Greșita judecare în apel a unei cauze în care este incidentă numai calea de atac a recursului

În raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța competentă să soluționeze pricina, în primă instanță, este secția de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. În cauză nu a fost invocată excepția necompetenței materiale a judecătoriei, astfel că, în acord cu art. 130 alin. (2) C.pr.civ., competența rămâne câștigată acestei instanțe.

Însă, regimul special al invocării necompetenței materiale nu duce la schimbarea naturii juridice a cauzei, aceasta rămânând o pricină de contencios administrativ şi fiscal; altfel spus, prin faptul că a început a se judeca la judecătorie, cauza nu a devenit una în pretenții de drept comun. Or, potrivit aceluiași art. 10 din Legea nr. 554/2004, hotărârile de primă instanță pronunțate în contencios administrativ şi fiscal sunt supuse numai căii de atac a recursului, iar nu apelului urmat de recurs.

Decizia nr. 280/R/17.11.2020 a Curţii de Apel Galaţi

1.Prin cererea înregistrată sub nr. 15693/231/2018 pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamantul ... a chemat în judecată pe pârâta ..., pentru petenții în cuantum de 8009,31 lei.

2. Sentința instanței de fond. Prin sentinţa  civilă  nr.7918/26.11.2019 Judecătoria Focșani a respins  ca  fiind  neîntemeiată  excepția  prescrierii  dreptului material la  acțiune, excepție invocata  de pârâta  ...,  iar  pe fond  a  admis  acțiunea  promovată  de ... şi a  obligat pe pârâta  ...  să  plătească reclamantei  suma  de 500,58 lei  cu titlu de cota  de 0,1% din valoarea  lucrărilor  de construcții, conform art.30 din Legea nr.50/1991; 500,98 lei reprezentând penalități de întârziere  la  suma  datorata  cu titlu de  0,1%  prevăzută  de art. 30 din Legea nr. 50/1991; suma  de  3504,07 lei  reprezentând  cota  de  0,7% din valoarea  lucrărilor de construcții, cota  instituită  prin art. 40 din Legea nr.10/1995  şi  3.504,07  lei reprezentând  penalități de întârziere  la  această sumă.

3. Apelul. Împotriva  acestei sentințe, în termen legal a declarat apel  pârâta  ...

Apelanta  a  arătat că  sentința  nu este legală și temeinică  în condițiile în care, așa cum a arătat şi prin întâmpinarea  depusă  la dosar, construcțiile au fost finalizate  în  luna  noiembrie 2009, iar apoi înregistrate în evidenţele fiscale ale Primăriei orașului ...  începând cu  28.01.2010. S-a  arătat că  de la  acest moment  societatea  a  început sa  achite impozitul aferent dreptului de proprietate, valoarea  de impozitare fiind  actualizată  periodic chiar dacă nu a fost încheiat un proces  verbal final de recepție.

A solicitat admiterea  apelului şi în rejudecare, admiterea excepției prescripției şi respingerea  acțiunii ca  fiind  prescrisă.

In drept,  apelul a fost întemeiat pe dispozitiile art.466 şi următoarele din C.pr. civilă.

In dovedirea  susținerilor sale, apelanta  nu a  solicitat probe noi faţă de cele administrate în faţa primei instanțe.

Intimata ..., prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului ca fiind  nefondat.

4. Decizia instanței de apel. Prin decizia civilă nr. 205/04.08.2020 Tribunalul Vrancea a admis  apelul formulat de apelanta-pârâtă  ... împotriva sentinţei civile nr. 7918 din 16.11.2019 pronunţată de Judecătoria Focşani în dosarul nr. 17184/231/2018 în contradictoriu cu intimatul-reclamant ..., având ca obiect pretenţii; a fost schimbată sentința și în rejudecare a admis excepţia invocată de pârâta ...  şi în consecinţă a respins acţiunea ca fiind prescrisă; a fost obligată  intimata-reclamantă  ... să plătească apelantei-pârâte ... suma  de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Recursul. Împotriva acestei decizii a declarat recurs ... solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și menținerea sentinței civile nr. 7918/26.11.2019 pronunțate de Judecătoria Focșani, pentru următoarele considerente:

Hotărârea este nelegală fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă. Astfel, din analiza considerentelor deciziei recurate rezultă că instanța de apel nu a motivat soluția pronunțată, rezumându-se la afirmația că în speță lucrările ar fi fost finalizate în fapt în anul 2009 și concluzionând că urmează a se admite apelul; soluția nu conține argumentele care să o sprijine și nu cuprinde raționamentul care a stat la baza sa. Nu s-a precizat care este temeiul de drept pentru care termenul de prescripție poate fi considerat ca începând să curgă prin raportare la o presupusă încetare a lucrărilor, nedovedită prin încheierea procesului verbal de recepție la terminarea acestora și textul de lege care impunea aceasta.

Decizia recurată este nelegală fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă. Astfel, soluția instanței de apel s-a fundamentat pe aplicarea greșită a prevederilor legale referitoare la recepția la terminarea lucrărilor de construcții și a prevederilor referitoare la începutul prescripției extinctive.

Sub un prim aspect, recepția la terminarea lucrărilor de construcții nu se prezumă. Conform art. 37 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizație. Potrivit art. 37 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor.

Așadar considerarea ca finalizate a unor lucrări în privința cărora nu s-a întocmit proces-verbal de recepție la terminarea acestora contravine prevederilor legale. Cu atât mai mult, în lipsa procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construcții, nu putea începe curgerea termenului de prescripție pentru obligații a căror existență și întindere se calculează prin raportare la valoarea lucrărilor determinată prin procesul verbal de recepție. Sub un al doilea aspect, în privința intervenirii prescripției extinctive, soluția instanței de apel s-a fundamentat pe aplicarea greșită a prevederilor legale referitoare la începutul prescripției extinctive. Recurentul a luat cunoștință despre valoarea finala a lucrărilor de construcții odată cu transmiterea de către Primăria Municipiului ... a declarației privind valoarea reală a lucrărilor de construcții nr. 913/05.02.2013, moment la care a început să curgă termenul de prescripție a obligațiilor de plată ale pârâtei, astfel că, potrivit art. 91 Cod procedura fiscală (în vigoare la momentul recepției ta terminarea lucrărilor) termenul de prescripție s-ar fi împlinit la 1 ianuarie 2019, dată față de care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de prescripție.

Pentru motivele arătate a solicitat casarea hotărârii recurate, menținerea sentinței civile nr. 7918/26.11.2019 pronunțate de Judecătoria Focșani și obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 8.009,31 lei.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul urmărește să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 499 C.pr.civ., hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. Totodată, conform art. 489 alin. (3) C.pr.civ., motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță.

Din această perspectivă, Curtea constată că ambele instanțe de fond au reținut, în mod corect, că obiectul prezentului litigiu este o obligație fiscală a societății ... către ... Această calificare este în acord cu motivarea Deciziei nr. 8/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Așadar, în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța competentă să soluționeze pricina, în primă instanță, era secția de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Totuși, în cauză, nu a fost invocată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Focșani, astfel că, în acord cu art. 130 alin. (2) C.pr.civ., competența rămâne câștigată acestei instanțe.

Însă, regimul special al invocării necompetenței materiale nu duce la schimbarea naturii juridice a cauzei, aceasta rămânând o pricină de contencios administrativ şi fiscal; altfel spus, prin faptul că a început a se judeca la judecătorie, cauza nu a devenit una în pretenții de drept comun. Or, potrivit aceluiași art. 10 din Legea nr. 554/2004, hotărârile de primă instanță pronunțate în contencios administrativ şi fiscal sunt supuse numai căii de atac a recursului, iar nu apelului urmat de recurs.

Așadar, Tribunalul Vrancea trebuia să judece calea de atac, declarată în cauză de ..., ca recurs (cu întregul regim juridic aferent – termen de declarare, conținut al cererii, componență a instanței etc.), iar nu ca apel. Or, judecând astfel, tribunalul a pronunțat o hotărâre casabilă potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., în sensul că a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Este indiferent faptul că partea a declarat apel, întrucât, conform art. 457 C.pr.civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, și aceasta indiferent de mențiunile din dispozitivul ei şi de calea de atac declarată de parte.

În consecință, constatând nelegalitatea deciziei recurate, Curtea va admite recursul declarat de ... împotriva deciziei civile nr. 205 din 04.08.2020 a Tribunalului Vrancea, va casa în tot hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Domenii speta

Spete similare