Momentul de început al termenului de contestare a tabelului definitiv de creanțe. Moment subiectiv (când partea contestatoare a cunoscut situația de fapt) şi moment obiectiv (când partea ar fi trebuit să cunoască situația)

Potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației. Așadar, procedura este condiționată de respectarea unui termen de 15 zile care începe să curgă ori de la un moment subiectiv (când partea a cunoscut situația), ori de la un moment obiectiv (partea ar fi trebuit să cunoască situația).

Partea nu are alegerea între aceste două momente, ci contează care dintre ele se ivește primul. De asemenea, legea nu stabilește că partea poate primi un alt termen, rezonabil, în care să consulte un expert şi să-şi exercite dreptul la apărare. Așadar, partea trebuie să se încadreze în termenul de 15 zile (care este unul mare, dacă îl raportăm la termenele uzuale din procedura insolvenței, termene ce variază între 3 şi 10 zile), termen ce începe a curge fie de la momentul subiectiv, fie de la cel obiectiv.

În speță, momentul subiectiv este cel al publicării tabelului definitiv al creditorilor debitoarei, însă informația cuprinsă în acest tabel nu era una nouă, ci reprezenta reluarea celei deja publicate în tabelele de creanță anterioare. Așadar, momentul obiectiv a fost cel al publicării, pentru prima dată, a creanțelor celor doi creditori contestați, respectiv 13.11.2019, pentru că atunci ar fi trebuit contestatoarea să cunoască existența şi regimul juridic al creanțelor contestate.

Decizia nr. 263/A/04.11.2020 a Curții de Apel Galaţi

1.Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.02.2020 sub nr. 1790/113/2019/a1, contestatoarea ... a formulat contestaţie împotriva înscrierii în tabelul creditorilor al debitoarei a creanțelor numiților ... şi ... ca fiind cauzate de dol din partea creditorilor și erori esenţiale în aprecierea acestora din partea lichidatorului judiciar.

Astfel, urmare a identificării unor grave carenţe de interpretare a documentelor juridice contabile de către lichidatorul judiciar, ce au dus la calificarea greșită a unor chestiuni de drept fiscal şi financiare care au condus la înscrierea drepturilor de creanţă a asociatului și a fostului asociat al debitoarei, mamă și fiu, care prin premeditarea aducerii societăţii debitoare în etapa unei insolvențe fără bunuri au emis act juridice cu debitoarea sau între aceștia, prin care au sustras bunuri din societate pentru a evita urmărirea acestora de către creditori și în această procedură.

În fapt, contestatoarea a verificat în 21.02.2020 documentele depuse la dosarul cauzei (cele 2 volume) și a constatat că:

Asociatul ..., (creditor cu 20,22% din masa credală) a redus capitalul debitoarei pe care  l-a constituit ca împrumut asociat în mod nelegal, micșorând gajul general al creditorilor societății — acesta însușindu-și suma respectivă cu titlu de creanţă proprie (ca urmare a dobândirii calităţii de creditor) căpătând o cotă procentuală mare în masa credală asigurându-și alături de mama sa (fostul asociat - ...) un procentaj de votare care asigură extragerea din fața răspunderii pentru aducerea debitoarei în insolvenţă și neantizarea creanțelor creditorilor.

Aşa cum rezultă din opinia expertiza anexată - creanţa numitului ..., deşi este prezentată ca provenind dintr-un împrumut acordat societăţii aşa cum reiese din contractul de împrumut nr. 002 din data de 30.06.2019 pentru suma de 125.515,78 lei, pe un termen de 5 ani, acordat conform punctului 3 din contract  ”prin casa/banca”, aceasta valoare provine de fapt din diminuarea capitalului social aşa cum rezulta din fişa contului 4551.ST (în data de 06.05.2019 s-a transferat din creditul contului 456 in creditul contului 4551.ST suma de 100.072,03 lei).

Operaţia nu este permisă nici de reglementările contabile în vigoare, conform ordin 1802/2014, datoria faţă de asociaţi ca urmare a diminuării capitalului rămâne evidenţiată în creditul contului 456 nefiind permisă înregistrarea în corespondenţă cu contul 4551. A apreciat că această operaţie a fost făcută cu intenţia de a se ascunde provenienţa creanţei.

Fostul asociat ..., (creditor cu 25,26 % din masa credală) a formulat o cerere de creanță întemeiată pe contract de împrumut a cărui dată certă nu poate fi stabilită, fiind sub semnătură privată, adăugând la cererea sa un contract de  împrumut datat în 30.06.2015 și fișă de cont ce atestă înregistrarea în societate a sumei declarate ca împrumutate la 16 luni mai târziu. În susţinerea recunoașterii împrumutului s-au adăugat și 3 extrase cont anuale (care de fapt sunt formulare de  confirmare de sold) ce apar datate 3-2-1 ani în urmă, deşi configurația acestora este vădit cu specific de preconstituire în scopul susţinerii unei forme juridice neconforme adevărului factual.

Asa cum susţine expertul ... în opinia anexată, „Creanţa numitei ... provine dintr-un împrumut acordat societăţii conform contract nr.001 din data de 30.06.2015 în sumă de 96858,21 lei pe termen de 5 ani, scadenţa fiind la 30.06.2020, dar care este evidenţiat conform fişei contului 4551. ... împrumut asociat ... în data de 30.11.2016 în corespondenţă cu contul 891, cont în afara bilanţului şi nu cu contul de casă sau cont curent aşa cum se stipulează prin punctul 3 din contractul de împrumut.

In opinia expertului, trebuie analizate datele informative din bilanţurile din 2015-2018 pentru a se verifica dacă aceste sume au fost recunoscute ca fiind datorii pe termen lung, şi dacă contractul acesta de împrumut nu a fost redactat ulterior, înainte de iniţierea procedurii de faliment având forma identică cu cea a contractului nr. 002 încheiat de societate cu numitul ... în 30.06.2019.”

Aceeași creditoare - în completarea sumelor de mai sus a solicitat cu documente pro-causa concepute - împreună cu actualul asociat şi aflat în relaţie de filiaţie, au perfectat un contract de închiriere in data de 03.01.2019 (chiar în perioada în care negocia o nouă eşalonare de datorii cu contestatoarea creditoare) prin care era pus la dispoziţia debitoarei un spațiu de 20 mp la o valoare a chiriei de 4 ori mai mare decât un birou de aceeași suprafaţă aflat la etajul 25 dintr-un imobil de birouri cu armură de sticlă din centrul financiar al ... la 100 de metri de ... Este vădită intenţia părţilor de a încărca patrimoniul societății debitoare cu datorii care să micșoreze accesul la distribuiri eventuale către creditorii societăţii şi de a amplifica poziția de creditori ai celor 2 creditori ... Imobilul respectiv este domiciliul celor 2 creditori.

Deși acestea sunt constatări minimale, detaliate sub aspect financiar contabil de opinia extrajudiciară anexată, a solicitat admiterea contestației cu consecinţa înlăturării creanţelor contestate ale celor 2 ... de la masa credală. Solicită să se dispună ca respectivele creanţe să fie admise provizoriu la masa credală în conformitate cu prevederile art.113 alin.(4) Legea nr. 85/2014.

În susţinere, a anexat înscrisuri.

În drept, a indicat cele invocate în cuprinsul contestației.

La data de 12.03.2020, intimații ... si ... au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal, admiterea excepţiei și respingerea acţiunii ca tardiv introdusă iar, în subsidiar, respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția tardivității, a arătat că în Buletinul Procedurilor de Insolventă nr. 21541/13.11.2019 a fost publicat tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ..., conform căruia creditorii ... și ... au fost înscriși la masa credală cu suma de 125.516 lei si respectiv 156.858 lei.

În data de 29.112019, urmare înregistrării declaraţiei de creanță a creditoarei ..., tabelul preliminar a fost completat, un exemplar fiind depus la dosarul cauzei publicat în BPI nr.22780/29.11.2019, fără ca tabelul preliminar completat să fi adus modificări cu privire la cuantumul creanţelor celor doi creditori.

Conform dispoziţiilor art. 111 alin.1 şi următoarele din Legea 85/2014, „debitoarea, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanțele și drepturile trecute sau după caz netrecute de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel, în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar”.

În prezenta cauză, contestaţia formulată de către creditoarea ... este depusă în data de 24.02.2020 cu depășirea evidentă a termenului în care aceasta putea fi înregistrată.

Este foarte adevărat faptul că prevederile art. 113, alin.1 dau posibilitatea ca „după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut de art. III alin. 2 și până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau unui drept de preferință în tabelul definitiv ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau eroare esenţială”. Dar conform prevederilor aceluiași articol, alin. 2 „contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.

Or, deși contestatoarea știa sau ar fi trebuit să cunoască, în calitatea sa de creditor înscris la masa credală, modalitatea în care au fost înscriși creditorii ... și ..., încă din data de 13.11.2019 respectiv 29.11.2019 când au fost publicate tabelele de creanţă, aceasta nu a înţeles să formuleze contestaţie în interiorul termenelor legale.

Cererile de creanţe depuse de creditorii ... și ... au fost însoţite de înscrisurile din care rezultă creanţele acestor, prin urmare creditoarea ... trebuia să manifeste diligenţa şi să cunoască toate aspectele juridice şi economice pe care le invoca prin prezenta contestaţie.

De asemenea, a susţinut că nu există nicio modificare între tabelul preliminar și cel definitiv în ceea ce priveşte înscrierea creanţei celor doi creditori, iar contestatoarea nici nu a făcut dovada apariţiei vreunui motiv care să se încadreze în cele expres limitativ prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014, astfel încât contestația să poată fi reținută ca fiind formulată în interiorul termenelor legale.

După cum se poate observa, în temeiul art. 113 alin.l din Legea nr. 85/2014 se poate face contestație împotriva tabelului definitiv numai în anumite condiţii, adică împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferință, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

In cazul său, contestatoarea nu poate invoca necunoașterea situaţiei care a determinat promovarea prezentei contestații, deoarece actele pe care aceasta înţelege să le conteste în prezenta cauză, conform propriilor susțineri erau depuse la dosarul de fond putând fi astfel analizate, iar contestaţia putea fi promovată în interiorul termenelor legale.

..., ca parte în procedura de insolvenţă a cunoscut sau trebuia să cunoască toate înscrisurile depuse de creditorii ... și ... în susţinerea cererilor lor de creanţe, pe cale de consecinţă nu mai poate invoca dolul cu eludarea termenelor legale imperative.

A apreciat că invocarea existenţei unui fals, dol sau eroare esenţială este pur formală având în vedere că este terţ faţă de contractele/actele invocate, contestatoarea fiind în culpă procesuală pentru neexercitarea dreptului în termenul legal.

Contestatorul a cunoscut cauza sub toate aspectele încă de la momentul înscrierii creanţelor în tabelul preliminar sau ar fi trebuit să o cunoască, pe cale de consecinţă invocarea acestor situaţii în cadrul unei contestaţii întemeiată pe dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 trebuie sancţionată cu respingerea acțiunii ca fiind tardiv introdusă.

Conform art. 1214 pct. 4 din NCPC, dolul nu se presupune or în cazul de faţă motivele invocate în susţinerea contestaţiei de către ... sunt pur speculative, fără a fi dovedite în concret.

Pe cale de consecinţă, având în vedere cele prezentate mai sus, a invocat excepția tardivităţii si a solicitat respingerea acţiunii contestatoarei ca fiind tardiv introdusă.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

In drept, a invocat art. 111 pct. din Legea nr. 85/2014.

La data de 12.03.2020, a depus întâmpinare .... reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență ..., în calitate de lichidator judiciar, care a formulat întâmpinare la contestația formulată de către creditoarea ..., împotriva tabelului de creanțe al debitoarei ... cu privire la înscrierea creanțelor creditorilor ... şi ... prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei tardivităţii şi respingerea acţiunii  ca tardiv introdusă și, în subsidiar, respingerea contestației ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția tardivității a arătat că creanţele contestate ale creditorilor ... și ... figurează în Tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ..., tabel publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 21541 din data de 13.11.2019. Cuantumul creanțelor celor doi creditori figurează fără niciun fel de modificare si în tabelul preliminar completat publicat în BPI nr.22780 din data de 29.11.2019. Contestația promovată de către creditoarea ..., contestaţie ce vizează - creanţele celor doi creditori, este depusă în data de 24.02.2020 cu depăşirea evidentă a termenului în care aceasta putea fi formulată.

În acest sens a indicat dispozițiile art. 111, alin.1 și următoarele și ale art. 113, alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Având în vedere cele expuse anterior, a apreciat că atitudinea creditoarei a fost una pasivă, acesta neînţelegând să formuleze contestaţie în interiorul termenelor legale, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască aspectele invocate, atât timp cât ea însăşi este înscrisă la masa credală având acces la dosar, iar erau documentele pe care le contestă sunt depuse la dosarul de fond putând fi astfel analizate.

Nu există nicio modificare între tabelul preliminar şi cel definitiv în ceea ce privește înscrierea creanței celor doi creditori.

Invocarea art. 113 din Legea nr. 85/2014 în baza căruia contestatoarea ... şi-a întemeiat prezenta acţiune este pur si simplu făcută pentru a induce în eroare instanța cu privire la admiterea acțiunii ca fiind făcută în interiorul termenului legal de formulare a acesteia.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

La data de 26.05.2020, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, arătând, în ceea ce privește excepția tardivității, că termenul de 7 zile pus la dispoziție de către legiuitor prin art.111 alin.(l) si (2) Legea nr. 85/2014 este un termen raportat la publicarea tabelului de creanțe în BPI, legiuitorul având in vedere contestarea calităţii de creditori și mai puţin contestarea detaliilor legate de creanţe care sunt rezultatul unor acte juridice ce trebuie analizate în detaliu. Apoi, termenul de 7 zile fiind raportat la publicarea in BPI, este o dovadă fermă a faptului că legiuitorul a avut în vedere tabelul de creanţe si nu falsul, dolul sau eroarea esenţială a înscrisurilor care stau la baza unei creanţe, aspecte care nu fac obiectul comunicării prin BPI. Apreciază că art. 113 al Legii nr. 85/2014 a fost edictat de legiuitor tocmai pentru ivirea situațiilor în care verificările realizate de către practicianul în insolvență nu sunt aprofundate şi descoperirea vreuneia dintre ipotezele semnalate sunt constatate în cadrul derulării insolvenței. Apoi, înscrisurile obținute de la dosar (21.02.2020) spre analiză și emiterea unei opinii de specialitate - unui expert/consultant fiscal care a emis aprecieri legate de documentele contabile si justificativ financiare care au fost anexate cererilor de creanţă.

Pe cale de consecință, contestatoarea nu avea cum să emită pretenții cu privire la creanţele celor 2 creditori intimați, atâta timp cât era necesară o verificare din care a rezultat constatarea unor grave carenţe de interpretare a documentelor juridice și contabile, ce au dus la calificarea greşită a unor chestiuni de drept şi fiscal financiare care au condus la înscrierea drepturilor de creanţă a asociatului şi a fostului asociat al debitoarei, mamă si fiu, care prin premeditarea aducerii societăţii debitoare în etapa unei insolvenţe fără bunuri - au emis acte juridice cu debitoarea sau între aceștia, prin care au sustras bunuri din societate pentru a evita urmărirea acestora de către creditori și în această procedură.

Motivarea contestaţiei este clară în care ce priveşte aprecierea dolului, dar şi indicarea elementelor care se constituie în dovezi ale dolului celor 2 intimaţi creditori. Dolul este prezent în raporturile juridice realizate de respectivi creditori care afectează masa credală și prin cererile de creanță formulate, favorizat de eventuala închidere a procedurii insolvenţei fără analiza temeinică a actelor referite. În conformitate cu prevederile art. 1214 alin.(4) Cod Civil — „dolul nu se presupune”, ci evident trebuie dovedit, ori dovada dolului se realizează prin documentele emise chiar de către intimaţii creditori. Dolul sau erorile esenţiale nu se pot aprecia în 7 zile sau prin presupuneri rezultate din lecturarea tabelului publicat în BPI, ci după analize comparative realizate asupra documentelor, dar şi prin apariţia intenţiei de a se închide procedura insolventei printr-un raport depus la câteva 4 luni de la deschiderea procedurii.

Sub aspectul erorii esenţiale, apreciază că această ipoteză înglobează actul în sine de a fi acceptată o creanţă la masa credală, deşi din înscrisurile justificative ar fi rezultat elemente care ar fi afectat decizia de admitere a practicianului în insolvenţă sau de naștere a suspiciunii oricărei părți interesate cu privire la legalitatea înscrierii creanţei.

Firește că, operează o prezumţie de legalitate a creanțelor înscrise în tabelul creditorilor, însă art. 113 din lege asigură posibilitatea verificărilor rezultate din descoperirea vreuneia dintre ipoteze ce obligă practic Judecătorul Sindic să realizeze o cenzură judiciară în condiţii de contradictorialitate și cu administrarea de probe, dacă este investit cu contestaţie.

Pentru aceste motive,  în opinia sa excepţia tardivităţii trebuie respinsă ca fiind împotriva scopului avut în vedere de legiuitor prin edictarea art.113 alin.(l) Legea 85/2014, fiind netemeinică.

Contestatoarea a răspuns de asemenea și în ceea ce privește apărările intimaților, pe fondul cauzei.

La termenul de judecată din data de 24.06.2020, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității și a rămas în pronunțare pe aceasta.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr.170 din 26 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Brăila,Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii invocată de intimații ... şi ... şi de ... reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență ..., în calitate de lichidator judiciar.

A fost respinsă ca tardiv formulată contestaţia formulată de contestatoarea ... în contradictoriu cu intimații ..., ... şi ... reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență ..., în calitate de lichidator judiciar.

A fost obligată contestatoarea la plata către intimatul ... a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 3.570 de lei

A fost obligată contestatoarea la plata către intimata ... a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de respectiv 2.142 de lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Cele două creanțe contestate au fost cuprinse în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ..., tabelul fiind publicat în BPI nr. 21541/13.11.2019. De asemenea, acestea au fost cuprinse în tabelul preliminar completat  care a fost publicat în BPI nr. 22780/29.11.2019. Acestea se regăsesc şi în tabelul definitiv publicat în BPI nr. 23657/11.12.2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 111 din Legea 85/2014, creditorii pot face contestaţie faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţe şi drepturile trecute sau netrecute în tabel în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, contestaţia urmând să fie depusă la Tribunal.

Contestaţia din prezenta cauză a fost formulată la data de 25.02.2020, cu nerespectarea termenului legal menţionat.

Textul art. 113 alin. (1)  din Legea nr. 85/2014, invocat de contestatoare, conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor împotriva creanţelor şi drepturilor de preferinţă înscrise în tabelul preliminar de creanţe şi până la închiderea procedurii, dacă sunt îndeplinite condiţiile textului.

 Redactarea textului impune ca o condiţie pentru a uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113 necunoaşterea existenţei cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanţe.

 În contextul în care aspectele nou descoperite erau cunoscute şi puteau fi invocate pe calea contestaţiei la tabelul preliminar în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014 nu se poate susţine „descoperirea (…)” şi, ca urmare nu se poate uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014.

În cauză contestatoarea invocă dolul din partea creditorilor şi erori esenţiale în aprecierea documentelor juridice şi contabile de către lichidator. Intenţia de a se ascunde provenienţa creanţei intimatului ... rezultă, în opinia acesteia, din înregistrarea creanţei într-un cont diferit. S-a invocat, de asemenea, existenţa unei suspiciuni în sensul datei întocmirii contractului de împrumut din care derivă creanţa intimatei ... În acelaşi sens, rezultă, conform susţinerilor contestatoarei, intenţia de a încărca patrimoniul debitoarei cu datorii din încheierea unui contract de închiriere la o valoare a chiriei foarte ridicată.

Toate aceste elemente învederate de contestatoare au fost cunoscute sau puteau fi cunoscute la momentul înscrierii creanţelor. Astfel că descoperirea existenţei elementelor învederate cu întârziere are drept cauză unică lipsa de diligenţă din partea contestatoarei.

În raport cu aceste considerente, instanţa va admite excepţia tardivităţii invocată de intimații ... şi ... şi de ... reprezentată de ..., în calitate de lichidator judiciar şi va respinge ca tardiv formulată contestaţia.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., instanţa a obligat contestatoarea la plata către intimaţii ... şi ... a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 3.570 de lei, respectiv 2.142 de lei.

3. Apelul

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea ..., prin care a invocat netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, solicitând anularea în conformitate cu prevederile tezei 1 a alin.(3) art.480 CPC. pentru următoarele:

In fapt, a apreciat că în mod greșit instanța fondului a admis excepția tardivității formulării contestației de către subscrisa, invocată de către intimați, deși excepția este netemeinică și trebuia respinsă, pentru că termenul de 7 zile pus la dispoziție de către legiuitor prin art.111 alin.(l) și (2) Legea nr. 85/2014 este un termen raportat la publicarea tabelului de creanțe în BPI, legiuitorul având în vedere contestarea calității de creditori și mai puțin contestarea detaliilor legate de creanțe care sunt rezultatul unor acte juridice ce trebuie analizate în detaliu; apoi, termenul de 7 zile fiind raportat la publicarea în BPI, este o dovadă fermă a faptului că legiuitorul a avut în vedere tabelul de creanțe și nu falsul, dolul sau eroarea esențială a înscrisurilor care stau (a baza unei creanțe, aspecte care nu fac obiectul comunicării prin BPI. Așa cum se poate observa, verificările documentelor depuse au inclus inclusiv aspectele ce vor fi expuse mai jos în secțiunea răspunsului la apărările de fond.

Față de aceste considerente, a apreciat că art. 113 al Legii nr. 85/2014 a fost edictat de legiuitor tocmai pentru ivirea situațiilor în care verificările realizate de către practicianul în insolvență nu sunt aprofundate și descoperirea vreuneia dintre ipotezele semnalate sunt constatate în cadrul derulării insolvenței.

A solicitat a se constata că apelanta că a remis înscrisurile obținute de la dosar (21.02.2020) spre analiză și emiterea unei opinii de specialitate - unui expert/consultant fiscal care a emis aprecieri legate de documentele contabile și justificativ financiare care au fost anexate cererilor de creanță.

De asemenea, a solicitat a se constata că nu avea cum să emită pretenții cu privire la creanțele celor 2 creditori intimați, atâta timp cât era necesară o verificare din care în aprecierea subscrisei, a rezultat constatarea unor grave carențe de interpretare a documentelor juridice și contabile, ce au dus la calificarea greșită a unor chestiuni de drept și fiscal financiare care au condus la înscrierea drepturilor de creanță a asociatului și a fostului asociat al debitoarei, mamă și fiu, care prin premeditarea aducerii societății debitoare în etapa unei insolvențe fără bunuri - au emis acte juridice cu debitoarea sau între aceștia, prin care au sustras bunuri din societate pentru a evita urmărirea acestora de către creditori și în această procedură.

Motivarea contestației este clară în ce privește aprecierea dolului, dar și indicarea elementelor care se constituie în dovezi ale dolului celor 2 intimați creditori.

Dolul este prezent în raporturile juridice realizate de respectivi creditori care afectează masa credală și prin cererile de creanță formulate, favorizat de eventuala închidere a procedurii insolvenței fără analiza temeinică a actelor referite.

A susţinut că a fost de acord cu afirmația apărătorului părților adverse, conform căreia în conformitate cu prevederile art. 1214 alin.(4) Cod Civil – „dolul nu se presupune”, ci evident trebuie dovedit, ori dovada dolului se realizează prin documentele emise chiar de către intimații creditori, asupra cărora am făcut aprecieri, completate și mai jos.

Dolul sau erorile esențiale nu se pot aprecia în 7 zile sau prin presupuneri rezultate din lecturarea tabelului publicat în BPI, ci după analize comparative realizate asupra documentelor, dar și prin apariția intenției de a se închide procedura insolvenței printr-un raport depus la câteva 4 luni de la deschiderea procedurii.

Sub aspectul erorii esențiale, a apreciat că această ipoteză înglobează actul în sine de a fi acceptată o creanță la masa credală, deși din înscrisurile justificative ar fi rezultat elemente care ar fi afectat decizia de admitere a practicianului în insolvență sau de naștere a suspiciunii subscrisei sau orice altă parte interesată, cu privire la legalitatea înscrierii creanței.

Apoi, alin.(2) al art.113 din Legea nr. 85/2014 - stipulează un termen de 15 zile pentru formularea Contestației calculat de la momentul de la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască - deci nu un termen minimalist de 7 zile. Ci un termen rezonabil în interiorul căruia partea interesată poate să consulte un expert (așa cum am făcut noi) și poate să înțeleagă ce solicită – adică să îşi exercite într-un termen rezonabil dreptul la apărare.

A susţinut că, în BPI s-au publicat numai rapoartele și tabelele și nicidecum actele de susținere AMPLE ale creanțelor aici contestate, subscrisa luând la cunoștință de actele probatorii de la dosarul instanței în data de 21.02.2020.

A învederat faptul că a fost în măsură să ia cunoştinţă de conținutul altor documente numai după ce a consultat dosarul instanței, deși art.150 CPC este aplicabil și apelanta nu este considerată în cunoașterea tuturor actelor de la dosar chiar în virtutea dispozițiilor derogatorii și excepționale ale art.42 din Legea 85/2014.

Pentru aceste motive, în opinia sa a apreciat că excepția tardivității trebuia respinsă, ca fiind împotriva scopului avut în vedere de legiuitor prin edictarea art.113 alin.(l) Legea nr. 85/2014, fiind netemeinică și pe cale de consecință acest motiv de apel trebuie admis ca fondat.

A susţinut că în mod greșit au fost asumate de către instanță prin acordarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate cu titlu de onorariu de către intimații ... din cel puțin 2 motive substanțiale: sumele pretinse sunt excesiv de mari reprezentând aproximativ 1.200 EUR (la cursul BNR mediu din această perioadă), în condițiile în care probabil sumele au fost pretinse că au fost plătite pentru întreg procesul și nu numai pentru invocarea și susținerea tardivității. Nu are cunoştinţă despre documentele justificative depuse (dacă se referă la toate etapele procesuale sau nu), dar a apreciat că instanța fondului trebuia să acorde cheltuielile de judecată proporționale cu munca prestată de avocat - adică în limitele tardivității - pentru că efectul de cascadă va veni în cazul anulării cu trimitere din ape), unde se vor solicita din nou sume cu titlu de onorariu - care oricum sunt mari față de complexitatea cauzei.

A precizat faptul că, sumele pretinse cu titlu de cheltuieli de judecată ca onorariu trebuiau cenzurate potrivit art.451 alin.(2) CPC, dat fiind faptul că munca avocatului a fost probabil comensurată și facturată în raport cu întreaga derulare a cauzei cu fondul complet - administrarea de probe, dezbateri, obiecțiuni, etc. Însă, a susţinut că instanța de fond a apreciat că poate respinge contestația pe tardivitate fără să intre pe fond, astfel că era învestită să aprecieze. Nu în ultimul rând, s-a constatat că s-au cheltuit cu titlu de onorariu sume diferite de la cei 2 creditori (mamă și fiu), deși întâmpinarea a fost una singură.

Concluzionând pe acest capăt de cerere de apel, a apreciat că este fondat.

Față de aceste argumente, a solicitat admiterea apelului şi în principal, anularea sentinței apelate în temeiul art. 480 alin.(3) teză primă CPC și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului.

In subsidiar față de capătul 1 ale cererii de apel, a solicitat admiterea capătului 2 al apelului urmând a dispune cenzurarea cheltuielilor pretinse de intimați, făcând aplicarea art.451 alin.(2) CPC prin raportare la art. 480 alin.(2) CPC. A solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, art.480 alin.(3) și (2) CPC și celelalte norme invocate.

 4. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata ... prin ..., s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

S-a susţinut faptul că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală raportat la situația de fapt existentă în dosar și în coroborare cu temeiurile de drept aplicabile în cauză.

A solicitat a se observa că, creanțele contestate de către apelantă, creanțe deținute de către creditorii ... și respectiv ... figurează în Tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ..., tabel publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 21541 din data de 13.11.2019. De asemenea, cuantumul creanțelor celor doi creditori figurează fără niciun fel de modificare și în tabelul preliminar completat publicat în BPI nr.22780 din data de 29.11.2019. Documentele care au însoțit declarațiile de creanță sunt la dosarul cauzei încă din luna Oct 2019.

Conform dispozițiilor art.111 alin.1 și următoarele din Legea nr. 85/2014, „debitoarea, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații față de tabelul de creanțe, cu privire la creanțele și drepturile trecute sau după caz netrecute de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar.”

Contestația promovată de către creditoarea ..., contestație ce vizează creanțele celor doi creditori, a fost depusă în data de 24.02.2020 cu depășirea evidentă a termenului în care aceasta putea fi formulată (după mai bine de 3 luni de la publicarea tabelelor de creanță).

Cu privire la prevederile art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 care dă posibilitatea ca orice parte interesată să poată face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau unui drept de preferință în tabelul definitiv ori in tabelele actualizate menționăm că și în acest caz legiuitorul prevede condiții expres și limitative. Astfel, această contestație va putea fi promovată doar în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau eroare esențială” și de asemenea contestația se va depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației.

Având în vedere cele expuse anterior, a solicitat a se constata că atitudinea creditoarei a fost una pasivă, acesta neînţelegând să formuleze contestație în interiorul termenelor legale, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască aspectele invocate, atât timp cât ea însăși este înscrisă la masa credală având acces la dosar, iar documentele pe care le contestă sunt depuse la dosarul de fond din oct. – nov. 2019, putând fi astfel analizate.

A învederat instanței faptul că nu există nicio modificare între tabelul preliminar și cel definitiv în ceea ce privește înscrierea creanței celor doi creditori.

A apreciat că invocarea art 113 din Legea nr. 85/2014 în bază căruia contestatoarea ... și-a întemeiat acțiunea este pur și simplu făcută pentru a induce în eroare instanța cu privire la admiterea acțiunii ca fiind făcută în interiorul termenului legal de formulare a acesteia.

Textul invocat de către apelantă impune două condiții pentru admisibilitatea unei astfel de contestații, respectiv descoperirea împrejurării esențiale să fie ulterioară datei definitivării tabelului de creanțe și lipsa oricărei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurări din partea celui care o invocă.

Ori, lipsa de diligență a apelantei pentru descoperirea așa zisului doi pe care îl invocă abia prin contestația la Tabelul definitiv, nu poate fi imputabilă decât apelantei însăși, și de asemenea a arătat că nu sunt acte depuse ulterior, astfel încât să invoce descoperirea lor.

Pentru aceste motive a solicitat a se constata că excepția tardivității a fost corect admisă de instanță de fond şi pe cale de consecință a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 2.142 R0N lei (cu TVA) pentru ... și suma de 3.570 R0N (cu TVA) pentru ..., a  apreciat că instanța de fond în mod legal și justificat a acordat aceste cheltuieli de judecată, raportat la complexitatea cazului.

Potrivit art. 451 pct. 1 din NCPC cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților ... Ori, în cauză, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, munca reprezentantului convențional a fost reală, efectiv prestată și în opinia noastră presupune ore/zile întregi de studiu în domenii vaste și diferite, prin urmare o complexitate mare a activității prestate de avocat. A enumerat cu titlu de exemplu, studiul cu privire la domeniul fiscalității, legea societăților comerciale, legea specială etc.

Având în vedere cele expuse anterior, în opinia sa nu pot fi primite susținerile apelantei conform cărora, sumele la care a fost obligat la plată sunt excesiv de mari, dacă avem în vedere valoarea la care ne raportăm, respectiv valoarea procesului de 125.516 lei pentru ... şi 156.858 lei  pentru ...

In concluzie, a solicitat respingerea acestui capăt al apelului formulat de apelanta ... ca nefondat și menţinerea hotărârii instanței de fond cu privire la cheltuielile de judecată acordate, intimații având dreptul legal de a primi integral cheltuielile de judecată efectuate în cauză.

5. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimaţii ... şi ..., s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Cu privire la excepția tardivității, a solicitat a se observa că hotărârea instanței de fond este temeinică şi legală raportat la temeiurile de drept aplicabile în cauza şi la situația de fapt din dosar.

Astfel, în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 21541/13.11.2019 a fost publicat tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ..., conform căruia creditorii ... și ..., au fost înscriși la masa credală cu suma de 125.516 lei și respectiv 156.858 lei; că cererile de creanțe au fost însoţite încă de la depunere de toate înscrisurile necesare din care au rezultat cele doua creanțe, înscrisuri pe care le contesta apelanta.

Pe cale de consecință, toţi participanţii la procedură, inclusiv apelanta, au avut posibilitatea reală şi efectivă să cunoască înscrisurile depuse de intimați, încă din data de 13.11.2019. Condiția minimă era să manifeste diligenţă şi să studieze dosarul cauzei.

In data de 29.11.2019, urmare înregistrării declarației de creanță a creditoarei ..., tabelul preliminar a fost completat, un exemplar fiind depus la dosarul cauzei și publicat în BPI nr.22780/29.11.2019. A precizat că tabelul preliminar completat nu a adus modificări cu privire la cuantumul creanțelor celor doi creditori.

La aceasta dată, de 29.11.2019, apelanta, prin apărător ales, a avut posibilitatea să verifice tabelul de creanțe, să verifice toate cererile de creanță şi actele anexate acestora, deci inclusiv cele ale intimaţilor, însă din neglijenţă sau pasivitate nu a uzat de dreptul său.

In opinia sa, deoarece dolul se constată doar de către instanțele de judecată, apelanta trebuia să fie diligentă, să verifice dosarul cauzei şi cererile de creanțe depuse imediat după întocmirea tabelului de creanțe si apoi, în termenul prevăzut de lege să depună contestația.

Pentru aceste motive, a susţinut că argumentul invocat de apelanta “cum că ar fi trebuit să verifice dolul prin persoane de specialitate” este unul nelegal şi a solicitat să fie respins.

A susţinut că potrivit dispozițiilor art.111 alin. l și următoarele din Legea nr. 85/2014, „debitoarea, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații față de tabelul de creanțe, cu privire la creanțele și drepturile trecute sau după caz netrecute de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel, în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar.”

A susţinut că în prezenta cauză, contestația formulată de către creditoarea ... a fost depusă în data de 24.02.2020, cu depășirea evidentă a termenului în care aceasta putea fi înregistrată.

A confirmat faptul că prevederile art. 113 alin.1 acordă posibilitatea ca „după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut de art. 111 alin. 2 și până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau unui drept de preferință în tabelul definitiv ori in tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau eroare esențială”. Dar conform prevederilor aceluiași articol, alin. 2 „contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației.

Textul invocat impune două condiții pentru admisibilitatea unei astfel de contestații, respectiv descoperirea împrejurării esențiale să fie ulterioară datei definitivării tabelului de creanțe şi lipsa oricărei culpe pentru identificarea cu întârziere a acestei împrejurări din partea celui care o invocă. Dacă creditorii sau debitorul cunoșteau împrejurarea respectivă înainte de definitivarea tabelului de creanțe, aveau deschisă calea contestației la tabelul preliminar.

De asemenea, nici cea de-a doua condiție pentru formularea contestației nu este îndeplinită și anume, apelanta se află în culpă pentru neformularea unei contestații la tabelul preliminar, lipsa de diligenţă a apelantei pentru descoperirea așa zisului doi pe care îl invoca abia prin contestația la Tabelul definitiv, nefiind imputabilă decât ei însăși.

Or, solicită a se constata că, deși contestatoarea știa sau ar fi trebuit să cunoască, în calitatea sa de creditor înscris la masa credală, modalitatea în care au fost înscriși creditorii ... și ..., încă din data de 13.11.2019 sau cel mai târziu in data de 29.11.2019 când au fost publicate tabelele de creanță modificate, aceasta nu a înțeles să formuleze contestație în interiorul termenelor legale.

Cererile de creanțe depuse de creditorii ... și ... au fost însoţite de înscrisurile din care rezultă creanțele acestor, prin urmare creditoarea ... trebuia să manifeste diligenţa şi să cunoască toate aspectele juridice şi economice pe care le invocă prin prezenta contestație.

A susţinut că legiuitorul se referă în art. 113, alin.1 din Legea nr. 85/2014 la situația excepționala când pe parcursul procedurii se descoperă existenţa unui fals, dol sau eroare esențială, caz care este posibil doar daca înscrisurile sunt depuse ulterior sau intervine situația existentei unei hotărâri judecătorești definitive care constată aceste împrejurări.

Invocarea de către apelanta a dispozițiilor art. 113 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 nu este în favoarea sa, în condițiile în care dispoziția legală prevede că  “contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației”, iar acesta afirmă că a luat la cunoștința de actele depuse de creditorii intimați abia în data de 21.02.2020, în condițiile în care instanța de judecată a avut un program normal de activitate în toată această perioadă de timp.

In opinia sa, invocarea art. 42 din Legea nr. 85/2014 este pur speculativă în condițiile în care art. 113 alin.2 din Legea nr. 85/2014 este cel aplicabil în speță, dorindu-se prin aceasta să existe o scuză a faptului că nu s-a studiat dosarul cauzei. Mai mult decât atât se arată că au cunoscut actele atașate cererilor de creanță numai după studiul dosarului cauzei în data de 21.02.2020.

Or legea prevede că este admisibilă doar o contestație în cazul apariției unui înscris nou şi necunoscut părţilor, dar în această cauză înscrisurile se aflau la dosarul cauzei încă din data de 13.11.2019 , deci nu sunt noi şi necunoscute părtilor.

De asemenea, a învederat faptul că nu există nicio modificare între tabelul preliminar și cel definitiv în ceea ce privește înscrierea creanței celor doi creditori, iar apelanta nici nu a făcut dovada apariției vreunui motiv care să se încadreze în cele expres și limitativ prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014, astfel încât contestația să poată fi reținută ca fiind formulată în interiorul termenelor legale.

In temeiul art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se poate face contestație împotriva tabelului definitiv numai în anumite condiții, adică împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.

In cauză, apelanta nu poate invoca necunoașterea situației care a determinat promovarea prezentei contestații, deoarece actele pe care aceasta înțelege să le conteste în prezenta cauză, conform propriilor susțineri erau depuse la dosarul de fond putând fi astfel analizate, iar în caz de confirmare sau suspiciune de dol, contestația putea fi promovată în interiorul termenelor legale.

Apelanta ... ca parte în procedura de insolvenţă a cunoscut sau trebuia să cunoască toate înscrisurile depuse de creditorii ... și ... în susținerea cererilor lor de creanțe, pe cale de consecință nu mai poate invoca dolul cu eludarea termenelor legale imperative.

A apreciat că invocarea existenţei unui fals, dol sau eroare esențială este pur formală având în vedere că este terţ faţă de contractele/actele invocate, apelanta fiind în culpa procesuală pentru neexercitarea dreptului în termenul legal.

Pentru toate aceste motive a solicitat a se constata că excepția tardivităţii a fost corect admisă de instanța de fond şi pe cale de consecință a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

 Cu privire la cheltuielile de judecată, a solicitat a se observa că şi în cazul prevăzut de art. 451 pct. 1 din NCPC, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 2.142 RON lei (cu TVA) pentru ... şi suma de 3.570 RON (cu TVA) pentru ... urmează a se constata că instanța de fond a procedat legal si justificat, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (factură fiscală şi dovada încasării onorariului conform dovezilor depuse în original). A susţinut că munca avocatului în această speță, a constat în cunoașterea impecabilă a legislației din domeniul dreptului civil, de afaceri, a legislației privind insolvenţa şi a cunoştinţelor de fiscalitate şi contabilitate aplicată (pentru înţelegerea fenomenului şi formularea obiectivelor la expertiză).

De asemenea, trebuie avut în vedere şi faptul că avocatul a depus un efort însemnat pentru studiul cauzei în vederea efectuării întâmpinării într-un timp foarte scurt, activitate care justifică pe deplin suma acordată de instanţa de fond, respectiv suma de 2.142 RON lei (cu TVA) pentru ... şi suma de 3.570 RON (cu TVA) pentru ..., deoarece au fost onorarii diferite pentru fiecare creditor în parte.

In concluzie, s-a solicitat respingerea apelului şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, a invocat art. 111 şi urm. din Legea nr. 85/2014, art. 205 din NCPC.

Analizând probele administrate în cauză, reţine următoarele:

Potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. Totuși, instanța nu poate depăși limitele a ceea ce părțile doresc să supună judecății, potrivit principiului disponibilității reglementat în apel de art. 477 din Codul de procedură civilă.

Din această perspectivă, Curtea reține, în fapt, că societatea ... a contestat, la 25.02.2020, înscrierea în tabelul creditorilor a intimaților ... și ... Contestatoarea nu a indicat expres despre care tabel este vorba, dar a invocat art. 113 din Legea nr. 85/2014 a insolvenței, potrivit căruia se poate contesta înscrierea unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate. În cauză, ultimul tabel (actualizat) este cel definitiv al creditorilor debitoarei ..., publicat în BPI nr. 23657 din 11.12.2019.

În acest tabel, cei doi creditori sunt menționați cu sumele de 156.858 lei (...) și 125.516 lei (...), reprezentând creanțe chirografare cu ordinea de preferință stabilită de art. 161 pct. 9 din Legea nr. 85/2014.

Anterior, aceleași creanțe (titular, cuantum și ordine de preferință) au fost înscrise în tabelul preliminar completat, publicat în BPI nr. 22780 din 29.11.2019 și, respectiv, în tabelul preliminar publicat în BPI nr. 21541 din 13.11.2019.

În drept, potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, contestația se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situația ce determină promovarea contestației. Așadar, procedura este condiționată de respectarea unui termen de 15 zile care începe să curgă ori de la un moment subiectiv (când partea a cunoscut situația), ori de la un moment obiectiv (partea ar fi trebuit să cunoască situația).

Partea nu are alegerea între aceste două momente, ci contează care dintre ele se ivește primul. De asemenea, legea nu stabilește că partea poate primi un alt termen, rezonabil, în care să consulte un expert şi să-şi exercite dreptul la apărare. Așadar, partea trebuie să se încadreze în termenul de 15 zile (care este unul mare, dacă îl raportăm la termenele uzuale din procedura insolvenței, termene ce variază între 3 şi 10 zile), termen ce începe a curge fie de la momentul subiectiv, fie de la cel obiectiv.

În speță, momentul subiectiv este cel al publicării tabelului definitiv al creditorilor debitoarei ... (deci, 11.12.2019). Însă, informația cuprinsă în acest tabel nu era una nouă, ci reprezenta reluarea celei deja publicate în tabelele de creanță anterioare. Așadar, momentul obiectiv a fost cel al publicării, pentru prima dată, a creanțelor celor doi creditori contestați, respectiv 13.11.2019, pentru că atunci ar fi trebuit contestatoarea să cunoască existența şi regimul juridic al creanțelor contestate.

În speță, fie că ne raportăm la momentul subiectiv, fie la cel obiectiv, depunerea contestației pe 25.02.2020 este făcută după curgerea termenului legal de 15 zile. Însă, trebuie subliniat că raportarea corectă se face la momentul obiectiv, pentru că el s-a ivit primul; deci, de la 13.11.2020 şi până la 25.02.2020 sunt mai mult de 15 zile, astfel că, în mod corect, judecătorul-sindic a reținut că este tardivă contestația.

În consecință, stabilind netemeinicia argumentelor invocate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de ... împotriva sentinței nr. 170 din 26.06.2020 a Tribunalului Brăila.

Domenii speta

Spete similare