Dreptul muncii

În cauză intimata a realizat o vechime în învăţământ de 10 ani la data de 2 iunie 2017, iar reîncadrarea salarială şi acordarea sporului de stabilitate urmau a se realiza începând cu data de 1 iulie 2017. Însă, la acea dată, a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017, astfel încât nu a mai existat cadrul legal pentru acordarea de sporuri noi. OUG nr. 57/2015 a fost abrogată expres prin dispoziţiile art. 44 Legea nr. 153/2017.

Art. 38 alin.2 Legea 153/2017 prevede că începând cu 1 iulie 2017 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Sporul de stabilitate nu intrase în calculul drepturilor salariale ale reclamantei în luna iunie, ci urma să fie inclus abia din luna iulie, astfel că angajatorul, în mod corect, a făcut aplicarea art. 38 alin.2 lit.a Legea 153/2017 şi a menţinut în plată salariul din luna anterioară, fără sporul de stabilitate.

Decizia civilă nr. 615/14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Tribunalul ... a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean ... şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ..., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă ca fondată acţiunea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâta ...

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei sporul de stabilitate de 15% din salariul de bază, precum şi  diferenţele dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite ca urmare a acordării sporului de stabilitate de 15%, începând cu data de 3.11.2017, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A fost obligată să plătească reclamantei suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul ... sub nr. ... la data de  04.11.2020, reclamanta ... a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean ..., Inspectoratul Şcolar Judeţean ... şi Şcoala Gimnazială ,,...” ..., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor să îi plătească sporul de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază şi obligarea pârâtelor la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale începând cu data de 03.11.2017, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, ca urmare a neacordării sporului de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de muncă nr. .../05.06.2007 a  fost angajată la Şcoala Gimnazială ..., în funcţia de bibliotecară. Din data de 06.06.2007 până în prezent a realizat o vechime de peste 13 ani, vechime neîntreruptă în funcţia de personal didactic în învăţământ. Conform prevederilor Legii nr. 63/2011 anexa 5 cap. 2, la vechimea neîntreruptă de 10 ani se acordă un spor de stabilitate în cuantum de 15% personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Cu toate că a solicitat în nenumărate rânduri să i se acorde acest spor, unitatea de învăţământ a refuzat, cu toate că toate cadrele didactice şi cele didactice auxiliare din şcoală beneficiază de acest spor.

Începând cu data de 01.07.2017 a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017 care, la art. 38 alin. 2 lit. a, prevede că se menţin în plată la nivelul acordat cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută  de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 63/2011 şi  Legii 153/2017.

Pârâtul, Consiliul Judeţean ..., a solicitat pe cale de excepţie, constatarea lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean ..., iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a arătat că reclamanta este angajată la Şcoala Gimnazială ... din ..., în funcţia de bibliotecară. Şcoala gimnazială nu este o instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean ... şi nu există niciun raport juridic între acestea. Potrivit art. 36 C.pr.civ, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectul raportului juridic litigios, Consiliul Judeţean ... nu are calitate de angajator faţă de reclamantă, între părţi nu există raporturi juridice obligaţionale. În concluzie, Consiliul Judeţean ... nu are nicio obligaţie în ceea ce priveşte acordarea sporului de stabilitate, respectiv calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale.

Pe fondul cauzei, a arătat că de sporul de stabilitate în cuantum de 15 % la salariul de bază se bucură strict cadrul didactic, cadrul didactic de conducere, îndrumare şi control şi cadrul didactic auxiliar, cu contract de muncă într-o unitate sau instituţie  de învăţământ ori într-un inspectorat şcolar, indiferent de vechimea în muncă într-o unitate sau instituţie de învăţământ ori într-un inspectorat şcolar, indiferent când vechimea a fost realizată în mod neîntrerupt timp de 10 ani. S-a considerat că în conformitate cu prevederile legale incidente în cauză, pretenţiile reclamantei sunt nefondate şi nejustificate.

În drept, şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 205 NCPC.

 Pârâtul,  Inspectoratul Şcolar Judeţean ..., a solicitat respingerea, pe cale de excepţie, pentru lipsa calităţii procesuale pasive având în vedere că reclamanta este angajata Şcolii Gimnaziale ... Conform Legii nr. 1/2011, între Şcoala Gimnazială ... şi ISJ ... există un raport de subordonare metodologică, şi nu un raport care să permită şi să se substituie în drepturile şi obligaţiile unităţii de învăţământ.

În drept, s-au întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 205 şi urm. din NCPC cu modificările şi completările ulterioare.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că pârâţii Consiliul Judeţean ... şi Inspectoratul Şcolar Judeţean au calitate procesuală pasivă, întrucât Consiliul Judeţean ... este ordonator de credite, iar Inspectoratul Şcolar Judeţean ... este forul superior care dirijează şi coordonează activitatea tuturor şcolilor din judeţ.

Analizând cu prioritate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Consiliul Judeţean ... şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ..., Tribunalul a apreciat că sunt fondate.

Raportat la obiectul cauzei dedus judecăţii, respectiv plata sporului de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază şi plata diferenţelor de drepturi salariale actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, nu se justifică calitatea procesuală pasivă a acestor instituţii doar pe considerentul că au calitatea de ordonator de credite sau că una din instituţii este forul superior, atât timp cât prerogativa stabilirii şi acordării drepturilor salariale pentru reclamantă aparţine instituţiei cu personalitate juridică cu care aceasta se află în raporturi de muncă, respectiv pârâtei Şcoala Gimnazială ,,...” ...

Astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 13/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii, în măsura în care pretenţiile deduse judecăţii vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, fără a pune în discuţie atribuţiile legal reglementate ale ordonatorului principal de credite, acesta din urmă nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest gen de cauze. Se reţine şi argumentul suplimentar menţionat în considerentele Deciziei nr. 13/2016 în raport de „dispoziţiile art. 222 din Codul civil, sub denumirea marginală „Independenţa patrimonială”, care consacră principiul potrivit căruia persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă şi nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică faţă de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel. Aşadar, independent de existenţa din punct de vedere juridic a unei relaţii de subordonare între două persoane juridice, legea opreşte confuziunea patrimonială între acestea şi în consecinţă, interzice răspunderea reciprocă a celor două persoane juridice pentru obligaţiile proprii.”

Prin urmare, Tribunalul a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean ... şi Inspectoratul Şcolar Judeţean ... ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, din actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta ... are calitatea de personal didactic auxiliar în cadrul Şcolii Gimnaziale ,,...” ..., fiind încadrată începând cu data de 5.06.2007 în funcţia de bibliotecară, conform contractului de muncă nr. .../5.06.2007.

Potrivit adeverinţei nr.699/27.09.2019 emisă de Şcoala Gimnazială ,,...” ..., reclamanta ... nu beneficiază de spor de stabilitate conform Legii nr.153/2017.

În drept, s-a reţinut că potrivit art.33 alin. 5 din OUG nr.57/9.12.2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aşa cum a fost modificată şi completată prin OUG nr.20/8.06.2016, „Pentru personalul didactic auxiliar, la salariul de bază stabilit potrivit anexei nr. 2, se acordă următoarele sporuri şi indemnizaţii, dacă sunt îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de lege, astfel: c) sporul de stabilitate, care se determină prin aplicarea procentului de 15% asupra valorii rezultate din însumarea salariului de bază cu indemnizaţia pentru învăţământul special prevăzută la lit. a) şi cu gradaţia de merit prevăzută la lit. b), pentru personalul care are o vechime neîntreruptă de 10 ani în învăţământ.”

La data de 1.07.2017 a intrat în vigoare Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care la art. 38 alin. 2 prevede că începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Tribunalul a constatat că, în raport cu data începerii activităţii, reclamanta ... avea la data de 5.06.2017 o vechime neîntreruptă de 10 ani în învăţământ, astfel că, în conformitate cu prevederile art.33 alin.5 din OUG nr.57/2015 mai sus menţionate, era îndreptăţită să beneficieze de sporul de stabilitate de 15% aplicat la salariul de bază.

Deşi începând cu luna iunie 2017, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei trebuia avut în vedere şi sporul de stabilitate de 15% şi care ar fi trebuit menţinut începând cu luna iulie 2017 conform prevederilor art.38 alin.2 din Legea nr.153/2017, Tribunalul a reţinut că pârâta, unitate de învăţământ, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor legale incidente, nejustificând în niciun mod neacordarea acestui drept prevăzut de lege.

Faţă de cele expuse, Tribunalul a apreciat ca fondată solicitarea reclamantei ca pârâta, unitate de învăţământ, să plătească sporul de stabilitate de 15% din salariul de bază, precum şi diferenţele dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite ca urmare a acordării sporului de stabilitate de 15%, începând cu data solicitată de reclamantă, respectiv 3.11.2017.

În ceea ce priveşte cererea privind actualizarea sumelor şi plata dobânzii legale, tribunalul a apreciat că este fondată, întrucât neplata drepturilor băneşti solicitate a fost cauzată de culpa pârâtei, fiind aplicabile dispoziţiile art. 166 alin. 4 Codul muncii conform cărora „întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.

În baza art.453 C.pr.civilă, tribunalul a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, constând în onorariu avocat potrivit chitanţei nr.185/17.10.2020.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta Şcoala Gimnazială „...”, solicitând admiterea apelului şi anularea sau schimbarea în tot sau în parte a hotărârii apelate.

În motivare, a arătat că Legea nr. 153/2017 nu mai prevede existenţa sporului de stabilitate, el s-a înglobat în cuantumul salariului din 2022.

Conform art. 38 al. 3 lit. a, cei care aveau spor stabilitate prin HG nr. 38/2017 (potrivit art. 38 al. 2 lit. a), au rămas cu salariu de bază + suma corespunzătoare sporului de stabilitate până în luna decembrie 2017.

Conform art. 38 al. 3 lit. c, salariul de bază şi suma corespunzătoare sporului de stabilitate s-au majorat cu 25%, până în luna februarie 2018.

Ulterior, salariul de bază şi suma corespunzătoare sporului de stabilitate, din februarie 2018, se majorează cu 20% până în decembrie 2018.

Conform art. 38 al. 4, începând din 2019, salariul din decembrie 2018, inclusiv sporul de stabilitate, care este înglobat în acest salariu, se majorează, anual, cu ¼ din diferența dintre salariul corespunzător funcției respective din anul 2022 şi salariul din decembrie 2018 (salariu care conține sporul de stabilitate). Deci, nu va exista diminuarea salariului, însă va exista o creștere mai mică anuală a salariului celor care au acum acest spor, faţă de cei care nu-l vor mai avea, ca urmare a dispariției sporului.

 Pentru cei care îndeplinesc condițiile de acordare după data de 1 iulie 2017, conform Legii 153/2017, art. 39 al. (1): „… pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare.”

În şcoală nu există o funcţie similară.

Conform OUG nr. 91/2017, art. 13, care completează articolul 39 al Legii nr. 153/2017 prin introducerea alineatului (4).

„(4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.”

Conform acestui nou alineat, dacă în perioada 01 iulie 2017 – 31 decembrie 2018 se îndeplinesc condițiile de acordare a sporului de stabilitate, acesta se poate da, doar dacă există un similar, în plată, ca funcție, gradație şi vechime şi care deținea acest spor înainte de 30 iunie 2017, cuantumul pentru acest spor fiind la același nivel cu al similarului, similar care a trecut prin etapele menționate mai sus.

Apelul nu a fost motivat în drept.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că acţiunea priveşte acordarea sporului de stabilitate începând cu data de 3.11.2017, că situaţia persoanelor care primesc sporul de stabilitate excede cauzei. Chiar dacă apelanta a susţinut că nu există o funcţie similară, prevederile art. 33 alin. 5 din OUG nr. 57/2015, modificată prin Legea-cadru nr. 153/2017 statuează că tot personalul didactic auxiliar, din toate formele de învăţământ beneficiază de sporul de stabilitate de 15%.

În drept, a invocat art. 205, cu aplicarea art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Intimatul Consiliul Judeţean ... a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că, în mod corect, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată că apelul este întemeiat.

Potrivit art. 476 alin. 1 Cod de procedură civilă, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Sub aspectul situaţiei de fapt, Curtea constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că intimata reclamantă a împlinit, la data de 5.06.2017, o vechime neîntreruptă de 10 ani în învăţământ.

Potrivit art. 2 alin. 3-4 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 57/09.12.2015 şi art. 11 alin. 4 din Legea nr. 284/2010, inclusiv sporul de stabilitate pentru personalul auxiliar, reglementat de art. 33 din OUG 57/2015, introduse prin OUG nr. 20/2016, drepturile cuvenite pentru trecerea la o nouă treaptă de vechime se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea prevăzută.

Rezultă că efectele situaţiei de fapt în ceea ce priveşte drepturile de natură salarială aferente trecerii la noua treaptă de vechime nu se produc de îndată, ci începând cu luna următoare împlinirii vechimii.

În cauză, deşi intimata a realizat o vechime în învăţământ de 10 ani la data de 2 iunie 2017, reîncadrarea salarială şi acordarea sporului de stabilitate urmau a se realiza începând cu data de 1 iulie 2017. Însă, la acea dată, a intrat în vigoare Legea nr. 153/2017 care a modificat sistemul de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât nu a mai existat cadru legal pentru acordarea de sporuri noi.

Cap. I, cuprinzând art. 1 - 121, art. 13 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 a fost abrogat expres prin dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 153/2017. În consecinţă, apărările intimatei referitoare la menţinerea sporului de stabilitate în baza OUG nr. 57/2015 şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 vor fi înlăturate.

Art. 38 alin. 2 din Legea nr. 153/2017, redat şi de prima instanţă, prevede că începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Cum sporul de stabilitate nu intrase în calculul drepturilor salariale ale reclamantei în luna iunie, ci urma să fie inclus abia din luna iulie, în mod corect, angajatorul a făcut aplicarea art. 38 alin. 2 lit. a din Legea 153/2017 şi a menţinut în plată salariul din luna anterioară, fără sporul de stabilitate.

Aşa cum, în mod corect, s-a arătat prin motivele de apel, singura situaţie în care intimata reclamantă ar fi putut să beneficieze de sporul de stabilitate începând cu luna iulie 2017 ar fi fost dacă ar fi existat situaţia prevăzută de art. 39 din lege, respectiv dacă reîncadrarea s-ar fi putut face ca urmare a existenţei unor salariaţi, încadraţi pe funcţii similare, care să beneficieze de sporul de stabilitate. Or, funcţia reclamantei, de bibliotecar, este unică la nivelul unităţii şcolare, astfel încât nu a existat posibilitatea raportării la o funcţie similară.

Constatând că prima instanţă a aplicat eronat dispoziţiile legale incidente la situaţia de fapt reţinută, motivele de apel fiind întemeiate, în baza art. 480 alin. 2 cod de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentinţa, în sensul că va respinge ca nefondată acţiunea, menţinând dispoziţiile referitoare la soluţionarea excepţiilor.

Domenii speta

Spete similare