Revendicare imobiliară

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 500/2013

Şedinţa publică de la 20 Februarie 2013

Obiectul cauzei:revendicare imobiliară

TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 23.02.2007, sub nr. de dosar 2363/280/2007, reclamanta E.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul  N.D. ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligat acesta să-i lase în deplină proprietate şi posesie o cameră şi dependinţele (o baie şi cămară) alipite casei cu cinci camere precum şi un grajd cu fânar, o fântână, bolta de vie şi gardul împrejmuitor al fostei sale proprietăţi, bunuri care se află situate în intravilanul comunei Buzoeşti, sat … , iar în subsidiar, în situaţia în care revendicarea bunurilor de mai sus nu este o soluţie economică pentru pârât, acesta fiind proprietarul terenului pe care se află bunurile ce fac obiectul judecăţii, a solicitat reclamanta să fie despăgubită cu o sumă de bani reprezentând contravaloarea acestora, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea acţiunii s-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ... , pârâtul a dobândit de la D.M.G. şi D.C.E. , terenul în suprafaţă de 1220,76 m.p. situat în intravilanul comunei Buzoeşti, sat …, împreună cu o casă de locuit din cărămidă, acestea constituind fosta gospodărie a reclamantei. Vânzarea a intervenit ca urmare a unei garanţii ipotecare imobiliare pe care reclamanta a constituit-o în favoarea soţului său E.D.O. , pentru un credit ce nu a mai fost restituit, astfel că s-a efectuat vânzarea silită. S-a mai susţinut de către reclamantă că bunurile pe care le revendică îi aparţin şi nu au făcut obiectul vânzării, primii dintre dobânditori, respectiv D.M.G. şi D.C.E. , vânzând către pârât şi bunuri nespecificate în contractul de ipotecă, în speţă, cele ce fac obiectul revendicării. S-a mai arătat de asemenea de către reclamantă că garanţia ipotecară imobiliară constituită în favoarea soţului său, în anul 1998, a avut ca obiect casa cu 4 camere şi terenul în suprafaţă de 1072 m.p., iar în contractul de vânzare-cumpărare dintre adjudecatari şi pârât au fost cuprinse şi bunurile revendicate în prezenta cauză.

În drept s-au indicat dispoziţiile art. 480, 998-999 C.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3351/08.06.2007 a Judecătoriei Piteşti s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.07.2007.

La data de 2.01.2007 reclamanta E.V. şi-a completat cererea de chemare în judecată revendicând în plus ca bunuri rămase în gospodăria înstrăinată, pe care le revendică de la pârât, o antenă parabolică, o cadă de baie şi un pătul pentru porumb din ţeavă metalică.

La data de 04.02.2008 pârâtul N.D. a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva garanţilor D.M.G. şi D.E.C. , solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor în bani, cerute de reclamantă.

În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 60 şi urm Cpr civ.

La data de 25.02.2008 pârâtul N.D. şi-a precizat cererea de chemare în garanţie solicitând  ca, în măsura în care acţiunea reclamantei va fi admisă, chemaţii în garanţie să fie obligaţi la restituirea contravalorii actualizate a imobilelor cu privire la care se va pronunţa o soluţie de admitere a acţiunii principale şi la plata îmbunătăţirilor pe care le-a efectuat la aceste imobile, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1337 C.civ. şi art. 60-63 C.p.c.

Prin sentinţa civilă nr. 142/03.02.2009 a Judecătoriei Costeşti s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active şi încălcarea regulii unanimităţii, s-a admis ,în parte, acţiunea şi a fost obligat pârâtul  la plata sumei de 13.793,25 lei, reprezentând echivalentul valoric al bunurilor revendicate, respectiv 13.704 lei – valoarea construcţiilor şi 89,25 lei, valoarea terenului de 148,76 mp. De asemenea s-a admis cererea de chemare în garanţie şi au fost obligaţi chemaţii în garanţie să plătească pârâtului suma de 13.793,25 lei, despăgubiri pentru evicţiune.

În motivarea sentinţei s-a reţinut în esenţă că părţile nu au contestat buna credinţă a pârâtului subdobânditor, acesta fiind în eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului (garanţii) pe care i-a socotit proprietarii tuturor bunurilor înstrăinate. De asemenea pe baza probatoriului administrat s-a apreciat de instanţa de fond că  la data adjudecării s-a avut în vedere o gospodărie în coordonatele normale şi fireşti, altfel, reclamanta trebuia să conteste licitaţia. S-a considerat de aceeaşi instanţă că încăperile numite „baie şi cămară”, puteau fi cel mult calificate magazii ,iar bucătăria a fost privită ca o anexă în contractul de ipotecă, pătulul pentru porumb din ţevi metalice nu se regăseşte conform concluziilor expertului şi nici cada, iar antena satelit există şi poate fi ridicată de către reclamantă. S-a concluzionat că aceste bunuri  pot fi reţinute în vederea acordării contravalorii solicitate de către reclamantă. În schimb s-au acordat despăgubiri  pentru construcţia grajd cu fânar, fântână şi bolta de vie (3016 lei) care reprezintă lucrări opţionale într-o gospodărie, iar reclamanta le-a avut executate precum şi pentru suprafaţa de teren de 148,76 m.p., diferenţa în plus care a fost transmisă prin actul de vânzare cumpărare încheiat cu pârâtul.

Prin decizia civilă nr. 710/R/14.04.2010 a  Tribunalului Argeş  s-a admis recursul părţilor, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, reţinându-se că prima instanţă trebuia să verifice dacă bunurile imobile revendicate au fost cuprinse ori nu în contractul de ipotecă. S-a apreciat de instanţa de recurs că este esenţial să fie depuse la dosar rapoartele de evaluare ce au stat la baza contractului de ipotecă, întocmit de către ing. G.N. (pentru a se verifica imobilele cuprinse în contractul de ipotecă) şi la baza executării silite (raportul de evaluare a bunurilor urmărite silit, întocmit conform art. 500 alin. 2 C.proc.civ. precum şi procesul verbal de situaţie întocmit conform art. 496 C.proc.civ. de către executorul bancar, în dosarul de executare nr. 687/2003. De asemenea s-a apreciat necesară efectuarea unui nou raport de expertiză, în vederea identificării bunurilor în litigiu, pe baza înscrisurilor de mai sus.

Prin sentinţa civilă nr.678/15.06.2012 a Judecătoriei Costești s-au respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei, invocată de chemaţii în garanţie; s-a admis, în parte,  cererea de chemare în judecată;  a fost obligat pârâtul N.D. la plata către reclamanta E.V. a sumei de 15.435,35 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând contravaloarea grajdului cu fânar, a fântânii, a boltei de vie şi a 107 ml gard împrejmuitor, situate pe terenul din comuna Buzoieşti, sat Ioneşti, identificat cadastral cu nr.309;  au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii suprafeţei de 169 mp şi a celorlalte lucrări şi construcţii menţionate în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată şi completată; s-a admis, în parte,  cererea de chemare în garanţie; au fost obligaţi chemaţii în garanţie, D.M.G. şi D.E.C. , la plata către pârâtul N.D. a sumei de 15.435,35 lei, actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând despăgubiri pentru evicţiune; a fost respins capătul de cerere privind obligarea chemaţilor în garanţie la plata contravalorii  îmbunătăţirilor aduse construcţiilor cumpărate, ca neîntemeiat; au fost obligaţi chemaţii în garanţie la plata către reclamantă a sumei de 2950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi către pârât a sumei de 670 lei, cu acelaşi titlu.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ... de către BNP D.I. , reclamanta, E.V.  , împreună cu soţul său, E.D.O. , au dobândit nuda proprietate asupra terenului curţi-construcţii şi arabil, în suprafaţă totală de 1072 mp, situat în intravilanul comunei … , precum şi o casă de locuit, din cărămidă, în suprafaţă de 98 mp, cu cinci camere şi dependinţe, acoperită cu tablă, un grajd din cărămidă, în suprafaţă de 80 mp, acoperit cu ţiglă, construcţii situate pe terenul de mai sus (fila 18, prima etapă procesuală). De asemenea s-am mai constatat de instanţa de fond că potrivit cuprinsului contractului, vânzătorul D. C V. a dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului nr. ... şi schiţei de punere în posesie (filele 103, 104, prima etapă procesuală). De asemenea în temeiul contractului de credit nr. 204/20.07.1998 (fila 12) şi al contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2411/20.07.1998, de BNP D.I.  (fila 19), reclamanta şi soţul său au fost executaţi silit imobiliar pentru neplata creditului, fiind întocmite în acest sens procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare din 08.12.2003 (dosarul de executare nr. 687/2003). S-a mai constat de aceeaşi instanţă de fond că în contractul de ipotecă menţionează lapidar ca obiect al garanţiei „casă +teren, compus din 4 camere + 1072 mp”, situate în comuna … ”, iar potrivit procesului-verbal de licitaţie de la fila 16, banca a scos la licitaţie imobilul compus din teren în suprafaţă de 1072 mp, cu vecinătăţile la … ; împreună cu o casă de locuit cu 4 camere. S-a mai constatat de instanţa de fond pe baza probatoriului că drept urmare a licitaţiei organizate la data de 08.12.2003, bunurile au fost adjudecate de chematul în garanţie, D.M.G. , fiind întocmit actul de adjudecare din aceeaşi dată (fila 14), ce menţionează aceleaşi elemente de identificare ale imobilelor, iar prin  contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ... , de către BNP D.I. , adjudecatarul D.M.G. şi soţia sa, D.E.C. , au vândut către pârâtul N.D. , suprafaţa totală de 1220,76 mp, teren curţi-construcţii, situat în intravilanul comunei … , identificat cadastral sub nr. … , cu vecinii: … şi o casă de locuit, din cărămidă, cu patru camere şi dependinţe, acoperită cu tablă, precum şi un fânar din chirpici, acoperit cu ţiglă şi internită, fântâna şi împrejmuirile existente pe acest teren (fila 7).În ce priveşte diferenţa de teren de 169 mp revendicată de reclamantă s.a apreciat de instanţa de fond că aceasta face parte din suprafaţa avută în vedere la licitaţie şi întocmirea actului de adjudecare din anul 2003, cu precizarea că, la acel moment, terenul nu a fost măsurat cu precizie, a fost preluat din titlul de proprietate nr. ... şi din schiţa de punere în posesie, emise în beneficiul autorului iniţial, D. C V. (fila 78). S-a concluzionat de instanţa de fond că  transferul dreptului de proprietate a avut loc, atât de la reclamanta E.V.  , la chemaţii în garanţie D.M.G. şi D.E.C. , cât şi de la aceştia, la pârâtul N.D. , cu privire la întreaga suprafaţă de teren identificată cadastral cu nr. … , măsurată de dna expert ca fiind în suprafaţă reală de 1241 mp. În ce priveşte construcţiile revendicate s-a constatat de instanţa de fond că la interogatoriul ce i-a fost administrat, reclamanta E.V. a arătat că , după părerea sa, casa are trei camere, un hol care a fost considerat cameră şi anexe (bucătărie, baie, cămară, fânar) – fila 95, prima etapă procesuală, iar potrivit raportului de evaluare a casei, întocmit de ing. G.N. (filele 15-17), casa ce a format obiectul ipotecii (executată silit) se compune din 4 camere şi dependinţe, respectiv: o cameră de zi; trei dormitoare; baie; bucătărie; cameră (cămară), vestibul şi hol. Prin urmare s-a apreciat de instanţa de fond că este neîntemeiată pretenţia reclamantei de a fi despăgubită cu privire la anexele casei. În ce priveşte celelalte lucrări/construcţii revendicate de reclamanta E.V. (un grajd cu fânar, o fântână, o boltă de vie, gardul împrejmuitor al terenului), s-a constatat de instanţa de fond că acestea nu se regăsesc în contractul de ipotecă şi nici în actele de executare silită (proces-verbal de situaţie, act de adjudecare), apreciindu-se că se impune admiterea cererii cu privire la aceste construcţii. S-a mai subliniat de instanţa de fond în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 494 Cod civil (invocate în mod eronat de reclamantă), nefiind vorba de realizarea lucrărilor de o altă persoană decât proprietarul terenului, întrucât la momentul edificării, terenul şi lucrările aparţineau aceleiaşi persoane, iar scindarea ulterioară în persoana titularului a dreptului de proprietate asupra lucrărilor, de dreptul de proprietate asupra terenului, urmare a executării silite ce a avut ca obiect numai terenul, nu atrage incidenţa accesiunii imobiliare artificiale, nefiind îndeplinită ipoteza art. 494 alin. 1 Cod civil. În ce priveşte cererea pârâtului de obligare a chemaţilor în garanţie la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse construcţiilor cumpărate (tencuieli exterioare, înlocuire pardoseli etc), instanţa de fond a apreciat că se impune respingerea acestei cereri întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestor îmbunătăţiri, iar prin completarea la raportul de expertiză depusă în prima etapă procesuală, dl expert P.G. a infirmat parte din aceste susţineri.

Împotriva acestei sentinţe au fost declarate recursuri de către reclamanta E.V. şi de către chemaţii în garanţie  D.M.G. şi D.E.C. .

În dezvoltarea recursului formulat de reclamanta E.V. s-a apreciat că sentinţa este nelegală întrucât:

1)în mod greşit a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului

N.D. la plata contravalorii a suprafeţei de teren de 169 mp, respectiv a diferenţei dintre cea menţionată în contractul de ipotecă (1072 mp) şi cel cumpărat de pârât de la chemaţii în garanţie de 1240 mp, conform identificării realizată de experta M.L. ;

2)în mod greşit nu au fost acordate toate cheltuielile de judecată;

3)în mod greşit s-a admis doar în parte cererea de chemare în

judecată în condiţiile în care bunurile solicitate au fost proprietatea reclamantei şi nu au făcut obiectul contractului de ipotecă.

În dezvoltarea recursului formulat de chemaţii în garanţie D.M.G. şi D.E.C.  s-a apreciat că sentinţa este nelegală întrucât:

1)în mod greşit s-a apreciat că acţiunea în revendicare este

admisibilă în condiţiile în care  conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.... reclamanta E.  a dobândit doar nuda proprietate asupra bunurilor recendicate;

2)în mod greşit a fost admisă cererea de revendicare cu privire la

fânar în condiţiile în care prin răspunsul la interogatoriu s-a recunoscut că reprezenta tot o anexă, astfel că trebuia aplicat acelaşi raţionament ca şi cel ce a stat la baza soluţionării cererii de revendicare a celorlalte anexe;

3)în mod greşit s-a admis cererea de revendicare cu  privire la

fântână, boltă de vie şi gard în condiţiile în care aceste bunuri nu au fost dobândite de reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ... ;

4)în mod greşit s-a admis cererea cu privire la gard şi fântână în

condiţiile în care acestea reprezintă accesorii ale bunului ipotecat şi au format obiectul executării silite;

5)în mod greşit s-a admis cererea de chemare în garanţie cu

privire la plata contravalorii boltei de vie în condiţiile în care  nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare către pârâtul N.D. .

Tribunalul analizând recursurile reţine următoarele:

În prealabil este de subliniat că recursul declarat de chematul în garanţie repune în discuţie şi acţiunea principală, soluţionată de prima instanţă, chiar dacă pârâtul nu a declarat recurs (în acelaşi sens: Plenul Tribunalului Suprem, decizia de îndrumare nr.20/1960). O asemenea soluţie este justificată de faptul că chematul în garanţie este ţinut, în primul rând, să-l apere pe pârât împotriva pretenţiilor formulate de reclamant, iar în ipoteza în care acestea au fost admise, să-l despăgubească pentru prestaţia pentru care prestaţia la care pârâtul a fost obligat faţă de reclamant. Deşi, între reclamant şi chematul în garanţie nu există o legătură procesuală directă, în sensul că acesta din urmă nu poate fi obligat faţă de reclamant, totuşi chematul în garanţie, având îndatorirea de a apără pe pârât, este îndreptăţit să conteste pretenţiile reclamantului şi, ca atare poate repune în discuţie, pe calea recursului declarat de el, raporturile dintre reclamant şi pârât. Chematul în garanţie este direct interesat la respingerea acţiunii principale, deoarece prin respingerea acesteia el mai este expus la plata despăgubirilor.

A) În ce priveşte recursul chemaţilor în garanţie D.  Tribunalul constată următoarele:

a) Critica de recurs a chemaţilor în garanţie D.  privind greşita admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în revendicare este neîntemeiată întrucât scopul principal al acţiunii în revendicare este acela ca pârâtul să recunoască dreptul de proprietate, care continuă să aparţină nudului-proprietar. În plus, este de subliniat că nudul proprietar are obligaţia de garanta pe uzufructuar pentru liniştita folosinţă a bunului, astfel că în virtutea acestei obligaţii are posibilitatea de a formula o acţiune în revendicare împotriva terţilor, care prin faptele lor aduc atingere dreptului de uzufruct. În consecinţă, împrejurarea că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.... (f.18-dosar fond iniţial), reclamanta E.V. a dobândit nuda-proprietate asupra bunurilor ce au format obiectul contractului, rezervându-se un drept de uzufruct viager în favoarea înstrăinătorilor D.V. şi D.A. , nu o împiedică pe aceasta să uzeze de calea acţiunii în revendicare.

b) În ce priveşte critica de recurs cu privire la obligarea contravalorii fânarului, Tribunalul reţine că este nefondată. Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.... (f.18-dosar fond iniţial) recurenta-reclamantă E.  a dobândit dreptul de proprietate şi asupra unui grajd, care a fost identificat de expertul P.G. (f.38-dosar fond iniţial. Este real că prin răspunsul la interogatoriu administrat recurentei-reclamante (f.95-dosar fond iniţial), aceasta a apreciat că şi fânarul este o anexă a construcţiei principale, însă prin acest răspuns nu s-a făcut o recunoaştere a faptului că şi această construcţie a fost cuprinsă în contractul de ipotecă  autentificat sub nr.3955/20.07.1998 (f.19-dosar fond iniţial). De astfel din probele administrate în mod just a apreciat instanţa de fond că această construcţie nu a format obiectul contractului de ipotecă mai sus  menţionat şi în consecinţă nici al executării silite , astfel cum rezultă din  raportul de evaluare (f.15-dosar fond ulterior) şi a procesului verbal de situaţie  din 10.10.2000 emis în dosarul nr.125/2000 (f.21-dosar fond ulterior). De astfel acest aspect a fost recunoscut şi de intimatul-pârât N.D. , prin răspunsul la interogatoriu (f.22-dosar fond iniţial). Nu poate fi primită teza conform căreia ipoteca s-ar fi întins de plin drept şi asupra acestui imobil, întrucât grajdul constituie un bun imobil prin natura sa conform art.463 c.civ., astfel că trebuia să fie precizat expres în contractul de ipotecă potrivit dispoziţiilor art.1774 c.civ. În concluzie, în mod corect a apreciat instanţa de fond că se impune admiterea cererii de revendicare a fânarului.

c) În ce priveşte critica de recurs conform căreia recurenta-reclamantă E.  nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra fântânii, bolţii de vie şi a gardului, Tribunalul reţine că este nefondată, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3955/20.07.1998, s-a transmis dreptul de proprietate asupra tuturor accesoriilor materiale , chiar dacă o astfel de menţiune nu s-a făcut în contract, întrucât o asemenea transmitere operează automat în virtutea art.1325 c.civ.

d)În ce priveşte critica de recurs privind greşita admitere a cererii de revendicare cu privire la gard, viţă de vie şi fântână, Tribunalul reţine că este întemeiată. Art.1750 c.civ. dispune că pot fi ipotecate nu numai imobilele care sunt în comerţ (adică care sunt în circuitul civil), ci şi accesoriile lor care, după lege, sunt privite ca imobile, adică imobilele prin destinaţie. Imobilele prin destinaţie sunt bunuri mobile cărora legea le atribuie, în mod fictiv, calitatea d bun imobil, în virtutea legăturii materiale sau intelectuale cu bunul imobil principal,  devenind accesorii ale unui asemenea bun imobil. În consecinţă, rezultă că bunurile imobile prin destinaţie nu pot fi ipotecate în mod separat, întrucât atunci când sunt separate de fond îşi pierd caracterul imobiliar şi în consecinţă nu pot forma obiectul ipotecii conform art.1746 alin (1) c.civ.În plus, trebuie subliniat că ipoteca constituită asupra unui bun imobil se întinde de plin drept asupra tuturor bunurile imobile prin destinaţie care se află într-o legătură cu bunul imobil principal chiar dacă nu există o menţiune expresă în contractul de ipotecă ( a se vedea în acest sens: D.Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil, tomul X, Atelierele Grafice Socec, 1911 p.560). Din analiza coroborată a dispoziţiilor art.467 şi 468 c.civ. rezultă că legiuitorul a considerat, în primul rând, că pentru ca putea fi calificat imobil prin destinaţie, bunul mobil trebuie să prezinte o utilitate reală, pentru exploatarea imobilului şi să fie afectat exclusiv acestei exploatări, iar enumerare prevăzută de art.467-468 c.civ. nu este limitativă şi, ca urmare, la bunurile menţionate în aceste texte trebuie adăugate şi altele, în măsura în care acestea satisfac cerinţele legii pentru a fi calificate ca imobile prin destinaţie. În al doilea rând, prin dispoziţiile art.468 alin (3) se consacră o a doua categoriei de bunuri imobile prin destinaţie, respectiv acelea care sunt imobile datorită ataşării (aşezării lor) şi care nu trebuie să fie nici necesare şi nici utile pentru exploatarea sau punerea în valoare a unui bun imobil. Ca atare, ele pot fi calificate drept imobile prin destinaţie şi atunci când sunt menite să satisfacă o necesitate personală a proprietarului, o plăcere de ordin estetic a acestuia sau, pur şi simplu, pentru a oferi o anumită somptuozitate unei construcţii.

În speţă, gardul , viţa de vie şi fântână reprezintă bunuri imobile prin destinaţie, pe care proprietarul fondului le-a efectuat pentru uzul continuu al acestuia, astfel că ipoteca constituită prin contractul autentificat sub nr.3955/20.07.1998 s-a întinde de plin drept, în virtutea art.1750 pct.1 c.civ. şi asupra acestor bunuri , astfel că nu mai puteau fi revendicate de recurenta-reclamantă E. .

e) În ce priveşte obligarea chemaţilor în garanţie la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta E. , Tribunalul urmează să o înlăture având în vedere că nu s-a stabilit un raport procesual direct între reclamantă şi chemaţi în garanţie, astfel că recurenţii-chemaţi în garanţie nu pot fi obligaţi direct către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată.

B)În ce priveşte recursul reclamantei E.  Tribunalul constată următoarele:

a) În ce priveşte critica privind soluţionarea cererii de revendicare a terenului în suprafaţă de 169 mp, Tribunalul reţine că este nefondată. În cadrul acţiunii în revendicare, reclamantul/reclamanta are obligaţia să dovedească existenţa dreptului său de proprietate pe care îl pretinde. În lipsa acestei dovezi, pârâtul nu poate fi obligat să-şi dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea ocroteşte posesia independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea. Prin urmare, atâta timp cât reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate, acţiunea în revendicare trebuie să fie respinsă (în acelaşi sens: Trib. Suprem, s.civ., dec.nr. 397/1971, în I. Mihuţă, Repertoriu II, nr. 52, p. 95).

În speţă conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.... (f.18-dosar fond), recurenta-reclamantă E.  a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1072 mp, care a format obiectul contractului de ipotecă autentificat sub nr. … (f.19-dosar fond). De asemenea conform titlului de proprietate nr.... (f.38-dosar recurs iniţial)  autorul reclamantei, numitul D.C.V. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1072 mp intravilan şi care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare. De asemenea pe planşa nr. 3 a raportului de expertiză efectuat de d-na expert M.L.  (f.82-dosar fond) s-a transpus terenul de 1072 mp, ce a format obiectul contractului de ipotecă  prin linie punctată roşie, amplasament care  se suprapune parţial cu amplasamentul terenului deţinut în prezent de N.D. . Prin urmare câtă vreme suprafaţa revendicată nu face parte din terenul de 1072 mp, care de astfel a format obiectul ipotecii şi al executării silite ulterioare, Tribunalul constată că recurenta-reclamantă E.  nu a făcut dovada dreptului de proprietate, astfel că în mod corect a respins cererea de revendicare cu privire la suprafaţa de teren de 169 mp.

b) În ce priveşte critica privind greşita soluţionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, Tribunalul reţine că este de asemenea nefondată. Astfel prin decizia civilă nr. 710/R/14.04.2010 a Tribunalului Argeş, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că cheltuielile privind deplasarea cu avionul nu trebuie acordate, astfel că acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie de către recurenta-reclamantă E. , astfel că în mod corect a statuat instanţa de fond că aceste cheltuieli nu pot fi acordate. În plus, în condiţiile în care s-a admis doar în parte cererea de chemare în judecată, în mod corect s-a realizat aplicabilitatea dispoziţiilor art.276 c.proc.civ. de către instanţa de fond.

c) În ce priveşte critica privind respingerea cererii de revendicare a bunurilor solicitate, Tribunalul reţine că este de asemenea neîntemeiată, întrucât instanţa de fond, în mod corect, a apreciat pe baza analizei probatoriului că atât camera cât şi dependinţele casei, precum şi bucătăria din zidărie de cărămidă au format obiectul contractului de ipotecă, aspect care a rezultat din coroborarea raportului de evaluare întocmit de G.N. şi a procesului verbal de situaţie din 10.10.2000 emis în dosarul nr.125/2000 (f.21-dosar fond ulterior).

Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va respinge recursul reclamantei E. , va admite recursul chemaţilor în garanţie D.M.G. şi D.E.C., va modifica, în parte, sentinţa în sensul că va obliga  pe pârâtul N.D. să plătească reclamantei suma de 8663 lei, reprezentând contravaloare grajd cu fânar; va obliga  pe chemaţii în garanţie să plătească pârâtului N.D. suma de 8663 lei, reprezentând contravaloare grajd cu fânar şi va fi înlăturată obligaţia chemaţilor în garanţie de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 2905 lei către reclamantă, urmând a fi menţinută în rest sentinţa.

În baza art.274 c.proc.civ. va fi obligată recurenta E.  la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurenţii-chemaţi în garanţie D.  şi de intimatul N.D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. sentinţa civilă nr. 678/15.06.2012 a Judecătoriei Costești declarat de recurenta-reclamantă E.V.  , … în contradictoriu cu intimatul-pârât N.D. , …,  recurenţi-chemaţi în garanţie D.M.G. şi D.E.C. , … .

Admite recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. nr. 678/15.06.2012 a Judecătoriei Costeşti declarat de recurenţii-chemaţi în garanţie D.M.G. şi D.E.C. .

Modifică, în parte, sentinţa în sensul că obligă pe pârâtul N.D. să plătească reclamantei suma de 8663 lei, reprezentând contravaloare grajd cu fânar. Obligă pe chemaţii în garanţie să plătească pârâtului N.D. suma de 8663 lei, reprezentând contravaloare grajd cu fânar.

Înlătură obligaţia chemaţilor în garanţie de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 2905 lei către reclamantă. Menţine în rest sentinţa.

Obligă recurenta-reclamantă E.V.  să plătească intimatului-pârât N.D. cheltuieli de judecată de 1000 lei în recurs şi recurenţilor-chemaţi în garanţie, cu acelaşi titlu, suma de 1000 lei.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20.02.2013.

Domenii speta

Spete similare