Contestaţie decizie de concediere. Neindicarea expresă a gradului de vinovăție.

Gradul de vinovăție nu are relevanță pentru atragerea răspunderii disciplinare, acesta reprezentând doar un criteriu pentru individualizarea sancțiunii, conform art.250 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. ____ din ______ pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. ____/____/____ s-a respins contestaţia formulată de contestatorul ___________, în contradictoriu cu intimata ____________.

 Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. ____/_____ emisă de intimată s-a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului cu desfacerea contractului individual de muncă, începând cu data de 01.07.2021, în baza art. 61 lit. a coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e C. muncii şi art. 44 alin. 1 lit. e din Regulamentul intern al S.C.M. S.A.

S-a reţinut în decizie că motivele sancţiunii constau în săvârşirea unei abateri disciplinare grave, respectiv organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor de mecanic locomotivă automotor II din data de 31.05.2021 în cadrul C.C., fără notă/adresă aprobată de către Directorul General al S.CM. S.A. și fără ca reducerea vechimii minime necesare pentru participarea la concurs a doi dintre candidaţi să fi fost acordată de conducătorul care are competenţa de angajare (respectiv Directorul general al S.C.M. S.A.), faptă ce contravine prevederilor Procedurii operaționale nr. 02.3 - Angajarea şi promovarea personalului, pct. 5.2, CCM în vigoare la nivel de C.M. art. 21 alin. 1, Regulamentul intern al C.M. art. 26 lit. c, w, fişa postului pct. 5.2 şi 6 lit. d)2.

În ceea ce priveşte nulitatea absolută a deciziei de concediere s-a constatat că nici în cererea de chemare în judecată şi nici în notele scrise contestatorul nu a indicat în mod expres un motiv de nulitate absolută în raport de care să fie analizată decizia de concediere.

Observând conţinutul deciziei de concediere contestate s-a constatat însă că aceasta respectă dispoziţiile art. 252 alin. 2 C. muncii care prevăd următoarele: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.”

Intimata a respectat și dispoziţiile art. 251 alin. 1 C. muncii care prevăd următoarele: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.”

Astfel, intimata a respectat procedura de cercetare disciplinară, contestatorul fiind convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare, formulându-şi apărări, cercetarea disciplinară finalizându-se cu raportul de cercetare disciplinară nr. ____/____/____ prin care Comisia de disciplină a propus anularea concursului de ocupare a posturilor de mecanic de locomotivă -automotor II din data de 31.05.2021, precum și sancţionarea contestatorului din prezenta cauză cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

În ceea ce priveşte temeinicia deciziei de sancţionare contestate, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit prevederilor pct. 5.2 din Procedura operațională nr. 02.3 - Angajarea și promovarea personalului, în vederea organizării concursului pentru ocuparea unor posturi vacante, contestatorul, care, până la data de 03.06.2021, a avut funcţia de manager la C.Z.M.C. din cadrul S.C.M. S.A., trebuia să întocmească, să supună spre avizare și aprobare Directorului general nota/adresa privind solicitarea ocupării postului vacant, adresă care trebuia să cuprindă anumite menţiuni expres prevăzute în aceste prevederi.

Într-adevăr, contestatorul în vederea desfăşurării concursului de ocupare a posturilor de mecanic locomotivă automotor II din data de 31.05.2021 în cadrul C.C. a întocmit, conform prevederilor enunţate mai sus, adresa nr. _____/_____/_____ și a înaintat-o, prin fax, spre aprobare Directorului general, însă a dispus organizarea concursului fără a avea aprobarea scrisă a Directorului în acest sens, după cum recunoaște acesta în nota de relaţii.

Susţinerea contestatorului că a avut aprobarea verbală a Directorului în vederea organizării concursului în cadrul şedinţei din data de 14.05.2021 la care au participat salariaţii cu funcţii de conducere din cadrul C.Z.M. şi C.I.R.V. nu rezultă din procesul verbal încheiat la această dată.

De altfel, nici contestatorul în declaraţia dată la 17.06.2021 și nici în nota de relaţii înregistrată sub nr. ___/___/____, cu ocazia cercetării disciplinare nu afirmă că a avut acordul expres al Directorului general în vederea organizării concursului fără aprobarea scrisă, acord pe care însă l-a considerat a fi primit, dat fiind exprimarea folosită de acesta în sensul că „dispunem de pârghiile necesare”.

Mai mult, din nota de relaţii a numitului D.D. nu rezultă că pentru organizarea acestui concurs contestatorul a avut acordul verbal al Directorului general al intimatei, folosirea expresiei „dispunem de pârghiile necesare” fiind, în opinia sa, în sensul că se referă la desfășurarea concursului cu respectarea tuturor reglementărilor și procedurilor în vigoare.

În ceea ce priveşte aprobarea derogării privind reducerea vechimii minime necesare pentru participarea la concurs a doi dintre candidaţi, deşi nu avea această atribuţie, fapta este recunoscută de contestator, care însă apreciază că nu a prejudiciat vreun alt candidat participant prin permiterea participării acestor doi candidaţi, precum şi că reducerea vechimii a vizat o perioadă foarte scurtă de 7 zile, respectiv 1 lună.

Potrivit fişei postului pct 5.2 şi 6 lit. d)2, printre atribuţiile contestatorului aferente funcţiei de manager C.C. s-a numărat și aprobarea promovării în clase, categorii şi grade profesionale a salariaților din C.Z.M. şi subunităţile exterioare, numai cu avizul directorului general, cu respectarea condiţiiilor prevăzute de reglementările în vigoare.

Potrivit art. 21 alin. 1 CCM la nivel de unitate pe anii 2019-2020 în mod excepţional, conducătorul care are competență de angajare poate aproba nominal reducerea cu până la jumătate a vechimii minime necesare în vederea prezentării la concurs sau examen pentru promovarea într-o funcţie, grad profesional, directorul general având competenţa de angajare în cadrul societăţii, competență pe care o poate delega personalului din subordine.

Prin urmare, în raport de întreg materialul probator administrat, instanţa a apreciat că starea de fapt reţinută este conformă cu realitatea, astfel că în mod corect intimata a reţinut îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu precizate în fişa postului de către contestator.

Potrivit art. 247 alin. 2 Codul muncii „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici”.

În art. 250 Codul muncii sunt stabilite criteriile de aplicare a sancţiunii disciplinare în raport de gravitatea faptei, iar instanţa în baza acestora, a concluzionat că măsura aplicată de intimată este legală şi temeinică, întrucât contestatorul nu a făcut dovada îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor de serviciu aferente funcţiei de manager al C.Z.M.C., organizând concursul de ocupare a posturilor de mecanic de locomotivă automotor II din data de 31.05.2021 cu nerespectarea procedurilor interne privind angajarea şi promovarea personalului.

Prin urmare, instanţa a respins cererea principală privind anularea deciziei contestate şi, pe cale de consecinţă, a respins și capetele de cerere accesorii referitoare la reintegrare, la plata drepturilor salariale aferente, precum şi a c/val tichetelor de masă de la data concedierii până la reintegrare, precum și la obligarea pârâtei la plata contribuţiilor și impozitelor legale aflate în sarcina acesteia, depunerea declaraţiilor rectificative la autoritățile fiscale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul I.D.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate si, pe cale de consecință, judecarea cauzei în fond și admiterea contestației formulate împotriva deciziei de concediere nr. ______/______ emisă de intimata S.C.M. S.A.

Prin apelul formulat, s-au susţinut următoarele:

În aplicarea procedurii de concediere pârâta a încălcat dispozițiile art. 247 alin. 2 Codul Muncii, în sensul că nu a arătat gradul de vinovăție în organizarea concursului din data de 31.05.2021 de ocupare a posturilor vacante de mecanic de locomotivă automotor I, respectiv mecanic de locomotivă automotor II din mecanic ajutor cu personal din cadrul C.Z.M.C., aceasta rezumându-se doar la a menționa că „din declarațiile și documentele aflate la dosarul de cercetare reiese faptul că domnul I.D.D., inginer III la D.L.C., fost manager al C.Z.M.C., s-a făcut vinovat de organizarea și desfășurarea concursului de ocupare a posturilor de mecanic de locomotive automotor II din data de 31.05.2021 din cadrul C.C., fără nota/adresa aprobată de către Directorul General al S.C.M. S.A. și fără ca reducerea vechimii minime necesare pentru participarea la concurs a doi dintre candidaţi să fi fost aprobată de conducătorul ce are competența de angajare (respectiv Directorul General al S.C.M. S.A.)”.

Or, potrivit art. 247 Codul Muncii, „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Potrivit art. 44 alin 2, 3, 4 din Regulamentul Intern al C.M., constituie abatere disciplinară gravă: încălcarea angajamentului de fidelitate; refuzul angajamentului de fidelitate, de respectare a secretului de serviciu....; sustragerea sub orice formă de bunuri aparținând C.M.”, or fapta săvârșită nu reprezintă o abatere disciplinară gravă astfel cum este aceasta definită de Regulamentul Intern.

A fost redat art. 250 Codul Muncii, susţinând apelantul că în aplicarea concedierii pârâta nu a respectat aceste dispoziții legale, în sensul că fapta săvârșită nu se regăsește în niciuna din faptele prevăzute de Regulamentul Intern al C.M. care constituie abatere disciplinară gravă și pârâta nu a arătat gradul de vinovăție în organizarea concursului din data de 31.05.2021.

A precizat apelantul că, așa cum a arătat și prin contestația formulată, prin actul nr. _____/_____/_____ (cu aproximativ 24 de zile înainte) a solicitat conducerii S.C.M. S.A. aprobarea organizării concursurilor având ca scop gestionarea eficientă a forței de muncă la nivelul C.Z.M.C. și ulterior a structurii nou înființate începând cu data de 05.07.2021 Punct de Lucru C. și ținând cont de principiile de performanță și eficiență stabilite prin Programele de Reorganizare, Restructurare și respectiv Concediere Colectivă.

Potrivit art. 250 lit.a Codul Muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, or prin actul nr. _____/_____/_____ a solicitat conducerii S.C.M. S.A. aprobarea organizării concursurilor de ocupare a posturilor vacante de mecanic locomotivă automotor I, respectiv mecanic de locomotivă automotor II din mecanic ajutor cu personal din cadrul C.Z.M.C., iar așa cum recunoaște și însăși pârâta prin întâmpinare în data de 14.05.2021, când a avut loc la sediul S.C.M. S.A. din București ședința cu toți Managerii Centrelor Zonale de Marfă și C.I.R.V., a adus încă o dată la cunoștința Directorului General, de data aceasta verbal, necesitatea aprobării actului nr. _____/_____/_____ întrucât urmare a aplicării procedurii reorganizării și concedierii personalului C.Z.M.C. se va afla în imposibilitate de funcționare, Directorul General comunicându-i (verbal) să ia toate măsurile necesare în vederea organizării concursului pentru a evita un eventual blocaj economic, aspect care poate fi dovedit prin audirea în calitate de martor a d-lor U.D.D. și D.D., care au participat la ședința din data mai sus menționată.

Se arată că organizarea concursurilor de ocupare a posturilor vacante de mecanic locomotivă automotor I, respectiv mecanic de locomotivă automotor II din mecanic ajutor cu personal din cadrul C.Z.M.C., pentru care i s-a desfăcut în mod netemeinic și nelegal contractul individual de muncă, a avut ca scop gestionarea eficientă a forței de muncă la nivelul C.Z.M.C. și ulterior a structurii nou înființate începând cu data de 05.07.2021 Punct de Lucru C. ținând cont de principiile de performanță și eficiență stabilite prin Programele de Reorganizare, Restructurare și respectiv Concediere Colectivă.

Dacă nu ar fi avut loc organizarea acestui concurs la data de 31.05.2021, de promovare a mecanicilor de locomotivă automotor I, respectiv mecanic de locomotivă automotor II din mecanic ajutor cărora nu li se aplica procedura de concediere colectivă, nu ar fi autorizați AFER și nu ar fi putut exercita activitatea de remorcare a treburilor de la punctul de plecare la destinație, societatea aflându-se în imposibilitate de a mai putea executa contractele aflate în derulare.

A susţinut apelantul că dl. C.D., salariatul care a făcut sesizarea către Directorul General, este Revizor Tehnic, iar nu mecanic de locomotivă automotor I, respectiv mecanic de locomotivă automotor II sau mecanic ajutor, nu a făcut parte dintre candidații care au participat la concurs, nefiind prejudiciat în niciun fel prin organizarea acestui concurs. Din sesizarea acestuia nu reiese faptul că s-au încălcat prevederile CCM valabil la nivel de unitate prin organizarea în data de 31.05.2021 a concursului fără existența unei derogări scrise de vechime pentru doi dintre candidați din partea Directorului General, ci acesta menționează că „pentru organizarea concursului ar fi luat șpagă de la canditați pentru promovarea concursului”, or, așa cum rezultă din cercetarea disciplinară efectuată de însăși pârâta, precum și din notele de relații luate altor colegi ai săi se poate observa că pârâta nu a constatat că ar fi săvârșit vreuna dintre faptele sesizate de dl. C.D.

A mai arătat apelantul că, în nota de relații data de dl. D.D., actualul Sef Punct de Lucru C., cu ocazia efectuării cercetării, în răspunsul de la întrebarea 2 acesta recunoaște că „În urma procesului de restructurare la funcțiile de mecanic de locomotivă și mecanic de locomotive ajutor pentru încadrarea în cifră este necesară organizarea concursului de ocupare a posturilor. Conducerea C.M. a fost de acord cu acest lucru menționând că există pârghiile necesare pentru organizarea acestor concursuri.

În ceea ce priveşte gradul de vinovăție al salariatului, se arată că pârâta nu avea cum să stabilească gradul său de vinovăție, precum și intenția de a încălca prevederile Contractului Colectiv de Muncă aplicabil la nivel de unitate, având în vedere ca așa cum a arătat, așa zisa faptă de care se face vinovat nu este prevăzută de Regulamentul Intern și de CCM valabil la nivel de unitate, solicitând aprobare Directorului General în vederea organizării concursului, iar scopul organizării acestui concurs a fost întocmai promovarea mecanicilor de locomotivă automotor II în mecanici de locomotivă automotor I, respectiv mecanic ajutor de locomotivă în mecanic de locomotivă automotor II pentru a putea fi autorizați AFER, a putea exercita activitatea de remorcare a trenurilor de la punctul de plecare la destinație și evitarea punerii societății în imposibilitate de a mai funcționa ca urmare a aplicării procedurii de concediere colectivă.

Pârâta nu putea determina rezultatul negativ cauzator de prejudicii pentru a fi îndeplinite condițiile vinovăției, avut în vedere de aceasta la aplicarea concedierii disciplinare, atât timp cât nu a făcut altceva decât să asigure în calitate de Manager al Punctului de Lucru C.Z.M.C. buna desfășurare a activității acesteia și să împiedice prin organizarea concursului punerea în imposibilitate a societății de a-și mai desfășura activitatea având în vedere lipsa de personal calificat ca urmare a aplicării procedurii de concediere colectivă.

Se arată că, potrivit art. 14 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivel de unitate pe anii, „Examenul de promovare într-un grad profesional superior se organizează o dată pe an”, or, ca urmare a aplicării procedurii de concediere colectivă, dacă concursul de promovare și ocupare a posturilor vacante de mecanic de locomotivă automotor I din mecanic de locomotive automotor II, respectiv mecanic de locomotivă automotor II din mecanic ajutor nu ar fi avut loc în data de 31.05.2021, începând cu data de 01.06.2021 salariaţii (mecanicii de locomotivă) ar fi trebuit să primească preavize urmând să fie concediați, iar C.C. nu mai putea funcționa având în vedere că nu mai avea mecanici de locomotivă pentru desfăşurarea activităţii.

Se precizează că C.M. are ca principal obiect de activitate transportul de marfa pe calea ferată, iar lipsa salariaților cu funcția de mecanici de locomotivă I care să fie autorizați AFER pentru desfășurarea activității fac practic imposibilă desfăşurarea activităţii.

Aşa cum a arătat, a solicitat aprobarea Directorului General, scopul organizării concursului fiind cel de a nu pune societatea în imposibilitate de a funcționa, iar derogările pentru care se face vinovat sunt de 7 zile pentru un candidat și 1 luna pentru alt candidat, candidaţi care așa cum a aratat erau deja salariați ai pârâtei, scopul organizării concursului fiind cel de a obține autorizațiile AFER în vederea continuării activității și evitării imposibilității de continuare a activităţii.

Referitor la consecințele abaterii disciplinare, apreciază apelantul că nu s-a adus un prejudiciu societății ca urmare a organizării acestui concurs atât timp cât concursul a fost organizat numai pentru salariații C.M. S.A. (deci cu personal care era deja salariat al pârâtei), singurul scop al organizării concursului fiind cel de trecere a mecanicilor de locomotivă II în mecanici de locomotivă I și a mecanicilor de locomotive ajutor în mecanici de locomotivă II, mecanicii de locomotive I fiind singurii autorizați de Autoritatea Feroviară Română în vederea desfășurării activității, respectiv remorca (conducerea) trenurile de marfă pe secțiile de remorcare aferente (de la locul de încărcare la destinatar). Fără promovarea mecanicilor de locomotivă automotor II în mecanici de locomotivă automotor I și a mecanicilor de locomotivă ajutor în mecanici de locomotivă II cu personal din cadrul C.Z.M.C. (deci cu personal care era deja salariat al pârâtei) Punctul de Lucru C.Z.M.C. s-ar fi aflat în imposibilitate de a-și desfășura activitatea ca urmare a aplicării Planului de Reorganizare și Procedurii de Concediere Colectivă. Menționează că nu a făcut angajări din sursă externă, concursul fiind cu personal deja salariat al C.M. S.A.

În ceea ce priveşte comportarea generală în serviciu a salariatului, arată apelantul că pe toata perioada în care a fost salariat al pârâtei a avut o comportare exemplară, iar referitor la eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta, susţine că pe toata perioada în care a fost angajat al pârâtei nu avut nicio abatere disciplinară, nefiind sancționat disciplinar.

A precizat apelantul că netemeinicia sentinței pronunțate rezultă din faptul că, pentru a se pronunța asupra cererii formulate, instanța de fond a apreciat în mod neîntemeiat că nu a făcut dovada îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor de serviciu aferente funcției de manager al C.Z.M.C., organizând concursul de ocupare a posturilor de mecanic de locomotivă II din data de 31.05.2021 cu nerespectarea procedurii interne privind angajarea și promovarea personalului.

Or, așa cum a arătat, potrivit art. 44 alin 2, 3, 4 din Regulamentul Intern al C.M., constituie abatere disciplinară gravă: „încălcarea angajamentului de fidelitate; refuzul angajamentului de fidelitate, de respectare a secretului de serviciu; sustragerea sub orice formă de bunuri aparținând C.M.”, iar fapta săvârșită nu reprezintă o abatere disciplinară gravă astfel cum este aceasta definită de Regulamentul Intern al S.C.M. S.A., care să constituie abatere disciplinară gravă pentru care pârâta putea aplica sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.

În continuare au fost reluate susţinerile cu privire la actul nr. ____/____/____ prin care a solicitat conducerii S.C.M. S.A. aprobarea organizării concursurilor, la consecinţele ce s-ar fi produs dacă nu ar fi avut loc organizarea acestui concurs la data de 31.05.2021, precum și la discuţiile purtate la sediul S.C.M. S.A. din București cu ocazia ședinței cu toți Managerii Centrelor Zonale de Marfa și C.I.R.V.

De asemenea, au fost din nou redate dispoziţiile art. 250, Codul Muncii, susţinând apelantul că în aplicarea concedierii sale pârâta nu a arătat gradul său de vinovăție în organizarea concursului din data de 31.05.2021 de ocupare a posturilor vacante de mecanic de locomotivă automotor I respectiv mecanic de locomotivă automotor II din mecanic ajutor cu personal din cadrul C.Z.M.C.

De asemenea, se solicită să se aibă în vedere buna sa credință, în sensul că prin actul nr. _____/_____/_____ a solicitat conducerii S.C.M. S.A. aprobarea organizării concursurilor de ocupare a posturilor vacante de mecanic locomotivă automotor I din mecanic automotor II cu personal din cadrul C.Z.M.C., la care aceasta a binevoit să nu răspundă în termenul legal de 30 de zile, astfel încât în speța de față operează o acceptare tacită a pârâtei.

Mai mult, se arată că instanța de fond a reținut că potrivit raportului de cercetare disciplinară nr. ____/____/____ comisia de disciplină a propus anularea concursului organizat și pentru care a fost concediat, concurs care nu a fost anulat nici până la data prezentă, salariații desfășurându-si activitatea în continuare potrivit noilor funcții pe care le-au dobândit ca urmare a promovării concursului, or, în acest caz, nu se poate vorbi despre un prejudiciu adus societăţii pârâte.

Având în vedere aceste motive, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, precum și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii contestației formulate în sensul de a se dispune nelegalitatea și netemeinicia măsurii de concediere dispusă din decizia de concediere nr. ____/____, nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. _____/_____ și, pe cale de consecință, reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, respectiv Inginer III – Depoul C. Punct de Lucru C., obligarea pârâtei la acordarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate aferente funcție de economist I, de la data concedierii și până la momentul reintegrării efective, actualizate cu indicele de inflație la zi, obligarea S.C.M. S.A. la achitarea contravalorii tichetelor de masă de la data concedierii - 05.07.2021 până la data reintegrării, conform prevederilor art. 70 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. _____/______ aplicabil la nivel de unitate pe anii 2019-2020, obligarea pârâtei la plata la zi a contribuțiilor și impozitelor legale aflate în sarcina acesteia și depunerea declarațiilor rectificative la autoritățile fiscale.

Intimata S.N.T.F.M. „C.M.” S.A. a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea apelului formulat de contestatorul I.D.D.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, dispoziţiile legale aplicabile în cauză, sentinţa primei instanţe şi motivele de apel, Curtea constată că apelul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

Prin decizia de sancționare nr. _____/_____ emisă de intimată, s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al apelantului contestator I.D.D., începând cu data de 01.07.2021, în baza art. 248 alin. 1 lit. e C. Muncii, reținându-se în sarcina acestuia că se face vinovat de organizarea și desfășurarea concursului de ocupare a posturilor de mecanic de locomotivă automotor II din data de 31.02.2021, din cadrul C.C., fără notă/adresă aprobată de Directorul General al S.C.M. S.A. și fără ca reducerea vechimii minime necesare pentru participarea la concurs a doi dintre candidați să fi fost acordată de conducătorul care are competența de angajare, încălcând prevederilor Procedurii operaționale nr. 02.3-Angajarea și promovarea personalului, pct 5.2, CCM în vigoare la nivel de C.M. art. 21 alin. 1, Regulamentul intern al C.M. art. 26 lit. c,w, fişa postului pct. 5.2 şi 6 lit. d) 2.

Potrivit prevederilor art. 247 din Codul muncii, „(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Prin apelul declarat în cauză, apelantul contestator a invocat faptul că intimata a încălcat dispozițiile art. 247 alin. 2 Codul muncii, întrucât în aplicarea procedurii de concediere nu a arătat gradul de vinovăție în organizarea concursului din data de 31.05.2021, iar fapta săvârșită nu reprezintă o abatere disciplinară gravă, conform Regulamentului Intern.

Pentru aceleași motive, a apreciat apelantul că au fost încălcate și dispozițiile art. 250 din Codul muncii.

Răspunzând acestor critici, Curtea reține că art.247 alin.2 din Codul muncii, invocat de apelant, definește abaterea disciplinară, iar din definiția legală rezultă elementele constitutive ale acesteia, printre care se numără și vinovăția.

Pentru atragerea răspunderii disciplinare nu are relevanță gradul de vinovăție, acesta reprezentând doar un criteriu pentru individualizarea sancțiunii, conform art.250 din Codul muncii.

Astfel, neindicarea expresă a gradului de vinovăție a contestatorului în organizarea concursului din 31.05.2021 nu e de natură a conduce la concluzia că a fost încălcat art.247 alin.2 din Codul muncii, neexistând o obligație legală a angajatorului în acest sens, forma vinovăției rezultând din împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta.

A susținut apelantul că fapta ce i se impută nu a fost încadrată în categoria abaterilor disciplinare grave conform Regulamantului Intern, dar acest fapt nu înseamnă că, urmare a cercetării disciplinare prealabile, angajatorul nu o poate califica drept gravă și aplica, în consecință, sancțiunea disciplinară, inclusiv sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, raportat la criteriile prevăzute de art.250 din Codul muncii, salariatul putând supune cenzurii instanței modalitatea în care angajatorul a respectat aceste criterii la momentul stabilirii sancțiunii, față de gravitatea abaterii disciplinare.

De asemenea, nu se poate reține o încălcare de plano a art.250 din Codul muncii, decurgând din neindicarea în mod expres de către angajator a gradului de vinovăție sau din neregăsirea faptei imputate contestatorului printre cele prevăzute de Regulamentul Intern ca fiind abateri disciplinare grave, astfel cum pretinde apelantul, gravitatea faptei și gradul de vinovăție fiind apreciate raportat la circumstanțele concrete ale speței.

Ceea ce impune legiuitorul prin art.250 din Codul muncii este obligația ca, în analiza ce se efectuează pentru aplicarea sancțiunii, să se aibă în vedere elementele enumerate în acest text de lege, iar nu că este necesar un anumit grad ridicat de vinovăție, o anumită gravitate a faptei etc.

În speță, în ceea ce priveşte dozarea sancţiunii aplicate, va constata Curtea că măsura dispusă, în raport de fapta comisă, respectă criteriile prevăzute în mod imperativ de art. 250 Codul Muncii, și anume: împrejurările în care fapta a fost comisă; gradul de vinovăţie al salariatului; consecinţele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de acesta, fiind neîntemeiate criticile apelantului privind individualizarea sancțiunii disciplinare.

Astfel, art. 250 Codul muncii stabileşte criteriile ce trebuie avute în vedere la momentul aplicării sancţiunii disciplinare, criterii care, în mod firesc ţin de faptă și de persoana salariatului și au rolul de atenua sau agrava răspunderea disciplinară. Dozarea sancţiunii este apreciată în funcţie de gravitatea abaterii, cât și de circumstanţele personale ale autorului acesteia.

În cauză, gravitatea faptei, apreciată în raport cu toate aceste criterii, justifică sancţiunea disciplinară prev. de art. 248 alin.1 lit.e Codul muncii, legea stabilind gradual o anumită scară a sancţiunilor disciplinare, fiind însă posibilă aplicarea directă a celei mai grave sancțiuni.

În această privinţă prezintă relevanţă majoră natura faptelor săvârșite, gravitatea abaterii fiind implicită, rezultând și din specificul funcției deținute de contestator, aceea de manager al C.C., presupunând tocmai calitatea acestuia de a asigura respectarea ordinii și disciplinii la locul de muncă.

Prin conduita sa, reclamantul a afectat în mod evident încrederea angajatorului în persoana lui, fiind cert că față de circumstanțele și conținutul faptelor săvârșite nu mai este posibilă menținerea acestuia în colectivul angajatorului.

În concluzie, pe baza analizei abaterii disciplinare, a împrejurărilor de fapt în care a fost comisă, în mod corect a apreciat angajatorul că au fost afectate relațiile de muncă cu societatea și, în acest context, este imposibilă continuarea relațiilor de muncă, situație în care sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă a fost corect aplicată.

Nesancționarea faptei pe măsura gravității acesteia nu ar putea conduce la crearea unui climat de disciplină în cadrul unității. Disciplina muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator, iar necesitatea respectării unei anumite ordini, a unor reguli care să coordoneze conduita indivizilor, pentru atingerea scopului comun se impune cu forța evidenței.

Împrejurarea invocată de apelant în sensul că a solicitat conducerii prin adresa nr. ____/____/_____ aprobarea organizării concursului, iar ulterior, la 14.05.2021, cu prilejul unei ședințe, a adus încă o data la cunoștința Directorului General, de data aceasta verbal, necesitatea aprobării concursului, nu imprimă faptei un caracter mai puțin grav, în condițiile în care ulterior acestor acțiuni, în lipsa obținerii aprobării respective conform reglementărilor în vigoare care îi erau cunoscute, a procedat la organizarea concursului, acționând așadar în deplină cunoștință de cauză, având reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale.

Susținerile apelantului privind existența unui „acord verbal” al Directorului General al al S.C.M. S.A. de a lua toate măsurile în vederea organizării concursului sunt lipsite de relevanță juridică atât pe planul angajării răspunderii disciplinare, cât și în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, având în vedere că acordul verbal de care face vorbire nu poate suplini lipsa aprobării în conformitate cu reglementările în domeniu și în niciun caz nu poate fi calificată ca reprezentând o aprobare privind organizarea concursului cu nerespectarea acestor reglementări, astfel cum a arătat în nota de relații și numitul D.D.

Irelevante sunt și aspectele invocate de apelant, în sensul că autorul sesizării adresate angajatorului, C.D., nu a participat la concurs, nefiind astfel prejudiciat, și că nu a fost sancționat pentru vreuna din faptele sesizate de această persoană.

Nici aspectele privind necesitatea organizării concursului, eventualele consecințe negative ce puteau decurge din faptul neorganizării acestuia la data de 31.05.2021, numărul mic al salariaților care au beneficiat de derogare de vechime și durata acestor derogări nu conferă faptei legalitate sau un caracter mai puțin grav, aceste împrejurări neîndreptățindu-l pe apelantul contestator la organizarea concursului în orice condiții, cu nerespectarea cadrului legal, ci acesta trebuia să depună toate diligențele în vederea obținerii aprobărilor necesare și abia subsecvent să procedeze la organizarea concursului.

Lipsa unui răspuns la adresa nr. ____/____/____ prin care a solicitat conducerii aprobarea concursului, într-un anumit termen, nu poate avea în niciun caz valoarea unei „acceptări tacite”, așa cum susține apelantul, în lipsa existenței unor prevederi legale în acest sens.

Faptul că a fost organizat concursul doar pentru angajații C., iar în lipsa organizării acestuia ar fi putut fi afectată activitatea C.C. nu înseamnă că lipsesc consecințele abaterii disciplinare, cum pretinde apelantul, prin faptele săvârșite astfel cum au fost descrise în decizia contestată, cu încălcarea prevederilor Procedurii operaționale nr. 02.3-Angajarea și promovarea personalului, pct 5.2, CCM în vigoare la nivel de C.M. art. 21 alin. 1, Regulamentul intern al C.M. art. 26 lit. c,w, fişa postului pct. 5.2 şi 6 lit. d) 2, fiind în mod evident afectate relațiile de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă.

În ceea ce privește susținerea apelantului potrivit căreia deși Comisia de disciplină a propus anularea concursului, acest lucru nu a avut loc, se reține că împrejurarea că angajatorul a apreciat că nu este oportună anularea concursului, astfel cum i s-a propus, urmare a analizării consecințelor pe care le-ar presupune o astfel de măsură pentru societate, nu înlătură vinovăția apelantului și nu îl face mai puțin culpabil, neputând fi reținută ca o circumstanță atenuantă a răspunderii sale disciplinare, fiind vorba de o decizie a angajatorului ulterioară comiterii faptei, care nu ține de persoana sa și nu minimalizează gravitatea faptei.

În contextul gravității faptei comise, gravitate dedusă inclusiv din specificul funcției salariatului, aspectele privind comportarea anterioară a contestatorului în unitate și lipsa altor sancțiuni nu sunt de natură a conduce la reconsiderarea sancțiunii aplicate.

În consecinţă, constatând că nu subzistă nici unul din motivele de apel invocate în cauză sau alte motive de ordine publică, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare