Infracțiunea de abandon de familie. Temeiul achitării. Inadmisibilitatea acţiunii civile privind obligarea inculpatei la plata pensiei de întreținere restante

DREPT PROCESUAL PENAL

Infracțiunea de abandon de familie. Temeiul achitării. Inadmisibilitatea acţiunii civile privind obligarea inculpatei la plata pensiei de întreținere restante

- art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal

- art. 16 alin. 1 lit. a) și art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală

 Prima instanţă de judecată în mod corect a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal, însă a dispus eronat achitarea pe temeiul art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală – fapta nu există, în loc să o dispună în baza art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală – fapta nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de părțile civile, prin reprezentant legal, privind obligarea inculpatei la plata pensiei de întreținere restante, întrucât persoanele vătămate aveau la îndemână deja un titlu executoriu în acest sens, constând în hotărârea judecătorească civilă de stabilire a pensiei de întreţinere.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 247/A din 12 mai 2022

Prin Sentinţa penală nr. (...)/2022 din data de 04.02.2022 pronunţată de Judecătoria (A), în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală cu referire la art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, a fost achitată inculpata (I), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal.

S-a respins acțiunea civilă formulată de părţile civile (Pc1) şi (Pc2), prin reprezentant legal (RL).

În baza art. 272 Cod procedură penală, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul (...) a sumei de 470 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu al persoanei vătămate minore (Pc2), avocat (...), conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. (...)9/03.08.2021 şi a sumei de 470 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu al persoanei vătămate minore (Pc1), avocat (...), conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. (...)8/03.08.2021.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria (A) la data de 22.07.2021, în dosarul nr. (...)/P/2020 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei (I), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei (...) la data de 23.07.2021 sub nr. (xxxx)/(...)/2021.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei (...) nr. (...) din data de 13.09.2021, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 01.11.2021, inculpata (I) a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, în modalitatea descrisă în rechizitoriu. Inculpata a solicitat judecarea cauzei conform procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, cererea inculpatei fiind admisă de instanţă. Prin încheierea din data de 10.12.2021, în temeiul art. 395 alin. 2 Cod procedură penală, cauza a fost repusă pe rol şi s-a dispus efectuarea cercetării judecătoreşti.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpata (I) este mama minorilor (Pc1), născut la data de (...).2010 şi (Pc2), născută la data de (...).2008 (certificate de naştere filele 20 - 21 dosar u.p.). Prin Sentinţa civilă nr. (...) din 20.11.2012 pronunţată de Judecătoria (B) în dosarul nr. yyyy/(...)/2012, definitivă prin neapelare la data de 23.01.2013 (filele 15 - 17 dosar u.p.), s-a dispus obligarea inculpatei (I) la plata în favoarea minorilor (Pc1) şi (Pc2), unei pensii de întreţinere lunară în cuantum de 16,5% pentru fiecare minor în parte din veniturile nete realizate lunar de inculpată, dar nu mai puţin de 16,5% pentru fiecare minor în parte din salariul minim net pe economie în România, începând cu data de 28.09.2012 şi până la majoratul fiecărui minor în parte sau noi dispoziţii ale instanţei.

Inculpata şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere până în luna august 2019, trimiţându-i reprezentantului minorilor, respectiv numitului (RL), la domiciliu ,,o sumă de bani, pe cupon poştal”. Împotriva inculpatei (I) a fost începută executarea silită în dosarul execuţional nr. (...)/E/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc (E). Astfel, cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 19.03.2018 .

La data de 16.10.2018, executorul judecătoresc a emis adresa de înfiinţare a popririi către SC (S1) SRL vizând cota de 1/3 din venitul net lunar realizat de inculpată, iar prin încheierea din data de 19.08.2019 executorul judecătoresc a stabilit debitul restant al inculpatei, aferent perioadei octombrie 2018 - iulie 2019 la suma de 5.194,86 lei, precum şi cheltuieli de executare în sumă de 620,82 lei, fiind emisă la aceeaşi dată – 19.08.2019, o nouă adresă de înfiinţare a popririi către SC (S1) SRL vizând cota de 1/3 din venitul net lunar realizat de inculpată.

La data de 17.09.2019, inculpata a depus la biroul executorului judecătoresc o cerere (fila 76 dosar instanță) la care a anexat facturi din care rezultă sumele achitate prin mandat poştal (filele 76 verso - 81 dosar instanță) din care rezultă că inculpata a achitat în perioada 08.10.2018 - 12.08.2019, sumele de 310 lei, 310 lei, 205 lei, 340 lei, 360 lei, 310 lei, 360 lei, 410 lei, 360 lei, 310 lei.

La data de 22.10.2019, executorul judecătoresc a emis adresa de înfiinţare a popririi către SC (S1) SRL vizând cota de 1/3 din venitul net lunar realizat de inculpată.

Din adresa SC (S2) SRL nr. (...)/2021 (fila 28 dosar instanță), rezultă că inculpata (I) a fost angajata societăţii în perioada 29.08.2019 - 04.10.2019, realizând un salariu net de 131 lei, 1534 lei şi 280 lei şi bonuri de masă în sumă de 30 lei, 120 lei şi 45 lei. În aceasta perioadă nu au fost efectuate popriri, conform adresei nr. (...)/03.01.2021 (fila 43 dosar instanță).

Inculpata (I) a fost angajata SC (S1) SRL în perioada 07.10.2019 - 27.05.2021, fiind efectuate popriri asupra tuturor veniturile realizate de inculpată în perioada octombrie 2019 - iulie 2020, conform adresei executorului judecătoresc din dosarul execuţional nr. (...)/E/2018. Sumele poprite au fost reţinute şi virate în contul indicat de executorul judecătoresc (adresă fila 35 dosar instanță).

Instanţa de fond a constatat că în cauză este îndeplinită situaţia premisă a infracţiunii de abandon de familie constând în preexistenţa unei obligaţii patrimoniale de întreţinere, stabilite pe cale judecătorească, întrucât, prin Sentinţa civilă nr. (...) din 20.11.2012 pronunţată de Judecătoria (B) în dosarul nr. yyyy/(...)/2012, definitivă prin neapelare la data de 23.01.2013, s-a dispus obligarea inculpatei (I) la plata în favoarea minorilor (Pc1) şi (Pc2), unei pensii de întreţinere lunară în cuantum de 16,5% pentru fiecare minor în parte din veniturile nete realizate lunar de inculpată, dar nu mai puţin de 16,5% pentru fiecare minor în parte din salariul minim net pe economie în România, începând cu data de 28.09.2012 şi până la majoratul fiecărui minor în parte sau noi dispoziţii ale instanţei.

Mai departe, la analiza elementului material, instanţa s-a raportat la perioada reţinută în rechizitoriu, respectiv 01.09.2019 - 31.07.2020. În acest interval, în perioada 01.09.2019 - 04.10.2019, inculpata nu a plătit pensia de întreţinere şi nici nu i-au fost poprite veniturile realizate de la SC (S2) SRL, iar ulterior, în perioada 07.10.2019 - 31.07.2020, i-a fost aplicată o poprire de 33% asupra veniturilor realizate de la SC (S1) SRL. Din această perspectivă, instanţa de fond a reţinut că nu prezintă relevanţă dacă debitorul obligaţiei de întreţinere face plăţi voluntare, sau dacă sumele de bani datorate sunt obţinute prin executare silită, importantă fiind executarea obligaţiei, ceea ce în cauză s-a realizat, procentul poprit fiind cel stabilit cu titlu de pensie de întreţinere pentru ambii minori.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatei i se poate imputa faptul că nu a plătit, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere o perioadă de o lună şi patru zile, respectiv din 01.09.2019, până în data de 04.10.2019, iar în condiţiile în care legea incriminează neplata integrală, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilită printr-o hotărâre judecătorească, instanţa a reţinut că fapta reţinută în sarcina inculpatei nu există în materialitatea ei, deoarece lipsa elementului material, în modalitatea incriminată, înseamnă inexistenţa faptei incriminate.

În condiţiile reţinerii lipsei tipicităţii obiective a faptei, instanţa a apreciat că nu se poate analiza tipicitatea subiectivă, deoarece nu se poate evalua atitudinea psihică a inculpatei faţă de faptă şi urmările ei, atâta timp cât lipseşte elementul de factură obiectivă.

Având în vedere că din probaţiunea administrată a rezultat că inculpata şi-a îndeplinit obligaţia de plată a pensiei de întreţinere, mai puţin în perioada 01.09.2019 - 04.10.2019, instanţa a reţinut că în cauză devine incident cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală.

Prin apelul declarat în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria (A) a solicitat desființarea hotărârii atacate, şi, în rejudecare, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunea de abandon de familie la o pedeapsă cu închisoarea cu privire la care să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării.

În motivare se arată în esenţă că soluția primei instanțe este netemeinică, respectiv probatoriul administrat în cauză demonstrează existența faptei reținute în sarcina inculpatei, iar plățile efectuate prin poprire, vizau sume care erau datorate de către inculpată ca urmare a unor neplăți parțiale anterioare a obligațiilor pe care instanța de judecată le stabilise în sarcina acesteia, fiind vorba de plăţi care vizau obligaţii din trecut.

S-a arătat că, perioada pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, nu au fost făcute niciun fel de plăți de către aceasta în favoarea copiilor minori aflați în întreținerea fostului soț.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 rap. la art. 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, curtea a constatat că aceasta este legală şi temeinică parțial, sens în care apelul declarat de procuror a fost admis potrivit considerentelor de mai jos.

În mod corect a reținut instanța de fond starea de fapt şi a stabilit nevinovăția inculpatei pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

În fapt s-a reținut că, în intervalul de timp 01.09.2019 - 31.07.2020 (11 luni), inculpata (I) nu a achitat la scadenţă pensia alimentară aferentă acestei perioade, fiind vorba despre suma totală de 7.143,74 lei.

Astfel, s-a constatat că prin Sentința civilă nr. (...) din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria (B) în dosarul nr. yyyy/(...)/2012, definitivă prin neapelare la data de 23.01.2013 s-a dispus obligarea inculpatei (I) la plata în favoarea minorilor (Pc1) (născut în data de (...).2010) şi (Pc2) (născută în data de (...).2008), unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 16,5% pentru fiecare minor în parte din veniturile nete realizate lunar de inculpată, dar nu mai puțin de 16,5% pentru fiecare minor din salariul minim net lunar pe economie în România, începând cu data de 28.09.2012 și până la majoratul fiecărui minor în parte sau noi dispoziții ale instanței.

Întrucât inculpata (I) nu a achitat pensia de întreținere restantă, la data de 19.03.2018 reprezentatul legal a persoanelor vătămate (RL) s-a adresat executorului judecătoresc (E) pentru recuperarea sumelor de bani restante, mai puțin a sumei de 10.800 lei care potrivit susținerii acesteia, a fost achitată până în prezent – dosar execuțional nr. (...)/E/2018, solicitare care a fost încuviințată prin Încheierea nr. (...)/02.04.2018 a Judecătoriei (...), dosar nr. zzz/(...)/2018.

Prin procesul verbal menționat anterior, s-a stabilit că în perioada 28.09.2012 până în prezent, inculpata a încasat de la SC (S1) SRL suma totală de 28.525 lei din care rezultă că suma datorată de inculpată, în procent de 33% din venitul net realizat, este de 9.413,25 lei. Întrucât (RL) a declarat că a primit în perioada 28.09.2012 - 18.04.2018 suma de 10.800 lei, executorul judecătoresc a stabilit că la acel moment inculpata nu mai datora nicio sumă de bani potrivit veniturilor realizate la SC (S1) SRL.

La data de 10.10.2018, (RL) a depus o declarație la executorul judecătoresc prin care a arătat că a primit suma de 2.100 lei, reprezentând pensia de întreținere corespunzătoare perioadei martie - septembrie 2018.

La data de 16.10.2018, executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi către SC (S1) SRL vizând cota de 1/3 din venitul net lunar realizat de inculpată pentru un debit de 5.985.88 lei aferent perioadei octombrie 2018 - septembrie 2019.

Prin încheierea din aceeași dată – 16.10.2018 executorul judecătoresc a stabilit un debit restant al inculpatei, aferent perioadei octombrie 2012 - septembrie 2018, în cuantum de 5.985,88 lei, precum şi cheltuieli de executare în sumă de 829,60 lei.

S-a constatat că inculpata nu are autoturisme în proprietate şi nici nu figurează cu bunuri impozabile în evidențele Primăriei (L).

Ulterior, prin încheierea din data de 19.08.2019 executorul judecătoresc a stabilit debitul restant al inculpatei, aferent perioadei octombrie 2018 - iulie 2019 la suma de 5.194,86 lei, precum şi cheltuieli de executare în sumă de 620,82 lei, fiind emisă la aceeași dată – 19.08.2019, o nouă adresă de înființare a popririi către SC (S1) SRL vizând cota de 1/3 din venitul net lunar realizat de inculpată.

La data de 17.09.2019, inculpata a depus la biroul executorului judecătoresc o cerere la care a anexat facturi poștale și chitanțe aferente din care rezultă că aceasta a achitat în perioada 08.10.2018 - 12.08.2019, sumele de 310 lei, 310 lei, 205 lei, 340 lei, 360 lei, 310 lei, 360 lei, 410 lei, 360 lei, 310 lei.

Întrucât, începând cu luna septembrie 2019 și până în 10.02.2020, inculpata nu i-a mai trimis nicio sumă de bani, la data de 11.02.2020 reprezentatul legal a persoanelor vătămate (RL) a formulat plângere penală împotriva acesteia, sesizare care a fost completată cu declarația din 17.07.2020 prin care a precizat că pensia de întreținere nu a fost achitată până în prezent.

În declarația din data de 21.03.2021, reprezentatul legal a persoanelor vătămate a arătat că până în septembrie 2019, inculpata i-a achitat pensia pentru cei doi copii prin mandat poștal, fiind poprit salariul pentru diferențe de pensie de întreținere datorate anterior lunii septembrie 2019, însă pentru perioada restantă care totalizează 4.300,89 lei nu a mai primit vreo sumă de bani și doar începând cu luna august 2020 a primit lunar pe card suma de aproximativ 400 lei.

În declarația din 08.07.2021, reprezentatul legal al persoanelor vătămate (RL) a arătat că pentru perioada 01.09.2019 - 31.07.2020 se constituie în cauză parte civilă cu suma de 7.143,74 lei.

S-a reținut că în perioada 01.09.2019 - 31.07.2020 inculpata (I), a fost angajata societăților (S1) SRL şi (S2) SRL, iar potrivit adresei nr. (...)/2021 rezultă că aceasta a fost angajata acestei din urmă societăţi în perioada 29.08.2019 - 04.10.2019, realizând un salariu net de 131 lei, 1534 lei şi 280 lei şi bonuri de masă în sumă de 30 lei, 120 lei şi 45 lei, sumă pentru care nu au fost efectuate popriri.

La data de 22.10.2019, executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi către SC (S1) SRL vizând cota de 1/3 din venitul net lunar realizat de inculpată pentru perioada octombrie 2018 - iulie 2019 în cuantum de 4.945,86 lei.

S-a reținut că inculpata (I) a fost angajata SC (S1) SRL în perioada 07.10.2019 - 27.05.2021, fiind efectuate popriri asupra tuturor veniturilor realizate de inculpată în perioada octombrie 2019 - iulie 2020, conform adresei angajatorului, respectiv este vorba despre sumele de 429 lei aferent lunii octombrie 2019, 562 lei – noiembrie 2019, decembrie 2019 – 646 lei, ianuarie 2020 – 570 lei, februarie 2020 – 559 lei, martie 2020 – 530 lei, aprilie 2020 – 0 lei șomaj tehnic, mai 2020 – 237 lei, iunie 2020 – 490 lei și iulie 2020 – 488 lei.

Ulterior datei de 01.08.2020, veniturile inculpatei au fost supuse popririi, fiind emisă la data de 09.10.2020, adresa de înființare a popririi către SC (S1) SRL, vizând cota de 1/3 din venitul net lunar realizat de inculpată, în cuantum total de 9.218 lei reprezentând pensie de întreținere aferentă perioadei august 2019 – august 2020.

Inculpata a declarat că nu a achitat pensia alimentară aferentă perioadei octombrie 2019 – iulie 2020 întrucât avea dificultăți financiare și începând cu data de 31.07.2020 i s-a poprit o cotă parte din salariu.

S-a reținut că încadrarea juridică a faptei dată prin rechizitoriu respectă Decizia nr. 4/2017 din 20 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casație şi Justiție – completul competent să judece recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 360 din 16 mai 2017 care a stabilit că, infracțiunea de abandon de familie săvârșită prin neplata, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracțiune unică continuă.

Având în vedere că în luna februarie 2020 reprezentatul legal al persoanelor vătămate (RL) a solicitat pensia alimentară începând cu luna septembrie 2019, s-a apreciat că examinarea pe fond a plângerii prealabile s-a realizat în acord cu Decizia nr. 2/2020 din 20 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – completul competent să judece recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 20 februarie 2020, care a stabilit că, în cazul infracțiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, infracțiune unică continuă, termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală – de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei – curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârșirea faptei. Termenul de 3 luni prevăzut în conținutul art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infracțiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoașterii faptei; b) din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării și c) din momentul epuizării infracțiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale”.

Referitor la elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă a infracțiunii de abandon de familie în modalitatea reglementată de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal, s-a reținut că nu prezintă relevanță că veniturile obținute de inculpată erau fiscalizate sau nu le obținea în mod constant, deoarece cât timp aceasta avea o sursă de venit exista obligația de a plăti pensia de întreținere stabilită în favoarea celor doi copii minori ai săi. De altfel, această obligație de a plăti pensia de întreținere subzistă chiar dacă inculpata nu ar fi realizat nici un venit, deoarece în cauză produce efecte principiul interesului superior al minorului, care impune părintelui obligația de a plăti sumele de bani necesare subzistenței minorului și în absența unor surse de venit, prin raportare la venitul minim pe economie.

Chiar dacă începând cu data de 30.01.2021 inculpata a contractat pe un termen de 76 luni un credit de nevoi personale având o rată lunară în cuantum de 660 lei, se apreciază că plata pensiei de întreținere are prioritate față de alte obligații financiare contractuale sau legale atât timp cât minorii fiind lipsiți de posibilități financiare au nevoie de resurse materiale pentru întreținere și educație așa cum prevede art. 525 rap. la art. 527 Cod civil.

Revenind la speță, Curtea a constatat că reprezentatul legal a persoanelor vătămate (RL) a stat în pasivitate cca. 6 ani de la momentul obținerii titlului executoriu și a decis doar în luna martie 2018 să o execute silit pe inculpată pentru pensia de întreținere restantă, neformulând o plângere penală în acest sens.

Este adevărat că inculpata a fost de rea-credință în raporturile civile cu propriii copii, refuzând să plătească lunar și integral pensia alimentară restantă din 2012 la zi, contrar prevederilor art. 14 din Codul civil privind buna credință, însă neglijența și pasivitatea reprezentatului legal al persoanelor vătămate (RL) (conform art. 1534 alin. 2 Cod civil  debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligență, prudență) nu trebuie să reprezinte la un moment dat, un factor de presiune de natură penală asupra debitorului care, amenințat cu o plângere prealabilă penală în ipoteza neplății integrale și deodată a creanței datorate, este în imposibilitatea de a o achita imediat și complet, altfel decât în forma reglementată de art. 529 alin. 2 Cod civil privind executarea silită a obligațiilor evaluabile în bani în cote procentuale lunare din salariul încasat raportat la numărul copiilor pentru care se datorează întreținere.

Curtea a constatat că într-adevăr pentru perioada septembrie 2019 - iulie 2020 inculpata nu a achitat la scadență pensia de întreținere datorată, însă în acea perioadă era demarată executarea silită a unei creanțe similare pentru perioada octombrie 2018 - august 2019 în limita a 1/3 din venitul net realizat, motiv pentru care în absența unei plăți voluntare, inculpata nu putea fi obligată să plătească mai mult decât cotele legale.

În plus, s-a constatat că inculpata în perioada octombrie 2018 - august 2019 a efectuat 11 plăți voluntare alături de executarea silită desfășurată paralel împotriva acesteia, astfel că potrivit susținerii acesteia, în perioada respectivă membrii familiei trăiau din veniturile realizate de către soțul său.

Totodată, potrivit fișei DEPABD, în afară de cele două persoane vătămate inculpata mai avea în întreținere pe minorul (M) născut în (...).2015, astfel că obligațiile de creștere, educație și întreținere trebuiau îndeplinite și față de acesta, chiar dacă mama nu s-a mai adresat instanței civile pentru modificarea cotelor procentuale datorate celor două persoane vătămate.

Cu toate că inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute prin actul de acuzare, instanța de control judiciar a apreciat că fapta există în materialitatea ei, respectiv pentru perioada septembrie 2019 - iulie 2020 inculpata nu a plătit la scadență pensia de întreținere, totuși nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de abandon de familie, ca urmare a faptului că inculpata se afla în imposibilitatea obiectivă de a achita această creanță întrucât la acea dată era executată silit prin poprirea salariului, în limita maximă prevăzută de lege, pentru creanța aferentă perioadei octombrie 2018 - august 2019.

De altfel, prima instanţă de judecată în mod corect a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii analizate mai sus, însă a dispus eronat achitarea pe temeiul art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală – fapta nu există, în loc să o dispună în baza art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală – fapta nu este prevăzută de legea penală.

Din moment ce reprezentatul legal al persoanelor vătămate nu a apelat până în martie 2018 la un executor judecătoresc pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. (...) din 20.11.2012 a Judecătoriei (B), s-a apreciat că acesta a reușit singur fără sprijinul inculpatei (fostei soţii) să îşi îndeplinească obligaţiile financiare faţă de minori. Prin urmare, nu era firesc ca inculpata să dea întâietate plăţii creanţelor care pot forma obiectul infracţiunii de abandon de familie în defavoarea executării silite demarate pentru debitele similare anterioare acestei date în condiţiile în care la momentul formulării plângerii prealabile persoanele vătămate primeau pensie de întreținere prin poprirea salariului mamei-inculpatei.

În al doilea rând, s-a mai reținut că în perioada august 2019 - octombrie 2019 inculpata a fost angajată la (S2) SRL, realizând venituri care nu au fost supuse popririi și raportat obiectului sesizării, Curtea a constatat că aceasta nu a achitat pensia alimentară aferentă lunilor septembrie - octombrie 2019, perioadă care nu poate fi examinată pe fond ca urmare a faptului că neplata pensiei de întreținere nu s-a realizat pe o perioadă de cel puțin 3 luni pentru a constitui elementele de tipicitate ale art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal.

Chiar dacă în urma activităților întreprinse de către executorul judecătoresc privind identificarea surselor de venit realizate de către inculpată, acestuia i-ar fi ,,scăpat” poprirea salariului obținut la (S2) SRL, inculpata nu are nicio scuză în faptul că nu a plătit din aceasta vreo sumă de bani persoanelor vătămate, cu atât mai mult cu cât aceasta știa sau putea să cunoască că aceste venituri nu au fost poprite, însă în absența reclamării unei perioade minime de 3 luni privind neplata pensiei de întreținere, instanța nu a examinat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute mai sus.

Referitor la bonurile de masă, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile Deciziei nr. 21/19.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – completul competent să judece recursul în interesul legii publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 20 februarie 2020 care a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. (2) şi art. 529 alin. (1) şi (2) din Codul civil, echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului.

În ceea ce privește cuantumul sumelor poprite lunar și neaplicarea dispozițiilor fiscale privind asimilarea tichetelor de masă cu veniturile de natură salarială, Curtea nu a reținut vreo culpă în sarcina inculpatei privind neplata lunară a procentului exact de 1/3 din veniturile încasate din moment ce aceste sume au fost calculate de către angajator în responsabilitatea căruia intră astfel de atribuții, iar plata sau remiterea tichetelor de masă revenea aceluiași angajator a cărui conduită nu a fost contestată la instanța de executare.

Prin urmare, odată ce inculpata era în procedura executării silite care se realiza de către angajator sub supravegherea executorului judecătoresc, acesteia nu i se poate reține vreo vină privind nevirarea corectă și la timp a procentului de 1/3 din venitul realizat (salariul poprit și tichete de masă) în contul executorului judecătoresc.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de părțile civile, prin reprezentant legal (RL), privind obligarea inculpatei la plata pensiei de întreținere restante, întrucât persoanele vătămate au la îndemână deja un titlu executoriu în acest sens constând în hotărârea judecătorească civilă de stabilire a pensiei de întreţinere.

Pentru considerentele arătate mai sus, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria (A), împotriva Sentinţei penale nr. (...)/2022 din data de 04.02.2022 pronunţată de Judecătoria (A), care a fost  desființată în parte și în rejudecare au fost modificate dispozițiile privind temeiul achitării – art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, inculpatei (I), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c) Cod penal, reținând dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală.

Au fost menținute dispozițiile care nu contraveneau prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au răms în sarcina acestuia.

În baza art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 470 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

 (Decizie redactată și rezumată de judecător Levente Farkas ANTIK)

Domenii speta

Spete similare