Legea 165/2013 – Dovada dreptului de proprietate

Sentinţă civilă **** din 02.04.2017


ECLI:RO:TBBUC:**:***.***

Dosar nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ***

Şedinţa publică din data de 09.11.2016

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: ***

GREFIER: ***

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect „anulare act – Legea 165/2013”, privind pe contestatoarea  *** şi pe intimatul  *** .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică răspunde reprezentantul contestatoarei, avocat Drăgan Iacob Constantin, în temeiul împuternicirii avocaţiale depuse la fila 4 dosar, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul asupra probelor.

Reprezentantul contestatoarei solicită încuviinţarea probei cu expertiză topo-cadastrală pentru identificarea vechiului amplasament al adresei str. ***, pentru a se identifica cu exactitate care este suprafaţa care la data depunerii notificării de către contestatoare se afla în suprafaţa deţinută de Titan S.A., care era suprafaţa care se afla în suprafaţa deţinută de RADET. Din documentele aflate la dosar nu rezultă cu certitudine dacă punctul termic este sau nu în curtea Titan S.A. Primăria arată că sunt 23 mp la Titan S.A., iar C.N.C.I. arată că sunt peste 300 mp. Totodată, solicită emiterea unei adrese către RADET pentru a comunica dacă deţin un teren la respectiva locaţie. Învederează faptul că a efectuat adresă către OCPI, iar str.  *** nu există în cartea funciară, din această cauză impunându-se să se cunoască dacă punctul termic care există şi în prezent este sau nu pe teritoriul Primăriei. Titan S.A. a vândut, iar punctul termic există, de aceea trebuie lămurit pe terenul cui se află punctul termic. Întreaga suprafaţă din  *** , la momentul exproprierii şi ulterior, nu avea nicio legătură cu Titan S.A.. De asemenea, solicită emiterea unei adrese şi către Titan S.A., arătând că aceasta a deţinut un teren la nr. 1 şi nu la nr. 8, pentru a preciza dacă aceasta a avut un punct termic la nr. 1 sau la nr. 8. Arată că nu se cunoaşte dacă ulterior au fost făcute modificări în ceea ce priveşte structura suprafeţei respective, respectiv dacă o parte din terenul de la nr. 8 a mers la nr. 1. În acelaşi timp învederează necesitatea unui istoric de rol fiscal emis de DITL Sector 2 cu privire la str.  *** , pentru a se lămuri istoricul adresei, cine a plătit impozit pentru terenul respectiv şi cine este proprietar în prezent. Solicită, de asemenea, a se pune în vedere intimatei să precizeze de unde rezultă suprafeţele menţionate în decizia atacată, respectiv cele la care face referire în sensul că sunt pe terenul Titan S.A., de 300 şi ceva de mp, care nu rezultă de nicăieri. Intimata arată că restul suprafeţei, aşa cum rezultă din adresa 12094, este în curtea Titan S.A, aspect neadevărat, deoarece adresa menţionată arată că Titan S.A. are 23,25 mp şi pct. 41 . Din schiţa nr. 1/500 la care fac referire Primăria şi CNCI nu rezultă exact vechiul amplasament. Depune la dosarul cauzei note de probaţiune.

Tribunalul, după deliberare, în raport de dispoziţiile art. 258 cu referire la art. 255 Cod procedură civilă, respinge probele solicitate de contestatoare ca nefiind utile soluţionării cauzei, în raport de motivul invalidării, de împrejurarea că la dosarul administrativ, fila 151 dosar, există nota de reconstituire întocmită pe baza planului topografic din anul 1973, astfel că tribunalul, reţinând şi criticile formulate prin contestaţie, apreciază probatoriul existent la dosar suficient şi complet pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei. În consecință, constatând cercetarea procesului terminată, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

Reprezentantul contestatoarei arată că din decizia C.N.C.I. nu rezultă de unde s-a ajuns la concluzia că o suprafaţă de 41 mp este deţinută de punctul termic şi restul până la 370 mp este în curtea Titan S.A.. În toată perioada în care dosarul s-a aflat la ANRP nu s-a pus deloc în discuţie necompetenţa Primăriei. În răspunsul Primăriei, prin adresa *** se lămureşte situaţia, însă dispoziţia C.N.C.I. nu ţine seama de aceste aspecte. La termenul anterior a fost depus la dosar un răspuns de la Primărie. Învederează nelegalitatea deciziei C.N.C.I., întrucât este fundamentată pe elemente care nu există la dosarul administrativ. Solicită admiterea contestaţiei. Menţionează că nu solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a Civilă la data de ***, contestatoarea  *** a solicitat, în contradictoriu cu intimatul ***, anularea în parte a deciziei de validare parţială nr.  *** /2016 emisă de C.N.C.I în baza Legii 165/2013, respectiv art. 2, pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi pe cale de consecinţă obligarea intimatei la emiterea unei decizii de validare a dispoziţiei Primarului nr.  *** /2007 modificată prin dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. ***/2011 inclusiv pentru suprafaţa de 329.70 mp teren situat în Bucureşti, str.  ***, prin compensare în puncte, în condiţiile Legii 165/2013 şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în anul 1986 a fost expropriat terenul său, situat în Bucureşti, str.  *** , (fostă  *** ), conform decretului 397/1986, pentru o suprafaţă de 356 mp. Diferenţa de 14,70 mp a fost preluată de stat fără titlu.

În evidenţele cadastrale ale Primăriei, la nivelul anului 1986, aşa cum a reținut Primăria Municipiului Bucureşti prin adresa nr. ***/20.10.2015, imobilul în speţă aparţinea fostului Consiliu Popular al Sectorului 2 Bucureşti.

În tabelul anexă 18 la Decret, la poziţia 4, figurează *** şi  *** cu teren în suprafaţă de 356 mp. În anul 2001, în baza legii 10/2001, contestatoarea a formulat notificarea nr. ***/23.03.2001 transmisă PMB în baza căreia s-a format dosarul administrativ nr. ***. La data de 21.05.2007, Primarul Municipiului Bucureşti a emis dispoziţia nr. ***, prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 370 mp.

În anul 2011, Primarul General a emis dispoziţia ***/2011 pentru suprafaţa de 370.70 mp, care modifică prima dispoziţie, actualizând suprafaţa totală: 356 mp + 14,70 mp.

După emiterea acestui act administrativ, dosarul a trecut prin filtrul de legalitate al Instituţiei Prefectului Bucureşti, care, urmare a acestui control de legalitate, a trimis dosarul complet la ANRP.

Prin decizia nr. ***/17.03.2016, intimata C.N.C.I. a validat parţial dispoziţia Primarului nr. ***/2007, modificată prin dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. ***/2011, în sensul că a admis compensarea prin puncte doar pentru o suprafaţă de 41 mp din totalul de 370 mp.

A susținut contestatoarea că decizia este nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte punctul 2 al acesteia, având grave erori de interpretare, de analiză a documentelor probatorii, fiind viciată pe fond. C.N.C.I. a invalidat parţial dispoziţia motivat de faptul că nu au fost depuse documente din care să reiasă faptul că Primăria Municipiului Bucureşti este competentă să soluţioneze notificarea cu privire la terenul deţinut de SC. Titan S.A..

Contestatoarea a emis obiecţiuni, câtă vreme începând din anul 2001, când a fost trimisă notificarea către Primăria Municipiului Bucureşti şi până la data soluţionării de către C.N.C.I., au trecut mai bine de 15 ani, timp în care dosarul administrativ a fost analizat la Primărie, a trecut prin controlul de legalitate al Instituţiei Prefectului, a ajuns la ANRP la fosta Comisie pentru Stabilirea Despăgubirilor, actualmente C.N.C.I., unde a fost analizat şi revăzut în nenumărate rânduri, iar la dosarul existent sunt toate documentele justificative.

Afirmaţia intimatei în sensul că terenul ar aparține Titan S.A. este apreciată de contestatoare ca fiind falsă, având în vedere conținutul adresei nr. ***/20.10.2015 a P.M.B.: „rezultă faptul că o suprafaţă de circa 23,25 mp din suprafaţa fostului imobil de 370 mp conform notei de reconstituire din data de 11.08.2003 existentă la dosarul administrativ nr ***) este afectată de incinta S.C. TITAN S.A. din str. Baia de Aramă nr. 1, sector 2, iar o suprafaţă de 41 mp este afectată de un punct termic".

Aşadar, intimata este în eroare cu privire la suprafaţa deţinută de TITAN S.A.. Din informaţiile cuprinse la data notificării nr. ***/2001, terenul aparţinea RADET, conform planului de situaţie şi adrese Direcţiei generale de investiţii din cadrul P.M.B. nr. ***/23.02.2001.

De asemenea, conform adresei nr. ***/20.10.2015 trimisă de P.M.B. - Direcţia Juridic, unctul termic are o suprafaţă de 41 mp, iar TITAN S.A. 23,25 mp. TITAN S.A. a fost o societate de stat, constituită conform H.G. 1353/1990, ulterior privatizată, cu sediul în strada Baia de Aramă nr. 1. Actualmente, pe locul fostei fabrici este un cartier rezidenţial, aparţinând HERCESA. Deci se discută de nr. 1, partea stângă a străzii, iar numărul 8 este vis-a-vis, pe partea dreaptă.

Contestatoarea consideră că intimata a interpretat în mod greşit situaţia de fapt şi a dat o decizie parţială de validare pentru o suprafaţă de 41 mp din totalul de 370,70 mp, fără a avea suficiente temeiuri legale, aducând în discuţie o culpă a Primăriei Municipiului Bucureşti. Intimata a preferat să invalideze o suprafaţă importantă din teren, în loc să verifice temeinic actele existente la dosar.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

În susținerea contestației, scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 35 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, au fost solicitate probele cu înscrisuri, martori, cercetare la faţa locului, expertize, fiind depuse înscrisuri.

Intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În apărare, intimata a arătat că, urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum prevede în mod expres art. 4 din noua lege, conform căruia „dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi”, astfel că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate în raport de dispoziţiile legale invocate.

Prin dispoziţiile noii legi a fost înfiinţată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art. 17 alin. 1 lit. a-b din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

Prin decizia nr. 269/2013, Curtea Constituţională a constatat că CNCI are „obligaţia de a verifica existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia şi de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum şi de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.”.

În ceea ce priveşte motivele ce au condus la emiterea deciziei de validare parţială nr. ***/17.03.2016, intimata a arătat că, prin notificarea nr. ***/2001, contestatoarea  *** , în calitate de fostă coproprietară devălmaşă şi moştenitoare a soţului său ***, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 370,70 mp situat în Bucureşti, str.  *** (fostă str.  ***  ), ***.

Prin dispoziţia nr.  ***/2011  de modificare şi completare a dispoziţiei nr.  ***/2007 , emisă de Primarul Municipiului Bucureşti în favoarea notificatoarei  *** , s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru teren în suprafaţă de 370.70 m.p. situat în Bucureşti, str.  ***.

Întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii dispoziţiei nr.  ***/2011  a fost transmisă şi înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr.  ***/CC .

Ulterior verificării dosarului din punct de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 5 din Legea 165/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013, respectiv completării acestora cu documentaţia solicitată de Secretariatul C.N.C.I., s-a procedat la supunerea dosarului de despăgubire atenţiei C.N.C.I..

În ceea ce priveşte situaţia juridică a bunului imobil obiect al notificării, intimata a arătat că, potrivit notei de reconstituire existente la dosarul administrativ, terenul în suprafaţă de circa 370 m.p. este ocupat de incinta punct termic RADET şi incinta S.C. Titan S.A., astfel că, prin adresa nr.  ***/CC /18.09.2015, s-a solicitat completarea dosarului cu situaţia juridică detaliată a terenului din care să reiasă suprafaţa deţinută de S.C. Titan S.A., precum şi înscrisuri din care să reiasă competenţa de soluţionare a notificării pentru această suprafaţă.

Prin adresa nr. ***/20.10.2015 a fost transmisă situaţia juridică a terenului de cca 370 m.p. (conform notei de reconstituire), din care reiese că din această suprafaţă 23,25 m.p. sunt ocupaţi de incinta S.C. Titan S.A., 41 m.p. ocupaţi de punctul termic.

Din nota de reconstituire, precum şi din planurile anexate acesteia, reiese că faţă de suprafaţa de 41 m.p. ocupată de punctul termic, restul suprafeţei este ocupată/în incinta S.C. Titan S.A..

În ceea ce priveşte incidenţa în speţă a prevederilor art. 15, intimata a precizat că, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ***/1958, terenul dobândit era teren loc de casă.

Pe cale de consecinţă, s-a invalidat propunerea de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 329,70 m.p., motivat de faptul că această suprafaţă este ocupată de incinta S.C. Titan S.A., societate comercială, în speţă fiind incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.”.

Referitor la cererea de plată a cheltuielilor de judecată, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul întâmpinării.

În drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, Legea 165/2013, art. 205 - 208 Cod procedură civilă.

În apărare, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv copia dosarului nr.  ***/CC , copia dovezii comunicării deciziei către contestatoare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia intimata C.N.C.I. a transmis în copie dosarul administrativ nr.  ***/CC .

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin dispoziţia nr.  ***/2007  a Primarului Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul - teren în suprafață de 370,00 mp, situat în București, str.  *** , notificatoarei  *** .

Această dispoziție a fost modificată prin dispoziția nr.  ***/2011  a Primarului Municipiuluui București în sensul că se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 370,70 mp teren, întrucât este imposibil de restituit în natură.

Prin decizia de validare parțială nr. ***/2016, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a validat parțial dispoziţia Primarului Municipiului București pentru terenul în suprafață de 41 mp, situat în București, str.  ***, și a emis decizia de compensare prin 67.006 puncte în favoarea notificatoarei  *** , și a invalidat parțial dispoziţia Primarului Municipiului București pentru terenul în suprafață de 327,70 mp, situat în București, str.  *** , cu motivarea că nu au fost depuse documente din care să reiasă că Primăria Municipiului București este competentă să soluționeze notificarea cu privire la terenul deținut de S.C. Titan S.A., în condițiile în care, potrivit situației juridice transmise prin adresa nr. ***/20.10.2015 de Primăria Municipiului București și a planurilor anexate notei de reconstituire, din terenul în suprafață de circa 370 mp o suprafață de 41 mp este ocupată de punct termic, restul suprafeței fiind ocupată/în incinta S.C. Titan S.A., societate comercială privatizată integral, devenind aplicabile prevederile art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Examinând decizia contestată prin raportare la motivele invocate de contestatoare, tribunalul apreciază că este întemeiată contestaţia, pentru următoarele considerente:

În fapt, tribunalul reţine că prin contestaţia formulată contestatoarea a invocat nelegalitatea deciziei de validare parțială care a reţinut necompetența Primăriei Municipiului București de a soluționa notificarea pentru terenul în suprafață de 329,70 mp și lipsa oricărei culpe din partea sa în privința identificării unității deținătoare.

Verificând această susţinere a contestatoarei în raport de situaţia de fapt existentă în cauză, tribunalul apreciază că este întemeiată.

În primul rând, tribunalul constată că din adresa nr. ***/20.10.2015 a Primăriei Municipiului București rezultă că doar suprafața de 23,25 mp din terenul de 370,70 mp al fostului imobil din str.  *** , este afectată de incinta S.C. Titan S.S., și nu suprafața de 329,70 mp, cum greșit a susținut intimata.

În al doilea rând, Legea nr. 10/2001 conține dispoziții clare pentru situațiile în care nu poate fi identificată unitatea deținătoare a imobilului notificat, sarcina identificării acesteia revenind autorităților statului și nu persoanelor care se consideră îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de lege.

Astfel, art. 28 din Legea nr. 10/2001 prevede că : „(1) În cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti. ... (2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia.”.

De asemenea, art. 27 din lege prevede că: „(2) Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare şi copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deţine aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptăţite. (3) Comunicarea prevăzută la alin. (2) şi, după caz, actele anexate vor fi transmise persoanei îndreptăţite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Termenul de 6 luni prevăzut la art. 22 alin. (1) curge în acest caz de la data primirii comunicării prevăzute la alin. (3).”.

Rezultă din aceste texte legale că, în toate cazurile, obligația de a identifica unitatea deținătoare a imobilului notificat și de a-l înștiința pe notificator revine primăriei/entității notificate. Abia ulterior, după ce este înștiințat că a fost identificată unitatea deținătoare, notificatorul se va adresa acesteia din urmă, iar în situația în care i se comunică imposibilitatea identificării unității deținătoare, acesta poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege, astfel cum prevede art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Cum în cauză entitatea notificată, Primăria Municipiului București, nu i-a comunicat notificatoarei că o parte din imobilul - teren notificat este deținut de o altă persoană juridică - S.C. Titan S.A., nu se poate reține vreo culpă a acesteia pentru neidentificarea corectă a deținătorului suprafeței de 329,70 mp, întrucât aceasta ar însemna un transfer al responsabilităților de la autoritățile statului către persoana ce se consideră îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii.

În al treilea rând, tribunalul constată că dispoziţiile art. 17 alin. 1 lit. a coroborate cu art. 21 alin. 5 din legea nr. 165/2013 stabilesc în competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor atribuţia de a valida sau invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, pe baza verificării dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Prin urmare, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este îndreptăţită prin lege să verifice doar existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al notificatorului/autorului său asupra imobilului notificat și calitatea de persoană îndreptățită a notificatorului, nu însă și competența entității învestite cu soluționarea notificării, nefiind posibilă invalidarea dispoziției/deciziei entității respective doar pentru acest motiv, dacă notificatorul a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită, a existenței și întinderii dreptului de proprietate al său/autorului său asupra imobilului.

În consecință, deși din nota de reconstituire întocmită de Serviciul Cadastru Imobiliar-Edilitar din cadrul Primăriei Municipiului București rezultă că terenul fostului imobil este afectat de elemente de sistematizare, respectiv incinta punct termic R.A.D.E.T., incinta S.C. Titan S.A., tribunalul constată că în mod nelegal intimata a procedat la invalidarea parțială a dispoziției primarului pentru lipsa calității Municipiului București de unitate deținătoare a suprafeței de 329,70 mp din terenul notificat.

În al patrulea rând, tribunalul constată că, în speță, este irelevantă emiterea dispoziției de către Primarul Municipiului București, întrucât și dacă aceasta ar fi fost emisă de instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, procedura ulterioară de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de lege este aceeași.

În acest sens, tribunalul are în vedere dispozițiile art. 29 din lege, potrivit cărora „(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate. (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrăinate. (3) În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.”.

Cât privește calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită, tribunalul constată că, prin actul de vânzare autentificat sub nr. ***/***/1958 de fostul Notariat de Stat Principal București - Raionul 23 August, soții *** și  *** au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren viran - loc de casă în suprafață de 370,70 mp situat în București, ***, Raionul 23 August.

*** a decedat la data de 08.09.1978, fiind moștenit de  *** , în calitate de soție supraviețuitoare, căreia i-a revenit întreaga masă succesorală, conform certificatului de moștenitor nr. ***/10.09.1990 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Oltenița, jud. Călărași, fiind astfel dovedită calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul - teren situat în București, str.  *** , preluat abuziv de stat - expropriat în baza Decretului nr. ***/1986, anexa 18, poziția 4.

Din adresa nr. ***/***/19.10.2001 a Serviciului Nomenclatură Urbană al Primăriei Municipiului București rezultă că str. *** a purtat până în anul 1964 denumirea de str. ***.

Față de aceste considerente, reţinând temeinicia motivului de contestaţie invocat, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. 3 din legea nr. 165/2013, tribunalul va admite contestația și va anula în parte decizia contestată, în privința terenului în suprafaţă de 329,70 mp, situat în București, str.  *** , obligând intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizie de compensare prin puncte în favoarea contestatoarei și pentru această suprafață de teren, în condiţiile art. 24 alin. 1 şi art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatoarea  *** (CNP ***), cu domiciliul ales la ***în Bucureşti, ***, în contradictoriu cu intimatul ***, cu sediul în București, ***.

Anulează în parte decizia de validare parţială nr.  *** /2016 emisă de pârâta C.N.C.I., în privinţa terenului în suprafaţă de 329,70 mp situat în Bucureşti, str.  ***.

Obligă pârâta să emită decizie de compensare prin puncte în favoarea contestatoarei şi pentru terenul în suprafaţă de 329,70 mp situat în Bucureşti, str.  ***, în condiţiile art. 24 alin. 1 şi art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.11.2016.

Preşedinte Grefier

******

Red. **Dact. **

4 ex./02.04.2017

Domenii speta