Ordin de protecţie

MINORI ŞI FAMILIE - ordin de protecţie

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 13/2016

Şedinţa Camerei de Consiliu de la 8 ianuarie 2016

Pe rol judecarea cauzei civile, de minori şi familie, privind pe reclamanta DI şi pe pârâtul ZGA, având ca obiect ordin de protecţie.

La apelul nominal făcut în şedinţa Camerei de Consiliu au răspuns reclamanta şi pârâtul, asistat de apărător din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile solicitate Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş şi PPM prin încheierea de şedinţă din data de 7 ianuarie 2016.

Instanţa procedează la verificarea identităţii reclamantului.

Pârâtul ZGA învederează instanţei că se impune amânarea judecăţii întrucât a primit citaţia pe 30 decembrie 2015, fără a avea anexată cererea reclamantei, astfel că nu a avut timpul necesar realizării unei apărări temeinice.

În dosarul nr. X, având apărare calificată, instanţa a respins în mare parte solicitările reclamantei, astfel că se impune amânarea pentru pregătirea temeinică a apărării. De asemenea, arată că are încredere în apărătorul său ales şi că aceasta nu se poate prezenta astăzi în faţa instanţei întrucât are cauze de susţinut la alte instanţe.

Pârâtul învederează instanţei o serie de aspecte cu privire la istoricul conflictului dintre el şi reclamantă, precizând că neînţelegerile au început după divorţul prin acord şi după ce i-a vândut acesteia un autoturism. Partajul bunurilor comune urma să fie realizat în faţa notarului. După vânzarea autoturismului, reclamanta nu a mai dorit partajarea voluntară a bunurilor comune.

De asemenea, pârâtul învederează instanţei că a formulat plângere penală împotriva lui MCV, fiul reclamantei, deoarece acesta l-a lovit cu maşina. MCV nu locuieşte în M, ci la P.

Faţă de cele menţionate anterior, pârâtul consideră că el este cel ameninţat.

Instanţa pune în discuţia părţilor cererea de amânare reiterată de pârât la acest termen de judecată.

Apărătorul ales al pârâtului solicită admiterea cererii şi acordarea unui nou termen pentru angajarea unui apărător.

Reprezentantul Ministerului public solicită respingerea cererii de amânare întrucât scopul acesteia este de tergiversare a procesului, la termenul de judecată din data de 7 ianuarie 2016 prezentându-se avocat NC, care a afirmat că a luat legătura cu pârâtul. Apreciază că pârâtul a avut timpul necesar pregătirii apărării.

Reclamanta DI solicită, de asemenea, respingerea cererii de amânare.

Instanţa va respinge cererea de amânare formulată de pârât întrucât acesta a avut timpul necesar studierii dosarului, precizând şi că a luat legătura cu un avocat, dar acesta nu a avut timp să îl asiste întrucât era ocupat cu susţinerea altor cauze. Obiectul dosarului reclamă soluţionarea de urgenţă a cererii.

Instanţa procedează la audierea martorei DE, a cărei declaraţie este ataşată la dosar.

În continuarea cercetării judecătoreşti, pârâtul solicită vizionarea filmului stocat pe suportul optic depus la dosar la termenul anterior.

Instanţa admite cererea şi se procedează la vizionarea materialului video.

După vizionare, instanţa pune în discuţia părţilor suplimentarea probatoriului cu interogatoriul luat din oficiu pârâtului.

Reprezentantul Ministerului Public, precum şi celelalte părţi, arată că sunt de acord cu administrarea acestei probe.

Instanţa procedează la luarea interogatoriului pârâtului, care prezintă un set de poze stocate pe o tabletă, afirmând că din ele rezultă faptul că afirmaţiile reclamantei cu privire la distrugerea imobilului în interior sunt false.

Atât reclamanta, cât şi pârâtul solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens acte în susţinerea cererilor.

Instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse de părţi la acest termen de judecată, acestea arătând că nu mai au alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat.

Instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească şi în temeiul art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile asupra fondului.

Reclamanta, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în motivare arătând că a depus plângere la Poliţie împotriva pârâtului deoarece acesta a înstrăinat bunuri proprietate comună aflate în imobil.

Apărătorul din oficiu al pârâtului solicită respingerea cererii ca neîntemeiată iar în subsidiar, admiterea în parte a cererii şi reintegrarea reclamantei în imobil, aspect în privinţa căruia reclamantul este de acord.

În motivarea cererii, apărătorul din oficiu al pârâtului arată că, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 623 din data de 19 iunie 2015 pronunţată în dosarul nr. X, au existat certuri între părţi, însă nu şi acte de violenţă, iar acestea s-au împăcat. Starea de conflict existentă nu poate înceta decât prin pronunţarea partajului bunurilor comune. De asemenea, arată că a fost recunoscut faptul că reclamanta nu locuieşte în permanenţă în casa mamei. Solicită achitarea onorariului din oficiu.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în parte a cererii, în sensul reintegrării în imobil a reclamantei, pentru celelalte capete de cerere nefiind întrunite condiţiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, astfel că acestea sunt neîntemeiate.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanţa constată încheiate dezbaterile şi rămâne în pronunţare asupra cererii.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la data de 23.12.2015 sub nr. dosar de mai sus, reclamanta DI a chemat în judecată pe pârâtul ZGA, solicitând instanţei:

1. Evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa familiei.

2. Reintegrarea reclamantei în locuinţa sus-menţionată.

3. Interzicerea pârâtului să ia contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod.

4. Obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică.

În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul are un comportament constant agresiv, nepermiţându-i reclamantei să locuiască în imobil deşi aceasta este coproprietară şi cu toate că anterior s-a dispus printr-un alt ordin de protecţie reintegrarea sa în aceeaşi locuinţă.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 26 şi urm. din Legea 217/2003.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate, la cererea reclamantei, probele cu înscrisuri, fotografii, filme, şi proba testimonială cu martorii DE (f. 96) şi MCV (f. 33), proba cu înscrisuri la cererea pârâtului precum şi, din oficiu, interogatoriul pârâtului (f. 97).

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Potrivit disp. art. 23 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora. Se mai prevede că prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială, iar, pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

Art. 3 din aceeaşi lege defineşte violenţa în familie ca reprezentând orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, precum şi împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. În art. 4 se prevede că violenţa în familie se manifestă şi sub următoarele forme: a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare; b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar; c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar.

Art. 5 al aceleiaşi legi, prevede că prin membru de familie se înţelege şi: a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie. Prin extensie, se poate considera că relaţia dintre soacră şi ginere, din moment ce aceştia locuiesc în aceeaşi gospodărie, este similară celei dintre mamă şi fiu, acesta devenind prin căsătorie, deci prin lege, membru de familie.

Din textele de lege care reglementează emiterea ordinului de protecţie mai rezultă că aceasta este o măsură excepţională, are un domeniu restrâns şi strict de aplicare şi este admisibilă în materia raporturilor de familie, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui act de violenţă din partea unui membru al familiei şi existenţa unei stări de pericol a vieţii, integrităţii fizice sau psihice ori libertăţii victimei actului de violenţă. Existenţa stării de pericol generată de actul de violenţă este o chestiune relativă, care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la situaţia concretă şi la persoanele implicate. Conform Legea nr. 217/2003 privind combaterea violenţei în familie a fost modificată la finalul anului 2015, mai exact pe 30 decembrie, prin publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 979 a Legii nr. 351/2015, numai în sensul în care se impune ca aceste cereri să fie judecate în termen de cel mult 72 de ore de la înregistrare.

În speţă, situaţia de fapt este bine conturată în urma coroborării probelor administrate şi raportat la susţinerile părţilor. Se va reţine că din proba testimonială, din proba cu fotografii şi filme redate pe suport CD (fila 35) şi nu în ultimul rând din interogatoriul luat din oficiu acestuia, rezultă cu certitudine că au existat acte de violenţă psihologică şi fizică din partea pârâtului, la adresa reclamantei.

Amintim astfel următoarele acţiuni care sunt calificate drept acte de violenţă psihologică însuşi de către legiuitor: impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar.

Se poate observa că legiuitorul a dat noţiunii de „act de violenţă” un înţeles foarte cuprinzător, tocmai pentru a preîntâmpina imposibilitatea probării unor asemenea acte de violenţă, dat fiind că de regulă sunt săvârşite în intimitate, în interiorul locuinţei familiale.

 Astfel, conduita violentă a pârâtului a fost descrisă de către cei doi martori, ale căror declaraţii se coroborează cu declaraţiile reclamantei precum şi cu mijloacele materiale de probă (fotografii şi video) şi, parţial, cu mărturisirea pârâtului.

După cum se poate observa, în fotografiile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă apare locuinţa părţilor degradată la exterior iar la iniţiativa pârâtului, vizionând şi fotografii de pe tableta acestuia, instanţa reţine că apar urme de distrugere a gresiei şi faianţei şi în interior. Atât martora DE cât şi însuşi pârâtul au arătat că distrugerile au fost provocate de cel din urmă prin lovirea cu ciocanul.

În continuarea mărturisirii, pârâtul a avut o atitudine nesinceră şi lipsită de seriozitate, arătând că distrugerile exterioare le-a provocat pentru că era necesară renovarea casei pentru a crea o mai bună izolare termică iar plăcile de piatră de pe gardul exterior au căzut şi s-au spart din cauza îngheţului. Totodată a arătat că în interior a spart gresia cu ciocanul tot în vederea renovării, întrucât reclamantei nu îi plăcea culoarea.

Aceeaşi atitudine necooperantă a fost observată la pârât pe parcursul judecării cauzei solicitând amânarea cauzei în mod nejustificat în scopul tergiversării cauzei, deşi i s-a explicat că este vorba de o cauză cu un caracter eminamente urgent. Acesta a arătat că are nenumăraţi martori în susţinerea celor arătate de el însă nu a avut timp să îşi pregătească apărarea.

Faţă de argumentul conform cu care anterior reclamanta a formulat o altă cerere de ordin de protecţie care i-a fost respinsă, instanţa va reţine că într-adevăr Judecătoria Curtea de Argeş prin sentinţa civilă nr. 623/2015 într-un dosar similar, a admis numai cererea de reintegrare a victimei în locuinţă. În motivarea cererii s-a arătat că actele de violenţă nu au fost dovedite. La acest moment însă, formându-se un nou dosar, s-au administrat probe noi, situaţia de fapt fiind schimbată dramatic faţă de cea anterioară. Probele video şi foto sunt determinante în acest sens.

Deşi pârâtul a recunoscut, vizionând în şedinţă publică episodul privind ameninţarea fiului soţiei, cu drujba, în plină stradă, că nu a fost „cel mai civilizat” în acele momente, precum nici în momentele de exhibiţionism din interiorul curţii, se apără invocând lipsa relevanţei acestor acţiuni.

Instanţa va reţine însă că pe de o parte, după cum arată şi textele legale reproduse mai sus, noţiunea de violenţă include orice acte de violenţă psihologică, sexuală, verbală, nu doar fizică. Aceste acte nu trebuie să se producă în mod necesar în interiorul casei familiei sau curţii. Totodată nu este necesar ca actele de violenţă să se producă în mod direct faţă de victimă ci e posibil ca aceasta să fie supusă unor acte de violenţă, în sensul legii, prin agresarea unor persoane dragi, precum şi în speţă fiul, părinţii, sora, ori prin distrugerea unor bunuri, mai ales a case în care are dreptul să locuiască.

Instanţa mai reţine că ordinul de protecţie se cere a fi luat mai ales în acele cazuri în care raportul de forţe dintre agresor şi victimă este disproporţionat, fiind nevoie de intervenţia autorităţilor pentru a-l reechilibra. În speţă, s-a făcut pe deplin dovada că pârâtul dispune de o forţă net superioară victimei, deşi acesta a arătat că este permanent „terorizat” de către reclamantă şi rudele acesteia, fără a proba aceste aspecte.

În vederea evacuării agresorului din locuinţa familiei, aceeaşi lege privind combaterea violenţei casnice prevede că împrejurarea că acesta este proprietar nu poate împiedica luarea acestei măsuri. În speţă, reclamanta şi pârâtul sunt coproprietari, având pe rol o acţiune în partaj.

Un „studiu exploratoriu privind serviciile sociale pentru victimele violenţei în familie” realizat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, arăta că „violenţa împotriva femeilor este una din cele mai frecvente încălcări ale drepturilor persoanelor în întreaga lume. Cea mai mare parte a vătămărilor corporale produse asupra femeilor şi copiilor se petrece în sfera privată, iar pentru femei, în relaţiile conjugale. Studiile realizate în ultimii ani pentru a cunoaşte dimensiunea fenomenului indică cifre cuprinse între un sfert şi o treime a prevalenţei violenţei comise asupra femeilor. Conform Eurobarometrului 72.3 din 2010 „Violenţa domestică împotriva femeilor” coordonat de Comisia Europeană, în Europa, o femeie din patru este victimă a violenţei domestice la un moment dat în viaţă. Între 6% şi 10% din populaţia feminină a Europei este afectată de violenţa domestică în decursul unui an.

Statisticile realizate de Agenţia Naţională de Protecţia Familiei până în 2009 şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în continuare, pe cazurile de violenţă în familie înregistrate în perioada 2004-2011 indică un număr de aproximativ 82.000 de cazuri; în aceeaşi perioadă au fost înregistrate 800 decese. Distribuţia victimelor violenţei în familie în funcţie de sex şi vârstă, în perioada 2006– 2008, arată că procentul femeilor, majore, victimizate prin violenţă în familie fluctuează între 34,01% şi 40,76% din numărul total al victimelor cu sex şi vârstă precizată – adică între 3135 şi 3816 femei agresate anual au fost raportate Agenţiei Naţionale de Protecţia Familiei care răspundea de centralizarea datelor referitoare la violenţa în familie. Procentul adulţilor de sex masculin victime ale violenţei în familie în aceşti 3 ani oscilează între 7,01% şi 7,73%.

În strădania lor de a se salva şi a găsi protecţie în perioada care urmează episodului de violenţă, femeile sunt nevoite să plece de acasă, însă sunt o multitudine de factori care le determină să se întoarcă, de la lipsa mijloacelor financiare şi materiale personale – din care să poată să se întreţină împreună cu copiii lor, separaţi de agresor – la insuficienţa serviciilor care să le sprijine să-şi revină atât psihic cât şi economic. Oprirea violenţei asupra unei femei se poate realiza efectiv doar prin responsabilizarea agresorului şi creşterea încrederii victimei că va fi protejată şi sprijinită să ajungă la o viaţă în siguranţă.”

Această protecţie trebuie asigurată în primul rând de către autorităţile publice.

Faţă de cele anterior expuse, instanţa urmează a admite cererea astfel cum a fost formulată, cu consecinţa luării următoarelor măsuri faţă de pârât, executorii conform legii, fixând durata măsurilor de protecţie la 6 luni:

1. Evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa familiei.

2. Reintegrarea reclamantei în locuinţa sus-menţionată.

3. Interzicerea pârâtului să ia contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod.

4. Obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta DI în contradictoriu cu pârâtul ZGA şi în consecinţă dispune:

1. Evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa familiei.

2. Reintegrarea reclamantei în locuinţa sus-menţionată.

3. Interzicerea pârâtului să ia contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod.

4. Obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică.

Fixează durata măsurilor de protecţie stabilite prin prezenta la 6 luni.

Atrage atenţia pârâtului că în cazul încălcării vreuneia dintre măsurile stabilite, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de „nerespectarea hotărârilor judecătoreşti”.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru pârât in cuantum de 260 lei urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Hotărârea se va comunica de îndată către IPJ Argeş în vederea punerii în executare.

Prezenta hotărâre este executorie fără somaţie si fără trecerea vreunui termen.

Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.01.2016, ora 15:00.

Preşedinte, Grefier,

OMSAF

Domenii speta

Spete similare