Revizuire

Decizie 386/R din 11.09.2014


Textul de lege invocat se referă numai la obiectul cererii de chemare în judecată, deci la pretenţiile concrete formulate de reclamant în acţiunea principală, sau de pârât în cererea reconvenţională.

Nepronunţarea asupra unui lucru cerut, are în vedere numai situaţia în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere şi nu cazul când instanţa nu a analizat un mijloc de probă în apărare invocat de pârât în întâmpinarea depusă, aceasta neconstituind un capăt de cerere, faţă şi de împrejurarea că nu s-a formulat cerere reconvenţională.

-Codul de procedură civilă: art. 322 pct. 2

Prin cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G. R. A. R. SA, s-a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 322/R/2014 pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că, cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă iar în hotărârea atacată s-a evocat fondul cauzei.

S-a invocat ca şi motiv de revizuire prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, respectiv faptul că instanţa de recurs nu a cercetat o apărare formulată în scris, apărare ce ar fi condus la respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul M. S..

Prin întâmpinarea formulată în cadrul revizuirii formulate de intimatul M. S. s-a arătat că pretinsul înscris prezentat de revizuent nu are forţă probantă prin el însuşi, astfel încât revizuirea nu este admisibilă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 august 2014 intimatul S. M. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă are în vedere ipoteza în care nu s-a soluţionat o cerere principală, accesorie sau incidentală, nu şi situaţia când nu a fost analizată o cerere probatorie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, instanţa a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă din următoarele considerente:

Conform art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată în fond odată cu admiterea cererii de revizuire, se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Textul de lege invocat se referă numai la obiectul cererii de chemare în judecată, deci la pretenţiile concrete formulate de reclamant în acţiunea principală, sau de pârât în cererea reconvenţională.

Ipoteza avută în vedere de revizuent, nepronunţarea asupra unui lucru cerut, are în vedere numai situaţia în care instanţa a omis să soluţioneze un capăt de cerere şi nu cazul când instanţa nu a analizat un mijloc de probă în apărare invocat de pârât în întâmpinarea depusă, aceasta neconstituind un capăt de cerere, faţă şi de împrejurarea că nu s-a formulat cerere reconvenţională.

Faţă de cele ce preced, ţinând seama şi de prevederile art. 326 Cod procedură civilă, a fost respinsă cererea de revizuire.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă.