Impozit pe clădire nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. Necesitatea depunerii la organul fiscal a raportului de evaluare a valorii reale a clădirilor nerezidențiale. Consecințele nerespectării obligației de către contribuabil. Accesor

Cuprins pe materii: Drept fiscal. Impozite și taxe locale

Indice alfabetic: Impozite și taxe locale. Decizie de impunere: impozit pe clădiri nerezidențiale; raport de evaluare; accesorii fiscale

Temei de drept: Legea nr. 227/2015 (Cod fiscal) art. 457, art. 458 alin. 4, art. 462 alin. 1; HG nr. 1/2016 (Norme metodologice) pct. 38; Legea nr. 207/2015 (Cod de procedură fiscală) art. 7 alin. 1 și 2, art. 173, art. 174

În lipsa raportului de evaluare a valorii reale a clădirilor nerezidențiale, raport care să fie depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință, respectiv 31 martie 2016, respectiv 31 martie 2017 (conform art. 462 alin. 1 C.fisc.), determinarea impozitului pe clădiri nerezidențiale se face în raport de prevederile art. 458 alin. (4), coroborat cu art. 457 C. fisc. Această reglementare expresă, exclude luarea în considerare a raportului de evaluare întocmit în anul 2018, chiar dacă prin acesta se confirmă aceeași valoare de impunere avută inițial în vedere la calculul impozitului. Împrejurarea că pentru anii 2016 și 2017 recurentul a achitat impozitul astfel cum a fost indicat de către autoritatea locală pârâtă, beneficiind chiar de bonificația pentru plata cu anticipație a impozitului, nu poate determina inaplicabilitatea dispozițiilor imperative ale art. 458 alin. (4) C.fisc., care sunt obligatorii atât pentru contribuabilul care nu a depus raportul de evaluare în termenul legal, cât și pentru autoritatea publică.

Dreptul organului fiscal local de a calcula și percepe majorări pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale principale stabilite suplimentar printr-o decizie de impunere nu se poate naște în mod automat, ci în vederea stabilirii existenței și întinderii lui este necesară analizarea tuturor circumstanțelor cauzei pentru a se determina în ce măsură întârzierea în efectuarea plății debitului principal este imputabilă autorității sau contribuabilului. Deși reclamantul avea obligația cunoașterii legii și a obligațiilor ce-i revin potrivit acesteia în calitatea sa de proprietar al unor clădiri nerezidențiale, totuși această lipsă de diligență a reclamantului nu poate fi sancționată pecuniar, sub forma imputării unor accesorii fiscale excesive, câtă vreme nedepunerea declarației și raportului de evaluare a fost determinată chiar de culpa organului fiscal de a înștiința contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor prevăzute în sarcina sa de noua lege fiscală, precum și aceea de a îndruma contribuabilul în aplicarea prevederilor legislației fiscale, în îndeplinirea obligațiilor și exercitarea drepturilor sale, fie ca urmare a solicitării contribuabilului, fie din inițiativa organului fiscal, după caz – art. 7 alin. (1) și (2) C.proc.fisc.

Domenii speta

Spete similare