Concurs organizat de o instituție publică. Inadmisibilitatea cererilor de suspendare a actelor şi operaţiunilor administrative/inadmisibilitatea cererii de anulare a act administrativ în lipsa efectuării procedurii prealabile anterior sesizării instanţei.

- art. 2, art. 7 și art. 18 din Legea nr. 554/2004

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definita ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art.2 alin.1 lit. c) menţionate, în mod corect s-a procedat cu prioritate la stabilirea faptului dacă actul a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză se înscrie în definiţia anterior enunţată, aceasta fiind o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamant.

În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 actele şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ pot fi suspuse controlului administrativ numai odată cu actul final.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că în mod corect instanţa a apreciat că petitele 1 şi 2 sunt inadmisibile întrucât cele două acte a căror suspendare s-a solicitat nu sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu dau naştere, în mod independent la efecte juridice.

De asemenea Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibile şi completarea de acţiune în condiţiile în care în ce priveşte dispoziţia nr. 43674/15.05.2019 având în vedere că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă anterior sesizării instanţei cu cererea de suspendare a respectivului act.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia” iar potrivit art.14 alin.1 „ În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.

În cauză, reclamantul nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile în ce priveşte dispoziţia nr. 43674/15.05.2019, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Faptul că reclamantul s-a adresat pârâtului după sesizarea instanţei de contencios administrativ nu poate acoperi lipsa notificării prealabile, dispoziţiile relative la efectuarea procedurii prealabile fiind imperative. Scopul acestor prevederi este acela de reglementare a recursului graţios ori o cerere formulată în timpul soluţionării cauzei nu poate constitui recurs graţios.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 1057/CA/30.10.2019 Tribunalul Braşov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a pârâtului IGPR, a respins acțiunea formulata de reclamantul A. ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale active şi excepția lipsei de obiect invocate de pârâta IPJ B., a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta IPJ cu privire la completarea de acțiune şi a respins cererea de suspendare a dispoziției nr 43674/15.05.2019 a Inspectorului Șef din cadrul IPJ B. formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții IPJ B. şi C., a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta IPJ B. cu privire la cererea inițială de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții IPJ B. şi C..

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând casarea cu consecinţa admiterii cererii astfel cum a fost formulată şi precizată la termenul din 05.06.2019.

În motivarea cererii recurentul arată că a luat parte în calitate de candidat la concursul organizat de MAI, respectiv IGPR prin IPJ B. din data de 30.03.2019 parcurgând etapele de selecție psihologică şi participând la proba scrisă din data de 30.03.2019, obținând conform tabelului nr.41701/30.03.2019 nota 9,70 la proba scrisă, fiind considerat admis.

La aceeași dată a înregistrat contestația nr. 45747 prin care a contestat grila de corectare privitor la răspunsul apreciat corect la întrebarea 21 arătând că răspunsul corect la respectiva întrebare este cel de la varianta c şi nu cel de la varianta b indicat drept corect pe grila de corectare. Contestația a fost respinsă de Comisia de Contestații constituită în cadrul concursului soluția de respingere fiind afișată la data de 1.04.2019, împreună cu tabelul nr. 29500/01.04.2019 cu rezultatele finale.

Se mai arată că la data de 02.04.2019, reclamantul a înregistrat prin poştă electronică la Tribunalul Braşov cererea ce constituie obiectul prezentei cauze, vizând suspendarea executării actelor administrative individuale constând în: tabelul cu rezultatele finale obţinute de candidaţii înscrişi la concursul organizat în vederea ocupării postului vacant de ofiţer I la Biroul Rutier - compartimentul Mediul urban din cadrul Poliţiei Municipiului B., după soluţionarea contestaţiei depuse în cadrul concursului, prin modalitatea încadrării directe (reducere deficit) cu personal care îndeplineşte condiţiile legale, criteriile specifice şi cerinţele pentru ocuparea postului vacant, înregistrat la Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. - Comisia de Concurs cu nr.29500/01.04.2019; decizia emisă la data de 01.04.2019, de Comisia de Contestaţii constituită la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean B., prin care a fost soluţionată, în sensul respingerii, Contestaţia reclamantului înregistrată 45747/30.03.2019; suspendarea procedurii de emitere a actului administrativ de acordare a gradului profesional, prevăzută de art.57, art.571, art.572 din Anexa nr. 3 şi de prevederile Anexei nr.11, la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr.146/2016, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 100/2018, pentru concursul organizat în vederea ocupării postului vacant de ofiţer I la Biroul Rutier - compartimentul Mediul urban din cadrul Politiei Municipiului B., poziţia 0459/a din statul de organizare al unităţii, concurs desfăşurat la 30.03.2019.

Ulterior, la primul termen de judecată stabilit în cauză - 22.05.2019, pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. a depus la dosarul cauzei „Note scrise”, prin care arată că a fost emis actul administrativ „Dispoziţiei Inspectorului Şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean B. nr.43674/15.05.2019”, fără însă a depune la dosarul cauzei respectivul act.

În acest context, reclamant a solicitat instanţei de fond, să pună în vedere pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean B., să depună la dosarul cauzei respectivul act, la următorul termen de judecată.

Faţă de situaţia mai sus prezentată, deşi încă nu primise respectivul act, deci nu exista certitudinea emiterii acestuia, reclamantul a formulat şi depus la termenul de judecată următor, respectiv cel din data de 05.06.2019, o precizare a cererii introductive de instanţă, în sensul de a completa obiectul cererii şi cu solicitarea de a se dispune suspendarea Dispoziţiei Inspectorului Şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean B. nr. 43674/15.05.2019, prin care a fost acordat numitului C. postul de ofiţer I la Biroul Rutier - Compartimentul Mediul urban din cadrul Poliţiei Municipiului B..

După ce actul respectiv i-a fost comunicat prin mijlocirea instanţei, la data de 12.06.2019, reclamantul s-a adresat emitentului actului, respectiv pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean B. cu procedura administrativă prealabilă nr. 220505/12.06.2019, la care IPJ B. a răspuns prin Adresa nr. 401448/01.07.2019, în sensul că „actul administrativ menţionat a fost emis cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale incidente, a regulamentului de concurs, precum şi a Procesului-verbal cu rezultatele finale la concurs nr.41028/02.04.2019.”

Recurentul apreciază că soluţia instanţei de fond este nelegală.

Arată că actele emise în cadrul unui concurs, respectiv Decizia Comisiei de concurs din cadrul unei instituţii publice, privind selecţia dosarului unui concurent participant la un examen de testare profesională destinat ocupării unei funcţii publice este act administrativ unilateral întrucât, în primul rând, provine de la o autoritate publică, astfel cum este definită prin art.2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

În acest cadru, Comisia de soluţionare a Contestaţiilor a fost împuternicită de către autoritatea publică Inspectoratul de Poliţie Judeţean B., pentru a aplica actele normative referitoare la organizarea examenului de testare profesională şi funcţionează în cadrul acestei autorităţi, prin urmare orice act care emanatele la această comisie, în exercitarea atribuţiilor sale, este un act administrativ al autorităţii publice care a numit această comisie. În al doilea rând, această decizie îndeplineşte şi condiţia de a da naştere, a modifica sau a stinge unele raporturi juridice, întrucât prin acest act se stabileşte dacă participanţii la examen îndeplinesc sau nu condiţiile de participare, cu consecinţa înlăturării de la sau, după caz, a menţinerii acestora pentru susţinerea probelor examenului.

Recurentul face referire la dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, menţionând că actele a căror suspendare o solicită, la petitele din cererea introductivă de instanţă, constituie expresia unor astfel de operaţiuni administrative, fără de care emiterea actelor administrative nu se poate realiza.

Art. 5 din Legea contenciosului administrativ indică strict şi limitativ categoria actelor nesupuse controlului în cadrul contenciosului administrativ, însă actele vizate de cererea formulată de reclamant nu se regăsesc printre situaţiile de excepţie reglementate de textul de lege mai sus precizat.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere, vizând suspendarea Dispoziţiei Inspectorului Şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean B. nr. 43674/15.05.2019, motivată prin neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, se solicită instanţei să o respingă reţinând că pe de o parte, reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004, formulând în termenul prevăzut de Regulamentul de concurs Contestaţia înregistrată sub nr.45747/30.03.2019, orele 19.45, aceasta fiind respinsă prin Decizia din 01.04.2019, de Comisia de Contestaţii constituită la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean B..

Pe de altă parte, se arată că ulterior depunerii la dosarul cauzei a Dispoziţiei Inspectorului Şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean B. nr. 43674/15.05.2619, la termenul de judecată din 05.06.2019 reclamantul a formulat Procedura administrativă prealabilă înregistrată la IPJ B. sub nr. 220505/12.06.2019, la care emitentul deciziei a răspuns prin Adresa nr. 401448/01.07.2019, aspect recunoscut de către pârâtul IPJ B., prin chiar întâmpinarea formulată la precizarea de acţiune, însă răspunsul furnizat a fost acela de a refuza revocarea actului administrativ.

În drept au fost invocate prevederile art. 14 alin. 4, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 şi urm. Cod de procedură civilă.

Intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Judeţean B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Se arată că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibile atât cererea introductivă, cât şi completarea de acţiune în condiţiile în care în ce priveşte dispoziţia nr. 43674/15.05.2019 reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă anterior sesizării instanţei cu cererea de suspendare a respectivului act, iar în ce priveşte actele a căror suspendare se solicită prin petitele 1 şi 2 acestea nu au caracterul unor acte ce pot fi contestate în această procedură, având valoare tehnică-administrativă.

Pe fondul cauzei se arată ca nu sunt îndeplinite condițiile suspendării argumentându-se cu privire la răspunsul corect la grila contestată.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, precum şi a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu de către instanţă, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (3) Cod de procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care cuprinde toate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, instanţa de fond prezentând de o manieră logică argumentele ce susţin poziţia adoptată şi analizând fiecare motiv invocat de părţi.

Astfel, curtea de apel constată că prima instanţă în mod corect a reţinut inadmisibilitatea cererii de suspendare a Tabelului cu rezultatele finale obținute de candidații înscriși la concursul organizat în vederea ocupării postului vacant de ofițer 1 la Biroul Rutier-compartimentul Mediu Urban din cadrul Poliţiei Municipiului B. şi a deciziei din data de 1.04.2019 emisă de Comisia de Contestații constituita la nivelul IPJ B. prin care a fost respinsă contestația reclamantului înregistrată cu nr. 45747 din 30.03.2019 motivat de faptul că respectivele acte nu îndeplinesc cerinţele legale ale unui act administrativ în sensul că nu dau naştere, nu modifică, nu sting drepturi şi obligaţii, astfel că nu întrunesc cerinţele unui act administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) menţionate, în mod corect s-a procedat cu prioritate la stabilirea faptului dacă actul a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză se înscrie în definiţia anterior enunţată, aceasta fiind o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamant.

În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 actele şi operaţiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act administrativ pot fi suspuse controlului administrativ numai odată cu actul final.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că în mod corect instanţa a apreciat că petitele 1 şi 2 sunt inadmisibile întrucât cele două acte a căror suspendare s-a solicitat nu sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu dau naştere, în mod independent la efecte juridice.

De asemenea Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibile şi completarea de acţiune în condiţiile în care în ce priveşte dispoziţia nr. 43674/15.05.2019 având în vedere că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă anterior sesizării instanţei cu cererea de suspendare a respectivului act.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 14 alin. (1) „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.

În cauză, reclamantul nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile în ce priveşte dispoziţia nr. 43674/15.05.2019, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Cererea la care a făcut referire reclamantul respectiv contestaţia înregistrată sub nr. 45747/30.03.2019 nu poate fi avută în vedere întrucât este anterioară emiterii dispoziţiei. Suspendarea dispoziţiei nr. 43674/15.05.2019 a fost solicitată în instanţă la data de 05.06.2019, fără ca anterior reclamantul să fi adresat pârâtului o cerere cu caracter de procedură prealabilă sesizării instanţei.

 Faptul că reclamantul s-a adresat pârâtului după sesizarea instanţei de contencios administrativ nu poate acoperi lipsa notificării prealabile, dispoziţiile relative la efectuarea procedurii prealabile fiind imperative. Scopul acestor prevederi este acela de reglementare a recursului graţios ori o cerere formulată în timpul soluţionării cauzei nu poate constitui recurs graţios.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 Cod de procedură civilă Curtea va respinge recursul formulat.

Domenii speta

Spete similare