Achiziții publice. Consecințele măsurilor de remediere luate de autoritatea contractantă. Limitele de învestire ale Consiliului stabilite prin contestație. Motive noi de contestație. Competența legală privind procedura evaluării/reevaluării ofertelor. Fol

Hotărâre 259 din 29.04.2020


Cuprins pe materii: Achiziții publice. Procedură de licitație. Contestație.

Indice alfabetic: Achiziții publice: procedură de licitație; contestație; propunere financiară

Temei de drept: Legea nr. 101/2016 art. 9 alin. 3, art. 21 alin. 3, art. 26 alin. 10 ind. 1, art. 34 alin. 11; Legea nr. 98/2016 art. 207, art. 209, art. 210; Legea nr. 76/2002

În cazul unei măsuri de remediere efective, adusă la cunoștința ofertanților de către autoritatea contractantă în condițiile legii, consecințele cu privire la modul de soluționare a contestației sunt prevăzute de art. 9 alin. 3 din Legea nr. 101/2016, în sensul că doar contestatorul, în temeiul dreptului său de dispoziție, poate aprecia dacă această măsură este una suficientă și poate renunța la contestație. Per a contrario, dacă nu există o manifestare de voință a contestatorului în sensul renunțării la contestație, Consiliul are obligația de a analiza contestația pe fond, ținând cont și de efectele pe care le produc măsurile de remediere dispuse, fără a putea respinge de plano contestația formulată.

Procedura de contestare este strict reglementată și limitată expres, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 101/2016, la analiza motivelor și capetelor de cerere formulate cu respectarea termenului legal de formulare a contestației, astfel că nu este permis nici Consiliului să invoce din oficiu motive noi în cadrul acestei procedurii de contestație, câtă vreme această posibilitate nu fost recunoscută de lege. Criticile invocate prin concluziile scrise, câtă vreme presupuneau o verificare și analiză distinctă față de cea referitoare la aspectele invocate prin contestație, reprezintă, de fapt, așa cum corect au subliniat petentele, motive noi în sensul art. 21 alin. 3 din Legea nr. 101/2016. Cererea depusă de contestatoarea B în cursul procedurii administrativ-jurisdicționale, indiferent de cum a fost denumită, nu putea stabili pentru Consiliu alte limite de analiză decât cele ce rezultă din contestația formulată, inclusiv cu privire la modul de argumentare a motivelor invocate. Posibilitatea de a depune concluzii scrise nu poate constitui o justificare pentru completarea contestației cu motive noi și argumente noi, care impun verificări suplimentare.

Nici organul administrativ-jurisdicțional, și nici instanța de judecată nu se pot substitui autorității contractante în exercitarea competentelor prevăzute de lege indicate mai sus. Competența legală exclusivă de verificare și evaluare a ofertelor, precum și de luare a măsurilor de remediere așa cum s-a subliniat și mai sus, aparține comisiei de evaluare din cadrul autorității contractante. Dispozițiile art. 26 alin. 10 ind. 1, respectiv art. 34 alin. 11 din Legea nr. 101/2016 nu permit nici ca reevaluarea ofertelor să fie făcută de Consiliu sau instanța de judecată, ci doar stabilirea limitelor în care trebuie să se facă reevaluarea de către autoritatea contractantă.

Luarea în considerare la justificarea prețului a acestor subvenții acordate de stat, prin AJOFM, nu poate fi considerată ca fiind discriminatorie și nici contrară principiului tratamentului egal, întrucât încheierea convențiilor cu AJOFM și acordarea subvențiilor constituie un beneficiu prevăzut de lege în favoarea oricărui agent economic ce face angajări în anumite condiții stabilite de lege.

Nici autoritatea contractantă și nici Consiliul nu puteau să aibă în vedere decât conținutul cheltuielilor indirecte astfel cum a fost indicat în documentația de atribuire, fiind lipsit de previzibilitate și contrar principiul tratamentului egal ca în cazul a două ofertante să fie luate în considerare drept cheltuieli indirecte alte costuri decât cele solicitate prin documentația de atribuire.