Potrivit art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe şi pot pune concluzii. Depăşirea acestui moment face ca invocarea excepției să nu mai fie posibilă.
Sentinţa civilă nr. 2/13.01.2021 a Curții de Apel Galaţi – Secţia a II-a civilă
În fapt, cauza ce formează obiectul prezentului dosar a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați – Secția I civilă la data de 06.11.2019. Primul termen a fost stabilit în cauză la data de 18.02.2020, părțile fiind legal citate, dar la acest termen nici părțile și nici instanța din oficiu nu au invocat necompetența materială a secției (urmată de declinarea în favoarea Secției a II-a civilă). Este adevărat că instanţa nu putea judeca, având în vedere Hotărârea nr. 1/2020 a Adunării generale a judecătorilor de la Tribunalul Galaţi, dar asta nu o împiedica să invoce excepţia.
Excepția necompetenței a fost invocată abia la al treilea termen de judecată, cel din 25.06.2020, când a şi fost admisă, iar competența a fost declinată în favoarea Secției a II-a civile.
Această din urmă secție şi-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Secției I civile, ivindu-se astfel conflictul negativ.
În drept, Secția a II-a civilă a tribunalului poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care şi-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Soluția reiese din dispozitivul Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație şi Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii; deci, sesizarea Curții de Apel cu prezentul conflict de competență este legală.
Potrivit art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe şi pot pune concluzii. În speță, la primul termen de judecată din cauză nu a fost invocată excepția necompetenței, nici ce părți şi nici de instanță, deci invocarea excepției, ulterior acestui moment, nu mai este posibilă.
Concluzia nu este contrazisă de pronunțarea Deciziei nr. 13/2020 de către Înalta Curte de Casație şi Justiție – Completul pentru dezlegarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulație, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forţat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât şi în litigiile privind acțiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competența materială procesuală revine secţiilor specializate.
Această decizie produce, cel mult, efectul unei noi reguli (legi) de procedură (privind competența), dacă nu este luat în considerare faptul că este dată în interpretarea unor reguli preexistente. Însă, chiar dacă este echivalată cu o normă juridică nouă, regimul modificării unei astfel de reguli este stabilit de art. 25 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. Mai mult chiar, în caz de trimitere spre rejudecare, dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile şi doar în cazul în care instanța învestită este desființată, dosarele se vor trimite instanței competente potrivit legii noi.
Așadar, nu există niciun argument în favoarea declinării competenței materiale cu încălcarea art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În consecință, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați – Secția I civilă.
Curtea de Apel Alba Iulia
Restituirea sumelor încasate în baza unei hotărâri executorii, modificată în calea de atac. Momentul de la care se datorează actualizarea sumelor
Tribunalul Maramureș
Motivarea hotărârii judecătoreşti. Obligaţiile care revin instanţei de judecată.
Tribunalul Prahova
Obligativitatea respectarii de catre procuror a dispozi?iilor hotarârii instantei de recurs în cazul în care cauza a fost trimisa acestuia ca urmare a admiterii plângerii împotriva solutiei de scoatere de sub urmarire penala
Curtea de Apel Craiova
Competenţă materială de a soluţiona cererea de constatare a falsului, formulată prin rezoluţia procurorului. Instanţă competentă .Lipsa distincţiei în raport de emitentul actului pentru care se solicită constatarea falsului.
Curtea de Apel Brașov
Asigurător. Obligare de despăgubiri civile. Întinderea daunelor morale.