previzibile, mai ales în domeniul comercial, unde respectarea disciplinei plăţii este vitală pentru participarea la viaţa economică.

De asemenea, tribunalul apreciază că dreptul creditoarei nu poate să dobândească un caracter incert şi imprevizibil, atât timp cât nu s-au oferit argumente temeinice.