Cererea de restituire a cauţiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu faţă de cererea principală, iar în conformitate cu prevederile art. 123 N.C.proc.civ. competenţa de soluţionare a cererii de restituire a cauţiunii revine instanţei competente să

Prin decizia nr. 104 de la 16 Ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 7670/63/2016, s-a admis recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Fondurilor Europene prin Organismul Intermediar Regional Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud-Vest Oltenia, în contradictoriu cu intimata reclamantă X, împotriva sentinţei nr. 3180/2016 din data de 09 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 7670/63/2016.

S-a casat sentinţa atacată şi în rejudecare s-a respins cererea de suspendare.

Analizând recursul, Curtea a constatat, în esenţă, că Tribunalul Dolj a reţinut în mod eronat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

La data de 18.01.2017, intimata reclamantă X a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 104 din 16 Ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 7670/63/2016, în sensul completării acestei decizii cu dispoziția privind restituirea cauțiunii în sumă de 8000 lei achitată în dosarul nr. 7670/63/2016, cu recipisa din data de 07.11.2016.

În motivarea cererii, a arătat că, având în vedere soluția instanței de control de respingere a cererii de suspendare, Curtea de Apel, din oficiu, trebuia să se pronunțe și cu privire la restituirea cauțiunii achitată în cauză, potrivit prevederilor art. 1063 alin. 4 N.C.proc.civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 442-445 N.C.proc.civ.

Analizând cererea de completare a dispozitivului deciziei, Curtea reţine următoarele:

În prezentul dosar, instanţa de fond, respectiv Tribunalul Dolj, prin încheierea de la 02 noiembrie 2016, a stabilit cauțiunea în sumă de 8000 lei și a pus în vedere reclamantei să facă dovada depunerii acesteia, fiind depusă la dosar în original dovada achitării cauțiunii și recipisa  de consemnare nr. 1467525/1 din 07.11.2016 (filele 200-202 dosar fond, vol. II).

Soluţionând recursul formulat împotriva hotărârii primei instanţe, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentința şi a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Cererea de restituire a cauţiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu faţă de cererea principală, iar în conformitate cu prevederile art. 123 N.C.proc.civ. competenţa de soluţionare a cererii de restituire a cauţiunii revine instanţei competente să judece cererea principală.

În acest sens, dispoziţiile art. 1.064 din N.C.proc.civ. intitulat Restituirea cauţiunii, prevăd: "(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.  (2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (3) Instanţa se pronunţă asupra cererii de restituire a cauţiunii cu citarea părţilor, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunţată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.  (4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

Pe de altă parte, potrivit art. 1.057 alin.1 N.C.proc.civ. intitulat Stabilirea cauţiunii şi depunerea ei "(1) Când legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţă în condiţiile legii şi se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank - S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc."

În speţă, în conformitate cu prevederile art. 1057 alin. 1 N.C.proc.civ. dovada consemnării cauţiunii a fost depusă şi înregistrată la registrul de valori al Tribunalului Dolj, la dispoziţia acestei instanţe, în vederea păstrării, astfel că cererea de încuviinţare a restituirii sumei depuse revine acestei instanţe, care a şi judecat cererea principală şi la dispoziţia căreia s-a aflat cauţiunea.

Chiar dacă cererea de restituire a cauţiunii se formulează după pronunţarea hotărârii cu privire la cererea principală, caracterul accesoriu al acesteia se menţine.

În şedinţa de la 30.01.2016 instanţa a pus în discuţie calificarea cererii formulată de petentă, care, prin apărător, a precizat clar că este o cerere de completare a dispozitivului deciziei pronunțată de instanța de recurs.

Potrivit art. 9 alin. 2 N.C.proc.civ. "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", limite în raport de care instanţa de recurs trebuie să se pronunţe.

Potrivit art. 444 din Noul Cod de procedură civilă, intitulat Completarea hotărârii,  "(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.  (2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

 Din analiza textelor legale arătate, rezultă că dispoziţiile art. 444 N.C.proc.civ. nu sunt aplicabile, deoarece Curtea nu a soluţionat cererea pentru care s-a depus cauţiunea, ci recursul declarat împotriva sentinței de admitere a cererii de suspendare, iar pentru această ipoteză procedura de restituire a cauțiunii nu este cea urmată de petentă.

Faţă de dispoziţiile exprese ale art. 444 N.C.proc.civ., invocat ca temei juridic al cererii, Curtea constată că s-a pronunţat în limitele învestirii cu recursul declarat împotriva sentinței, astfel încât va respinge cererea formulată de petentă.

Domenii speta

Spete similare