Litigiu de muncă

Angajatorul are obligaţia de informare completă a viitorului angajat, cu privire la toate clauzele esenţiale contractului individual de muncă, înainte de semnarea acestui act. Nu se poate prevala ulterior de faptul că există un alt înţeles cu privire la o clauză.

Decizia civilă nr. 525 din 29.06.2022 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâta ...

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul ... sub nr. ..., la data de ..., reclamanta ... a chemat în judecată pe pârâta ... pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata salariului de 3199 lei aferent lunii februarie 2020, la plata tuturor comisioanelor cuvenite în baza art. J pct. 2 din contractul individual de muncă nr 61/07.11.2018, comisioane salariale care să fie actualizate şi indexate conform ratei inflaţiei, la care se adaugă şi dobânda legală pentru fiecare comision în parte pentru perioada 2018-2020 respectiv: comision consultanţă relocare Cabinet de avocat ... & ...” în cuantum de 602 euro cu TVA; comision consultanţă închiriere spaţiu de co-working ... în cuantum de 4047 euro cu TVA; comision consultanţă relocare ... în cuantum de 2585 euro cu TVA; comision consultanţă relocare ... în cuantum  de 7392 euro cu TVA, dobânda pentru fiecare comision în parte să fie calculată de la data scadenţei şi până la data achitării efective a sumei. S-a solicitat ca pentru fiecare dintre comisioanele prevăzute să se aplice un curs de schimb euro/ron diferit, conform datei scadente, la care ar fi trebuit să se facă plata conform prevederilor contractuale. A solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr. ..., pe o perioadă nedeterminată, pentru funcţia de manager proiect COR 242101, având atribuţiile potrivit anexei I din contract. S-a menţionat că potrivit dispoziţiilor art. J, pct. 1 şi pct. 2 lit. b, teza 1, angajatorul a stabilit, pentru Workplace consultant o indemnizaţie lunară în cuantum de 3,5% din realizările totale ale angajatului în luna pentru care se plăteşte salariul. Această indemnizaţie sub forma comisionului nu i-a fost niciodată achitată, fapt ce poate fi verificat conform fişelor de salarii emise de angajator. Acest comision se achită raportat la procentul plătit de terţi societăţii angajatoare pentru contractul de consultanţă la care a lucrat. Din cauza stărilor tensionate, la data de 24.02.2020 a încetat contractul de muncă prin demisie, iar la data de 10.03.2020 i-a a fost achitat doar concediul pe luna ianuarie 2020, în cuantum de 1300 lei. Pentru a rezolva situaţia salarială în condiţii amiabile, a adus la cunoştinţa societăţii la data de 09.03.2020 faptul că nu i-au fost achitate drepturile salariale, dar i s-a comunicat la data de 10.03.2020 că situaţia financiară a fost finalizată. Prin urmare, s-a adresat societăţii angajatoare cu notificarea nr. 28/16.03.2020 comunicată prin intermediul executorului judecătoresc. In ceea ce priveşte indemnizaţia sub forma comisionului procentual, s-a precizat că trebuia achitată lunar, conform dispoziţiilor contractuale din realizările totale realizate de angajat în luna pentru care se plăteşte salariul şi trebuiau menţionate atât în statul de plată cât şi în fluturaşul de salariu. Indemnizaţia sub forma comisionului procentual determinabil este prevăzută în articolul salarizare din contractul individual de muncă nr. ... şi face parte din subcapitolul ,,Alte elemente constitutive ale salariului de bază”. Prin urmare aceste comisioane trebuiau achitate ca urmare a muncii prestate de salariat. Cu privire la aplicarea dobânzii legale în perioada 2018-2020 calculate de la data scadenţei şi până la data achitării efective s-au invocat dispoziţiile art.1 din OG nr.13/2011 aprobată prin Legea nr.43/2012 şi s-a arătat că fiecare comision în plată este purtător de dobândă legală. Cu privire la termenul de introducere a acţiunii s-a invocat art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii. S-a făcut referire la competenţa alternativă conform art.269 alin.2 Codul muncii coroborat cu art.210 din Legea nr.62/2011 şi s-a considerat că, dat fiind faptul că ultimul loc de muncă a  fost la sediul din ..., instanţa  competentă este Tribunalul ... În drept, s-a invocat art. 95 şi urm, art. 116 Noul cod de procedură civilă, art. 268 alin 1 lit. c, art. 269 şi urm. Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 1 şi urm. din OG nr. 13 /2011 aprobată prin Legea nr 43/2012.

 Prin întâmpinare, pârâta ... a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. În subsidiar, în cazul în care s-ar admite acţiunea, a înţeles să opună reclamantei intervenirea compensaţiei legale, conform art.1616 şi urm. Cod civil având în vedere că deţine împotriva reclamantei o creanţă certă lichidă şi exigibilă ce rezultă din sentinţa civilă nr. ... A solicitat şi plata cheltuielilor de judecată. S-a arătat că la data de 07.11.2018 a fost încheiat contractul individual de muncă nr. ..., pe durată nedeterminată,  începând cu data de 12.11.2018. Contractul a avut ca obiect prestarea muncii de către salariată în schimbul plăţii salariului, având funcţia de manager proiect. Contractul individual de muncă a fost modificat succesiv prin acte adiţionale. Salariata avea, printre altele şi următoarele obligaţii contractuale-obligaţia de a realiza norma de muncă, obligaţia de a respecta disciplina muncii, obligaţia de fidelitate, obligaţia  de a respecta prevederile contractului de muncă. În ceea ce priveşte salarizarea şi comisioanele, nici în contractul individual şi nici în fişa de post nu este prevăzut dreptul salariatului de a primi comisioane de consultanţă. În ceea ce priveşte desfăşurarea relaţiilor de muncă, raportat la restul salariaţilor care fac parte din echipa societăţii, reclamanta a avut un comportament şi o înţelegere diferită în ceea ce priveşte desfăşurarea muncii, colaborarea cu ceilalţi salariaţi, relaţia de subordonare care există între salariaţi şi conducerea societăţii. Reclamanta a avut un comportament lipsit  de respect, încălcând obligaţia de fidelitate faţă de angajator. Aceste aspecte rezultă din corespondenţa pe care o avea cu directorul general şi cu ceilalţi colegi. Absenţele nemotivate sau abaterile disciplinare multiple săvârşite de reclamantă, au condus la emiterea deciziei nr ... privind suspendarea contractului individual de muncă nr. ..., decizie care a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 51 alin. 2 din Codul muncii. În data de 11.12.2019 a fost încheiat referatul nr. ... de către un angajat, în calitate de coordonator ierarhic superior, prin care se aduce la cunoştinţa conducerii societăţii faptul că a plecat fără a avea permisiunea şi fără a anunţa unde merge. In data de 12.12.2019 a fost încheiat un alt referat la fel şi în data de 16.12.2019, tot pentru faptul că reclamanta nu s-a prezentat la serviciu. Având în vedere aceste referate, societatea prin decizia nr ... a dispus suspendarea contractului individual de muncă pentru absenţe nemotivate de la locul de muncă în zilele de 11, 12 şi 16 decembrie 2019. La data de 12.12.2019 reclamanta a trimis certificat de concediu medical, iar ulterior emiterii deciziei de suspendare a transmis mai multe certificate de concediu medical, pentru perioada 16.12.2019-31.12.2019. La data de 04.02.2020 reclamanta a transmis cererea de demisie ce fost înregistrată sub nr. ... şi, pe cale de consecinţă a fost emisă decizia nr ... în conformitate cu dispoziţiile art. 81 alin 7 din Codul muncii. Pârâta a invocat ca argumente pentru respingerea cererii de chemare în judecată că nici contractul individual de muncă şi nici fişa de post nu prevăd dreptul salariatului la comisioane de consultanţă, şi nici obligaţia angajatorului de a achita comisioane de consultanţă. Un factor extrem de important, comisioanele prevăzute în cadrul secţiunii J – salarizare pct. 1 se acordă conform politicii de comisionare a angajatorului şi numai în condiţiile în care cumulativ salariatul îndeplineşte şi finalizează proiectele care se află în derulare şi proiectul respectiv poate fi obiect al comisionării. Politica de comisionare a angajatorului se comunică  salariatului la momentul la care se aplică procedura de acordare a comisionului cu salariatul respectiv. Astfel, conform acestei politici nu toate proiectele pot fi obiect de aplicare a comisioanelor. Totodată, indemnizaţia comision pentru workplace consultant şi pentru proiect management nu înseamnă comision de consultanţă, ci comisionul care s-ar fi cuvenit, dacă proiectul era în politica de comisionare şi dacă salariatul ar fi realizat proiectul de la început până la final, cu respectarea prevederilor contractului de muncă şi fişei de post, fiind fundamental esenţiale atribuţiile şi obligaţiile pe care reclamanta şi le-a asumat prin fişa postului. Pârâta a arătat că pentru niciunul din proiectele pentru care reclamanta pretinde comisioane, aceasta nu a realizat atribuţiile de manager de proiect. Un element determinant care certifică şi probează că pretenţiile reclamantei nu sunt întemeiate rezidă în situaţia în care aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile din fişa de post, deoarece acesta a înţeles să îşi execute contractul de muncă absentând sau lucrând de acasă. Pe cale de consecinţă, era imposibil să realizeze atribuţiile de manager de proiect. Totodată, reclamanta nu a prezentat nicio probă utilă, pertinentă care să ateste că şi-a îndeplinit obligaţiile potrivit fişei postului, că a îndeplinit şi finalizat proiecte despre care fac vorbire, că aceste proiecte au fost obiect al comisionării potrivit politicii de comisionare. Totodată, deşi afirmă că s-a adresat cu notificarea nr. ..., reclamanta a omis, în mod intenţionat să menţioneze că i s-au oferit toate explicaţiile, prin răspunsul la notificarea nr. ... S-a solicitat să se constate că presupusele comisioane solicitate de reclamantă nu sunt datorate şi pe cale de consecinţă, să se respingă acţiunea ca neîntemeiată. Având în vedere că aceste comisioane nu sunt datorate, trebuie respins şi capătul de cerere privind plata dobânzii pentru fiecare comision. Cu privire la plata salariului aferent lunii februarie 2020 a arătat că a procedat la achitarea parţială a drepturilor salariale aferente lunii februarie. Pârâta mai are de achitat suma în cuantum de 1500 lei (2500 rest-1000 lei suma datorată de reclamantă societăţii în baza sentinţei civile nr. ... pronunţată de Tribunalul ... în dosarul ...). Prin sentinţa civilă, instanţa a reţinut următoarele ,,ia act de renunţarea la judecată. Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat redus. Pe cale de consecinţă, pârâta a înţeles să opună reclamantei intervenirea compensaţiei legale, în conformitate cu prevederile art. 1616 şi urm. din Codul civil, având în vedere că deţine împotriva reclamantei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă certificată prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. ...

La data de 31.08.2020, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, ca neîntemeiate.

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr. ... s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului ...

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul ... la data de 5.10.2020.

La termenul din data de ..., reclamanta, prin reprezentant convenţional, a arătat că după introducerea acţiunii i-a fost achitat salariul pentru luna februarie 2020 în sumă de 3199 lei, astfel că îşi restrânge acţiunea. 

Pârâta, la data de ... a depus la dosar note scrise prin care a precizat în ceea ce priveşte comisionul de consultanţă solicitat de reclamantă pentru relocare cabinet de avocatură ,,... şi ...” că societatea angajatoare nu a încasat niciun comision pentru acest proiect pentru că nu a existat niciun proiect. Cabinetul de avocatură este un posibil client adus şi generat de un alt salariat, şi nu are nicio legătură cu fosta salariată. De asemenea, nu există contract încheiat între societatea angajatoare şi cabinetul de avocatură, a fost doar o întâlnire, însă proiectul nu s-a derulat. Fosta salariată nu a avut nicio implicare sau relaţie contractuală cu acest presupus client. Prin urmare, nu a fost încasat niciun fel de comision de 600 euro, doar pentru că a mers la o întâlnire unde era obligată să meargă conform fişei postului. În ceea ce priveşte comisionul solicitat pentru ..., fosta salariată a înţeles total eronat situaţia, ... este clientul lui ..., prin urmare societatea a plătit către ... S-a ataşat factura şi ordinul de plată prin care face dovada plăţii acestui comision. S-a arătat că ... este un client adus de partenerul ..., contractele de intermediere fiind încheiate cu societatea ... Pârâta este consultant imobiliar, iar în desfăşurarea activităţii potrivit obiectului de activitate încasează onorarii pentru prestarea serviciilor, dar şi comisioane. ... a adus clientul ..., pârâta a încheiat contract cu ... şi a încasat comision de la aceasta, dar comisionul a fost plătit către ... S-a arătat că proiectul ... nu s-a finalizat, şi pârâta nu a încasat comision.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:

Reclamanta ... a fost angajată în cadrul ..., pe durată nedeterminată, începând cu data de ..., în funcţia de manager proiect, conform contractului individual de muncă nr ... În contract la capitolul Salarizare-J pct.2 au fost prevăzute indemnizaţii: comision brut conform politicii de comisionare a angajatorului repartizat astfel: ... consultant 3,5% din realizările totale realizate de angajat în luna pentru care se plăteşte salariul; proiect management 5% din realizările totale realizate de angajat în luna pentru care se plăteşte salariul.

Prin decizia nr. ..., s-a dispus începând cu data de ... încetarea contractului individual de muncă al reclamantei ..., conform art.81 alin.7 din Codul muncii.

Tribunalul a reţinut că prin prezenta acţiune, aşa cum a fost precizată, reclamanta a solicitat să-i fie achitate o serie de comisioane prevăzute la art. J pct.2 din contractul de muncă, respectiv: comision consultanţă relocare Cabinet de avocat „... & ...” în cuantum de 602 euro cu TVA; comision consultanţă închiriere spaţiu de co-working ... în cuantum de 4047 euro cu TVA; comision consultanţă relocare ... în cuantum de 2585 euro cu TVA; comision consultanţă relocare ... în cuantum  de 7392 euro cu TVA.

Analizând comisioanele solicitate de reclamantă prin prisma prevederilor contractului individual de muncă, a precizărilor pârâtei din data de ... şi a probatoriului administrat în cauză, Tribunalul a apreciat ca nefondată solicitarea de plată a acestor comisioane.

Astfel, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, s-a observat că indemnizaţiile constând în comisioane se acordă salariatului în conformitate cu politica de comisionare a angajatorului. Prin urmare, aceste comisioane se pot acorda doar pentru proiecte în care angajatorul încasează comisioane, fiind evident că pot fi plătite doar salariatului care are atribuţii şi este implicat efectiv în derularea şi finalizarea proiectelor pentru care se aplică procedura de acordare a comisionului.

În ceea ce priveşte proiectele la care a făcut referire reclamanta, s-a observat că pârâta a arătat că nu a existat vreun proiect cu Cabinetul de avocat „... & ...”, iar proiectul ... nu a fost finalizat. Proiectul ... a implicat plata unui comision, dar acesta nu a fost încasat, ci plătit de către societatea pârâtă ..., aspect care reiese din factura şi ordinul de plată ataşate la dosar. Cât priveşte proiectul ..., pârâta a arătat că s-a încheiat un contract de intermediere cu ..., dar comisionul încasat a fost plătit către partenerul societăţii pârâte - ... care  a adus clientul ...

Potrivit art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.

Legiuitorul a avut în vedere prin aceste dispoziţii legale, poziţia dominantă pe care angajatorul o are în cadrul raportului de muncă, ce îi permite să îşi constituie probe pentru fiecare din aspectele derulării raporturilor juridice cu angajaţii săi, poziţie care poate constitui o piedică în calea obţinerii de probe pertinente de către angajaţi. Însă, fiecare dintre părți are sarcina să dovedească “faptele” pe care își întemeiază în litigiu pretenția sau apărare.

Astfel, această regulă cu privire la sarcina probei în conflictele de muncă nu trebuie absolutizată, în sensul că salariatul nu trebuie să rămână în pasivitate, având interes să aducă în faţa judecătorului probe care să-i susţină afirmaţiile, astfel încât acestea să nu pară lipsite de orice bază factuală.

De altfel, în cazul cererii salariatului prin care se solicita angajarea răspunderii angajatorului intervine o răsturnare a sarcinii probei, salariatul trebuind să dovedească că angajatorul a încălcat obligaţiile contractuale, nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod necorespunzător o obligaţie contractuală.

În speţă, Tribunalul a apreciat că reclamantei îi revenea sarcina să facă dovada contrară susţinerilor pârâtei; trebuia să dovedească că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, respectiv că nu i s-au acordat comisioanele care i se cuveneau pentru proiectele în care fusese implicată. Astfel, trebuia să probeze existenţa proiectelor invocate, că acestea au presupus încasarea de comisioane de către societatea angajatoare, precum şi faptul că reclamanta ar fi avut atribuţii specifice în cadrul derulării şi finalizării acestor proiecte care să justifice acordarea unui procent din comisionul încasat de societatea pârâtă.

Tribunalul a constatat însă că prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a dovedit existenţa vreunui proiect cu Cabinetul de avocatură ... & ..., iar în privinţa celorlalte proiecte menţionate în acţiune nu a făcut dovada că ar fi participat la vreo activitate în vederea finalizării acestor proiecte şi nici că toate aceste proiecte ar fi generat plata unor comisioane către societatea pârâtă. În acest sens se reţine că acel comision din cadrul proiectului ... a fost plătit, iar nu încasat de către pârâtă.

În privinţa proiectului ... s-a observat că a fost încheiat contractul de intermediere abia la data de ..., fiind încasate comisioane la datele de 26.02.2020 şi 6.03.2020, deci ulterior încetării raporturilor de muncă ale reclamantei cu pârâta. Prin urmare, la data finalizării proiectului, reclamanta nu mai era angajata societăţii, aceasta nedovedind că ar fi fost implicată în vreun mod în derularea acestui proiect pentru a pretinde acordarea vreunui procent din comisionul încasat.

Faţă de cele mai sus expuse, Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta nu a respectat prevederile contractului individual de muncă, că nu i-a acordat toate drepturile prevăzute de acest contract, respectiv nu a dovedit în niciun mod că ar fi fost îndreptăţită să primească comisioanele invocate prin cererea dedusă judecăţii. 

Pentru considerentele reţinute, Tribunalul a constatat că este nefondată acţiunea reclamantei, astfel că urmează a proceda la respingerea ei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ... criticând sentința civilă nr. ... pronunțată de Tribunalul ... ca fiind netemeinică și nelegală sub următoarele aspecte:

Conform art. 272 Codul muncii, sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, iar pe de altă parte, în cauză, reclamanta  nu a stat în pasivitate, așa cum a susținut instanța de fond. Reclamanta nu avea acces la contractele încheiate și pentru care se solicită comisioane. Instanța ,,deși  reclamanta nu a fost de față, a luat act de renunțarea la o probă solicitată prin acțiune, la solicitarea apărătorului. Consideră apelanta-reclamantă că a fost vătămată prin această hotărâre, căci apărătorul nu avea cum să renunțe la o probă. Consideră că în cauză nu a fost cercetat fondul cauzei.

Instanța a reținut că aceste comisioane se pot acorda doar pentru proiecte în care angajatorul încasează comisioane, fiind evident că pot fi plătite doar salariatului care are atribuții și este implicat efectiv în derularea și finalizarea proiectelor pentru care se aplică procedura de acordare a comisionului. Reclamanta a arătat că nu cunoaște de unde reiese din contract sau din fișa postului această obligativitate de finalizare a proiectelor, trebuia să fie acordate comisioane căci nicio dovadă din dosar nu arată că nu ar fi făcut parte din proiecte. În măsura în care instanța nu a administrat probatoriul imperios necesar pentru a concluziona că reclamanta nu și-a desfășurat activitatea conform fișei postului și contractului de muncă, a solicitat anularea sentinței, admiterea cererii de chemare în judecată.

Din întreaga motivare a sentinței rezultă că reclamanta nu a făcut dovada activității sale, în schimb a fost plătită lunar cu salariu de către intimată. Dacă aceste comisioane nu ar fi trebuit a fi plătite, ele nu trebuia a fi menționate în contractul individual de muncă, iar fișa postului nu arăta că ar fi trebuit să finalizeze eventualele proiecte, căci comisionul trebuia achitat lunar.

În drept a invocat apelanta-reclamantă dispozițiile art. 480 și 453 Cod Procedură Civilă.

Prin întâmpinare intimata ... a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta ... ca nefondat și a solicitat cheltuieli de judecată.

Consideră intimata că sentința pronunțată de Tribunalul ... este legală și temeinică. A menţionat intimata că a depus de la bun început toate documentele pe care le deține referitoare la comisioanele pretinse de fosta salariată, apelanta-reclamantă. A precizat intimata în cuprinsul întâmpinării următoarele:

Nu poate produce acte și documente care nu există pentru a dovedi susţinerile apelantei. Fosta salariată nu a adus niciunul dintre clienții pentru care pretinde comision. După modul în care este formulată acțiunea rezultă că apelanta nu a înțeles care au fost atribuțiile postului. Apelanta nu cunoaște mecanismul de comisionare pentru că acest mecanism nu era accesibil salariaților de la nivelul postului deținut de fosta salariată. Salariata nu are dreptul să încaseze nici un comision. ... este un client adus de partenerul ..., contractele de intermediere ulterioare fiind încheiate cu societatea ...

A mai precizat intimata că ... este consultant imobiliar, iar în desfășurarea activității încasează onorarii pentru prestarea serviciilor, dar și comisioane. La rândul său, ... plăteşte comision către partenerii săi. ... a adus clientul ... ... a încheiat contract cu ... și a încasat comisionul de la ... şi ... Plata acestui comision s-a efectuat către ...

A atras atenția intimata că obiectul acțiunii nu este verificarea procedurii de comisionare, plată și încasare comisioane de către instanţă.

Cu privire la comisionul solicitat pentru clientul ..., fosta salariată a înțeles total eronat situația. ... este clientul lui ... și, prin urmare, ... a plătit către ..., intimata nu a încasat comision. Totodată, înțelegerea eronată a apelantei dovedește fără dubiu faptul că nici măcar nu știa și nu știe cine este client.

Contractul individual de muncă și fișa postului nu prevăd dreptul salariatului la comisioane de consultantă, pe cale de consecință angajatorul nu are obligația de a plăti  astfel de comisioane. Apelanta a ocupat postul de manager de proiect, cu obligațiile astfel cum sunt determinate prin fișa postului. Ori pentru niciunul dintre proiectele pentru care aceasta pretinde anumite comisioane nu a realizat nici măcar atribuțiile de manager de proiect.

Pe de altă parte, a arătat intimata că apelanta a avut un comportament și o înțelegere diferită în ceea ce privește desfășurarea muncii, colaborarea cu ceilalți salariați, relația de subordonare care există între salariat și conducerea societății. Apelanta avea un comportament lipsit de respect, a încălcat obligația de fidelitate față de angajator, aceste aspecte rezultă din corespondența pe care apelanta o avea cu directorul general și cu ceilalți colegi. A avut absențe nemotivate și abateri disciplinare multiple săvârșite de către apelantă, care au dus la emiterea deciziei nr. ... privind suspendarea contractului individual de muncă, decizie care a fost emisă în conformitate cu art.51 din Codul Muncii. A avut zile în care nu s-a prezentat la locul de muncă, fără a face dovada existenței unei cauze întemeiate și fără a justifica absențele. Contractul individual de muncă al reclamantei nr. ... a încetat prin demisia apelantei.

În perioada august-decembrie 2019 reprezentanții angajatorului și alţi salariaţi au observat că apelanta ... a avut o atitudine vădit neadecvată și un limbaj necorespunzător. Apelanta-reclamantă a prezentat mai multe certificate medicale ce au fost avute în vedere de angajator. Pe data de 3.02.2020 aceasta a înțeles să se întoarcă la locul de muncă. A doua zi apelanta a transmis demisia, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. ....

Față de aceste argumente, a solicitat respingerea apelului declarat ca nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și cu aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta ... a solicitat plata tuturor comisioanelor cuvenite în baza clauzei J punctul 2 din Contractul individual de muncă nr. ..., comisioane salariale actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală. La data de 14.12.2021 în faţa instanţei de apel reclamanta a precizat că nu a primit niciodată acest comision şi faptul că solicită comisionul de consultanță în procent de 3,5% doar pentru contractul încheiat cu ... și contractul încheiat cu ... A precizat că pentru restul contractelor (precizate în dosarul de fond de către intimată din cele patru contracte) renunță la toate celelalte pretenții, rămânând în discuție pentru cauza de față doar comisionul de consultanță pentru cele două contracte.

Curtea constată că potrivit contractului individual de muncă încheiat între ... în calitate de angajator și salariata ..., la punctul J, capitolul salarizare s-a prevăzut la punctul 2  că salariata are dreptul la un comision brut, conform politicii de comisionare a angajatorului, repartizat astfel: workplace consultant 3,5% din realizările totale realizate de angajat în luna pentru care se plătește salariul sau proiect management 5% din realizările totale realizate de angajat în luna pentru care se plătește salariul.

Reclamanta, conform precizărilor făcute, a solicitat doar comisionul de 3,5% din contractele pentru care angajatorul a încasat comision.

Față de această clauză din contractul individual de muncă, angajatorul în prezenta cauză s-a mulțumit să precizeze că salariatul nu a înțeles politica de comisionare a firmei și nu a înțeles care sunt atribuțiile salariatului cu adevărat. Astfel, intimata a precizat că rezultă foarte clar care este modalitatea de încasare și de plată a comisioanelor. Curtea menționează că în clauza prevăzută în contractul individual de muncă al reclamantei se folosește termenul „conform politicii de comisionare a angajatorului”. În contractul individual de muncă nu este definit acest termen “politică de comisionare” a angajatorului și nu se face nici o altă trimitere la un alt act intern al societății. Angajatorul nu a oferit explicații lămuritoare nici instanței de judecată referitoare la această politică de comisionare. Cert este că în contractul individual de muncă al reclamantei acesteia i se cuvine un comision de 3,5% din realizările totale realizate de angajat în luna pentru care se plătește salariu.

De asemenea, în contractul individual de muncă nu se face referire la termenul și înțelesul sintagmei “realizări totale realizate de angajat”.

Având în vedere că sarcina probei în aceste litigii de muncă revine angajatorului, faptul că acesta a refuzat să explice acești termeni, nu poate fi reţinută concluzia  că instanța nu va putea aplica această clauză din contractul individual de muncă. Mai este de menționat faptul că angajatorul are la îndemână toate instrumentele pentru ca,  atunci când încheie un contract individual de muncă, să găsească o formă cât mai clară cu privire la termenii în care este încheiat contractul. Este de datoria angajatorului să se asigure că lucrurile sunt lămurite încă de la încheierea contractului și termenii din contract sunt clari şi înțeleşi. La acest moment clauza din contractul individual de muncă nu poate fi considerată a nu fi funcțională și a nu avea efecte, pe motiv că în prezenta cauză angajatorul a refuzat să explice și să lămurească înțelesul noțiunii de “politică de comisionare”. Altfel spus, nu se poate încheia un contract de muncă care să conţină termeni înţeleşi doar de către angajator.

Consideră intimata că reclamanta nu a adus niciunul dintre clienții pentru care pretinde comision. Curtea menționează că nu este prevăzut în cuprinsul contractului individual de muncă că salariatul încasează comision doar dacă aduce un client care ulterior plătește comision.

Intimata consideră că, prin modul în care reclamanta a formulat pretențiile, rezultă că nu a înțeles atribuțiile postului său, nu cunoaște mecanismul de comisionare, pentru că dacă ar fi cunoscut nu ar mai fi pretins niciun comision. Pe de altă parte, chiar angajatorul spune că acest mecanism de comisionare nu poate fi cunoscut de către salariată întrucât aceasta nu avea acces la acest mecanism, având în vedere nivelul postului deținut de fosta salariată.

Prin urmare, angajatorul susține în cadrul procesului că există un mecanism de comisionare, dar pe care salariata sa nu avea de unde să îl cunoască. La încheierea contractului individual de muncă, angajatorul trebuie să se asigure că oferă toate informațiile necesare viitorului său salariat și nu să opereze cu noțiuni ascunse și necunoscute salariatului doar pentru că acesta se află pe o poziție dominantă. Codul Muncii nu oferă astfel de privilegii angajatorilor. Conform art.17 din Codul Muncii, anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contractul de muncă sau să le modifice. Clauza din contractul individual de muncă ce a acordat salariatei un anumit comision ține de salarizare și este o clauză esențială a contractului individual de muncă.

Nu pot fi primite și permise clauze care să poată fi înțelese doar de către angajator, pe motiv că salariatul nu are nivelul postului care să îi permită cunoașterea conținutului unui anumite clauze, odată ce angajatorul dorește ca viitorul salariat să semneze acest contract individual de muncă. Ori chiar la acest moment angajatorul consideră că reclamanta nici nu avea de unde să cunoască care este politica de comisionare în firmă și, deci, nu avea ce să pretindă.

Pe parcursul întregului proces, angajatorul nu a reușit să explice de ce este trecută această clauză în contractul individual de muncă, comision de 3,5% și comision de 5% odată ce această clauză nu produce niciodată efecte în opinia angajatorului.

Pentru soluționarea acestei cauze, instanța de judecată nu  avea nevoie de verificarea procedurii de comisionare de plată și de încasare a comisioanelor la această societate. Instanța avea nevoie doar de lămurirea aspectului ce comisioane a încasat angajatorul pentru serviciile sale, de la cine a încasat aceste comisioane și dacă la aceste contracte pentru care angajatorul a încasat comisioane, a lucrat și reclamanta. Deși s-au solicitat aceste informații de la angajator, răspunsurile nu au fost clare.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că societatea ... a încasat comisionul în sumă de 754.575,68 lei plus TVA. Pentru acest comision intimata a plătit, la rândul ei, către societatea ... un comision în valoare de 131.284,44 lei. Referitor la contractul încheiat cu ..., societatea ... a încasat comision în sumă de 585.831,24 lei fără TVA, iar la rândul ei societatea ..., în calitate de furnizor, către pârâtă a emis o factură în sumă de 55.716,80 euro comision. Aceste explicații ale raportului de expertiză au fost date de expert în urma solicitărilor instanței din oficiu, solicitări ce aveau în vedere faptul că în expertiza inițială s-a stabilit că reclamanta nu are dreptul la comisionul prevăzut în contractul individual de muncă, fără nicio altă explicație. Instanța  a cerut experților completarea raportului de expertiză, prin care aceștia să justifice și să argumenteze de ce s-a considerat că reclamantei nu i se cuvine comisionul prevăzut în Contractul individual de muncă articolul j punctul 2 litera b).

În concluzie, având în vedere că în prezentul litigiu angajatorul are sarcina probei, potrivit art.272 Codul Muncii, având în vedere că există un contract individual de muncă care prevede că salariatul are dreptul la un comision de 3,5%, având în vedere că angajatorul a încasat două comisioane, acțiunea formulată de reclamantă, așa cum a fost ea precizată prin încheierea din ..., este întemeiată.

Un aspect particular acestei cauze este faptul că angajatorul nu a înțeles să răspundă la solicitările instanței. Astfel, la lămuririle solicitate de instanță,  intimata a precizat că obiectul acțiunii nu este verificarea procedurii de comisionare, plată și încasare comisioane.

Curtea a precizat că obiectul acțiunii se referă la pretențiile salariatului la comision, conform contractului individual de muncă. Instanța nu a verificat procedura de comisionare în cadrul acestei firme, ci a vrut să lămurească dacă există în cadrul societății un act intern care să dezvolte o procedură întreagă la plata către salariați a comisioanelor cuvenite potrivit contractelor lor individuale de muncă.

Intimata a precizat că în contractul individual de muncă și în fișa postului nu este prevăzut dreptul salariatului la comisioane de consultanță. Angajatorul nu are obligația de a plăti astfel de comisioane. Acest aspect nu este real având în vedere conținutul contractului individual de muncă aflat la dosar.

Intimata a susținut că în legătură cu comisionul solicitat pentru contractul ..., fosta salariată a înțeles eronat situația. ... este clientul lui ..., prin urmare ... a plătit către ..., adică intimata nu a încasat comision, ci a plătit către ... Din conținutul raportului de expertiză rezultă o altă situație de fapt. Expertul, care a verificat actele pe care angajatorul le-a prezentat, a constatat că pentru acest contract ... a primit comision de 585.831,24 lei fără TVA. La rândul ei, societatea ... a emis către intimata ... o factură de 55.716,80 euro.

Intimata a pretins că apelanta a ocupat postul de manager de proiect cu obligațiile astfel cum acestea sunt determinate prin fișa postului. Ori pentru niciunul dintre proiectele pentru care aceasta pretinde comisioane prin prezenta cauză nu a realizat nici măcar atribuțiile de manager de proiect. Aceste susțineri ale angajatorului raportat la clauza din Contractul individual de muncă litera J capitolul salarizare punctul 2 litera b) comisionul de 3,5% nu este datorat de angajator doar în condițiile în care apelanta se ocupă de proiectul respectiv, ca manager de proiect.

Față de celelalte apărări formulate de către intimată, referitoare  la atitudinea și comportamentul reclamantei în societate, faptul că aceasta a lipsit uneori nejustificat și ulterior a depus certificate medicale sau faptul că aceasta a intrat în conflict cu conducerea și cu ceilalți colegi din societate sau faptul că aceasta a avut un discurs absolut irațional în raport cu ceilalți colegi, un comportament și un limbaj total necorespunzător sunt aspecte care nu au absolut nicio legătură cu executarea unei clauze din contractul individual de muncă. La acest moment nu poate fi verificat comportamentul salariatei în societate, nefiind vorba despre îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ale reclamantei. Angajatorul avea libertatea să o sancționeze pe salariată dacă considera că aceasta nu își îndeplinește atribuțiile de serviciu. Prezenta cauză privește pretențiile salariatei de la angajatorul său, potrivit contractului individual de muncă. Prezentul litigiu privește doar interpretarea unei clauze și plata drepturilor salariale cuvenite reclamante. Angajatorul s-a mulțumit să considere că această clauză este neclară și, prin urmare, duce automat la respingerea pretențiilor reclamantei, raţionament pe care instanța nu a putut să îl rețină.

Un alt aspect de menționat este că în contractul individual de muncă poziția dominantă este aceea  a angajatorului, astfel că el este cel care trebuie să se asigure că încheie contracte individuale de muncă cu termeni foarte clari și nu se poate prevala ulterior de faptul că o anumită clauză trebuia înțeleasă în alt fel. La calculul pretențiilor reclamantei vor fi avute în vedere comisioanele pe care, la rândul ei,  intimata le-a plătit către alți colaboratori.

Având în vedere aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă urmează a fi admis apelul reclamantei ..., va fi schimbată în tot sentința civilă nr.... a Tribunalului ..., în sensul că va fi admisă acțiunea, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 32.568 lei reprezentând comision consultanţă, precum şi dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii 23.04.2020 şi până la data plăţii.

Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod Procedură Civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în baza culpei procesuale, fiind partea care a căzut în pretenţii.

Domenii speta

Spete similare