Contract de asigurare cultură agricolă. Declaraţia unilaterală a asigurătorului de rezoluţiune /reziliere a contractului. Validitate. Consecinţe

Rezoluţiunea / rezilierea este un remediu oferit creditorului în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către cealaltă parte, şi reprezintă o cauză de încetare a contractului. Din textul art.1552 NCC, care detaliaza modul de operarare al rezolutiunii /rezilierii prin declaratia unilaterala a creditorulu, rezultă că , în conceptia noului Cod civil, in anume situatii, creditorul nu mai este tinut sa recurga la instanta de judecata pentru a obtine rezolutiunea/ rezilierea contractului; rezolutiunea / rezilierea poate opera prin simpla declaratie unilaterala a creditorului obligatiei neexecutate. Rolul instantei este redus la verificarea validitatii declaratiei de rezolutiune/reziliere, adică la analizarea indeplinirii conditiilor rezolutiunii/rezilierii, reglementate de lege,  la solicitarea debitorului.

Curtea reţine că, pentru a se putea dispune rezoluţiunea/rezilierea  trebuie îndeplinite două condiţii de fond: a)neexecutarea culpabilă trebuie să privească o obligaţie contractuală; b)neexecutarea trebuie să fie suficient de importantă ( creditorul nu are dreptul la rezoluţiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate, art. 1551 alin 1 teza I C.civ.).

Prin sentinţa nr.48/23.03.2021 pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. …………, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta …………. împotriva pârâtei SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE …………….

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că obiectul prezentei acţiuni este reprezentat de cererea reclamantei SC …………..  prin care a solicitat obligarea pârâtei SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE ………….., la plata sumei totale de 3645690 lei cu titlu de indemnizaţie de asigurare pentru dăunarea parţială a următoarelor culturi: orz - valoarea cuvenită ca despăgubire pe suprafaţa de 3289,78 ha este de 2946362 lei; grâu - valoarea cuvenită ca despăgubire pe suprafaţa de 1011 ha este de 699328 lei; obligarea pârâtei şi la plata dobânzii legale penalizatorii calculată de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea debitului. Ulterior acţiunea a fost precizată solicitându-se suma de 3786855 lei reprezentând 692960 lei aferenta calamitării culturii de grâu şi 3093895 lei aferentă calamitării culturii de orz.

De asemenea cererea de chemare in judecată a fost modificată in termenul legal cu două noi capete de cerere: prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că notificarea nr. ………./06.05.2019 emisă de pârâtă nu produce efecte juridice în sensul rezilierii poliţei de asigurare seria …nr. ………… din 01.11.2018 încheiată cu reclamanta ; să se constate că notificarea nr. ……./06.05.2018 emisă de pârâtă nu produce efecte juridice în sensul rezilierii poliţei de asigurare seria … nr……… din 01.11.2018 încheiată cu reclamanta . 

Instanţa a reţinut că între pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE …………in calitate de asigurator şi reclamanta SC……….. în calitate de asigurat au intervenit două polițe de asigurare:

-  poliţa de asigurare privind asigurarea culturilor agricole Seria … nr. ……/01.11.2018 - pentru cultura de grâu pe suprafaţa de 2512,98 ha, perioada de asigurare fiind 269 zile, respectiv de la 05.11.2018 până la 31.07.2019;

-  poliţa de asigurare privind asigurarea culturilor agricole Seria …

 nr. ……/01.11.2018 - pentru cultura de orz pe suprafaţa de 3316,58 ha, perioada de asigurate fiind 269 zile, respectiv de la 05.11.2018 până la 31.07.2019.

Instanţa a mai reţinut că în baza clauzelor contractuale pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE ……., cu înştiinţarea prealabilă a asiguratului a efectuat inspecţia de risc la pornirea în vegetaţie a culturilor în perioada 18 - 22.03.2019. La deplasarea in teren conform datelor din dosar şi necontestate de către reclamantă, aceasta a refuzat să-şi desemneze reprezentant pentru participarea pe teren împreună cu inspectorii asigurătorului.

Cu ocazia inspecţiei de risc privind starea de vegetaţie a culturilor asigurate, au fost intocmite două rapoarte la data de 22.03.2019, consemnându-se faptul că densitatea plantelor găsită în teren (grâul era răsărit şi în curs de înfrăţire şi orzul era răsărit - început înfrăţit) nu acoperea realizarea producţiei consemnată în poliţele de asigurare, densitatea plantelor cultivate fiind mai mică decât cea normală.

Iniţial, părţile au incercat soluţionarea pe cale amiabilă a divergenţelor legate de poliţele de asigurare, insă nu s-a ajuns la acord. Astfel, la data de 09.04.2019, cu adresa 5015 asigurătorul a notificat, prin raportare la art. 15.2.2. şi art. 13.2.2 din Condiţiile generale suspendarea poliţelor de asigurare până la momentul semnării actelor adiţionale de modificare a poliţelor respective în termen de 10 zile de la comunicare. Prin aceste acte adiţionale pârâta a intenţionat modificarea poliţelor de asigurae in raport de densitatea plantelor cultivate, respetiv scăderea producţiei asigurate.

Reclamanta SC ………a refuzat semnarea actelor adiţionale care vizau modificarea condiţiilor existente la data încheierii asigurării, respectiv modificare/creşterea nivelului de risc.

In aceste condiţii pârâta  SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE ……….. a notificat la data de 06.05.2018 cu adresele nr. …. şi …., rezilierea poliţelor începând cu a 10 zi de la comunicare, faptul refuzului semnării actelor adiţionale nefiind contestat. Ca efect al rezilierii, s-au restituit la data de 23.05.2019 şi primele de asigurare calculate pro-rata temporis, respectiv sumele de 70347,75 lei (aferente poliţei 2941) şi 96.988,45 lei (aferente poliţei 2942), sume acceptate de către reclamantă fără nicio obiecţiune.

Urmare acestei notificări de reziliere şi a îndeplinirii obligaţiilor de restituire a primelor de asigurare, valabilitatea celor două poliţe de asigurare a încetat începând cu data de 17.05.2019. Ulterior rezilierii poliţelor de asigurare reclamanta a notificat pârâta cu privire la faptul că s-au produs evenimentele asigurate.

Ca urmare a cererilor de plată formulate de reclamantă, asiguratorul a deschis două dosare de daună insă s-au respins cererile de plată motivat de faptul că poliţa de asigurare privind asigurarea culturilor agricole Seria …….. nr………../01.11.2018 - pentru cultura de grâu şi  poliţa de asigurare privind asigurarea culturilor agricole Seria …. nr……………/01.11.2018 - pentru cultura de orz erau reziliate incepând cu data de 17.05.2019.

In ceea ce priveşte cererea modificatoare prin care reclamanta a solicitat să se constate că notificările privind rezilierea poliţelor de asigurare nu produce efecte juridice, instanţa reţine că aceasta s-a apărat in sensul că nu a dat declaraţii inexacte sau cu reticenţă astfel incât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13.5 lit. d din Condiţiile generale.

Instanţa a reţinut că art. 13.5 lit. d din Condiţiile generale prevăd: Art. 13.5 - Rezilierea contractului de asigurare. În cazul în care:

d) nu a putut fi stabilită reaua-credinţă cu privire la declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asigurătorului, asiguratul are dreptul, în funcţie de momentul constatării culpei asiguratului privind declaraţia inexactă sau reticenţa, astfel: (i) înainte de producerea evenimentului asigurat: - de a menţine în vigoare contractul de asigurare, cu modificarea termenilor şi condiţiei poliţei (inclusiv majorarea corespunzătoare a primei de asigurare); - de a rezilia contractul de asigurare la împlinirea unui termen de 5 zile calendaristice calculate de la primirea notificarea primită de asigurat în acest sens, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele de asigurare plătite aferentă perioadei ulterioară rezilierii.

In cauză, s-a reţinut că sunt aplicabile şi dispoziţiile legale din Codul civil. Astfel Dispoziţii legale incidente cauzei: Art. 1550 alin. l C .civ. - Rezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită.

Art. 1.552 C.civ. - Rezoluţiunea unilaterală:  (1) Rezoluţiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părţile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligaţia în termenul fixat prin punerea în întârziere.

Art. 2204 C.civ.- Declaraţiile inexacte sau reticenţa privind riscul: (2) Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credinţă nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menţine contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcţionează.

Art. 2.216 - Prevenirea producerii riscului asigurat: (2) Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut, în condiţiile stabilite prin contract.

Aplicând dispoziţiile legale şi clauzele contractuale la speţa de faţă, instanţa a reţinut că susţinerile reclamantei nu sunt întemeiate. Astfel, în baza dispoziţiilor din Condiţiile Generale privind asigurarea culturilor agricole, parte integrantă a contractelor de asigurare, care prevăd la Art. 11.1 - La încheierea şi pe parcursul valabilităţii contractului de asigurare, asiguratul este obligat: b). să comunice asigurătorului în cel mai scurt timp orice modificare materială a riscului şi să ia, pe seama sa, potrivit cu împrejurările, toate măsurile de prevenire suplimentară a producerii unor daune, acoperirea prin asigurare şi/sau prima de asigurare urmând a fi, dacă este cazul, ajustată corespunzător. g) să permită reprezentanţilor asigurătorului efectuarea inspecţiilor de risc (de la încheierea poliţei sau periodice în cursul vegetaţiei culturilor asigurate) şi să participe direct sau prin reprezentanţii săi la aceasta, constatările fiind menţionate în rapoartele de inspecţie, reprezentantii asigurătorului s-au deplasat in teren pentru a efectua inspecția de risc.

Cu toate că asiguratul a fost notificat, nu şi-a indeplinit obligaţia contractuală de a participa la deplasarea în teren pentru veridicarea culturilor. Cu acest prilej s-a constatat că densitatea plantelor cultivate era relativ mai mică, astfel încât nu se putea ajunge la cantitatea asigurată. Reiese că deşi densitatea optimă a plantelor a fost stabilită la un minim de 700 plante/mp, care să asigure producţia înscrisă în poliţe, în teren s-a constatat o densitate de 290-550 plante/mp, o medie de 450 spice/mp şi, raportându-ne la greutatea medie a unui spic de 1-1,2 gr, .

În aceste condiţii, s-a reţinut că pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE ………… putea solicita modificarea poliţelor de asigurare , notificând in acest sens reclamanta. Cum aceasta din urmă nu a fost de acord cu modificarea, ultima opțiune a pârâtei a fost rezilierea celor două poliţe de asigurare.

S-a mai reţinut că inspecția in teren s-a efectuat în baza clauzelor contractuale şi mai mult, cu toate că reclamanta avea obligaţia de a participa la inspecţia in teren, nu a dat curs solicitării. In acest condiţii nu se poate susţine că exista o altă densitate a plantelor in teren, deşi reprezentanții societăţii au refuzat participarea la inspecţia de risc cu toate că exista obligaţia participării in raport de clauzele contractuale.

Or, neîndeplinirea propriilor obligaţii contractuale nu poate conduce la concluzia că pârâta a fost de rea-credinţă. De altfel nici nu există o motivare privind neparticiparea reprezentanţilor reclamantei la instanţie de risc din teren.

Mai mult, pârâta a suspendat cele două poliţe de asigurare pentru a da posibilitatea reclamantei să modifice contractele astfel incât culturile să poată fi in continuare asigurate, insă aceasta a refuzat.

Instanţa a mai reţinut că pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE ……… a respectat întocmai clauzele contractuale, iar succesiunea:  inspecţie de risc - suspendare poliţe de asigurare - renegociere poliţe de asigurare - şi in final rezilierea poliţelor de asigurare a avut la bază dispoziţiile contractuale cuprinse in Condiţiile Generale privind asigurarea culturilor agricole, parte integrantă a contractelor de asigurare, astfel cum au fost arătate mai sus.

Instanţa a reţinut aplicabilitatea in speţă a dispoziţiilor art. 15 din Condiţiile generale, ambele părţi invocând aceste prevederi:

Art. 15.1 - Prin acordul scris al asiguratului şi asigurătorului, contractul de asigurare poate fi modificat oricând în timpul perioadei de asigurare prin emiterea unui act adiţional, modificarea respectivă intrând în vigoare de la data convenită de părţi.

Art. 15.2 - Prin excepţie de la prevederile art. 15.1, asigurătorul are dreptul, în cazul în care constată modificarea nivelului de risc sau apariţia unor riscuri suplimentare să reevalueze riscul şi să decidă cu privire la: 15.2.1.- menţinerea în vigoare a contractului de asigurare, stabilind, dacă este cazul, noi termeni şi condiţii privind acoperirea oferită de asigurare (inclusiv modificarea primei de asigurare) în raport cu noile împrejurări privind condiţiile de risc. Asigurătorul poate modifica şi unilateral termenii şi condiţiile contractului de asigurare, cu condiţia transmiterii către asigurat a unei notificări prealabile cu cel putin 20 de zile calendaristice inainte de intrarea in vigoare a modificărilor. Daca asiguratul nu este de acord cu modificarea condiţiilor contractuale acesta poate denunţa poliţa in termen de 10 zile calandaristice de la data primirii notificării de modificare transmisă de asigurator, in caz contrar asigurarea continuând conform notificării de modificare transmisă de către asigurator; 15.2.2.- suspendarea poliţei printr-o notificare scrisă, suspendarea încetând la data semnării de către părţi a unui act adiţional de modificare a acoperirii-termeni, condiţii şi/sau primă de asigurare.

Astfel, s-a reţinut că cele două contracte de asigurare nu au putut fi modificate de comun acord in condiţiile in care reclamanta nu a semnat cele două poliţe modificate in raport de noile date care reieşeau din densitatea plantelor. Aşa cum deja s-a reţinut şi contrar susţinerii reclamantei aceasta din urmă pe lângă obligaţia de a participa la inspacţia de risc din teren avea obligaţia contractuală de a aduce la cunoştinţă asigurătorului orice schimbări ale condițiilor inițiale in care s-a contractat.

Cum densitatea plantelor din teren era alta decât cea stabilită iniţial cu ocazia incheierii poliţelor de asigurare pentru cele două culturi de grâu şi orz reclamanta avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa pârâtei acest fapt, lucru care nu s-a intâmplat, mai mult la inspecţia de risc din teren nu şi-a trimis reprezentanți cu toate că era obligată prin contract. S-a reţinut că a avut loc creşterea riscurilor asigurate , fapt ce a permis pârâtei să suspende poliţele de asigurare şi să incerce să le menţină prin modificarea acestora in raport de situaţia din teren.

Astfel, din întreg materialul probatoriu s-a reţinut că, cu respectarea clauzelor contractuale, pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE ………… a reziliat cele două poliţe de asigurare -  poliţa de asigurare privind asigurarea culturilor agricole Seria ……. nr. ………/01.11.2018 - pentru cultura de grâu pe suprafaţa de 2512,98 ha, perioada de asigurare fiind 269 zile, respectiv de la 05.11.2018 până la 31.07.2019 şi  poliţa de asigurare privind asigurarea culturilor agricole Seria…… nr………../01.11.2018 - pentru cultura de orz pe suprafaţa de 3316,58 ha, perioada de asigurate fiind 269 zile, respectiv de la 05.11.2018 până la 31.07.2019.

Rezilierea poliţelor de asigurare a intervenit începând cu data de 17.05.2019. Ulterior rezilierii poleţelor de asigurare reclamanta a notificat pârâta cu privire la faptul că s-au produs evenimentele asigurate, respectiv adresa …./31.05.2019. În aceste condiţii există certitudinea că evenimentele asigurate s-au produs ulterior momentului rezilierii poliţelor astfel încât, în mod corect pârâta nu a soluţionat favorabil cele două dosare de daună deschise in baza cererilor formulate de reclamantă privind plata poliţelor de asigurare.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta ……., solicitând, în principal, anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în ipoteza în care se va aprecia că sunt îndeplinite condițiile procesuale pentru soluționarea pe fond a tuturor capetelor de cerere, schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ……….., astfel cum a fost completată și precizată.

 A solicitat să se constate că notificarea nr…………/06.05.2019 emisă de pârâtă nu produce  consecinţe juridice în sensul rezilierii poliței de asigurare seria …… nr………. din 01.11.2018 încheiată cu subscrisa ………...; Să se constatate că notificarea nr. ……../06.05.2019 2018 emisă de pârâtă nu produce efecte juridice în sensul rezilierii poliței de asigurare seria …. nr………. din 01.11.2018 încheiată cu subscrisa …….., să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.786.855 lei, reprezentând :692.960 lei — indemnizație de asigurare în temeiul politei de asigurare seria …….. nr………….. din 01 .11.2018 aferentă calamitării culturii de grâu de pe suprafața de 1.008,67 ha ; 3.093.895 lei — indemnizație de asigurare în temeiul poliței de asigurare seria …….. nr………… din 01.1 1.201 8 aferentă calamitării culturii de orz de pe suprafața de 3.288,15 ha, să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatorii aferente sumelor datorate cu titlu de indemnizație de asigurare, calculată de la data de 31.08.2019 a introducerii acțiunii și până la achitarea debitului, să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru ( 40.061.90 Iei + 40 lei + 1.41 1,65 lei ) și onorariu de expert ( 1.500 lei + 1.200 lei ), totalizând 44.202,55 lei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată in apel.

În motivare, a arătat că sentința pronunțată este vădit nelegală si deopotrivă lipsită de temei, fiind rezultatul unor erori esențiale, constând în lipsa stabilirii situației de fapt relevante, urmată de lipsa aplicării normelor contractuale și legale incidente în raport de obiectul cauzei, instanța fiind preocupată de stabilirea unei situații de fapt lipsite de orice relevanţă în raport de obiectul cauzei, pe care, în plus, o reține în mod total eronat.

De asemenea, arată că  instanța a reținut aplicabilitate generică a unor norme contractuale ori legale fără relevanță fată de obiectul cauzei respectiv legalitatea rezilierii polițelor, rezultatul constând într-o sentință total nemotivată privitor la problemele de fapt și de drept cu care a fost învestită, ale cărei considerente se rezumă la aspecte de fapt ori de drept deopotrivă nerelevante și eronat reținute, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 22 alin.6 C.proc.civ. privind limitele învestirii, art.425 alin. I lit.b) C.proc.civ. privind motivarea hotărârii și art. 1270 C.civ. raportat la art. 13.5 lit.d pct.(i) a 2-a liniuţă din Condițiile generale și art.2204 C.civ., precum și la art. 12 din Condițiile generale.

Privitor la capetele de cerere din cererea completatoare, prin care a invocat lipsa de temei a notificărilor de reziliere a polițelor, apelanta susţine lipsa motivării soluției de respingere a acestor capete de cerere, arătând că, după cum rezultă din cuprinsul celor 2 notificări acestea se întemeiază exclusiv pe dispozițiile art.13.5 lit.d) din Condițiile generale, dispoziții contractuale care nu fac decât să reia prevederile art. 2204 din Codul civil, la care face și pârâta referire în cuprinsul adresei nr…./06.05.2019 ( pct. 1. filele 1 și 2 din adresă - anexa nr.6 la cererea completatoare), prin care se reglementează cazul special al efectelor juridice ale declaratiilor inexacte sau reticenta privind riscul ce pot fi eventual reținute în sarcina asiguratului.

Astfel, arată că asiguratul dă declarații inexacte sau cu reticență, anterior încheierii contractului de asigurare cu privire la împrejurări determinante pentru încheierea acestuia şi, în consecință, obligația esențială a instanței de judecată era ca pe baza probatoriului să stabilească situatia de fapt relevantă, respectiv : ce invocă în fapt Asiguratul sub acest aspect; raportat la cele invocate de Asigurător și în baza probatoriului administrat, care sunt eventual declarațiile presupus inexacte sau date cu reticenţă,  anterior încheierii polițelor de asigurare și cu privire la ce aspecte concrete.

Odată stabilite aceste aspecte de fapt, arată că  instanța ar fi trebui să analizeze dacă presupusele declarații au caracter inexact ori sunt date cu reticentă. in sensul art. 2204 din Codul civil și art. 13.5 lit.d pct.(i) a 2-a liniuță din Condițiile generale.

Or, instanța de fond nu analizează deloc existența sau nu a unor declarații de acest fel, invocate sau nu de către pârâtă, ceea ce conduce automat la lipsa oricărui considerent privind incidența sau nu în cauză a art. 2204 din Codul civil și art. 13.5 lit.d pct.(i) a 2-a liniuță din Condițiile generale, ceea ce face ca unicul motiv al rezilierii polițelor să rămână absolut neanalizat în cauză.

Prin urmare, arată că, cât timp instanța de fond a respins petitele din cererea completatoare vizând lipsa de temei a rezilierii polițelor, fără a analiza în fapt aspectele relevante, rezultă că soluţia de respingere a acestora nu întrunește rigorile unei motivări conform art. 425 alin. I lit. b C.proc.civ.. devenind incidentă sancțiunea nulității acesteia.

Notificările nr. …./06.05.2019 privind rezilierea politei de asigurare seria …. Nr……….. din 01.11.2018 și nr……………1/06.05.2019 privind rezilierea poliței de asigurare seria …….. nr…………din  01.11.2018 sunt lipsite de orice temei de fapt, motiv pentru care nu pot produce efecte juridice în sensul rezilierii polițelor de asigurare încheiate între între părți.

Totodată, arată că nu a dat declarații inexacte ori cu reticență, nefiind invocat sau probat vreun astfel de aspect de fapt, situație confirmată și de faptul că nici prin notificările de reziliere nu se indică în concret vreo astfel de ipoteză.

Prin urmare, în lipsa invocării și probării existenței unor declarații inexacte sau cu reticență în sensul art.2204 C.civ., dispozițiile acestuia alături de cele ale art. 13.5 lit.d) pct.(i) din Condițiile generale,  formal invocate prin notificările de reziliere, nu sunt aplicabile.

În concluzie, arată că notificările emise de pârâtă, întemeiate pe dispozițiile art. 13.5 lit.d) pct.(i) liniuța 2 din Condițiile generale nu pot produce efectul juridic al rezilierii contractelor încheiate între părți, pentru simplul motiv că ipoteza de aplicare a acestora nu este întrunită în speță.

Contrar celor invocate de pârâtă și necenzurate de către instanța de fond, arată că prin adresa nr…../10.05.2019 ( anexa nr.9 la cererea completatoare), a comunicat acesteia poziția sa, în sensul contestării notificărilor de reziliere, care sunt lipsite de temei, solicitând în mod expres derularea contractelor de asigurare încheiate între părți și executarea întocmai a obligațiile contractuale asumate.

Prin urmare, arată că este exclusă achiesarea sa la notificările de reziliere, expres şi neechivoc contestate, urmate de notificarea producerii riscurilor asigurate.

Faptul că ulterior, pârâta a luat decizia unilaterală de a calcula și vira o sumă de bani în contul său, nu poate sub nicio formă să semnifice vreo acceptare din partea sa a notificărilor de reziliere, expres si neechivoc contestate, urmate de notificarea producerii riscurilor asigurate.

Apelanta mai arată că întreaga motivare a sentintei atacate se rezumă la preluarea ca atare, fără o minimă verificare sub aspect probator, a susținerilor pârâtei, reținându-se astfel exclusiv aspecte de fapt lipsite deopotrivă de suport probator ori de relevanță în raport de obiectul cauzei.

Cu privire la aspectul reținut de instanła de fond că ar fi refuzat să participle la inspecția culturilor efectuată de pârâtă în martie 2019, fără a motiva acest refuz, deși fusese înștiințată în prealabil cu privire la acest demers , apelanta susţine lipsa de temei în fapt a situației de fapt reținute, susţinând că instanța de fond nu face trimitere la absolut nicio probă din care să rezulte situația de fapt reținută.

Astfel, arată că, în realitate, pârâta nu a înștiințat-o în prealabil cu privire la intenția de a efectua inspecția de risc în data de 18.03.2019, inspectorii …. prezentându-se inopinat la sediul său la ora 14,00.

Reprezentanții ………. alături de cei ai broker-ului de asigurare s-au deplasat în câmp și au efectuat inspecțiile de risc inițiate fără niciun impediment, întocmind Rapoartele de inspecție de risc din data de 22.03.2019, neînsușite însă și de către broker.

Apelanta susţine că, relevant pentru reaua-credință vădită a pârâtei este faptul că, deși în 22.03.2019 finalizase inspectia de risc, în aceeași zi emite adresele nr….. și …. din 22.03.2019 (anexele nr. 1 si 2 la cererea completatoare ) prin care i-a notificat ”rezilierea" celor 2 polițe de asigurare aferente culturilor de grâu și orz, susținând imposibilitatea efectuării inspecției, deși aceasta se și finalizase.

Apelanta mai arată că verificarea aspectelor de fapt privind participarea sa la inspecția de risc este în mod vădit lipsită de relevanță. cât timp instanța nu este învestită cu verificarea legalității notificărilor de reziliere din 22.03.2019 întemeiate pe presupusa încălcare a obligației prevăzute de art. 1 1.I lit.g din Condițiile generale, acestea fiind, în orice caz, revocate de către pârâtă, iar motivul de reziliere expus în cele 2 notificări de reziliere din 06.05.2019 care fac obiectul prezentei acțiuni nu au nicio legătură cu obligația prevăzută de art. 1 1.I lit.g din Condițiile generale.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect de fapt reținut de către instanța de fond ce vizează densitatea plantelor. Arată că, în teren, densitatea plantelor din teren era alta decât cea stabilită inițial cu ocazia încheierii polițelor de asigurare încât nu s-ar fi putut atinge producția consemnată în poliţele de asigurare( fila 9 - paragraf 5, fila II paragraf I și 3, fila 12 paragraf l.

Mai arată că și de această data, instanța de fond nu face trimitere la absolut nicio probă din care să rezulte situația de fapt reținută, respectiv stabilirea de către părți a unei densități a plantelor de 700 plante/m.p.

Astfel, arată că, în realitate, nu s-a reglementat în vreun fel această densitate de 700 plante/m.p., ea regăsindu-se doar la nivel de simplă susținere a pârâtei. În polițele de asigurare se regăsește menționată producția medie asigurată, acest din urmă indicator având relevanță în cadrul raporturilor contractuale.

De asemenea, arată că constatările unilaterale ale pârâtei cu privire la densitatea presupus necorespunzătoare ( 290- 550 plante/m.p.) a culturilor nu pot fi reţinute ca atare drept situație de fapt. cât timp apelanta nu le-am recunoscut, contestându-le ( adresa nr. …./17.04.2019, pct. 7 - anexa nr.5 la cererea completatoare ).

Totodată, apelanta a arătat că reevaluarea pârâtei cu privire la producția asigurată, de numai 5.000 kg/ha pentru ambele culturi, de la valorile stabilite prin polițe de 7.000 kg/ha pentru grâu și 7.500 kg/ha pentru orz, este lipsită de fundament probatoriu, neexistând vreun calcul științific la baza acesteia, judiciar sau extrajudiciar şi nici nu ar fi avut cum să existe un astfel de calcul, cât timp o evaluare riguroasă ar fi trebuit să aibă în vedere toate datele relevante ale culturilor : data însămânțării, soiul și caracteristicile acestuia, densitatea, fertilizarea și tratamentele efëctuate, regimul temperaturilor exterioare și al hidratării solului.

Or, pârâta însăși recunoaște în mod expres că, exceptând densitatea plantelor presupus constatată în teren, nu a avut în vedere niciunul dintre ceilalți parametri necesari pentru o evaluare fundamentată, după cum rezultă din adresa ……. nr………../06.05.201 9. pct. 7 și 8, pag. 4-5 ( anexa nr. 6 la cererea completatoare ).

În concluzie, arată că o astfel de evaluare unilaterală, lipsită de orice rigoare științifică și de documentare probatorie contestată de reclamantă, nu poate fi reținută ca situație de fapt în cauză.

De asemenea, apelanta arată că densitatea plantelor la pornirea în vegetaţie nu poate fi decât aceeași cu densitatea la momentul încheierii poliţei, fiind așadar exclus ca în baza acestui singur indicator să se constate vreo modificare, de orice natură, faţă de momentul încheierii poliței.

Totodată, apelanta arată că pârâta a încheiat polițele de asigurare pentru o cultură răsărită si cu o răsărire corespunzătoare valorilor de producție stabilite prin polițe, deoarece altfel ori nu ar fi încheiat deloc asigurările, ori le-ar fi încheiat la valori inferioare. Densitatea plantelor a fost așadar cunoscută pârâtei la momentul încheierii polițelor.

Mai susţine că probatoriul administrat în cauză indică fără echivoc că evaluarea pârâtei de 5.000 kg/ha este lipsită de orice legătură cu realitatea, cât timp pe suprafața necalamitată de 1.504 ha cultivată cu grâu a fost obținută o producție medie de 7.340 kg/ha, așadar una corespunzătoare valorii de 7.000 kg/ha menționată în poliță.

În concluzie, a arătat că  reținerile privind existenta unei eventuale densități a plantelor care nu ar fi fost de naturi să conducă la producția medie menționată în polițele de asigurare (7.000 kg/ha grâu și 7.500 kg/ha orz ) sunt lipsite de orice fundament probatoriu.

În ceea ce priveşte faptul că instanța de fond califică situația de fapt privind densitatea presupus inferioară drept o creștere a riscurilor asigurate, apelanta arată că raționamentul instanței de fond se oprește  la concluzia conform căreia a avut loc o creștere a riscurilor asigurate, aspect lipsit de orice legătură cu motivele de reziliere și implicit cu motivele cererii de chemare în judecată, acestea din urmă rămânând pur si simplu neanalizate, iar evaluarea producției la un moment dat nu are nicio legătură cu noțiunea de risc ori cu creșterea nivelului de risc.

Faptul că producția evaluată în câmp s-ar situa la un moment dat sub valoarea stabilită la încheierea poliței pur și simplu nu intră in noțiunea de ”creștere a riscului asigurat".

De asemenea, eventuala creștere a nivelului riscurilor asigurate nu se subscrie categoriei juridice definite de art. 2204 din Codul civil și reluată în art. 13.5 lit.d pct.(i) a 2-a liniuță din Condițiile generale : declaratiile inexacte sau reticenţa privind riscul.

Cresterea riscurilor asigurate presupune că la momentul încheierii poliţei există un anumit nivel al riscurilor, iar ulterior, acest nivel a crescut.

Or, în cazul declaratiilor inexacte sau reticente privind riscul, asiguratul fie a ascuns informații, fie a oferit informaţii eronate, aspecte de natură a induce în eroare asigurătorul cu privire la nivelul real al producerii riscurilor asigurate, nivel rămas însă neschimbat.

În concluzie, a arătat că o eventuală modificare a nivelului riscului asigurat nu intră sub incidența art. 2204 din Codul civil și art. 13.5 lit.d pct.(i) a 2-a liniuță din Condițiile generale privind declarațiile inexacte sau reticenta privind riscul, care nu sunt astfel aplicabile.

Totodată, apelanta a arătat că eventuala constatare că nivelul de risc este mai ridicat decât cel prevăzut la incheierea polițelor, implică maiorarea primei de asigurare și nicidecum modificarea valorii producției asigurate.

Apelanta mai susţine că instanta de fond reține fără niciun temei aplicabilitatea dispozițiilor art. 15 din Condițiile generale, menționând în mod eronat că ambele părti ar fi invocat aceste prevederi .

Astfel, arată că nu a  invocat aplicabilitatea 15.2 și 15.2.1 din Condițiile generale. ci din contră, a arătat că ele nu își găsesc aplicabilitate în cauză şi nici pârâta nu a înțeles să susțină teza continuării raporturilor contractuale în condițiile art. 15.2.1, conform actelor adiționale propuse.

Mai arată că din cuprinsul dispoziţiilor art.15.2 şi 15.2.1, nu rezultă că ar reglementa vreun drept aflat la dispoziţia Asigurătorului de reziliere a poliţei, din contră ele reglementează o ipoteză de continuare a raporturilor contractuale modificate în anumite condiții, aspect în vădită opoziție cu situația din prezenta cauză, care privește legalitatea și temeinicia măsurii rezilierii polițelor.

De altfel, nici instanța de fond nu dezvoltă vreun raționament de aplicare a art. 15.2, reţinând doar că reclamanta nu am semnat actele adiționale propuse de Asigurător cu noile date ce ar fi reieșit din densitatea plantelor, fără a justifica în vreun fel în cel mod ar influența acest fapt legalitatea notificărilor de reziliere atacate.

Apelanta mai arată că premisa aplicabilității art. 15.2.1 este modificarea nivelului de risc sau apariţia unor riscuri suplimentare. Or, un astfel de aspect de fapt nu a fost nici detaliat și cu atât mai putin probat în prezenta cauză de către pârâtă.

În lipsa invocării şi probării certe a ipotezei modificării nivelului de risc, orice discuţie legată de aplicarea prevederilor analizate este exclusă.

În ceea ce priveşte capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata indemnizației de asigurare alături de dobânda legală penalizatorie, apelanta arată că au fost respinse exclusiv în considerarea soluției de confirmare a rezilierii polițelor, nefiind analizate pe fond.

Astfel, arată că atâta timp cât notificările de reziliere nu produc efectele specifice, fiind lipsite de temei contractual sau legal, pârâta este ținută să își execute obligațiile stabilite prin polițele de asigurare, în condițiile intervenirii riscurilor asigurate, soluția de respingere a acestor petite fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1270 C.civ. raportat la art. 12 din Condițiile generale privind obligația de plată a indemnizației de asigurare, precum și a prevederilor O.G. nr.13/2011.

În ipoteza admiterii apelului și schimbării sentinţei în sensul admiterii acțiunii, apelanta arată că se impune și admiterea petitului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond.

Față de aceste motive, a solicitat admiterea apelului și, în principal, în temeiul art.480 alin.3 C.proc.civ., anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în ipoteza în care instanţa va aprecia că sunt îndeplinite condițiile procesuale pentru soluționarea pe fond a tuturor capetelor de cerere, schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată şi precizată.

Intimata pârâtă SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE ……….. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Sub aspect procedural, a arătat că, deși se solicită ”anularea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare '', nu se indică nici motivele și nici temeiul de drept al unei astfel de solicitări și, în mod evident, nu se poate dispune o astfel de măsură întrucât nu este o situație din cele reglementate de disp. art. 480 alin.3 C.pr.civ.

Pe fondul cererii de apel, a arătat că aspectele invocate de reclamantă sunt absolut nefondate.

Întrucât solicitarea reclamantei din cererea modificatoare de a se ”constata că cele două notificări de reziliere nr. 6290 și 6291 din 06.05.2019 a celor două polițe de asigurare nr. ……… și …….. din 01.11.2018 nu produc efecte juridice” nu poate fi calificată ca reprezentând o cerere/acțiune în constatare față de disp. art. 35 C.pr.civ, reclamanta solicitând realizarea pretinsului său drept la despăgubiri prin acțiunea principală, iar pe de altă parte, nu poate fi calificată nici ca o acțiune în constatare negatorie, întrucât, prin raportare la disp. art. 564 C.civ, nu se invocă un drept real, ci un drept de creanță, față de motivele de fapt prezentate și temeiurile juridice invocate, susţinând astfel că această solicitare reprezintă, în realitate, apărări care vizează fondul cauzei, analizate ca atare corect de către instanța de fond .

Totodată, arată că, în mod corect și legal instanța de fond a reținut că reclamanta nu poate solicita despăgubiri, întrucât la data producerii evenimentelor invocate, cele două contracte de asigurare erau deja reziliate/încetate, situație de altfel consimțită implicit și de către reclamantă prin acceptarea fără nicio obiecțiune a sumei reprezentând diferența de primă.

Mai arată că pârâta, în calitate de asigurător, cu înștiințarea prealabilă a asiguratului și a brokerului de asigurări (nicidecum inopinant cum se susține), a efectuat inspecția de risc la pornirea în vegetație a culturilor în perioada 18-22.03.2019, ocazie cu care asiguratul/reclamanta a refuzat să-și desemneze reprezentant pentru participarea pe teren împreună cu inspectorii asigurătorului.

Intimatul susţine că în cele două Rapoarte ale inspecției de risc privind starea de vegetație a culturilor asigurate, întocmite la data de 22.03.2019 și comunicate asiguratului (refuzate a fi semnate), se consemnează că densitatea plantelor găsită în teren (grâul era răsărit și în curs de înfrățire și orzul era răsărit-început înfrățit) nu acoperă realizarea producției consemnată în polițele de asigurare. La stabilirea acestor constatări s-a avut în vedere densitatea optimă a plantelor de minim 700 plante/mp, care să asigure producția înscrisă în polițe, însă în teren s-a constatat o densitate mult mai mică, de 290-550 plante/mp, o medie de 450 spice/mp și, raportându-ne la greutatea medie a unui spic de 1-1,2 gr, a rezutat că densitatea plantelor nu poate asigura producția înscrisă în polițe.

Contrar susținerilor apelantei-reclamate, susţine că această densitate optimă pentru asigurarea producției consemnate în polițe este indicată inclusiv în studiile de specialitate, fiind menționată de către inspectorii asigurătorului care au calificarea profesională corespunzătoare. Pe de altă parte, reclamanta nu produce nicio probă contrarie celor consemnate de către specialiștii pârâtei.

Intrucât după numeroase discuții/negocieri asiguratul a refuzat semnarea actelor adiționale care vizau modificarea condițiilor existente la data încheierii asigurării, respectiv modificare/creșterea nivelului de risc, asigurătorul, în temeiul art. 13.5 lit.d) pct. (i) a 2-a liniuță din C.G., prin raportare și la disp. art. 1550 alin.l C.civ, a notificat la data de 06.05.2018 cu adresele nr. 6290 și 6291, rezilierea polițelor începând cu a 10 zi de la comunicare, faptul refuzului semnării actelor adiționale nefiind contestat și nici măcar justificat.

Ca efect al rezilierii, conform clauzelor contractuale (art. 13.7 ]it.b), s-au restituit la data de 23.05.2019 și primele de asigurare calculate pro-rata temporis, respectiv sumele de 70.347,75 lei (aferente poliței …) și 96.988 45 lei (aferente poliței ….), sume acceptate de către reclamantă fără nicio obiecțiune.

Urmare acestei notificări de reziliere și a îndeplinirii obligațiilor de restituire a primelor de asigurare, valabilitatea celor două polițe de asigurare a încetat începând cu data de 17.05.2019.

Întrucât evenimentele invocate de către reclamantă s-au produs/avizat ulterior încetării valabilității polițelor (și ulterior restituirii primelor), respectiv la datele de 31.05.2019 și 07.06.2019 intimatul apreciază că dosarele de daună au fost respinse în mod corect.

Intimatul mai arată că, în cauză, Asigurătorul a uzat de posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului, prevăzută și de dispozițiile speciale ale art. 2.204 C.civ. și de dispozițiile contractuale, punând în întârziere pe Asigurat, astfel încât susținerea conform căreia pactul comisoriu cuprins în dispozițiile contractuale nu ar fi un pact comisoriu de gradul IV, întrucât nu ar îndeplini condițiile art. 1553 C.civ., nu se poate reține, întrucât clauzele contractuale exprese privind rezilierea contractului pentru neexecutare poartă denumirea de pacte comisorii și sunt derogatorii de la prevederile dreptului comun, în sensul că urmăresc să reducă sau să înlăture rolul instanței în pronunțarea rezilierii contractelor, iar pactul comisoriu de ultim grad, în caz de neexecutare, vizează desființerea de drept a contractului, situație în care intimatul precizează că nu se află și pe care nu a invocat-o.

Mai susţine că reclamanta induce în mod eronat/voit o confuzie între noțiunile de ”risc asigurat” și ”declarațiile inexacte sau reticența privind riscul".

Totodată, arată că tocmai această reticență (adică omisiune/trecere sub tăcere a unui lucru/fapt) de schimbare a împrejurărilor esențiale privind riscul, respectiv densitatea plantelor avută în vedere /stabilită la încheierea polițelor, densitate care asigura producția medie și cuantumul sumelor asigurate menționate în polițe, și care a avut loc anterior producerii riscului asigurat (definit drept eveniment viitor a cărui producere ar putea cauza daune), astfel cum prevăd disp. art. 2.204 alin.2 C.civ, a generat dreptul de opțiune al rezilierii contractului, text de lege aplicat şi interpretat corect de către instanța de fond.

În consecință, arată că problema esențială în litigiu vizează aspectul dacă la momentul invocării de către reclamantă a producerii evenimentelor meteo invocate, cele două polițe erau sau nu reziliate, respectiv dacă Asigurătorul avea sau nu dreptul să le rezilieze unilateral, iar pe aceste aspecte instanța de fond a reținut corect/legal că dispozițiile contractuale, respectiv art. 13.2.2. rap. la art. 152 și art. 13.5 lit. d) pct. (i) liniuța a 2-a din Condițiile Generale ale polițelor conferă Asigurătorului dreptul la rezilierea unilaterală a polițelor, reziliere care s-a produs la data de 17.05.2019, urmată de restituirea primelor, deci anterior invocării evenimentelor de către apelanta reclamantă, astfel că, nici susținerea acesteia referitoare la pretinsa nerespectare a disp. art. 1.270 C.civ. nu poate fi primită.

 Analizand sentinţa, în raport de criticile formulate, susţinerile intimatei pârâte şi normele legale incidente în materie, Curtea constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce succed: 

Critica apelantei reclamante potrivit căreia în mod greşit prima instanţă a reţinut că notificările emise de pârâtă, respectiv  notificarea nr………../06.05.2019 şi nr. ……./06.05.2019 emise de pârâtă au produs efectul juridic de reziliere a poliței de asigurare seria ……… nr…………din 01.11.2018 şi a poliţei de asigurare seria ……….. nr………….din 01.1 1.2018, încheiate între părţi,  întemeiat pe dispozițiile art. 13.5 lit.d) pct.(i) liniuța 2 din Condițiile generale, este întemeiată.

Astfel, potrivit disp. art. 1549 alin 1 C.civ. Dreptul la rezoluţiune sau reziliere: (1) „Dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese , dacă i se cuvin” iar potrivit disp. art. 1550 alin. l C .civ. Modul de operare: „Rezoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptăţită”. 

 Potrivit disp.art. 1.552 C.civ. - Rezoluţiunea unilaterală:  (1) Rezoluţiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părţile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligaţia în termenul fixat prin punerea în întârziere.

De asemenea, potrivit disp. art. 2204 C.civ. „ Declaraţiile inexacte sau reticenţa privind riscul: (1) În afară de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de declaraţie inexactă sau de reticenţă făcută cu rea credinţă de către asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu îşi dea consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu a avut vreo influenţă asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea poate cere şi plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoştinţă de cauza de nulitate.(2) Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărei rea credinţă nu a putut fi stabilită, nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menţine contractul solicitand majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcţionează.

Din textele de lege sus redate, rezultă că rezoluţiunea / rezilierea este un remediu oferit creditorului în caz de neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către cealaltă parte, şi reprezintă o cauză de încetare a contractului. Din textul art.1552 NCC, care detaliaza modul de operarare al rezolutiunii /rezilierii prin declaratia unilaterala a creditorulu, rezultă că , în conceptia noului Cod civil, in anume situatii, creditorul nu mai este tinut sa recurga la instanta de judecata pentru a obtine rezolutiunea/ rezilierea contractului; rezolutiunea / rezilierea poate opera prin simpla declaratie unilaterala a creditorului obligatiei neexecutate. Rolul instantei este redus la verificarea validitatii declaratiei de rezolutiune/reziliere, adică la analizarea indeplinirii conditiilor rezolutiunii/rezilierii, reglementate de lege,  la solicitarea debitorului. Curtea reţine că, pentru a se putea dispune rezoluţiunea/rezilierea  trebuie îndeplinite două condiţii de fond: a)neexecutarea culpabilă trebuie să privească o obligaţie contractuală; b)neexecutarea trebuie să fie suficient de importantă ( creditorul nu are dreptul la rezoluţiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate, art. 1551 alin 1 teza I C.civ.).

 În cauză,Curtea reţine că  între părţi s-au încheiat două contracte de asigurare a culturilor agricole: poliţa  Seria ….nr. …./01.11.2018 - pentru cultura de grâu pe suprafaţa de 2512,98 ha, perioada de asigurare fiind 269 zile, respectiv de la 05.11.2018 până la 31.07.2019 f.54 d.f. ; poliţa de asigurare privind asigurarea culturilor agricole Seria ….. nr. ………/01.11.2018 - pentru cultura de orz pe suprafaţa de 3316,58 ha, perioada de asigurate fiind 269 zile, respectiv de la 05.11.2018 până la 31.07.2019 f. 53 d.f. Din conţinutul poliţelor rezultă că riscurile asigurate au fost: grindină;  furtună/uragan/vijelie; ploaie torenţială; incendiu din orice cauză; îngheţ tarziu de primăvară şi că  potrivit Cap. 4 alin 1 lit d din poliţe, Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru daune: d) provocate de bolile şi dăunătorii plantelor, nerasărirea, maturarea excesivă datorată întarzierii recoltatului, nerespectarea tehnologiilor de cultură, înţepăturile insectelor, şi orice alte daune provocate de cauze necuprinse în asigurare, chiar dacă sunt în legătură cu efectele riscurilor asigurate. De asemenea, potrivit disp. art. 13.5 lit d din poliţe Rezilierea Contractului de asigurare: În cazul în care : d) nu a putut fi stabilită reaua credinţă cu privire la declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului/Contractantului asigurării, Asiguratorul are dreptul, în funcţie de momentul constatării culpei Asiguratului/contractantului privind declaraţia inexactă sau reticenţă, astfel: (i) înainte de producerea evenimentului asigurat:- de a menţine contractul de asigurare, cu modificarea termenilor şi condiţiilor poliţei ( inclusiv majorarea corespunzătoare a primei de asigurare);- de a rezilia contractul de asigurare, la împlinirea unui termen de 5 zile calendaristice calculate de la notificarea primită de Asigurat sau Contractant în acest sens, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele de asigurare plătite aferentă perioadei ulterioare rezilierii, exceptand situaţia în care s-au plătit deja despăgubiri sau sunt avizate daune în baza poliţei. 

Prin urmare, din conţinutul celor două clauze rezultă fără dubiu că riscurile asigurate sunt: grindină; furtună/uragan/vijelie; ploaie torenţială; incendiu din orice cauză; îngheţ tarziu de primăvară şi că Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru daune provocate de bolile şi dăunătorii plantelor, nerăsărirea, maturarea excesivă datorată întarzierii recoltatului, nerespectarea tehnologiilor de cultură, înţepăturile insectelor şi orice alte daune provocate de cauze necuprinse în asigurare.

Se reţine că motivul de fapt al rezilierii de către creditor a celor două poliţe- nemenţionat explicit în notificările nr. ……../06.05.2019 şi respectiv ……./06.05.2019- îl reprezintă nesemnarea de către debitor a Actelor  Aditionale nr. ../08.04.2019 f. 66, respectiv f. 67 d.f. prin care se propunea de către Asigurător modificarea poliţelor în ceea ce priveşte producţia asigurată: pentru grâu de la 7000 kg/ha la 5000 kg /ha, iar pentru orz de la 7500 kg/ha la 5000 kg /ha, şi implicit modificarea sumelor  asigurate.

Curtea constată că motivul invocat de Asigurător este neîntemeiat, dat fiind faptul că prin contractele de asigurare încheiate, prezentate mai sus, asiguratul nu şi-a asumat această obligaţie, adică obligaţia de a încheia vreun act aditional,  iar în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2204 alin 2 C.civ., preluate în art. 13.5 din Condiţiile generale. Astfel, se reţine cu prioritate faptul că asiguratul nu a făcut nici o declaraţie inexactă şi nu a dat dovadă de reticenţă cu ocazia încheierii contractelor, asigurătorul neindicând de altfel vreo astfel de faptă.  Se constată că prin întâmpinarea f. 103 şi urm d.f., în justificarea notificărilor  de reziliere, pârâta a invocat Minuta/01.11.2018, prin care s-a stabilit că „pe parcursul derulării asigurării se vor efectua minim 3 inspecţii de risc, astfel: la preluarea în asigurare; la pornirea în vegetaţie a culturilor în primăvară; după formarea elementelor de rod” şi că „în cazul în care vor fi depistate riscuri neasigurate/neconformităţi ( atac boli, dăunători, densitate necorespunzătoare a culturilor etc) se vor consemna în raport, iar producţiile vor fi diminuate conform datelor din teren”, dar prin acestea nu s-a creat vreo  obligaţie în sarcina asiguratului de a încheia vreun act aditional la contractele de asigurare, ci s-a urmărit crearea premiselor pentru aplicarea  art. 4 alin 1 lit c din poliţe, redat mai sus, adică determinarea consecinţelor unor factori diferiţi de riscurile asigurate, asupra producţiei finale,  factori  pentru care Asigurătorul nu răspunde.

Curtea constată că în mod greşit prima instanţă şi-a întemeiat soluţia pe considerentele potrivit cărora asiguratul nu şi-a îndeplint obligaţia contractuală de a participa la deplasarea în teren pentru verificarea culturilor şi că densitatea plantelor din teren era alta decât cea stabilită initial cu ocazia încheierii poliţelor de asigurare. Astfel, este real că asiguratul nu a participat în data de 22.03.2019 la verificările făcute în teren privind starea culturilor, dar această manifestare este de mică însemnătate având în vedere că nu a avut vreo consecinţă, dat fiind faptul că au fost încheiate Rapoartele de inspecţie de risc privind starea de vegetaţie a culturilor agricole asigurate, f.60-66,care au fost transmise asiguratului.  Se reţine  de altfel că în adresa nr. ………./06.05.2019 f. 86 d.f. pârâta a menţionat că „ decizia cu privire la rezilierea contractelor de asigurare, comunicată prin intermediul adreselor nr. ……./22.03.2019 şi ……../22.03.2019 a fost anulată”, ceea denotă că respectivul motiv nu mai era cenzurabil în prezentul demers. În ceea ce priveşte densitatea plantelor, verificând în concret Rapoartele de inspecţie de risc privind starea de vegetaţie a culturilor agricole asigurate,  Curtea constată că în acestea s-a consemnat „ faza de vegetaţie „ ca fiind „ răsărit în curs de înfrăţire”, sau „ rasărit- inceput înfrăţit”  indicându-se şi densitatea plante /mp ca fiind între 360-400 urmată de menţiunea „ densitatea plantelor găsită în teren nu asigură producţia consemnată în poliţa de asigurare”.  Ori aceasta reprezintă o constatare de fapt care nu impunea modificarea poliţelor de asigurare prin act adiţional, atat timp cât nerăsărirea/neînfrăţirea nu reprezenta un risc asigurat, iar în cazul incidenţei, nu creea vreo obligaţie de despăgubire din partea Asigurătorului. Pe de altă parte Curtea constată că valorile densităţii plantelor  la data de 22.03.2019, înscrise în rapoartele de inspecţie,  nu era definitivă, din însăşi respectivele rapoarte- întocmite de reprezentanţii asigurătorului-  rezultând că faza de vegetaţie era „răsărit în curs de înfrăţire” sau răsărit -început înfrăţit”,  ceea ce denotă că exista posibilitatea ca în momentul finalizării procesului de înfrăţire densitatea plantelor să fie mai mare, şi prin urmare să poată fi atins nivelul de producţie indicat în poliţă. Acest rationament este confirmat de producţiile finale obţinute, superioare celor propuse de Asigurător prin Actele aditionale. Astfel,  din raportul de expertiză întocmit de expert ……….. f. 72 şi urm d.f., necontestat de către părţi,  rezultă că pe suprafaţa de 1.504,31 ha neafectată de calamităţi, producţia medie de grâu a fost de 7340,06 kg/ha, adică superioară producţiei înscrisă iniţial în poliţă, iar pe suprafaţa de 3.316,58 ha, calamitată în proporţie de 26,08%, producţia medie obţinută a fost de 5.536,60 kg/ha, adică superioară celei propuse de Asigurător prin actul aditional.

Se mai reţine că, deşi invocă Minuta din 01.11.2018, intimata pârâtă nu şi-a îndeplint obligaţia de a proceda la efectuarea a minim 3 inspecţii de risc, şi nu a efectuat pe cea mai relevantă dintre acestea, respectiv „după formarea elementelor de rod”, inspecţie care ar fi tranşat irevocabil diferendul privind  densitatea plantelor la momentul producerii riscului asigurat. 

 Raportat la considerentele de mai sus, contrar reţinerii primei instanţe, Curtea constată  că în mod nelegal  Asigurătorul a pus capăt contractelor de asigurare, prin notificările de reziliere nr. ……./06.05.2019 şi respectiv nr. ……../06.05.2019, deoarece nu erau  îndeplinite condiţiile cerute de art. 1552 coroborat cu art. 2204 alin 2 C.civ., astfel că  respectivele notificări nu au condus la rezilierea poliţelor Seria ……. nr. ……/01.11.2018 şi Seria ……… nr. ……./01.11.2018, cu consecinţa menţinerii contractelor de asigurare, acestea urmând să producă consecinţe juridice, în condiţiile legii.

Susţinerea pârâtei din intampinare, potrivit căreia rezilierea ar fi fost acceptată şi de către reclamantă prin acceptarea sumei reprezentand diferenţă de primă, nu poate fi reţinută, plata acesteia făcându-se fără acceptul reclamantei care, prin notificarea nr. 1499/10.05.2019 a respins expres notificarea de reziliere, invocând nelegalitatea acesteia. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia noțiunea de ”reticență privind riscul '' trebuie analizată prin prisma disp. art. 2.203 alin.2 C.civ, Curtea reţine că în cauză nu a intervenit vreo împrejurare esenţială privind riscurile asigurate care să impună vreo comunicare din partea asiguratului.

Pe fondul cauzei, potrivit disp. art. 1270 C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante iar potrivit disp. art. 1350 Răspunderea contractuală C.civ.: (1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Din textul art. 1350 alin 1 şi 2 C.civ. rezultă că răspunderea civilă contractuală reprezintă obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întarziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat.Prin urmare, pentru a fi în prezenţa răspunderii civile contractuale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) să existe o faptă de  neexecutare totală sau parţială sau executarea să fie necorespunzătoare calitativ sau cantitativ ori să fie făcută cu întarziere; b) culpa sau vinovaţia debitorului; c) existenţa unui prejudiciu; d) raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Potrivit disp. art. 2199 alin 1 C.civ. prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizatie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit iar potrivit disp. art. 2208 alin 1 C. civ. în cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul trebuie să plătească indemnizatia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract.

În cauză, Curtea reţine că între părţi s-au încheiat două contracte de asigurare facultativă a culturilor agricole, respectiv : poliţa  Seria ……nr. ……../01.11.2018  pentru cultura de grâu pe suprafaţa de 2512,98 ha, cu valabilitate de la 05.11.2018 până la 31.07.2019 f.54 d.f., producţia medie 7000 kg/ha, suma asigurată 5600 lei/ha, franşiza 10%; poliţa Seria … nr. …./01.11.2018 pentru cultura de orz pe suprafaţa de 3316,58 ha, cu valabilitate de la 05.11.2018 până la 31.07.2019 f. 53 d.f. , producţia medie 7500 kg/ha, suma asigurată 5850 lei/ha, franşiză 10%. Riscurile asigurate au fost:  grindină;  furtună/uragan/vijelie; ploaie torenţială; incendiu din orice cauză; îngheţ tarziu de primăvară.

In data de 31.05.2019  asiguratul (apelanta reclamantă din cauză) a anunţat asigurătorul (intimata pârâtă din cauză)  despre producerea evenimentului asigurat, în sensul că în cursul zilei de 28 mai 2019 precum şi pe parcursul nopţii dintre 28 şi 29 mai 2019, culturile asigurate au fost afectate de furtună, vijelii, grindină şi ploi torenţiale, în vederea deschiderii de dosar de dauna si acordarea de despăgubiri.

 Curtea reţine că în cauză asigurătorul nu a contestat producerea riscului asigurat, dar nu a procedat la deschiderea dosarului de daună, considerând greşit că poliţele încetaseră ca urmare a rezilierii unilaterale, aşa cum s-a arătat în precedent.

Având în vedere că poliţele erau in vigoare, aşa cum s-a stabilit în precedent, coroborat cu producerea riscului asigurat, în temeiul textelor de lege susredate intimata pârâtă era obligată să plătească apelantei reclamante  indemnizatiile cuvenite, în condiţiile contractului.

Din raportul de expertiză întocmit de expert Nitu Cornelia, f. 72 şi urm d.f. , necontestat de către părţi, se reţine că în ceea ce priveşte poliţa de asigurare a culturii de grâu seria … nr. …./01.11.2018, suprafaţa asigurată a fost de 2.512,98 ha din care a fost calamitată suprafaţa de 1.008,67 ha,  pe care s-a obţinut o producţie de 5.441,24 kg, în timp ce suprafaţa de 1.504,31 ha nu a fost calamitată, obţinându-se cantitatea medie de 7.340,06 kg/ha, expertul calculand un grad de dăunare de 22,27%, şi o daună parţială în cuantum de 692.960 lei. 

În ceea ce priveşte  poliţa de asigurare a culturii de orz seria … nr. …./01.11.2018, suprafaţa asigurată a fost de 3.316,58 ha, din care a fost calamitată suprafaţa de 3.288,15 ha, pe care s-a obţinut o producţie medie de 5.543 kg/ha, exeprtul calculand un grad de dăunare de 26,08%, şi o daună parţială în cuantum de 3.093.895 lei. 

Curtea reţine că expertul a încercat să calculeze indemnizatia de asigurare şi în varianta propusă de pârâtă, adică prin raportare la producţia propusă prin proiectul de act aditional ( a se vedea pag. 80-81 d.f.), concluzionând în sensul că „ având în vedere producţia medie la hectar realizată, aferentă suprafeţei de 1.008,67 ha, care este superioară producţiei asigurate înscrise în actul aditional, nu se poate calcula gradul de dăunare” şi respectiv „ având în vedere producţia medie la hectar realizată, aferentă suprafeţei de 3.288,15 ha care este superioară producţiei asigurate înscrisă în actul adiţional, nu se poate calcula gradul de dăunare”, concluzie care susţine rationamentul instanţei privind netemeinicia declaraţiilor de reziliere, dat fiind faptul că modificarea propusă - nedetermintă de schimbarea vreunui risc asigurat- ar fi lipsit de obiect contractele de asigurare, în sensul că deşi s-ar fi produs riscul asigurat, asiguratul nu ar fi primit indemnizaţia de asigurare cuvenită.

Raportat la cele reţinute mai sus, Curtea constată că suţinerile apelantei reclamante sunt întemeiate, în mod greşit prima instanţă respingând acţiunea, astfel că, în temeiul disp. art. 480 C.pric.civ, apelul urmează a fi admis, cu consecinţa schimbării in tot a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii precizate şi obligarea pârâtei la plata sumei de 3.786.855 lei cu titlu de indemnizatie de asigurare, aferentă celor două poliţe de asigurare.

 În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatorii, potrivit disp. art. 1381 C.civ. dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, iar potrivit disp. art. 1385 alin 1 C.civ. prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Potrivit disp. art. 1535 C.civ. în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciuiar potrivit disp. art. 2208 alin 1 C.civ. în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract. 

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 „Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare” iar potrivit disp. art. 3 alin 2 ind 1 din acelaşi act normativ în raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.

În cauză, prin art. 12.1 din Condiţiile generale, s-a convenit că despăgubirea va fi plătită în termen de maxim 30 de zile de la data încheierii instrumentării dosarului de daună.

Se reţine că intimata pârâtă nu a procedat în mod culpabil la instrumentarea dosarului de daună, deşi a fost înştiinţată despre producerea riscurilor asigurate prin adresa nr… /31.05.2019, f.55 d.f., astfel că suma cuvenită asiguratului a devenit scadentă la plată în data de 30.06.2019, reclamanta solicitand calculul acesteia de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea debitului. 

În raport de cele reţinute mai sus, coroborat cu principiul disponibilităţii, Curtea va admite şi acest capăt de cerere şi va obliga pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare  aferentă indemnizaţiei de asigurare în sumă de 3.786.855 lei,  ce se va calcula de la data introducerii acţiunii-31.08.2019 şi până la plata efectivă a acesteia.

Faţă de soluţia privind cererea de chemare în judecată, va admite şi capătul de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată şi va obliga pârâta către reclamant  la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 44.202 lei din care 41.513 lei reprezentand cval taxa judiciară de timbru iar 2.700 lei onorariu expert.

În temeiul disp. art. 453 şi urm C.proc.civ. va obliga intimata-pârâtă  către apelanta-reclamantă  la plata sumei de  20.031 lei  cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentand c/val taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare