Nulitatea contractelor de garanţii mobiliare încheiate în perioada de observaţie cu autorizarea administratorului judiciar dar fără aprobarea comitetului creditorilor.

Dispoziţiile art. 3 pct. 14 din legea insolvenţei limitează actele curente ale debitoarei la operaţiunile financiare realizate în cursul normal al comerţului, cum ar fi continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora sau asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente. Or, constituirea unor garanţii pe stocul de marfă al debitoarei afectează posibilitatea de asigurare a finanţării capitalului de lucru prin mărirea gradului de îndatorare al debitoarei şi creşterea riscului celorlalţi creditori, fiind necesară îndeplinirea condiţiilor art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind aprobarea operaţiunii şi de către comitetul creditorilor.

Prin sentinţa civilă nr. 2767/Sind/28.11.2013 judecătorul sindic a admis acţiunea formulată de către reclamantul S.C. V.R. S.A., în calitate de creditor al debitorului S.C. H. S.R.L. – în insolvenţă, în contradictoriu cu debitorul S.C. H. S.R.L., prin administratorul special C.B.C. şi prin administrator judiciar B. S.P.R.L. şi cu pârâţii S.C. T.C.I. S.R.L., S.C. C.S. S.R.L., S.C. A.I. S.R.L., E.C., C.E., C.M.C. şi C.D. şi în consecinţă a constatat nulitatea contractelor de ipotecă imobiliară nr. 7558/27.01.2012 încheiat între debitor şi pârâţii S.C. C.S. S.R.L. şi S.C. T.C.I. S.R.L., nr. 7580/06.02.2012 încheiat între debitor şi S.C. C.S. S.R.L., nr. 7566/01.02.2012 încheiat între debitor şi S.C. A.I. S.R.L., nr. 7592/10.02.2012 încheiat între debitor şi C.M.C. şi C.D., nr. 7593/10.02.2012 încheiat între debitor şi pârâţii E.C. şi C.E. şi nr. 7541/18.01.2012 încheiat între debitor şi C.M.C., C.D., E.C. şi C.E..

A obligat pârâţii la plata sumei de 120,30 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii s-a reţinut că debitorul a încheiat cu pârâţii creditori contracte de ipotecă mobiliară, pentru garantarea unor obligaţii asumate de către debitor faţă de creditori, anterior deschiderii procedurii insolvenţei debitorului. Aceste contracte s-au încheiat de către debitor în perioada de observaţie a acestuia, iar acestea nu au fost autorizate de către administratorul judiciar anterior ori concomitent încheierii acestor contracte.

Administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei copie a unui proces-verbal al adunării comitetului creditorilor întocmit la data de 14.10.2013 din care rezultă căci comitetul creditorilor debitorului nu a autorizat retroactiv încheierea acestor contracte.

În ceea ce priveşte actul de procedură numit autorizare, acesta are natura juridică a unui aviz favorabil şi trebuie totdeauna să fie anterior ori concomitent actului pentru care se impune a fi emisă o autorizare de un for competent. Deci autorizarea efectuării unui fapt ori act juridic este prealabil actului ori faptului juridic ce se impune a fi autorizat. Consecinţa încălcării caracterului prealabil al autorizaţiei nu poate fi alta decât nulitatea actului încheiat.

Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 debitorul, în perioada de observaţie, nu va putea desfăşura decât acele acte şi operaţiuni curente, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii sale. Aceste activităţi se desfăşoară sub supravegherea administratorului judiciar.

Potrivit art. 3.14 din Legea nr. 85/2006 activităţile curente ale debitorului în perioada de observaţie sunt specifice cursului normal al comerţului, cum ar fi: continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora, asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.

Judecătorul sindic a constatat că garantarea unor obligaţii asumate de către debitor anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de creditorii pârâţi nu se circumscrie noţiunii de acte şi operaţiuni curente, deoarece acestea nu au nici o legătură cu continuarea activităţii obişnuite a debitorului, ci au ca scop realizarea unui statut privilegiat al acestor creditori pentru desfăşurarea procedurii insolvenţei debitorului.

Potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 actele şi operaţiunile care depăşesc limita impusă de alin. 1 vor putea fi autorizate de administratorul judiciar, în exercitarea atribuţiilor de supraveghere, în acest sens acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea aprobării cererii administratorului special, în termen de 5 zile de la data primirii acesteia.

Se constată că administratorul special al debitorului nu a formulat o astfel de cerere administratorului judiciar, administratorul judiciar nu a convocat adunarea comitetului creditorilor debitorului anterior încheierii contractelor de ipotecă şi nu a autorizat prealabil încheierea acestor contracte de ipotecă mobiliară încheiate de către debitor, prin administrator special şi creditorii pârâţi.

Potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii insolvenţei sunt nule.

Împotriva sentinţei au declarat recurs administratorul judiciar B S.P.R.L. al debitoarei S.C. H. S.R.L. B şi pârâţii E.C., C.E., C.M.C., C.D., S.C. A.I. S.R.L., S.C. C.S. S.R.L., S.C. T. C.I. S.R.L. invocând greşita aplicare a legii întrucât contratele de garantare au fost încheiate cu avizul administratorului judiciar care le-a considerat operaţiuni curente conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Convenţiile au fost perfectate de debitoare cu cei 7 creditori în perioada anilor 2008-2010, anterior deschiderii procedurii, date la care au fost încheiate garanţiile suplimentare solicitate de creditorii bancari. Creditorul bancar avea posibilitatea să conteste înscrierea celor 7 creditori în tabelul preliminar, posibilitate neexploatată la data înscrierii. Avizul a fost acordat la 9.01.2012 urmând a fi confirmat în adunarea generală a creditorilor din 19.04.2012.

Debitoarea S.C. H. S.R.L. prin nota de şedinţă din 7.02.2014 a solicitat admiterea recursului întrucât judecătorul sindic nu a luat în considerare avizul dat de administratorul judiciar şi nici faptul că actele de garantare reprezentau doar respectarea obligaţiei de a face anterioare deschiderii procedurii. Încheierea contractelor nu fraudează nici un interes al creditorilor, ci asigură tratamentul egal tuturor creditorilor.

Intimata creditoare S.C. V.R. S.A. prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate întrucât încheierea unor garanţii pentru creanţe anterioare deschiderii procedurii nu constituie o tranzacţie curentă. Legea consideră ca nule toate constituirile de garanţii efectuate anterior deschiderii procedurii într-o perioadă de 120 de zile în favoarea unei creanţe chirografare, astfel încât cu atât mai mult sunt nule garanţiile constituite în timpul procedurii.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs şi actele dosarului, în baza art. 3041  Cod procedură civilă se constată următoarele: 

În privinţa recursului creditorilor E.C., C.E., C.M.C., C.D., S.C. A.I. S.R.L., S.C. C.S. S.R.L., S.C. T.C.I. S.R.L. se constată că aceştia nu şi-au îndeplinit obligaţia de completare a taxei de timbru în recurs stabilită prin încheierea din 12.02.2014, astfel încât faţă de dispoziţiile art.20 din Legea nr. 146/1997 urmează a anula ca insuficient timbrat recursul lor.

Cu referire la recursul administratorului judiciar, se constată că în mod corect judecătorul sindic a aplicat prevederile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care obligă debitoarea să încheie în perioada de observaţie, actele care depăşesc activitatea curentă, cu autorizarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor.

Susţinerile administratorului judiciar referitoare la includerea actelor de garantare în sfera activităţilor curente nu pot fi avute în vedere faţă de dispoziţiile art. 3 pct. 14 din legea insolvenţei care limitează aceste acte la operaţiunile financiare realizate în cursul normal al comerţului, cum ar fi continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora sau asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente. Or, constituirea unor garanţii pe stocul de marfă al debitoarei afectează posibilitatea de asigurare a finanţării capitalului de lucru prin mărirea gradului de îndatorare al debitoarei şi creşterea riscului celorlalţi creditori.

Argumentele legate de existenţa obligaţiei contractuale de garantare anterior deschiderii procedurii sunt corecte, dar perfectarea acestor contracte trebuia să respecte dispoziţiile speciale ale legii insolvenţei, această lege fiind incidentă la momentul încheierii actelor din litigiu. În lipsa acordului comitetului creditorilor, avizul administratorului judiciar nu a suplinit condiţia prevăzută expres de art. 49 alin. 2 din legea insolvenţei. Faptul că nu s-au contestat creanţele creditorilor chirografari nu prezintă nici o relevanţă, în condiţiile în care o atare contestaţie era oricum lipsită de interes de vreme ce creanţele chirografare au un regim mai dezavantajos decât creanţele garantate. Susţinerea că aceste garanţii oferă un tratament egal tuturor creditorilor nu este corectă de vreme ce încheierea actelor de garantare duce la modificarea caracterului creanţei dintr-o creanţă chirografară într-o creanţă garantată.

În baza art. 20 alin. 5 şi art. 6 lit. c din Legea nr. 146/1997 urmează a obliga intimata creditoare V.R. S.A. să plătească suma de 610 lei taxă de timbru datorată la fond pentru capetele de cerere privind fiecare contract contestat.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de administratorul judiciar şi a menţine ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.

Domenii speta

Spete similare