Cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale în temeiul disp. art. 169 alin 1 lit e din Legea nr. 85/2014. Contract de dare în plată a activelor societăţii.

Textul art. 169 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2014 reglementează răspunderea persoanelor fizice care au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

În ce priveşte forma de vinovăţie cu care poate să fie săvârşită, fapta ilicită prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. e derogă de la dreptul comun, legiuitorul prevăzând pentru antrenarea răspunderii comiterea cu intenţie, deoarece deturnarea, ascunderea sau mărirea fictivă presupune evident intenţia ca formă de vinovăţie.

Deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice în interes propriu în frauda creditorilor se poate realiza scriptic sau faptic prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societăţii şi ascunderea lor.

În acest caz imposibilitatea utilizării bunurilor deturnate potrivit interesului social contribuie la instalarea insolvenţei.

Mărirea fictivă a pasivului se poate efectua prin înregistrarea în evidenţele contabile a unor datorii inexistente prin utilizarea unor acte false care să ateste astfel de datorii.

În speţă, actul de dare în plată  fraudează dreptul creditorilor societăţii, pe de o parte, pentru că bunurile ce constituie garanția generală au iesit din averea debitoarei și nu au fost înlocuite de valoarea lor, iar, pe de altă parte, pentru că generează starea de insolvență și încalcă principiile recunoaşterii drepturilor existente ale creditorilor şi respectării ordinii de prioritate a creanţelor pe baza unui set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr.78 din data de 16.03.2022 Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar ………. în contradictoriu cu pârâta………….

A dispus atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei ……… pentru intrarea în insolvenţă a debitoarei ……. S.R.L. şi obligarea acesteia să suporte din averea proprie întregul pasiv al debitoarei prin plata sumei de 735.046,14 lei.

În temeiul dispoziţiilor art. 171 din Legea nr. 85/2014 a stabilit că sumele astfel încasate vor intra în averea debitoarei şi vor fi destinate acoperirii pasivului.

A atras atenția lichidatorului judiciar cu privire la aplicabilitatea art. 220 alin. 10 din Codul de procedură fiscală.

În temeiul dispoziţiilor art. 169 alin. (9) din Legea nr. 85/2014, a dispus comunicarea sentinţei OFICIULUI NATIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI.

În temeiul art. 4 alin. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 lit. a şi alin. 2 din O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, a dispus ca un extras de pe dispozitivul hotărârii să se comunice din oficiu Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice … în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive.

Pentru pronunțarea soluției judecătorul-sindic a reţinut următoarele:

În fapt, pârâta ……… a fost, conform înscrisurilor de la dosar, asociat şi administrator (până la data de 08.08.2017) al societăţii debitoare……. S.R.L. (care anterior a purtat denumirea de ….. S.R.L.) până la data de 31.08.2017 când a cesionat părţile sale sociale către …….. (filele nr. 10-11).

Prin încheierea civilă nr. 8/17.05.2021 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. ….. a fost admisă cererea formulată de debitoarea S.C. …….S.R.L, prin lichidator judiciar ………. şi s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă şi intrarea în faliment a debitoarei S.C……. S.R.L.

Lichidatorul judiciar a arătat că după deschiderea procedurii falimentului societatea a fost notificată pentru depunerea documentelor contabile, a situaţiei creditorilor şi debitorilor, a conturilor bancare şi bunurilor societăţii, notificarea fiind restituită cu menţiunea ,,destinatar necunoscut”. De asemenea, a fost notificat şi asociatul şi administratorul societăţii însă nu au fost depuse la dosar documentele contabile.

La data de 29.09.2021 a fost publicat în BPI tabelul definitiv consolidat de creanţe al debitoarei …….S.R.L, datoriile totale ale societăţii înscrise în tabel fiind de 735.046,14 lei (fila nr. 12).

Lichidatorul judiciar ……..  a întocmit raportul asupra cauzelor care au condus la starea de insolvenţă a debitoarei ……….. S.R.L. reţinând că insolvenţa societăţii a fost generată prin faptele prevăzute de art. 169 alin. 1 lit. d şi e din Legea nr. 85/2014 săvârşite de fostul administrator …….. (filele nr. 14-16).

Din raportul de inspecţie fiscală nr. ……/08.07.2021 (filele nr. 17 - 39) rezultă că la data de 22.09.2017 debitoarea ……. S.R.L. a încheiat cu pârâta ……… contractul de dare în plată autentificat sub nr. …./22.09.2017 de Biroul individual notarial …… prin care debitoarea a transmis în proprietatea pârâtei toate imobilele deţinute în comuna …… pentru stingerea obligaţiei de plată a sumei de 136.157,71 lei sumă cu care pârâta ar fi împrumutat societatea debitoare la data de 21.09.2017.

De asemenea, din acelaşi document rezultă că pârâta ……  este cea care până la data de 30.04.2018 a depus deconturile de TVA – D300 ale societății debitoare, deşi aceasta ieşise din societate începând cu luna septembrie 2017 şi care la data de 21.09.2017 a solicitat Primăriei comunei…… eliberarea pentru societate a certificatului de atestare fiscală nr. ……/21.09.2017.

Prin cererea de chemare în judecată lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru intrarea în insolvenţă a debitorului, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. d şi e din Legea nr. 85/2014.

În aceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. d, primele două ipoteze - a ţinut o contabilitate fictivă şi a făcut să dispară unele documente contabile, judecătorul sindic a reținut că reclamantul nu a făcut vreo dovadă în acest sens.

Judecătorul-sindic a reţinut de asemenea, că, deşi începând cu data de 08.08.2017 pârâta …….. nu a mai deţinut calitatea de administrator al debitoarei …….. S.R.L., preluată de asociatul …., ea a exercitat în continuare atribuţiile de administrator de fapt până la data de 30.04.2018, concluzie dedusă din faptul că ea este cea care a depus până la această dată deconturile de TVA – D300 ale societăţii debitoare, cea care a solicitat la data de 21.09.2017 Primăriei comunei …. eliberarea pentru societate a certificatului de atestare fiscală nr. …../21.09.2017, cea căreia contabilul societăţii ……. i-a predat arhiva la 01.09.2017, cea la domiciliul căreia s-a menţinut domiciliul fiscal al societăţii.

Având în vedere că nu există dovezi că pârâta …….. a exercitat şi după data de 30.04.2018 calitatea de administrator de fapt al debitoarei, judecătorul-sindic a constatat că nu se poate reţine în sarcina acesteia săvârşirea faptei prevăzute de art. 169 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2014, obligaţia depunerii documentelor contabile după deschiderea procedurii falimentului revenind administratorului statutar al societăţii. A reținut și că, deşi s-a constatat că unele documente contabile ale societăţii nu au fost întocmite în mod legal în perioada în care pârâta a fost administratorul de fapt al debitoarei, nu rezultă că există o legătură de cauzalitate între acest aspect şi starea de insolvenţă a debitoarei …… S.R.L.

În aceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2014 a reţinut că aceasta presupune ca debitorul, aflat în stare de insolvenţă, să încerce fraudarea creditorilor săi fie alterând, prin reducere, componenta activului din care aceştia ar trebui plătiţi, fie mărind pasivul.

Prima modalitate de săvârşire a faptei este aceea constând în deturnarea sau ascunderea a unei părţi din active. Deşi textul legal vorbeşte de o parte din active, înstrăinarea poate privi şi toate activele. Cu toate că textul de lege nu prevede ca activele să reprezinte o parte însemnată, o valoare modică a acestora face ca prejudiciul să fie tot modic; însemnătatea se raportează atât la valoarea intrinsecă a activului, cât şi la valoarea lui în raport de celelalte active ale debitorului, cu efect asupra posibilităţii plăţii datoriilor sociale.

Acţiunea de deturnare de active înseamnă transferarea lor, prin acte de dispoziţie, către terţi, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, dar vădit subevaluate în raport de valoarea lor de piaţă.

Ce de-a doua modalitate de săvârşire a faptei constă în mărirea în mod fictiv a pasivului debitorului insolvent care înseamnă înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea unor sume nedatorate în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară. Acţiunea are ca scop reducerea proporţională a recuperării creanţelor de către creditori, activul urmând a acoperi nu doar pasivul real, ci şi pe cel fictiv, astfel că fictivitatea profită debitorului şi, în acelaşi timp, îi fraudează pe creditori.

Din raportul de inspecţie fiscală nr. ../08.07.2021 (filele nr. 17 - 39) rezultă că, potrivit balanţei de verificare, la data de 31.07.2017 debitoarea deţinea active în valoare totală de 952.871 lei şi, întrucât la data de 31.12.2017, conform situaţiilor financiare anuale depuse, aceasta nu mai deţinea mijloace fixe în patrimoniu, nefiind prezentat un inventar al bunurilor rămase nevândute, rezultă că prin contractul de dare în plată din 22.09.2017 au fost de fapt transmise către pârâta …… toate bunurile din patrimoniul debitoarei…….S.R.L., bunuri a căror valoare de vânzare trebuia să fie de 797.972 lei (conform balanţei de verificare comunicată organelor fiscale de contabilul societăţii).

Din documentele ataşate la contractul de dare în plată rezultă că valoarea totală a fost de 176.180 lei, iar plata s-a făcut prin compensarea datoriei societăţii până la concurenţa sumei de 136.157,71 lei, pârâta ……… achitând doar diferenţa de 40.022,29 lei în contul societăţii.

De asemenea, din acelaşi document rezultă că la data de 31.07.2017 pârâta …… figura în contul 455 asociaţi conturi curente cu suma de 45.208 lei, neexistând documente de plată a diferenţei de 90.950 lei (până la suma de 136.158 lei compensată) către ….. S.R.L. în perioada 01.08.2017-22.09.2017.

Organele fiscale au reţinut astfel că pârâta …… este, de fapt, debitor al ……S.R.L. cu suma de 712.742 lei (reprezentând diferenţa dintre valoarea totală a activului total cedat şi sumele reprezentând soldul contului 455 şi suma achitată prin ordin de plată - 797.972 lei-45.208 lei-40.022 lei). Totodată, s-a arătat că nu se cunosc date nici despre modul de utilizare al sumei de 40.022 lei.

Observând aceste aspecte judecătorul-sindic a  constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2014, reţinând în sarcina pârâtei ……. faptul că aceasta, pe de-o parte, a mărit în mod fictiv pasivul societăţii faţă de persoana sa prin stabilirea unor datorii fără a exista vreo dovadă a împrumutării societăţii (nu există documente din care să rezulte împrumutarea societăţii …….. S.R.L. în perioada 01.08.2017-22.09.2017 cu suma de 90.950 lei, reprezentând diferenţa până la suma de 136.158 lei compensată prin contractul de dare în plată, în condiţiile în care la data de 31.07.2017 aceasta figura în contul 455 asociaţi conturi curente doar cu suma de 45.208 lei), iar, pe de altă parte, a deturnat activul persoanei juridice prin preluarea întregului activ al debitoarei în baza unor datorii fictive şi prin subevaluarea activului ce a făcut obiectul contractului de dare în plată (deşi, conform balanţei de verificare, la data de 31.07.2017 valoarea netă a activelor cu TVA era de 952.871 lei, ele au fost transferate către pârâtă pentru suma de 176.180 lei).

Mai mult a constatat că pârâta a preluat întregul activ deşi doar o parte a făcut obiectul contractului de dare în plată [aspect ce rezultă din faptul că dacă la data de 31.07.2017, potrivit balanţei de verificare,  debitoarea deţinea active în valoare totală de 952.871 lei, iar prin contractul de dare în plată au fost transmise doar o parte din bunurile imobile (nefiind cuprinsă în contract construcţia investiţie în curs – hală industrială - înregistrată în contul 231 cu valoarea de 251.687,65 lei), la data de 31.12.2017, conform situaţiilor financiare anuale depuse, debitoarea nu mai deţinea mijloace fixe în patrimoniu, iar conform adresei nr. …/04.04.2019 a Primăriei comunei ……. aceasta a deţinut bunuri mobile şi imobile doar până la data de 27.09.2017, concluzia fiind că prin contractul de dare în plată din 22.09.2017 au fost, de fapt, transmise către pârâtă toate bunurile din patrimoniul debitoarei…….S.R.L.].

De asemenea, a constatat că nu există date cu privire la utilizarea sumei de 40.022 lei virată în conturile societăţii, născându-se prezumţia că şi această sumă a fost deturnată de pârâta care exercita în fapt administrarea societăţii la acel moment.

Toate aceste acţiuni ale pârâtei prin care a fost mărit pasivul debitoarei (neexistând documente din care să rezulte împrumutarea societăţii …….. S.R.L. în perioada 01.08.2017-22.09.2017 cu suma de 90.950 lei) şi prin care au fost transferate activele societăţii în patrimoniul său fără contrapartidă (cazul construcţiei investiţie în curs – hală industrială - înregistrată în contul 231 cu valoarea de 251.687,65 lei) sau la o valoare subevaluată (cazul bunurilor ce au făcut obiectul contractului de dare în plată transferate pentru o valoare de 176.180 lei, deşi valoarea lor de vânzare era de 952.871 lei, conform ultimei balanţe de verificare întocmită la 31.07.2017) au avut ca scop sustragerea societăţii de la achitarea datoriilor către creditorii săi. Acţionând în această manieră pârâta  a subordonat interesul social faţă de interesul său personal, încălcând cu ştiinţă regulile unei bune administrări.

Având în vedere că ulterior societatea nu a mai desfăşurat activitate, cifra sa de afaceri fiind zero, şi nici nu şi-a achidat datoriile este evident că aceste acţiuni ale pârâtei au reprezentat un factor determinant al stării de insolvenţă şi al agravării pasivului debitoarei ….. S.R.L., prin neonorarea la scadenţă a obligaţiilor, fiind acumulate accesorii, existând o legătură de cauzalitate directă între fapte şi starea de insolvenţă.

Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta ….., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, apelanta pârâtă a susţinut că a deţinut calitatea de administrator al SC ……SRL (în prezent ……. SRL) până la data de 08.08.2017, când, urmare a deciziei asociaţilor, a fost numit în calitate de administrator …….., persoană căreia i-a predat integral documentele societăţii, fapt recunoscut prin declaraţia notarială autentificată sub nr. …../2021 ……. şi că ulterior acestei date nu a mai efectuat acte de administrare a societăţii.

A arătat apelanta pârâtă că motivarea instanţei de fond potrivit căreia solicitarea unui certificat fiscal reprezintă un act de administrator nu poate fi interpretată în acest sens în contextul în care necesitatea emiterii respectivului certificat a rezultat din încheierea contractului de dare în plată din 22.09.2017.

A menţionat că în raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la starea de insolvenţă s-a menţionat, atât conducerea societăţii de către ……., cât şi notificarea acestuia în vederea depunerii documentelor financiar-contabile ale societăţii.

În opinia apelantei pârâte, judecătorul sindic a analizat trunchiat documentele depuse la dosar şi nu a luat în considerare apărările sale probate cu înscrisuri, presupunând existenţa unei subevaluări a activelor înstrăinate şi raportându-se eronat la valoarea contabilă a acestor active aşa cum rezultă din balanţa de verificare de la data de 31.07.2017.

Apelanta pârâtă a mai susținut că reţinerea judecătorului sindic în sensul transmiterii tuturor bunurilor din patrimoniul debitoarei este lipsită de suport probator, iar neconcordanţele între balanţa de verificare de la data de 31.07.2017 şi bilanţul de la data de 31.12.2017 nu îi pot fi imputate, atâta timp cât din 08.08.2017 nu a mai deţinut calitatea de administrator statutar al societăţii.

A susţinut, totodată, că actul de dare în plată a fost încheiat pentru stingerea creanţei pe care societatea o avea faţă de ea şi că nu există legătură de cauzalitate între faptele imputate şi starea de insolvenţă a societăţii, care a fost generată de lipsa activităţii şi de neachitarea datoriilor scadente, cu acumularea de accesorii.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:

Prin sentinţa apelată s-a dispus antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei ..... pentru intrarea în insolvenţă a debitoarei ……. şi a fost obligată pârâta să suporte pasivul debitoarei în sumă de 735.046,14 lei în temeiul art. 169 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2014.

Textul art. 169 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2014 reglementează răspunderea persoanelor fizice care au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

În ce priveşte forma de vinovăţie cu care poate să fie săvârşită, fapta ilicită prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. e derogă de la dreptul comun, legiuitorul prevăzând pentru antrenarea răspunderii comiterea cu intenţie, deoarece deturnarea, ascunderea sau mărirea fictivă presupune evident intenţia ca formă de vinovăţie.

Deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice în interes propriu în frauda creditorilor se poate realiza scriptic sau faptic prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societăţii şi ascunderea lor.

În acest caz imposibilitatea utilizării bunurilor deturnate potrivit interesului social contribuie la instalarea insolvenţei.

Mărirea fictivă a pasivului se poate efectua prin înregistrarea în evidenţele contabile a unor datorii inexistente prin utilizarea unor acte false care să ateste astfel de datorii.

Raportat la aceste considerente teoretice, Curtea reţine că soluţia judecătorului sindic este corectă, iar susţinerile apelantei pârâte în sensul că nu a mai efectuat acte de administrare după data de 08.08.2017 şi nu a cauzat starea de insolvenţă prin contractul de dare în plată încheiat sub nr. …../22.09.2017 sunt neîntemeiate.

În speţă, prin contractul de dare în plată nr…./22.09.2017 societatea debitoare …… SRL a transmis pârâtei …… dreptul de proprietate asupra a trei imobile (imobil situat în comuna ….., satul……….., tarlaua ….., parcelele …….,….. compus din teren în suprafaţă de 8475 mp din măsurători şi 8493 mp din actul de proprietate împreună cu construcţia sediu exploatare agricolă cu suprafaţă construită la sol 493 mp şi suprafaţă utilă 446,05 mp; teren situat în comuna ……, tarlaua ……., parcela …. în suprafaţă de 2240 mp; teren situat în comuna …….., tarlaua …….., parcela ……… în suprafaţă de 4674 mp) în vederea stingerii, prin compensare, a datoriei pe care debitoarea o avea faţă de pârâtă, urmare a împrumuturilor societăţii conform contractului de creditare societate din 21.09.2017 şi adeverinţei nr. …./22.09.2017.

În fapt, prin contractul de dare în plată activele cu care societatea figura în documentele contabile, cu o valoare de 952.871 lei (balanţa de la 31.07.2017), au ieşit din patrimoniul societăţii, fără ca locul bunurilor să fie luat de sumele de bani reprezentând contravaloarea respectivelor imobile, în contextul în care din documentele contabile ale societăţii nu rezulta datoria debitoarei faţă de pârâtă cu privire la care s-a efectuat compensarea menţionată în contract (organele fiscale prin raportul de inspecţie fiscală …../08.07.2021 au reţinut că pârâta este debitor al societăţii cu suma de 712.742 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea activelor cedate şi sumele reprezentând soldul contului 455 asociaţi conturi curente şi suma achitată prin ordin de plată).

Ca urmare, Curtea apreciază că fapta de deturnare a activului societăţii prin scoaterea bunurilor imobile menționate din patrimoniul debitoarei și ca o consecință imposibilitatea utilizării acestor bunuri în interesul social au contribuit la ajungerea respectivei societăţi în stare de insolvenţă.

Actul de dare în plată  fraudează dreptul creditorilor societăţii, pe de o parte, pentru că bunurile ce constituie garanția generală au iesit din averea debitoarei și nu au fost înlocuite de valoarea lor, iar, pe de altă parte, pentru că generează starea de insolvență și încalcă principiile recunoaşterii drepturilor existente ale creditorilor şi respectării ordinii de prioritate a creanţelor pe baza unui set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 85/2014.

Cât priveşte vinovăţia pârâtei, Curtea apreciază că aceasta, în calitatea sa de administrator statutar deținută până în luna anterioară încheierii actului de dare în plată, a cunoscut exact atât valoarea reală a imobilelor ce au făcut obiectul dării în plată (balanţa de la 31.07.2017 din care rezultă valoarea imobilelor, anterioară încheierii actului, a fost întocmită în perioada în care pârâta deţinea calitatea de administrator al societăţii), cât şi inexistenţa datoriilor societăţii faţă de ea, astfel încât intenţia de deturnare a activului apare ca evidentă.

În plus, Curtea reţine şi fapta de mărire fictivă a pasivului, cu intenţie, realizată prin întocmirea unor înscrisuri (contractul de creditare societate din 21.09.2017 şi adeverinţa nr. …./22.09.2017) privind existenţa unor datorii care nu se reflectă şi în evidenţele contabile ale societăţii.

Faţă de argumentele expuse rezultă că în speţă sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei privind existenţa faptelor de deturnare a activului şi mărirea fictivă a pasivului, existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei în săvârşirea acestor fapte şi legătura de cauzalitate între aceste fapte şi starea de insolvenţă a societăţii debitoare survenită ulterior, astfel încât criticile ce se referă la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii sunt neîntemeiate.

Referitor la criticile ce vizează calitatea de administrator deţinută până la data de 08.08.2017 şi interpretarea unor acte ca fiind de administrare în fapt, Curtea apreciază că şi acestea sunt nefondate, pe de o parte, pentru că judecătorul sindic nu a reţinut deţinerea de către pârâtă a calităţii de administrator, ulterior datei de 08.08.2017, iar pe de altă parte pentru că pârâta a săvârşit faptele în condiţiile arătate anterior.

În consecinţă, având în vedere că soluţia judecătorului sindic este temeinică şi legală, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare