Ordonanță președințială. Suspendare provizorie executare silită

Ordonanță președințială. Suspendare provizorie executare silită

–Codul de procedură civilă: art. 450

De vreme ce legea procesual civilă a recunoscut caracterul executoriu, chiar în mod provizoriu, până la definitivarea hotărârii, suspendarea executării trebuie să aibă un caracter excepţional. Aceste cerinţe decurg din necesitatea garantării efective a drepturilor recunoscute prin hotărâre judecătorească pentru partea ce a avut câştig de cauză.

Existenţa unor astfel de justificări se impune cu atât mai mult în situaţia cererii de suspendarea provizorie întemeiată pe dispoziţiile art. 405 alin. (5) C.pr.civ.

Or, în cauză, nu a fost începută executarea hotărârii de fond de către intimata BS, care nu a făcut nici un demers în acest sens și a subliniat acest aspect în şedinţă publică prin intermediul apărătorului ales, motiv pentru care nu există vreun pericol pentru petentă să fie prejudiciată pecuniar, sub aspectul plăţii despăgubirilor, cel puţin în viitorul imediat.

(Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,

Încheierea din data de 18 ianuarie 2021)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 24.12.2020, petenta LM SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata BS, să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea provizorie a executării provizorii a sentinţei civile nr. 7201 din 09.11.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

În motivare, s-a arătat că prin Decizia nr. 206/30.04.2020 (Decizia 206), Societatea a decis restructurarea activităţii sale prin desfiinţarea mai multor posturi din structura sa organizatorică, printre care şi postul ocupat de contestatoarea din prezenta cauză.

Ca motive ale restrângerii activităţii/restructurării au fost avute în vedere concluziile rezultate din Raportul de analiză al Departamentului Financiar privind rezultatele activităţii în clinica LM, departament ORL în perioada ianuarie - martie 2020, prin care s-a subliniat rezultatul negativ, în valoare de minus (-)15.060,94 lei, rezultat care afectează Societatea.

Pe lângă rezultatele financiare negative, la adoptarea Deciziei nr. 206 au fost avute în vedere şi efectele epidemiei coronavirusului SARS-CoV-2 în România, inclusiv efectele generate de instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, precum şi măsurile/restricţiile impuse de autorităţi pentru prevenirea propagării/transmiterii coronavirusului SARS-CoV-2, care au determinat scăderea semnificativă a cererii pentru serviciile şi produsele Societăţii.

Pe cale de consecinţă, fata de supradimensionarea funcţională în cadrul Societăţii, prin raportare la resurse şi venituri, coroborat cu pierderile semnificative suportate şi fata de situaţia dezavantajoasă, care afectează negativ evoluţia Societăţii, s-a decis luarea de urgenţă a măsurii restrângerii activităţii, care să asigure reducerea cheltuielilor şi încadrarea acestora în nivelul veniturilor estimate. S-a descris, astfel, desfiinţarea următoarelor locuri de muncă (posturi) din structura organizatorică a Societăţii, respectiv: 1 (un) post de Medic Primar (cod COR 2221107) Specializarea ORL, Clinica LM şi 1 (un) post de Agent Servicii Client (cod COR 333907) Recepţie, Clinica LM.

Prin urmare, decizia de reorganizare nu a avut nicio legătură cu performanţele, capacităţile sau alte aspecte de natura subiectivă, astfel cum le-a descris contestatoarea, ci a avut la bază strict motive de natură financiară, alături de cele privind utilizarea resurselor umane pentru obţinerea unui randament maxim.

La data adoptării Deciziei nr. 206, era în derulare contractul individual de muncă încheiat intre Societate şi contestatoare, pe perioadă nedeterminată, înregistrat sub nr. 242/04.04.2018, BS ocupând poziţia de medic primar - specialitatea ORL.

La data de 05.05.2020, contestatoarei i-a fost transmisă, prin B.E.J.A E.L. şi Asociaţii, Adresa nr. 64/04.05.2020 prin care i-a fost comunicată Decizia de acordare şi notificare preaviz cu privire la restructurarea activităţii societăţii, inclusiv prin desfiinţarea postului ocupat de reclamanta BS-Corina. Motivele desfiinţării postului, descrise în cadrul notificării au avut în vedere Decizia organelor statutare ale societăţii, prin care s-a decis restrângerea/restructurarea activităţii, date fiind efectele epidemiei coronavirusului SARS COV 2 în România, inclusiv efectele generate de instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, precum şi măsurile/restricţiile impuse de autorităţi, care au determinat scăderea semnificativă a cererii pentru serviciile şi produsele societăţii.

Tot prin notificarea din data de 04.05.2020, contestatoarei i-a fost adusă la cunoştinţă încetarea contractului individual de muncă nr. 242/04.04.2018, după expirarea preavizului legal, începând cu data de 04.06.2020.

La data de 04.06.2020, contestatoarei i-a fost comunicată Decizia de concediere nr. 296 din data de 04.06.2020, emisă potrivit dispoziţiilor art. 65 - 66 C.mun., referitoare la concedierea angajaţilor pentru motive care nu ţin de persoana acestora.

Prin Sentinţa pronunţată, Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat Decizia de concediere nr. 296/04.06.2020 şi a obligat pârâta LM la reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior concedierii. A obligat, de asemenea, parata la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Potrivit art. 997 C.pr.civ., „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Analiza temeiniciei unei cereri de ordonanţă preşedinţială presupune verificarea îndeplinirii celor trei condiţii stabilite de dispoziţiile menţionate, respectiv urgenţa dispunerii măsurii astfel solicitate, justificată de iminenţa unei pagube ce nu s-ar putea repara, vremelnicia măsurii şi neprejudecarea fondului.

Condiţia neprejudecării fondului este îndeplinită, iar aparenţa dreptului este în favoarea societăţii.

Afirmarea de către reclamant a unei aparenţe de drept este o condiţie specială care face admisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială, desigur, dacă sunt îndeplinite şi condiţiile de exerciţiu al acţiunii civile referitoare la capacitate, calitate şi interes. Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Potrivit art. 76 C.mun.: „Decizia de concediere se comunica salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea”.

Cu privire la motivele expuse în decizia de concediere, a arătat primei instanţe de fond că Decizia de concediere prevede toate aceste motive, referitoare la înrăutăţirea situaţiei financiare, la necesitatea reducerii cheltuielilor angajate de Societate, la posibilitatea continuării activităţii societăţii, la restructurarea societăţii pentru eficientizare şi reducere de costuri de funcţionare şi de pierderi.

Ca atare, alegaţiile contestatoarei cu privire la faptul că acesteia nu i-a fost prezentată nicio analiză a situaţiei Societăţii erau indiferente soluţionării cererii de chemare în judecată, întrucât angajatorul nu trebuie să dovedească angajatului circumstanţele luării acestei decizii de restructurare, fiind vorba tocmai de analizarea oportunităţii luării acestei măsuri.

În Decizia de concediere au fost arătate atât temeiurile de fapt, cât şi cele de drept, care au determinat angajatorul să adopte măsura concedierii în temeiul art. 65 C.mun..

Astfel, intre temeiurile de fapt, Societatea a arătat în concret că:

- Motivele cu caracter general care determină concedierea salariatului constau în Decizia Societăţii de a restrânge/restructura activitatea Societăţii pe fondul reducerii activităţii generate de contextul creat de efectele epidemiei de Covid 19 şi ca urmare de desfiinţare a posturilor aferente măsurii de restrângere/restructurare;

- Cererea pentru serviciile Societăţii a scăzut, inclusiv volumul de clienţi deserviţi de clinică LM, cu estimări de scădere a cererii şi a volumului de clienţi, până la finele anului 2020;

- S-au impus măsuri urgenţe de reacţie la nivelul Societăţii, impunându-se reducerea cheltuielilor şi încadrarea lor într-un nivel care să poată fi susţinut (...);

- S-a efectuat la nivelul Societăţii o analiză pentru identificarea departamentelor cu supradimensionare funcţională, dată fiind necesitatea reconsiderării costurilor prin raportare la resurse şl venituri obţinute şi previzionale, avându-se în vedere, pe de o parte, obiectivele Societăţii de a asigura în continuare servicii pentru toate specializările existente în cadrul clinicii, şi în acelaşi timp, evidenţierea costurilor asociate utilizării externalizării (...);

- în mod concret, cauza desfiinţării locului de munca ocupat de salariat este necesitatea de maximizare a utilizării resurselor prin raportare la costuri şi la volumul diminuat al cererii pentru serviciile societăţii, prin utilizarea prioritară a extern analizării, întrucât Raportul de analiza al Departamentului Financiar privind rezultatele activităţii în clinica LM, departamentul ORL, în perioada ianuarie-martie 2020 (la baza Deciziei Administratorului Unic nr. 206/30.04.2020) a evidenţiat faptul că Societatea a înregistrat un rezultat negativ, în valoare de minus 15.060,94 lei, deşi activitatea externalizată a avut în permanentă rezultate pozitive (15,628,39 lei pentru aceeaşi perioadă). Deci, în contextul necesitaţii reducerii cheltuielilor şi al eficientizării activităţii, cu asigurarea calităţii actului medical, şi date fiind estimările pentru perioada până la finele anului 2020, utilizarea în continuare a serviciilor medicale sub forma externalizării pentru activitatea ORL şi desfiinţarea locului de munca salarizată de medic pentru specializarea ORL, ocupat de salariat, sunt absolut necesare pentru reducerea costurilor, pentru a stopa generarea de pierdere care impactează rezultatul întregii companii.

Dincolo de evocarea, deosebit de generoasă, a practicii judiciare şi doctrinei în materie şi care nu sunt incidente în speţă, contestatoarea nu a adus niciun argument pertinent care să susţină acest motiv de nelegalitate, privind nemotivarea Deciziei de concediere.

Cât despre actele despre care se face vorbire în cuprinsul Deciziei de concediere şi despre care contestatoarea pretinde că nu i-au fost comunicate, respectivele acte - Note întocmite de departamentul economic, Decizia de restructurare etc. - reprezintă acte interne ale Societăţii, pentru care nu exista obligaţia comunicării, fiind suficientă descrierea explicită a conţinutului acestora, din care rezultă cu claritate motivele concedierii: atât cele generale, cât şi cele particulare, care o privesc strict pe contestatoare.

În ceea ce priveşte condiţia privind motive care nu ţin de persoana salariatului, acest pretins motiv de netemeinicie nu este susţinut de nici un element probator, însăşi reclamanta părând că nu crede în propriile susţineri, lansând aceste afirmaţii defăimătoare la adresa Directorului General al Societăţii fără a aduce un minim de dovezi care să confere credibilitate demersului contestatoarei.

Desfiinţarea locului de muncă a avut loc şi a fost efectivă.

Astfel cum rezultă din Decizia Administratorului unic nr. 206/30.04.2020 şi din anexele la aceasta, respectiv organigrama anterioară restructurării şi organigrama ulterioară restructurării, rezultă că, în prezent, nu mai există 2 posturi în departamentul ORL al Clinicii, fiind menţinut un singur post în această specialitate. Aceste aspecte au fost invocate şi dovedite în faţa primei instanţe.

Prin urmare, instanţa putea verifica realitatea şi efectivitatea desfiinţării acestui post, tocmai prin studierea organigramei de după restructurare.

Orice referire la efectivitatea şi realitatea desfiinţării postului deţinut de alt angajat, sau la modalitatea în care acesta îşi desfăşoară în continuare activitatea în cadrul clinicii (intern/externalizat) devine indiferentă soluţionării prezentei cauze, instanţa urmând a analiza îndeplinirea condiţiilor legale pentru desfiinţarea unui post doar în legătură cu postul deţinut de contestatoare, însă, desfiinţarea mai multor posturi, în urma Deciziei de reorganizare şi restructurare întăreşte cu atât mai mult legalitatea desfiinţării postului său, ca urmare a noii viziuni a conducerii asupra structurii organizaţionale a societăţii.

A arătat instanţei şi că restructurarea poate presupune în acelaşi timp şi o comasare a atribuţiilor angajaţilor, întrucât doar pentru că se consideră că un post a devenit redundant, nu înseamnă că atribuţiile nu mai trebuie îndeplinite, ci că ele se pot prelua de către alţi angajaţi. Astfel, s-a reţinut şi în doctrină faptul că se justifică desfiinţarea unui post şi dacă două posturi sunt grupate într-unul singur, din raţiuni economice sau/şi organizatorice.

În plus, astfel cum am arătat şi în descrierea situaţiei de fapt, au fost desfiinţate în total 2 posturi din structura organizatorică a Societăţii, desfiinţarea postului contestatoarei nefiind bazată pe motive subiective sau care ţin de persoana acesteia ori de competenţa profesională.

Desfiinţarea postului deţinut de contestator a avut o cauză reală şi serioasă.

În cazul de faţă, Societatea a procedat la o restructurare, eliminând două posturi din structura organizatorică, strict cu convingerea că această reorganizare este modalitatea oportună de a continua afacerile într-un mod profitabil.

Astfel, din situaţiile financiare depuse, a reieşit clar că rezultatul din exploatarea specializării ORL din cadrul Clinicii LM, aferent lunilor ianuarie - mai 2020, pentru postul ocupat de contestatoare, a fost unul negativ, de minus (-) 48.716 lei.

De asemenea, pentru intervalul ianuarie-martie 2020, rezultatul din exploatarea aceleiaşi specializări, pentru acelaşi post, este unul negativ, de minus (-) 43.155 lei.

Referitor la analize interne care să releve utilitatea măsurii de desfiinţare a postului deţinut, nu există obligaţia întocmirii unor astfel de analize interne oficiale, pentru a lua decizia de restructurare a societăţii prin desfiinţarea unor posturi. În cazul de faţă, petenta societate a indicat clar analiza motivelor ce au stat la baza deciziei de restructurare, motive care se regăsesc şi în decizia de concediere, referitoare la înrăutăţirea situaţiei financiare, la necesitatea reducerii cheltuielilor angajate de societate, la posibilitatea continuării activităţii, la restructurarea societăţii pentru eficientizare şi reducere de costuri de funcţionare şi de pierderi. În concluzie, câtă vreme instanţa de judecată nu a constatat reaua-credinţă sau abuzul de drept săvârşit de angajator, opţiunea acestuia pentru soluţia desfiinţării locului de muncă - aleasă dintre mai multe variante posibile - constituia o problemă de apreciere/de oportunitate aflată la latitudinea sa.

Urgenţa justificată de iminenţa unei pagube ce nu s-ar putea repara şi caracterul provizoriu al măsurii solicitate.

Urgenţa constituie acea cerinţă de admisibilitate care justifică intervenţia imediată a instanţei judecătoreşti, pe calea specială a ordonanţei preşedinţiale. La aprecierea urgenţei, instanţele vor avea în vedere caracterul cert al viitoarei pagube.

Pornirea executării silite împotriva societăţii la acest moment ar avea un caracter ireversibil din perspectiva posibilităţii extrem de reduse de întoarcere a executării.

În ipoteza în care prezenta cerere de suspendare nu ar fi admisă, există riscul ca, până la soluţionarea apelului, procedura de executare silită să fie deja finalizată.

O procedură de executare nelegală ar crea un prejudiciu patrimonial important societăţii, care are avea deschisă doar calea întoarcerii executării în vederea recuperării prejudiciului. Astfel cum a arătat şi în capitolul precedent, aparenţa de nelegalitate şi netemeinice a Sentinţei şi a încheierilor de şedinţă atacate este evidentă.

Nu în ultimul rând, arătă faptul că, la două zile după data pronunţării sentinţei, respectiv 09.12.2020, pârâta a obţinut o reintegrare în muncă, urmare a anulării unei alte decizii de concediere, emisă de angajatorul ulterior (Medlife), fiind astfel simultan executorii provizoriu două hotărâri judecătoreşti de reintegrare, cu angajatori diferiţi.

Executarea provizorie a sentinţei din prezenta cauză, în acest context, este de natură să producă grave prejudicii patrimoniale şi nu numai societăţii, în condiţiile în care angajata parata ar trebui să presteze servicii medicale similare, în acelaşi interval orar/program similar, către un alt angajator, aceasta fiind astfel în imposibilitate de a presta serviciile medicale potrivit contractului de muncă încheiat cu petenta.

Suspendarea provizorie a executării suspendării, cel puţin până la lămurirea situaţiei celor două reintegrări simultane, este imperios necesară, numai în acest fel putându-se evita alte prejudicii atât pentru LM, dar şi pentru pârâtă.

Caracterul provizoriu al măsurii dispuse. Măsura suspendării executării sentinţei nu este abuzivă, nu prejudiciază drepturile intimatului, dat fiind că se solicită suspendarea numai până la soluţionarea cererii de apel.

Termenul provizoriu, cu antonimul definitiv, caracterizează exact specificul procedurii ordonanţei preşedinţiale, deoarece are o dublă semnificaţie. Pe de o parte, se referă la conţinutul reversibil al măsurilor luate, în condiţiile în care pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt. Pe de altă parte, se referă la durata limitată temporar a acestor măsuri.

Prin urmare, o măsură urgentă a instanţei de judecată, care să suspende executarea Sentinţei, este necesară numai pentru a înlătura ameninţarea unei pagube iminente, dreptul pârâtei de a-şi primi plata nu s-ar încălca, ci, în mod corect, aceasta va trebui să aştepte soluţionarea definitivă a acţiunii introduse. Astfel, niciuna dintre părţi nu ar suporta vreo pagubă.

Astfel, pe de o parte, măsura solicitată este una vremelnică, iar, pe de altă parte, nu este de natură să conducă la un rezultat ireversibil pentru pârâtă, fiind necesară, până la urmă, pentru o bună administrare a justiţiei.

Demararea executării silite va duce la provocarea unui prejudiciu iminent prin obligarea sa la plata unei sume importante de bani în temeiul unui titlu executoriu viciat. Cu privire la pârâtă, însă, suspendarea executării silite până la soluţionarea apelului nu va duce la niciun prejudiciu iminent.

În sprijinul argumentului de mai sus stă şi jurisprudenţa, potrivit căreia „suspendarea executării silite este prin ea însăşi doar o măsură provizorie şi cum apelanta (n.n. - în cazul de faţă, intimatul) nu a demonstrat că prin această suspendare i s-ar crea ei o pagubă iminentă, nu există vreun alt motiv de modificare a raţionamentului şi soluţiei primei instanţe”.

În cazul în care ar fi suspendată executorialitatea provizorie a Sentinţei, societatea are resursele necesare pentru a achita sumele ce ar fi acordate definitiv de instanţă, astfel că, în cazul în care se ajunge la concluzia că sentinţa este legală şi temeinică, pârâta îşi poate recupera debitul.

Având în vedere că prin suspendarea executării Sentinţei nu se va produce nicio pagubă iminentă în sarcina pârâtei, se impune dispunerea acestei suspendări.

Societatea va îndeplini condiţia achitării cauţiunii, recipisa de consemnare a cauţiunii urmând să fie depusă în cadrul prezentului dosar, anterior termenului de judecată ce va fi stabilit de instanţă.

Faţă de toate aceste împrejurări de fapt şi de drept, solicită să se dispună admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială şi, pe cale de consecinţă, să dispună suspendarea provizorie a executării Sentinţei, astfel cum a fost formulată, până la data soluţionării cererii de suspendare formulată în baza art. 450 alin. (1) – (4) C.pr.civ.

În drept, art. 450 alin. (5) C.pr.civ., coroborat cu art. 997 şi urm. C.pr.civ., precum şi pe toate celelalte dispoziţii legale invocate.

A fost depusă cauţiunea în valoare de 3288 lei, stabilită conform art. 450 alin. (4) şi (5), art.1061 C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile art.450 alin. (1) C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 450 C.pr.civ., „(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.

(2) Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.

(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin.(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3).

(5) Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)”.

În speţă, cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 405 alin. (5) C.pr.civ., care trimite, ca şi principii, la reglementarea ordonanţei preşedinţiale.

Curtea constată că în cauză a fost îndeplinită cerinţa plăţii cauţiunii prevăzută de art.450 alin. (4) C.pr.civ..

Se reţine că suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie justificată de existenţa unor indicii rezonabile că petenta ar fi supusă unor prejudicii importante şi care nu ar mai putea fi înlăturate ori ar fi înlăturate cu dificultate şi aceasta ar presupune eforturi mai mari - economice, juridice, de timp - disproporţionate faţă de cele pe care le-ar suferi, prin suspendarea provizorie a executării, partea care a avut câştig de cauză.

De vreme ce legea procesual civilă a recunoscut caracterul executoriu, chiar în mod provizoriu, până la definitivarea hotărârii, suspendarea executării trebuie să aibă un caracter excepţional. Aceste cerinţe decurg din necesitatea garantării efective a drepturilor recunoscute prin hotărâre judecătorească pentru partea ce a avut câştig de cauză.

Existenţa unor astfel de justificări se impune cu atât mai mult în situaţia cererii de suspendarea provizorie întemeiată pe dispoziţiile art. 405 alin. (5) C.pr.civ.

Or, în cauză, nu a fost începută executarea hotărârii de fond de către intimata BS, care nu a făcut nici un demers în acest sens și a subliniat acest aspect în şedinţă publică prin intermediul apărătorului ales, motiv pentru care nu există vreun pericol pentru petentă să fie prejudiciată pecuniar, sub aspectul plăţii despăgubirilor, cel puţin în viitorul imediat.

Cât priveşte reintegrarea în postul deţinut, Curtea constată că nu se identifică vreun pericol pentru activitatea societăţii prin reluarea muncii de către intimată, petenta nesusţinând nici o situaţie de fapt ce ar presupune un asemenea pericol, mai ales că motivul concedierii a fost unul fără legătură cu persoana salariatului.

A susţinut petenta că intimata s-a aflat în raporturi de muncă şi cu un alt angajator, iar în prezent se află în procedura de reintegrare în raport cu acesta, ceea ce ar pune sub semnul îndoielii posibilitatea de a presta muncă în mod eficient pentru fiecare angajator. Curtea reţine că cele două raporturi juridice de muncă sunt distincte, iar reintegrarea intimatei în cadrul fiecărui angajator are la bază titluri executorii distincte. În ipoteza în care ar exista o prestare necorespunzătoare a muncii pentru societatea petentă după reintegrare, aceasta poate lua măsurile pe care legea i le pune la dispoziţie în calitate de angajator. Deocamdată, aceste riscuri sunt speculative, ele nu s-au produs şi nu există nici o certitudine că se vor produce, iar, dacă avem în vedere susţinerea intimatei că aceste contracte de muncă s-au derulat în paralel, îndoielile petentei sub acest aspect nu au nici un temei.

Temeinicia sau netemeinicia dispoziţiilor instanţei de fond urmează a fi dezbătută în apel, o astfel de analiză excedând cadrului procesual de faţă.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că cererea nu este întemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.

În temeiul art. 1064 alin. (4) C.pr.civ., se va dispune restituirea cauțiunii în valoare de în valoare de 3288 lei achitată de petenta cu OP nr. 3454/28.12.2020 emis de Banca Transilvania.

Domenii speta

Spete similare