Infracţiunea de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, comisă de autorul infracţiunii predicat. Condiţia ca fapta să se fi realizat în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor.

- art. 29 alin.1 lit. a din Legea nr. 656/2002;

- art.46 Cod penal;

Deşi nu există vreo dispoziţie care să împiedice reţinerea în sarcina subiectului activ al infracţiunii din care provin bunurile şi a infracţiunii de spălare de bani, din punct de vedere teoretic, un asemenea concurs de infracţiuni fiind posibil, totuşi, infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune.

Efectuarea unei astfel de analize de către organele judiciare este obligatorie din moment ce în norma de incriminare este prevăzută în mod expres o condiţie sub aspectul tipicităţii subiective, respectiv este necesar să se stabilească, pe bază de probe, dacă acţiunile de transfer sau schimbare de bunuri s-au realizat în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri. În opinia Curţii, tocmai acest scop deosebeşte infracţiunea de spălare de bani, al cărei subiect activ este identic cu cel al infracţiunii predicat, de orice alt comportament prin care făptuitorul se bucură de produsul infracţiunii pe care o comite.

Analizând critica referitoare la greşita achitare a inculpaţilor A. pentru comiterea infracţiunii de instigare la spălare de bani prevăzută de art. 47 Cod penal rap. la art. 29 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, şi B. pentru comiterea infracţiunii de transfer de bunuri cunoscând că provin din comiterea de infracţiuni, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Cu privire la inculpata B., în actul de sesizare a instanţei s-a arătat că fapta de spălare a banilor consta în aceea că în perioada 20.09-03.12.2015, a transferat suma totală de 327.797 lei rezultată din comiterea infracțiunii prev. de art. 17 din Legea nr. 194/2011 către inculpații C.  și D., atât înainte de a pierde calitatea de reprezentant legal al S.C. E. S.R.L. F., cât și după aceea.

De asemenea, inculpatului A. i se reproşează prin actul de sesizare a instanţei că în perioada 20.09-03.12.2015, a determinat-o cu intenție pe inculpata B. să transfere suma totală de 327.797 lei rezultată din comiterea infracțiunii prev. de art. 17 din Legea nr. 194/2011 către inculpații C. și D., atât înainte de a pierde calitatea de reprezentant legal al S.C. E. S.R.L. F., cât și după aceea.

Se constată că, potrivit art. 29 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Potrivit literaturii de specialitate, spălarea banilor este un proces prin care se dă o aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractori care, fără a fi compromişi, beneficiază ulterior de sumele obţinute. Este un proces dinamic, în trei etape, care necesită în primul rând - mişcarea fondurilor obţinute în mod direct din infracţiuni (plasarea); în al doilea rând - ascunderea urmelor banilor pentru a se evita orice tip de investigaţie (stratificarea); în al treilea rând - disponibilizarea banilor pentru infractori, ascunzându-se din nou originea ocupaţionala şi geografică a fondurilor (integrarea).

Pornind de la specificul infracţiunii de spălare a banilor, Curtea constată că în mod judicios prima instanţă s-a raportat în analiza condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002, la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conturată în această materie (decizia nr.71/RC din 04.03.2016 şi decizia nr. 1386/11.03.2004, la care s-a făcut trimitere şi în sentinţa apelată, precum şi decizia nr. 16/2016 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), din care se desprinde ideea că, deşi nu există vreo dispoziţie care să împiedice reţinerea în sarcina subiectului activ al infracţiunii din care provin bunurile şi a infracţiunii de spălare de bani, din punct de vedere teoretic, un asemenea concurs de infracţiuni fiind posibil, totuşi, infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiune.

Efectuarea unei astfel de analize de către organele judiciare este obligatorie din moment ce în norma de incriminare este prevăzută în mod expres o condiţie sub aspectul tipicităţii subiective, respectiv este necesar să se stabilească, pe bază de probe, dacă acţiunile de transfer sau schimbare de bunuri s-au realizat în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri. În opinia Curţii, tocmai acest scop deosebeşte infracţiunea de spălare de bani, al cărei subiect activ este identic cu cel al infracţiunii predicat, de orice alt comportament prin care făptuitorul se bucură de produsul infracţiunii pe care o comite.

Or, în cauză, probatoriul administrat nu este în măsură să dovedească în cazul inculpaţilor B. şi A. existenţa scopului disimulării ori ascunderii, cerut de norma de incriminare.

Astfel, prin transferarea sumelor de bani în numerar către inculpaţii C. şi D., inculpata B. nu a făcut altceva decât să împartă beneficiile obţinute în urma comiterii infracţiunii de efectuare cu intenţie, fără drept, de operaţiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive, prev. de art. 17 din Legea nr. 194/2001 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (1485 acte materiale) către ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat, conform înţelegerii dintre ei.

Pe de altă parte, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., Curtea constată că este ilogic ca în sarcina acestuia să se reţină instigarea inculpatei B. la infracţiunea de spălare de bani în modalitatea transferului sumelor obţinute din comercializarea de produse susceptibile a avea efecte psihoactive, câtă vreme şi inculpata B. (conform actului de sesizare şi a probelor administrate în cauză) a fost un membru al grupului infracţional organizat ce face obiectul cauzei, ceea ce prin ipoteză înseamnă că inculpata însăşi a cunoscut de la bun început şi şi-a asumat atât obiectul de activitate a grupului, cât şi faptul că ulterior urma să împartă banii obţinuţi prin intermediul S.C. E. S.R.L. cu ceilalţi membri ai grupului, fiind aşadar exclusă posibilitatea unei instigări a acesteia la transferul sumelor.

Curtea consideră că împrejurarea că inculpaţii au acţionat prin intermediul unei societăţi comerciale nu este de natură a demonstra în mod automat scopul disimilării, S.C. E. S.R.L. nefiind folosită pentru a ascunde sursa fondurilor obţinute de inculpaţii C. şi D., ci doar pentru a permite derularea activităţii infracţionale care constituia scopul grupului infracţional. Scopul disimulării ar fi fost dovedit dacă, spre exemplu, inculpata B. ar fi transferat sumele de bani către inculpaţii C. şi D. în baza unor operaţiuni aparent legale (de exemplu, le-ar fi plătit partea inculpaţilor C. şi D. în baza unor contracte de prestări servicii sau altă convenţie, care să permită disimularea provenienţei ilicite a banilor, astfel încât în momentul în care banii ajungeau la aceşti inculpaţi erau „curaţi”), dar inculpata B. nu a acţionat în acest mod, ci pur şi simplu a retras de la bancomat banii câştigaţi din comercializarea de produse interzise pentru ca mai apoi să se procedeze la împărţirea beneficiilor între membrii grupului, ceea ce în speţă nu se deosebeşte cu nimic de situaţia în care participanţii la o infracţiune de furt îşi împart între ei banii sustraşi.

Mai mult decât atât, se constată că nici inculpaţii nu au invocat pe parcursul procesului penal aspecte care să dea o aparenţă de legalitate banilor primiţi de la S.C. E. S.R.L., prin intermediul inculpatei B., pentru a se putea reţine în cauză disimularea.

În sfârşit, Curtea consideră că nici faptul că sumele obţinute din comercializarea de produse susceptibile a avea efecte psihoactive erau plătite de cumpărători firmei de curierat care transfera ulterior aceste sume către S.C. E. S.R.L. nu este în măsură să demonstreze îndeplinirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de spălare de bani, întrucât acest mod de operare nu a fost adoptat în scopul disimulării provenienţei banilor, ci pentru că livrările se realizau în alte localităţi de pe teritoriul României, ceea ce presupunea în mod necesar colaborarea cu o firmă de curierat. Mai mult decât atât, derularea activităţii infracţionale prin intermediul S.C.  E. S.R.L. în colaborare cu firma de curierat nu face obiectul acuzaţiei aduse în cauză inculpaţilor B. şi A., aşa încât, instanţa de apel, fiind ţinută de limitele judecăţii, stabilite prin art. 371 Cod procedură penală, nici nu ar putea dispune condamnarea celor doi inculpaţi pe acest temei.

Un argument suplimentar în sensul inexistenţei intenţiei de a disimula provenienţa sumelor de bani încasate derivă din chiar împrejurarea că unica activitate desfăşurată de S.C. E. S.R.L a constat în comercializarea produselor susceptibile a avea efecte psihoactive.

Raportat la cele de mai sus, Curtea va concluziona că soluţiile de achitare a inculpaţilor A. şi B. sunt corecte, aceste critici fiind neîntemeiate

Domenii speta

Spete similare