Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane (art. 78 din Codul de procedură civilă). Obligații concrete ale instanței

DREPT CIVIL ȘI PROCESUAL CIVIL

Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane (art. 78 din Codul de procedură civilă). Obligații concrete ale instanței

Rezumat

Dispozițiile art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă, anterior unei eventuale respingeri a cererii, instituie obligația pentru instanță de „a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.”

Întrucât părțile nu s-au prezentat la niciun termen în fața primei instanțe, se ridică problema de a ști în ce anume constă, în concret, obligația judecătorului de „a pune în discuția părților”, conform art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Din economia textului în discuție (art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă) rezultă că, analizând raportul juridic dedus judecății, judecătorul poate să aibă un punct de vedere diferit de cel al părților, sub aspectul stabilirii corecte a cadrului procesual.

Pentru a nu fi surprinse părțile de o eventuală respingere a cererii, prevederea în discuție impune instanței să pună în discuție acest aspect, adică să informeze părțile cu privire la necesitatea introducerii în cauză a altei persoane.

Numai că pentru o informare efectivă a părților, care nu s-au prezentat la termenul de judecată ulterior repunerii pe rol, instanța trebuia fie să le comunice încheierea de repunere pe rol, fie să le aducă la cunoștință, în scris, cu privire la necesitatea introducerii altei persoane.

Din expresia folosită de către legiuitor - „dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului” rezultă că părțile au avut posibilitatea reală „să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu și cu persoana arătată de instanță.”

- art. 78 din Codul de procedură civilă

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 59 din 19 ianuarie 2021

Prin Sentința civilă nr. (...)/LMA/2020 din 09 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul (J), în dosar nr. (...)/2019, s-a respins cererea formulată de reclamantul (R), domiciliat în (...), în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, cu sediul în București, str. George Georgescu, nr. 3, sector 4 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII BUCUREȘTI, cu sediul în București str. Valter Mărăcineanu nr. 1–3, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

Constatând că în cauză se solicită și revocarea Hotărârii nr. (...)/02.07.2019 emisă de Comisia de contestații – Ministerul Afacerilor Interne, instanța de judecată a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză și a acestei din urmă instituții, așa cum rezultă din încheierea din data de 04.12.2019, petentul depunând notele scrise din data de 23.06.2020 prin care a arătat că își susține cererea așa cum a formulat-o.

În drept, instanța a arătat că potrivit art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă „În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”.

În cauza de față, instanța de judecată apreciind că, pentru soluționarea cauzei, prin care s-a cerut printre altele revocarea Hotărârii nr. (...)/02.07.2019 emisă de Comisia de contestații – Ministerul Afacerilor Interne, este necesară introducerea în cauză a emitentului actului, a dispus în data de 04.12.2019 repunerea cauzei pe rol, însă niciuna dintre părți nu a solicitat introducerea în cauză a acestuia.

Drept urmare, instanța de judecată, constatând că niciuna dintre părți nu a solicitat introducerea în cauză a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum și faptul că pricina nu poate fi soluționată fără participarea acestuia din moment ce s-a solicitat anularea unei hotărâri al cărei emitent este, în temeiul art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, a respins cererea de chemare în judecată fără a se pronunța în fond.

Asistenții judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză.

Împotriva acestei sentințe, apelantul-contestator (R) a declarat apel, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei instanței de fond pentru a continua judecata pe fond prin introducerea în cauză a pârâtei Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, astfel încât instanța de fond în urma administrării probatoriului să judece cauza pe fond.

Motivele principale ale apelului:

Arată că nu a răspuns instanței de judecată, în ceea ce privește necesitatea introducerii în cauză a Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, deoarece nu i s-a comunicat încheierea din 04.12.2019 sau, dacă i s-a comunicat, nu a luat cunoștință de conținutul acesteia.

A aflat de necesitatea introducerii în cauză a pârâtei odată cu comunicarea hotărârii civile nr. (...)/LMA/2020.

Învederează că, dacă avea cunoștință de încheierea din 04.12.2019, formula imediat răspuns instanței de judecată, dând acordul său de a introduce ca pârâtă în cauză Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, deoarece era în interesul său, ca procesul să fie judecat într-un cadru legal și într-un timp optim și rezonabil.

Prin întâmpinare, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne solicită respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și în acord cu prevederile art. 479, alin. 1, teza întâi din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

Apelul pendinte vizează modul în care prima instanță a aplicat prevederile art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Prin cererea introductivă, contestatorul (R) a chemat în judecată pe Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin încheierea din data de 04.12.2019 (fila 43 din dosarul tribunalului), prima instanță a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuție necesitatea introducerii în cauză și a Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Această încheiere, a constatat Curtea, nu a fost comunicată apelantului-contestator, din procesul-verbal de înmânare încheiat la data de 13.12.2019 (fila 45 din dosarul tribunalului) rezultând că părții i-a fost comunicată doar citația emisă pentru primul termen după repunerea pe rol. Încheierea din data de 04.12.2019 nu a fost comunicată contestatorului nici ulterior.

Cu toate acestea, prima instanță, în data de 24.06.2020, deschide dezbaterile asupra fondului, reținând cauza în pronunțare, cererea fiind, apoi, respinsă în temeiul art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Procedând în acest fel, Curtea a constatat că au fost încălcate prevederile art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă, coroborate cu art. 14, alin. 5 din același cod.

Dispozițiile art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă, anterior unei eventuale respingeri a cererii, instituie obligația pentru instanță de „a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.”

Întrucât părțile nu s-au prezentat la niciun termen în fața primei instanțe, se ridică problema de a ști în ce anume constă, în concret, obligația judecătorului de „a pune în discuția părților”, conform art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Din economia textului în discuție (art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă) rezultă că, analizând raportul juridic dedus judecății, judecătorul poate să aibă un punct de vedere diferit de cel al părților, sub aspectul stabilirii corecte a cadrului procesual.

Pentru a nu fi surprinse părțile de o eventuală respingere a cererii, prevederea în discuție impune instanței să pună în discuție acest aspect, adică să informeze părțile cu privire la necesitatea introducerii în cauză a altei persoane.

Numai că pentru o informare efectivă a părților, care nu s-au prezentat la termenul de judecată ulterior repunerii pe rol, instanța trebuia fie să le comunice încheierea de repunere pe rol, fie să le aducă la cunoștință, în scris, cu privire la necesitatea introducerii altei persoane.

În plus, din expresia folosită de către legiuitor - „dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului” rezultă că părțile au avut posibilitatea reală „să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu și cu persoana arătată de instanță”, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 712/2017 (pct. 16).

Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate, potrivit art. 14, alin. 5 din Codul de procedură civilă.

Obligația aceasta nu trebuia îndeplinită în mod formal, prin simpla repunere pe rol și citarea părților pentru noul termen, fără ca, cel puțin, contestatorul, să fi fost informat cu privire la aspectul invocat de către instanță.

În baza tuturor acestor considerente și în temeiul art. 480, alin. 2 și 3, teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Comentariu

În aplicarea prevederilor art. 78, alin. 2 din C. pr. civ., s-a pus problema obligațiilor concrete pe care le are judecătorul, decurgând din caracterul obligatoriu al extinderii cadrului procesual, în condițiile în care părțile nu s-au prezentat la termenul de judecată.

Or, în lipsa informării cu privire la necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, există posibilitatea ca părțile să fie surprinse de motivul pentru care cererea a fost respinsă, deși, în condițiile în care ar fi fost înștiințate, ar fi depus o cerere de introducere în cauză a terțului.

(Decizie redactată și rezumată, cu comentariu, de judecător Marius Pavel CAPOTA)

Domenii speta

Spete similare