Dreptul muncii

Indicarea în decizie doar a prevederilor normative pe care se întemeiază aceasta fără a face niciun fel de referire la modul concret de săvârşire a faptelor de către salariat sau la data la care au avut loc, atrage nulitatea absolută a deciziei.

 Neînlăturarea apărărilor salariatului, conform art. 252 alin.2 lit.c Codul muncii atrage nulitatea deciziei.

Decizia civilă nr. 392/11.05.2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul Vrancea s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta ...

S-a anulat decizia nr. 34 din 03.04.2020 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale ce i-au fost reţinute în baza deciziei de sancţionare disciplinară contestate.

Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin cererea formulată la data de 30.04.2020 şi înregistrată sub nr. ..., reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâta ..., a formulat contestaţie împotriva Deciziei de aplicare a sancţiunii nr. 34 din data de 03.04.2020 emisă de către pârâtă, prin care a fost sancţionat cu diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni.

În motivarea cererii, a arătat că pârâta i-a aplicat o sancţiune pecuniară, reţinându-se ca temei de fapt Raportul/Nota de constatare nr. 1322/LZ/11.03.2020, prin care s-au invocat o serie de nereguli prezentate pe larg şi reluate ulterior în cuprinsul deciziei de sancţionare nr. 34/03.04.2020, nereguli care ar fi putut conduce la o pagubă materială decurgând din felul în care reclamantul a verificat derularea contractelor de exploatare a masei lemnoase în perioada controlată, la care se raportează decizia de sancţionare.

Reclamantul a susținut că pârâta a reţinut în mod nejustificat şi eronat în sarcina sa săvârşirea de fapte în legătură cu munca, atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute în  fișa postului, constând în acţiuni şi inacţiuni care ar fi fost săvârşite cu vinovăţie şi a reiterat punctual aspecte şi precizări din Nota explicativă de relaţii dată la solicitarea Comisiei numită de pârâtă prin Decizia nr. 8/06.02.2020.

Reclamantul a indicat că în mod netemeinic s-a reţinut omiterea cu vinovăţie a urmăririi încasării curente a sumelor rezultate din contractele de masă lemnoasă de la operatorii economici menţionate în cuprinsul actului administrativ atacat, câtă vreme printre atribuţiile prevăzute în fişa postului nu se regăseşte obligaţia reclamantului să urmărească plăţile efectuate în cadrul contractelor de vânzare masă lemnoasă şi în condiţiile în care circuitul documentelor interne nu permite reclamantului urmărirea plăţilor efectuate în cadrul acestor contracte.

Reclamantul a mai arătat că în ceea ce priveşte activitatea de verificare şi coordonare prevăzută în fişa postului, pârâta nu a făcut dovada că aceasta ar fi fost îndeplinită necorespunzător de către el, indicând că în ceea ce îl priveşte, atribuţiile din fişa postului au fost îndeplinite procedural, corespunzător, în condiţiile în care conducerea instituției cunoştea imposibilitatea desfăşurării efective a unei activităţi susţinute de verificare a modului în care îşi desfăşurau activitatea pădurarii şi şefii de district, motivat de faptul că reclamantul presta un volum dublu de muncă, odată cu preluarea unor activităţi specifice pentru două compartimente din cadrul pârâtei, respectiv Fond Forestier Stat şi Fond Forestier Privat.

Reclamantul a apreciat că situaţia care a condus la predarea spre exploatare a unor partizi fără ca plata anticipată să se fi realizat, a fost generată de însăşi conducerea pârâtei care nu a planificat printre activităţile curente ale reclamantului şi nu a introdus printre obligaţiile sale urmărirea efectivă prin acţiuni de control extinse a modului în care se desfăşurau aceste contracte de exploatare a masei lemnoase, concluzionând cu privire la neîndeplinirea atribuţiilor raportate la obligaţiile prevăzute în fişa postului că a fost reţinută în mod abuziv şi nejustificat.

Cu privire la nerealizarea controalelor prevăzute expres de actul normativ O.M. 1540/2011, reclamantul a indicat că graficele controalelor de exploatare/reprimiri au fost întocmite trimestrial şi transmise pârâtei prin fax în data de 21.02.2020 pentru verificare de către Comisia de cercetare disciplinară, apreciind că nu se poate reţine în sarcina sa încălcarea vreunei atribuţii de serviciu sau vreunei prevederi legale nici în legătură cu acest aspect.

Reclamantul a concluzionat că prin Decizia de sancționare  nr. 34/03.04.2020 se reţine nedovedit în sarcina sa vinovăţia pentru fapte cauzatoare de prejudicii pârâtei şi se discreditează în mod nejustificat activitatea sa profesională, fără indicarea în concret a modului în care a încălcat normele legale sau atribuţiile de serviciu, dat fiind faptul că în decizia de sancţionare se reţine în sarcina sa nerespectarea unor obligaţii aflate în fişa postului gestionarilor de fond forestier şi dat fiind faptul că se fac referiri generale la acte normative şi fapte, fără a le pune în legătură cu activitatea sa curentă şi efectivă şi fără a efectua o cercetare relevantă din care să reiasă în ce măsură, cuantificat, a prejudiciat pârâta şi fără a se face dovada în acest sens. Totodată, reclamantul a indicat că apărările sale, deşi argumentate şi obiective, dovedite cu acte, nu au fost luate în considerare de către pârâtă.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 252 alin. 5 din Codul Muncii, iar în dovedire a depus înscrisuri.

Pârâta ..., prin structura sa teritorială ..., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi nedovedită prin niciun mijloc de probă.

În motivare, pârâta a indicat, în esenţă, că prin Decizia nr. 34/03.04.2020, contrar celor susţinute de reclamant, a motivat atât în fapt cât şi în drept toate neajunsurile şi abaterile săvârşite de acesta în exercitarea atribuţiilor de serviciu, astfel cum au fost consemnate şi reţinute punctual şi prin Raportul nr. 1322/11.03.2020, comunicat reclamantului sub semnătură pentru luare la cunoștință şi că a motivat înlăturarea apărărilor reclamantului în conţinutul Deciziei contestate la punctul 2, pagina 5.

Pârâta a solicitat instanţei să constate că sancţiunea aplicată reclamantului a fost în mod corect individualizată, prin raportare la vinovăţia acestuia, astfel cum a rezultat din Raportul nr. 1322/11.03.2020.

În drept, pârâta a indicat că sunt incidente prevederile Codului Muncii, Contractului Colectiv de muncă în vigoare la nivelul ..., Codul de procedură Civilă etc.

În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

În vederea justei soluţionări a cauzei, în cadrul şedinţei din data de 29.09.2020, instanţa a solicitat  pârâtei să depună la dosar Raportul/Nota de constatare nr. 1322/LZ/11.03.2020 la care se face referire în Decizia de sancţionare şi răspunsul la nota de relaţii formulat de reclamant, înscrisuri depuse de către pârâtă alături de fişa postului reclamantului.

Analizând acţiunea prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa a reţinut că a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 34/03.04.2020 emisă de către pârâtă care priveşte sancţionarea sa cu „reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%”, reclamantul solicitând instanţei să dispună anularea actului administrativ şi returnarea sumelor reţinute din salariu în baza acestui act.

Atribuţiile reclamantului au fost stabilite prin Fişa postului din data de 10.05.2019, anexă la contractul individual de muncă şi din care rezultă că reclamantul ocupă în cadrul structurii teritoriale ... funcţia de inginer în cadrul compartimentului de fond forestier, fiind subordonat şefului ...

Conform  Raportului/Notei de constatare înregistrat la pârâtă sub nr. 1.322/L.Z./11.03.2020 s-au analizat contractele de vânzare-cumpărare masă lemnoasă de picior din subunitatea ..., astfel cum au fost individualizate în cadrul respectivului Raport, şi în care reclamantul apare la poziţia 4 în tabelul salariaţilor „responsabili, cu atribuţii în derularea neconformă/deficitară” a relaţiilor contractuale analizate de comisie, respectiv cu privire la Partida 1425/1546971(A), la Partida 1290/1421750(B), la Partida 1276/1421740(C), la Partida 1287/1421814(D), la Partida 1271/1421809(E) şi cu privire la Partida 915/1421839(F).

Concluzia comisiei de analiză şi procedura de urmat, a fost convocarea tuturor salariaţilor menţionaţi în raport pentru data de 16.03.2020, în scopul asigurării dreptului la apărare, transparenţă şi la formularea şi susţinerea tuturor aspectelor găsite favorabile lor, ulterior etapei convocării pârâta aplicând reclamantului sancţiunea administrativ-disciplinară contestată.

Prin Nota de relaţii, reclamantul a răspuns formulând apărări.

Examinând conţinutul Deciziei contestate cu privire la situaţia de fapt, Tribunalul a constatat că, în esenţă, obiectul abaterii disciplinare îl reprezintă faptele în legătură cu munca, atribuţiile şi responsabilităţile reclamantului, astfel cum au fost prezentate prin Raportul/Nota de constatare nr. 1322/LZ/11.03.2020, care constau atât în acţiuni, cât şi inacţiuni săvârşite cu vinovăţie de reclamant, indicându-se punctual, la punctele A-F pentru fiecare partidă ce prevederi au fost încălcate, iar la punctele B, C, D şi F, pârâta a indicat inclusiv înregistrarea de debite/prejudicii în evidenţele sale contabile, indicând sume totale de plată care se impuneau a fi încasate de către subunitatea la care lucrează reclamantul şi care ar fi fost „favorizate/determinate prin nesocotirea tuturor normelor legale, tehnice şi/sau contractuale” de către reclamant, fără o descriere în concret a situaţiei de fapt.

Totodată, procedând la analiza prevederilor legale invocate în cadrul Deciziei nr. 34/03.04.2020 (situaţia de drept), instanţa a reţinut că decizia contestată a fost emisă de către  pârâtă în baza prevederilor art. 247, art. 248 alin. 1, lit. c) şi ale art. 250-251 C.M., coroborate cu dispoziţii normative interne, respectiv cu prevederile art. 101 alin. 1 şi alin. 3 litera c), alin. 4-6, art. 102 alin. 1 lit. a) şi d), alin. 2-4 ş.a. din Contractul Colectiv de muncă în vigoare la nivelul pârâtei, 2019-2021, astfel cum a fost modificat şi completat prin Actul Adiţional înregistrat la ITM ... la nr. 02./02.03.2020, pârâta indicând cu titlul general şi Regulamentul privind organizarea, funcţionarea, atribuţiile şi limitele de competenţă ale organelor de conducere ale unităţilor din structura ..., în vigoare la nivelul regiei, alături de prevederi ale HG nr. 229/04.03.2009 privind reorganizarea ... şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi de prev. art. 48 şi urm. din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.

Raportat la motivele de fapt invocate de reclamant în cererea sa, şi analizând modul în care a fost întocmită decizia de sancţionare disciplinară nr. 34/03.04.2020, sub aspect formal şi al elementelor obligatorii, prevăzute de art. 252 din Codul muncii, instanţa a  constatat că aceasta nu a fost întocmită în mod legal, nerespectând cerinţele legii.

Astfel, potrivit art. 252 alin. (2) din Legea 53/2003 - Codul muncii: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.”

Tribunalul a reţinut că răspunderea disciplinară este o formă de răspundere personală, pentru fapta proprie, şi subiectivă, bazată pe vinovăţia salariatului în cauză. Aşadar, salariatul nu poate fi ţinut răspunzător fără a se înţelege ce anume a săvârşit în mod concret şi în ce a constat vinovăţia sa pentru săvârşirea respectivei fapte, dacă aceasta s-ar obiectiva.

În doctrină s-a arătat că în situația în care fapta este descrisă pe larg într-un alt document de care salariatul a luat cunoștință odată sau înainte de primirea deciziei de sancționare, iar în decizie fapta este descrisă sumar sau se face trimitere la documentul de care salariatul a luat cunoștință, obligația legală prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii este îndeplinită, deoarece  salariatul are cunoștință de fapta pentru care a fost sancționat, deci își poate formula apărarea, iar judecătorul poate realiza analiza de obiectivitate a sancțiunii.

Este adevărat că în decizia de sancționare disciplinară nr. 34 din 03.04.2020 se face trimitere la Raportul/Nota de constatare nr. 1322/LZ/11.03.2020, înscris despre care reclamantul a luat cunoștință, dar simpla referire la obiectul abaterii disciplinare în termeni generali că ar consta atât în acţiuni, cât şi inacţiuni săvârşite cu vinovăţie de către acesta (ținând seama şi de aspectele de fapt indicate, în concret, în actul invocat) și menționarea că abaterea constă în fapte care au legătură cu munca, atribuţiile şi responsabilităţile reclamantului, nu reprezintă o descriere clară și completă a faptei/faptelor care constituie abatere disciplinară.

Astfel, descrierea faptei trebuie să cuprindă informații suficiente pentru a se putea stabili împrejurările în care a fost săvârșită aceasta (în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reţinute în sarcina reclamantului, data la care a fost săvârşită pentru a se putea verifica dacă sancţiunea a fost aplicată în termen, respectiv individualizarea în timp şi spaţiu, prin indicarea modului, datei și locului în care a avut loc), acțiunile sau inacțiunile efective ale salariatului, concluzie ce se impune având în vedere că în lipsa acestor informații nici angajatul sancționat nu-și poate formula apărări pertinente, nici instanța nu poate analiza legalitatea și temeinicia sancțiunii disciplinare, elemente precum: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului și consecințele abaterii disciplinare fiind prevăzute de legiuitor drept criterii pentru stabilirea sancțiunii disciplinare (art. 250 Codul muncii).

Din cuprinsul deciziei contestate de reclamant, instanţa a observat că aceasta nu cuprinde descrierea faptelor care constituie abateri disciplinare şi pentru care reclamantul a fost sancţionat disciplinar, respectiv nu se face o descriere în mod concret a faptelor comise de către acesta, reclamantului fiindu-i imputate o serie de fapte prin nerespectarea unor norme legale, tehnice şi/sau contractuale, pârâta indicând la fiecare din cele 5 Partide o serie de prevederi pretins încălcate de reclamant. În concret, în decizie nu este preluată nici măcar precizarea duratei contractului pentru fiecare din cei trei operatori economici şi eşalonarea plăţilor partidelor aferente (A-F), cu atât mai puţin a datelor concrete (individualizarea în timp) la care s-au produs pretinsele prejudicii din vina reclamantului pentru fiecare partidă astfel cum au fost ele reţinute. 

Cu alte cuvinte, referitor la situaţia de fapt/descrierea faptelor din cadrul Deciziei, s-a făcut trimitere la un Raport unde de asemenea faptele nu sunt descrise în concret, circumstanțe în care presupusele fapte săvârşite de reclamant cu vinovăție nu pot fi considerate ca îndeplinind cerința de a fi „descrise”, în accepțiunea ce trebuie reținută prevederilor art. 252 alin. 2) lit. a) din Codul muncii. „A descrie” o faptă presupune indicarea în concret a acțiunii sau inacțiunii săvârșite de către angajat, cu arătarea eventualelor circumstanțe relevante, dar și indicarea datei sau perioadei în care a fost comisă, dat fiind faptul că o faptă presupune nu doar indicarea unei acțiuni/inacțiuni umane, ci și individualizarea acesteia în timp și spațiu, elemente absolut necesare pentru a se putea verifica cerința de legalitate referitoare la termenul în care se poate aplica o sancțiune disciplinară.

Revenind la menţiunea de la litera a) a art. 252 alin. (2) din Legea 53/2003, în decizie trebuie descrisă în concret fapta/faptele pentru care s-a dispus sancţionarea. Cu atât mai mult este esențială menţionarea faptei în decizie cu cât potrivit art. 79 din Codul muncii angajatorul nu mai poate invoca în faţa instanţei alte motive de sancționare decât cele consemnate în decizie.

Sub un alt aspect, Tribunalul a reţinut că însăşi formularea obiectului abaterii disciplinare din cadrul deciziei contestate vine în contradicţie cu justificarea măsurii, în sensul că, în motivarea deciziei se reţine că, de fapt, faptele neveridice/nereale din actele semnate în calitate de responsabil fond de mediu pentru partidele de la punctele C), D), E) şi F) nu corespundeau cu realitatea faptică din teren, conform aplicaţiei „Inspectorul Pădurii”, fără însă a preciza concret informaţiile pretins neconcordante din aplicaţia menţionată, ori perioada expresă la care a făcut referire pârâta şi fără a se preciza data la care s-au produs pretinsele fapte pentru fiecare partidă în parte şi modalitatea în care s-a constatat producerea prejudiciului raportat la atribuţiile exprese ale reclamantului, lipsind cu desăvârşire o individualizare a faptelor în timp şi spaţiu.

Totodată, Tribunalul a reţinut faptul că reclamantul a dat o notă de relaţii explicativă cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, prin care a prezentat punctul său de vedere cu privire la modul de desfăşurare a faptelor ce îi sunt imputate, cu indicarea unor detalii verificabile cu privire la fiecare faptă imputată, pe care pârâta le-a îndepărtat în cadrul deciziei contestate, oferind de asemenea, o motivaţie ambiguă, fără să răspundă în mod direct apărărilor reclamantului prin care acestea să fie înlăturate tocmai prin raportare la respectivele apărări, adică la situaţia concretă a acestuia şi la atribuţiile sale specifice în cadrul unității pârâte.

De reţinut şi faptul că, în cadrul etapei de cercetare disciplinară reclamantul nu a recunoscut niciuna din faptele care i-au fost imputate, şi care ulterior, au fost analizate de către instanţă potrivit situaţiei de fapt ce s-a dorit reconstituită în baza probelor administrate de pârâtă.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul a reţinut că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 252 alin 2 lit. a din Codul Muncii, deoarece nu cuprinde mențiunile obligatorii privind descrierea faptelor săvârșite, pentru că în raport de aceste mențiuni să se poată verifica dacă faptele reţinute constituie sau nu abatere disciplinară, dacă e prevăzută ca atare în lege sau în regulamentul de ordine internă ori în contractul colectiv de muncă.

Faţă de cele expuse, având în vedere că pârâta nu a descris în concret faptele reţinute reclamantului, omisiune care atrage nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară, conform art.252 alin.2 lit. a din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, instanţa a admis contestaţia împotriva Deciziei de sancţionare nr. 34/03.04.2020 emisă de pârâta ... prin structura sa teritorială ... şi a constatat nulitatea absolută a Deciziei sus-menţionate şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia.

Dispoziţiile cu caracter imperativ ale Codului muncii referitoare la necesitatea respectării cerinţelor obligatorii de conţinut pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancţionare urmăresc punerea la adăpost a angajatului de eventuale măsuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului, or, având în vedere că s-a reținut incidența acestui motiv de nulitate a deciziei de sancționare disciplinară, cu consecința admiterii contestației, instanța nu a mai analizat argumentele cu privire la netemeinicia sancționării disciplinare a reclamantului, un astfel de demers fiind inutil.

Referitor la cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să-i restituie drepturile salariale reţinute în baza actului contestat, ca urmare a anulării Deciziei nr. 34/03.04.2020 prin care contestatorul a fost sancţionat cu reducerea pe o durată de 3 luni cu 10% a drepturilor salariale, instanţa a obligat pârâta şi la restituirea sumelor reţinute în baza sancţiunii aplicate, dat fiind că  soluția dată în cauză lipsește de orice efecte decizia de sancționare, potrivit principiului restitutio in integrum care vizează efectele nulităţii actului juridic între părţile raportului juridic născut din actul respectiv.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel pârâta ..., pe care a criticat-o ca fiind netemeinică şi nelegală  pentru următoarele  motive:

Atât rațiunea instanței de fond, cât şi soluția pronunțată sunt date cu greșita aplicare a legii  şi a probatoriilor administrate.

Contrar celor reținute de prima instanță, decizia contestată cuprinde toate elementele obligatorii  reglementate  de art. 252  alin. 2 Codul muncii cu unica condiție ca instanța de fond să citească şi să se aplece cu adevărat asupra tuturor probatoriilor administrate, inclusiv lecturarea cu atenție a Raportului/notei de constatare nr. 1322/11.03.2020, precum şi a fişei postului reclamantului.

A mai susținut apelanta că este tendențioasă şi nejustificată reținerea de către instanța de fond potrivit căreia chiar şi în  raportul /nota de constatare faptele nu sunt descrise în concret. În doctrină s-a arătat că, în situația în care fapta este descrisă pe larg într-un document de care salariatul a luat cunoştinţă odată sau înainte de primirea deciziei de sancţionare, iar decizia descrie fapta în mod sumar sau face trimitere la documentul de care salariatul a luat cunoştinţă, obligația legală prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii  este îndeplinită, deoarece salariatul are cunoştință de fapta pentru care a fost sancţionat, deci îşi poate formula apărarea, iar judecătorul poate realiza  analiza obiectivă a sancţiunii.

 Apelanta a precizat că aceasta este şi situaţia de faţă şi că o redactare identică cu cea din Raportul/Nota de constatare nr. 1322/11.03.2020 a fost imposibilă din mai multe perspective:  un singur consilier juridic angajat (responsabil cu redactarea şi motivare tuturor deciziilor, pe lângă alte zeci de atribuţii şi /sau responsabilităţi cu caracter juridic şi/sau litigios) raportat la un număr de 265 salariaţi; complexitatea şi /sau legislaţia specifică sectorului silvic ce se impune a fi cunoscută şi avută în vedere, analizată, etc.

În concret cerinţele legii sunt îndeplinite în cauză, faptele concrete reţinute în sarcina reclamantului, alături de toţi ceilalţi salariaţi responsabili de nesocotirea normelor legale, tehnice şi/sau contractuale, există şi au produs daune materiale societăţii, dovada fiind şi faptul că  sumele reţinute cu titlu de prejudiciu, deşi s-au făcut numeroase şi continue demersuri pentru recuperare - sunt încă incerte.

În considerarea celor  de mai sus, apelanta a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei cu reţinerea cauzei spre rejudecare conform prevederilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.

Intimatul reclamant nu a făcut nicio apărare în apel.

Curtea, analizând motivele de apel în raport de actele şi de lucrările dosarului, constată că apelul declarat este nefondat.

Soluţia  pronunţată de Tribunalul Vrancea  este legală şi temeinică.

Prima instanța a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor incidente în cauză şi în raport de  actele  dosarului.

În mod corect Tribunalul a constatat nulitatea absolută a deciziei prin prisma nerespectării condițiilor cerute de art. 252 Codul muncii.

În cuprinsul decizie, la art. 2, s-au menţionat următoarele: „considerentele factuale şi de drept ce au determinat sancţiunea disciplinară cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3  luni cu 10%, sunt cele ce succed: (1) obiectul abaterii disciplinare îl reprezintă faptele în legătură cu munca, atribuţiile şi/sau responsabilităţile reclamantului şi/sau punctual prezentate prin  Raportul/ Nota de constatare nr. 1322/L.Z/11.03.2020, aprobata de conducerea ...  – care constau atât în acţiuni, cât şi în inacţiuni - săvârşite cu vinovăţie de către acesta încălcându-se:

A)La partida 1425/1546971:

-prevederile contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 4791/21.10.2019,  respectiv  art. 7.4 şi art. 8.1.2;

-prevederile OM nr. 1540/2011, art. 20;

-  prevederile  P.O.(10.01.01) – comercializarea  masei lemnoase  pe  picior, ediţia a II- a, 10.05.2019, revizia 0;

- prevederile  Procedura de încasare  a contravalorii masei  lemnoase  pe  picior, nr. 8058/18.12.2014, aprobată de conducerea  Direcţiei silvice;

- prevederile fisei postului  :pct. 6- aliniatele 21, 38, 39 s.a.”

În continuare în decizia contestată la Literele B-F s-au  trecut menţiuni asemănătoare şi cu privire la alte contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior şi alte partide:  1290/1421750; la partida 1276/1421740, la Partida 1287/1421814, la partida 127/1421809 şi la partida  915/1421839.

Totodată, în preambulul deciziei contestate s-au menţionat şi actele care au stat la baza emiterii acesteia şi anume: raportul/nota de constatare nr. 1322/L.Z. 11.03.2020, Nota de propuneri de aplicare sancţiuni administrativ disciplinare personalului silvic, precum şi Nota de relaţii fără  număr de înregistrare a  contestatorului.

În funcţie de toate aceste menţiuni din cuprinsul deciziei contestate, în mod justificat a reţinut prima instanţă că aceasta nu este  motivată  în fapt, condiţie cerută de art. 252  alin. 2 lit. a din Codul muncii.

Indicarea în decizia de sancţionare doar a prevederilor normative pe care se întemeiază aceasta fără a face niciun fel de referire la modul concret de săvârșirea  faptelor de către salariat  sau la data la care au avut loc atrage nulitatea absolută a deciziei.

Deși există situații în care descrierea faptei poate fi cuprinsă într-un alt înscris, precum raportul de constatare trebuie respectată cerința descrierii faptei în decizia de concediere. De altfel, instanța de fond în mod corect a reţinut că nici în raportul de constatare nr. 1322/L.Z./11.03.2020 de care se face vorbire în decizia de sancţionare nu sunt descrise în concret faptele care au atras sancţiunea salariatului, ci cuprinde aceleaşi menţiuni reluate şi în decizia contestată.

Deşi este destul de fast acest raport, în cadrul acestuia comisia nu a individualizat în concret şi în timp faptele considerate ca fiind efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale invocate. Nici prin motivele de apel pârâta nu a lămurit acest aspect, respectiv cel referitor la indicarea concretă a faptelor imputate şi a datei săvârşirii  lor,  pentru a putea fi verificate de către instanţa de judecată.

Astfel, corect a reţinut prima instanţă că, descrierea faptei săvârşite constituie o cerinţă distinctă aşa încât, pe de o parte, angajatul să poată formula apărări faţă de susţinerile angajatorului şi, pe de altă parte, instanţa să poată verifica în concret atât existenţa faptei, cât şi dacă prin aceasta s-au încălcat prevederi din  statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil; de asemenea, fapta trebuie descrisă suficient încât instanţa să verifice respectarea termenului de prescripţie a răspunderii disciplinare prevăzut de art.252 din Codul muncii.

Curtea a mai constatat că prima instanţă în mod întemeiat a reţinut şi că în decizia  contestată nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, condiţie prevăzută de art.  252 alin. 2 lit. c din Codul muncii.

În Nota de relaţii dată de reclamant acesta a invocat mai multe apărări şi anume: cu privire la procedura de încasarea a c/v masei lemnoase pe picior, departamentul contabilitate trebuia să întocmească dispoziţii de predare în baza documentelor de plată depuse la ocol de către ..., ulterior şeful de district, urmând a face  predarea efectivă în teren a arborilor corespunzători sumei încasate. Documentele  de plată nu ajung  la biroul de fond forestier şi nu există o evidenţă a acestora la  Biroul  de fond forestier.

Evidenţa  desfăşurării lucrărilor de  exploatare corespunzătoare fiecărei partizi în parte fiind întocmită  în baza raportărilor lunare ale fiecărui şef de district/controale preventive de exploatare întocmite de către pădurarii titulari de canton.

Atât pe parcursul anului 2018, cât şi al anului 2019, lunar, la fiecare şedinţă de bilanţ au fost notificaţi atât  pădurarii cât şi şefii  de district, de obligativitatea întocmirii documentelor care stau la baza raportărilor efectuate de către responsabilul cu fondul forestier, a evidenţelor privind  desfăşurarea exploatărilor în partizile autorizate. A mai arătat reclamantul că în anul 2019 a desfăşurat activitatea corespunzătoare pentru 2 compartimente în cadrul  ...,  acest fapt materializându-se într-un volum dublu de muncă şi în plus activitatea biroului de fond forestier, unde este responsabil,  a fost îngreunată şi de faptul că începând cu anul 2019 ... a intrat în  procesul de reamenajare  a suprafeţelor administrate.

Totodată, a mai arătat că, referitor la încălcarea art. 20 din OM 1540/2011, graficele controalelor de exploatare/reprimiri au fost întocmite trimestrial şi transmise către ... prin fax pentru verificare la data de 21.02.2020 şi că situația de fapt nu a fost cauzată de activitatea sa, ci generată de un cumul de factori care nu au ţinut de biroul de fond forestier, fizic neexistând timpul necesar  verificării efective în trene a  tuturor datelor primite prin raportări ale personalului de teren faţă de un număr de 198 partizi.

Prin decizia contestată, Curtea constată că aceste apărări au fost redate sumar, însă nu s-au arătat motivele pentru care au fost înlăturate aceste apărări aşa cum prevede art. 252 alin. 2 lit. a Codul muncii.

În concluzie, faţă de cele arăta mai sus, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică şi în conformitate cu art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare