3.Valorificare venituri suplimentare la calculul drepturilor de pensie – Anexa nr. 15 din h.g. nr. 275/2011; -Legea nr. 263/2010: art. 2 lit. c) În ceea ce priveşte dispoziţiile anexei 15 din h.g. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a

Valorificare venituri suplimentare la calculul drepturilor de pensie – Anexa nr. 15 din H.G. nr. 275/2011;

-Legea nr. 263/2010: art. 2 lit. c)

În ceea ce priveşte dispoziţiile anexei 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, acestea trebuie interpretate prin prisma prevederilor Legii nr. 263/2010, act normativ cu forţă juridică superioară care se aplică cu preeminenţă, astfel că dispoziţiile legale cu valoare de principiu inserate în art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 au prioritate, în raport cu cele care, deşi decurg din acestea, nu le respectă.

Se reţine, prin urmare, că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că în raport de acestea au fost reţinute şi virate contribuţii de asigurări sociale la fondurile de asigurări sociale, cuvenindu-se prin urmare asiguraţilor, ca şi contraprestaţie, drepturi de asigurări sociale.

(Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale;

decizia civilă nr. 963 din data de 23 februarie 2021)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 02.07.2020, reclamantul PȘ a chemat în judecată pe pârâta CPMB, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 276099/28.05.2020, obligarea pârâtei la valorificarea spor festive, al 13-lea salariu, prime, menţionate în adeverinţa nr. M.07.02.707.02/1434/27.04.2020 eliberată de M.SA, obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie începând cu data 01.06.2020 la zi actualizate cu indicele de inflaţie la data plaţii efective, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4519/22.09.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis acţiunea privind pe reclamantul PȘ în contradictoriu cu pârâta CPMB, a fost anulată decizia nr. 276099/28.05.2020 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta să emită o decizie prin care să stabilească, începând cu data de 11.05.2020, drepturile de pensie ale reclamantului cu valorificarea şi a veniturilor suplimentare reprezentând „spor festive, al 13-lea salariu, prime” evidenţiate în adeverinţa nr. M.07.02.707.02/1434/27.04.2020 emisă de M.SA, precum și să plătească reclamantului, începând cu data de 01.06.2020, diferenţele dintre pensia stabilită conform prezentei hotărâri şi pensia efectiv plătită, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plății efective.

Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că drepturile de pensie ale reclamantului au fost deschise începând cu data de 11.05.2020, prin decizia nr.276099/28.05.2020 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa Locală de Pensii sector 3.

În motivarea deciziei contestate s-a arătat că „sume festive, diferenţe, prime, al 13-lea salariu înscrise în adeverinţa nr. M.07.02.70710211434/27.04.2020 emisă de M., nu se valorifica întrucât nu face obiectul art. 165 şi anexă 15, cap. VI din H.G. nr. 257/2011”.

Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamantul solicită anularea deciziei nr. 276099/28.05.2020, obligarea pârâtei la valorificarea spor festive, al 13-lea salariu, prime, menţionate în adeverinţa nr. M.07.02.707.02/1434/27.04.2020 eliberată de M. SA, obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie începând cu data 01.06.2020 la zi actualizate cu indicele de inflaţie la data plaţii efective, cu plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa a constatat că pretenţiile deduse judecăţii sunt întemeiate, faţă de următoarele considerente:

Astfel, din examinarea adeverinţei nr. M.07.02.707.02/1434/27.04.2020 emisă de M.SA, rezultă că reclamantul a obţinut, printre altele, venituri suplimentare sub formă de „spor festive, al 13-lea salariu, prime”, în perioada martie 1990-martie 2001, pentru care angajatorul a calculat şi virat lunar contribuţiile pentru asigurări sociale.

Din datele privitoare la activitatea în muncă a reclamantului şi decizia contestată, reiese că pârâta nu a valorificat aceste venituri.

În virtutea principiului contributivităţii, consacrat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Prin urmare, ceea ce interesează pentru stabilirea punctajului mediu anual, sunt toate veniturile salariale efectiv încasate, cu privire la care au fost achitate contribuţiile individuale de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri şi de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare.

Acest principiu este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv ulterior datei de 01.04.2001, dar soluţia trebuie să fie aceeaşi şi în cazul stagiilor de cotizare realizate anterior deoarece, în caz contrar, principiul enunţat ar fi încălcat.

În consecinţă, veniturile analizate în cauză trebuie avute în vedere în calculul punctajului mediu anual, pentru ca, pe de o parte, să fie respectat principiul contributivităţii, instituit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, conform căruia drepturile de asigurări sociale sunt corelative contribuţiilor de asigurări sociale plătite şi, pe de altă parte, pentru a se da eficienţă dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 263/2011, potrivit căruia punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. (2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Art. 165. alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Potrivit art. 127 alin. (1) din Hotărârea nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.

Aşa fiind, în condiţiile în care veniturile examinate în cauză au intrat în baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, ele nu pot fi excluse cu ocazia stabilirii punctajului mediu anual şi, deci, a drepturilor de pensie cuvenite reclamantului.

Această interpretare a fost îmbrăţişată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin decizia nr. 19/2011 pronunţată în recurs în interesul legii, a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din O.U.G. nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”

În motivarea deciziei s-a arătat că Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivităţii, nominalizat expres şi în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menţionat în mod expres, şi în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.

În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, O.U.G. nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităţilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr.19/2000, în ceea ce priveşte cuantumul acestor drepturi.”

Prin decizia nr.19/10.12.2012, obligatorie potrivit art. 3307 alin. (4) C.pr.civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în interesul legii, a stabilit, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 şi pct. V din anexă la O.U.G. nr. 4/2005, că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 trebuie luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi dacă pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

În speţă, deşi cererea de valorificare a veniturilor a fost depusă şi soluţionată sub incidenţa noii reglementări în materie, respectiv Legea nr. 263/2010, pentru identitate de raţiune, prin prisma prevederilor Legii nr. 263/2010, valorificarea veniturilor suplimentare este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleaşi condiţii ca şi cele expuse în Decizia nr. 19 din 10.12.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menţionat în mod expres, şi în legislaţia anterioară datei de 01.04.2001, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, care stipula că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.

Or, în condiţiile în care baza de calcul pentru plata contribuţiilor de asigurări sociale era şi este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat, Tribunalul a apreciat că în speţă au prioritate dispoziţiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluţia contrară presupune încălcarea principiului cu consecinţa că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi Legii nr. 263/2010.

Dispoziţie normativă din Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011 poate fi înlăturată, întrucât intră în contradicţie atât cu prevederile privind principiul contributivităţii din Legea nr.263/2010 [art. 2 lit. c)], şi raportat la faptul că, prin edictarea ei, s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 263/2010 fiind legea-cadru, iar hotărârea de guvern fiind dată în aplicarea acestei legi.

Constatând aplicarea principiului contributivităţii, instanţa nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră nici pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu şi cu forţă juridică superioară şi prioritară, unor situaţii particulare, în care este lipsit de relevanţă juridică caracterul temporar şi variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reţinute sume reprezentând contribuţii la fondul de pensii. Aplicabilitatea Anexei 15 la H.G. nr. 257/2011, la cazul concret se stabileşte de instanţă, în funcţie de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale. Problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor şi dacă s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual, constituie chestiuni de fapt şi de aplicare a legii a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

Or, instanţa a precizat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, faptul că figurează sau nu în categoria reglementată de art. 165 Legea nr. 263/2010 şi art. 127 H.G. nr. 257/2011, ci faptul că statul şi-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraţilor să primească o contraprestaţie din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părţi.

Tribunalul a reţinut că potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 389/1972 „unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat”.

Prin Legea nr. 49/1992 alineatul 1 al articolului 1 din Decretul nr. 389/1972 s-a modificat în sensul că: „Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat, astfel: - 35% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa I de muncă; - 30% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă; - 25% asupra câştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi; - 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decât salariul minim brut pe ţară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaţilor şi a copiilor.”

O.U.G. nr. 2/1999 a modificat la rândul său conţinutul art. 1 din Decret nr. 389/1972 în sensul că „Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia pentru asigurările sociale de stat se stabileşte diferenţiat, astfel: 40% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa I de muncă; - 35% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă; - 30% asupra câştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi încadraţi în grupa a III-a de muncă; - 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decât salariul minim brut pe ţară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, a persoanelor cu handicap şi a copiilor.”

Din reglementările mai sus enunţate reiese că în perioadă anterioară datei de 01.04.2001, CAS se datora la câştigul/salariul brut.

Față de aceste prevederi imperative ale legii, Tribunalul a reţinut că premisă trebuie să o reprezinte prezumția de respectare a dispozițiilor legale, iar nu cea de nerespectare a acestora. Ca urmare, dacă s-a făcut probă că aceste venituri s-au plătit solicitantului stabilirii sau recalculării pensiei, trebuie considerat, până la proba contrară, că angajatorul de la momentul respectiv și-a respectat și obligațiile de plată a contribuțiilor legale corespunzătoare, în măsura în care, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, aceste contribuții erau datorate. Abia proba contrară, fie în sensul nedatorării acestor contribuții, potrivit legislației momentului, fie în sensul nerespectării acestor obligații, deși consacrate legal, va putea duce la răsturnarea acestei prezumții.

Or, în speţă emitentul adeverinţei a confirmat că aceste venituri au fost efectiv încasate de către reclamant, şi că a achitat CAS pentru perioadele menţionate, astfel că se prezuma că aceste contribuții datorate s-au plătit de către angajator, cu consecința recunoașterii dreptului la pensie astfel generat.

Proba contrară este în sarcina paratei, or aceasta nu a produs un minim de dovezi în susţinerea neachitării contribuţiei şi nici nu a declanşat vreo procedură în anularea adeverinţei sau înscrierii în fals în ceea ce priveşte menţiunea achitării CAS.

Întrucât veniturile realizate de reclamant, pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, se încadrează în categoria celor indicate în decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 dată în recursul în interesul legii, ale cărei considerente sunt aplicabile şi în condiţiile incidenţei în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, instanţa va admite acţiunea, va anula decizia nr.276099/28.05.2020 emisă de pârâta, va obliga pârâta să emită o decizie prin care să stabilească, începând cu data de 11.05.2020, drepturile de pensie ale reclamantului cu valorificarea şi a veniturilor suplimentare reprezentând „spor festive, al 13-lea salariu, prime” evidenţiate în adeverinţa nr. M.07.02.707.02/1434/27.04.2020 emisă de M.SA.

Întrucât dreptul beneficiarului prestaţiei de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligaţiei pârâtei de a face plata acestui drept conform art.18 lit. e) din H.G. nr. 118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării adeverinţei menţionate, în patrimoniul reclamantului s-a înregistrat un prejudiciu, constând în diferenţa dintre pensia cuvenită şi cea efectiv încasată.

În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, pârâtei îi revine obligaţia de a suporta nu numai paguba efectivă, dar şi beneficiul de care a fost lipsit reclamantul ca urmare a conduitei culpabile a acesteia. În consecinţă, în temeiul art. 1531-1547 din Codul civil, reclamantului i se cuvine şi actualizarea cu rata inflaţiei a diferenţelor de drepturi recunoscute în puterea prezentului titlu executoriu.

În consecinţă, instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 01.06.2020 (faţă de principiul disponibilităţii părţii), diferenţele dintre pensia stabilită conform prezentei hotărâri şi pensia efectiv plătită, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plății efective.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ., faţă de admiterea acţiunii, instanţa a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de avocat, conform chitanţei aflată la fila 26, apreciind că nu se impune reducerea onorariului de avocat acesta nefiind vădit disproporţionat faţă de complexitatea cauzei şi activitatea prestată de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal şi motivat, pârâta CPMB, pentru următoarele motive:

În motivarea apelului, apelanta a arătat că, deşi instanţa de fond a făcut referire la faptul că trebuie avute în vedere prevederile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora din baza de calcul a drepturilor de pensie fac parte şi sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat partea după data de 01 aprilie 1992, în mod cu totul inexplicabil şi făcând trimitere la decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 - pronunţata de ICCJ în recurs în interesul legii, a admis că sporurile solicitate de intimata-reclamanta ar avea caracter permanent, iar neluarea în baza de calcul a drepturilor de pensie ar echivala cu excluderea nejustificată a acestora.

Este de notorietate că în condiţiile în care numai sporurile cu caracter permanent au fost înscrise în carnetul de munca după data de 01 aprilie 1992 şi până la data de 01 aprilie 2001, numai acestea pot fi solicitate să fie incluse în baza de calcul a drepturilor de pensie,.

Este adevărat că prin decizia nr. 19/2012 ICCJ a statuat în sensul că „formele de retribuire obţinute în acord global, premii şi alte venituri suplimentare sunt luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale în sistemul public de pensii”.

Or, în speţa de faţă nu există o asemenea situaţie deoarece sporurile pe care intimata-reclamanta solicita să-i fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie nu au fost incluse în baza de calcul deoarece nu au avut caracter permanent, motiv pentru care chiar în situaţia în care le-ar dovedi cu o adeverinţa tot nu ar putea fi avute în vedere la stabilirea bazei de calcul a drepturilor de pensie, deoarece le lipseşte caracterul de permanenţă.

Mai mult, primele - aşa cum le spune şi denumirea, nu sunt venituri (sporuri) cu caracter permanent şi nu pot fi incluse în baza de calcul a drepturilor de pensie, situaţie în care sunt incidente prevederile menţiunii inserate în partea finală a Anexei nr. 15 la Legea nr. 263/2010, conform căreia „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, prinţe altele, premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite şi alte sporuri care nu au avut caracter permanent”.

Instanţa de fond a apreciat eronat, ignorând prevederile art. 19 coroborat cu art. 45 din Legea nr. 263/2010, conform cărora pentru perioadele şi veniturile menţionate în adeverința nr.M.07.02.707.021'1434/27.04.2020 emisă de către M.SA, s-ar fi reţinut şi virat C.A.S.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de control judiciar ar respinge apelul, iar intimatul-reclamant cere acordarea de cheltuieli de judecată, solicită - în baza art. 451 alin.(2) C.pr.civ., cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, în raport cu munca depusă de către apărătorul părţii, reprezentant convenţional (avocat).

În drept, apel a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi urm. C.pr.civ.

Prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

În etapa apelului nu s-au administrat probe noi.

Analizând apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art. 477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Apelanta a înțeles să critice hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive: sporurile a căror valorificare a dispus-o instanța de fond nu au fost incluse în baza de calcul deoarece nu au avut caracter permanent; instanţa de fond a apreciat eronat, ignorând prevederile art. 19 coroborat cu art. 45 din Legea nr. 263/2010, conform cărora pentru perioadele şi veniturile menţionate în adeverinţa nr. M.07.02.707.02/1434/27.04.2020, eliberată de fostul angajator, s-ar fi reţinut şi virat C.A.S.

Conform adeverinței nr. M.07.02.707.02/1434/27.04.2020 emisă de SC M. SA (f. 13-24 dosar fond) se atestă faptul că intimatul a fost salariatul său în SECȚIA ELECTROENERGETICĂ în perioada 15.06.1978-31.01.1979, respectiv 01.08.1980-prezent în funcția de electrician și dispecer, precum și faptul că a obținut venituri suplimentare dintre care instanța de fond a dispus valorificarea veniturilor spor festive, al 13-lea salariu și prime. Se face mențiune în adeverință că pentru veniturile cu titlu de spor festive, al 13-lea salariu și prime s-a reținut și virat CAS.

Potrivit art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 „La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Apelanta a invocat şi încălcarea prevederilor pct. VI din Anexa 15 la H.G. nr. 257/2011 potrivit cărora „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:

- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;

- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unităţile economice;

- premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;

- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;

- diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer;

- drepturile de autor;

- drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă;

- al treisprezecelea salariu;

- formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice şi specialiştilor din producţie sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfăşurate în afara obligaţiilor de muncă de la funcţia de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum şi pentru îndeplinirea unor activităţi didactice pentru care nu se justifică înfiinţarea unor posturi;

 - formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru;

 - sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică şi care asigură perfecţionarea de specialitate a învăţătorilor şi educatorilor;

- indemnizaţiile de muncă nenormată;

- compensaţiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 şi nr. 240/1982;

- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.”

În ceea ce priveşte plata contribuţiilor de asigurări sociale, referitor la invocarea caracterul nepermanent al acestor venituri raportat la art. 45 şi art. 165 din Legea nr.263/2010, coroborat cu art. 4 şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 27/1966, raportat la art. 1 din Decretul nr. 389/1972 şi la Anexa 15, Cap VI din H.G. nr. 257/2011, Curtea reţine că în adeverinţă se menţionează că pentru veniturile cu titlu de spor festive, al 13-lea salariu și prime s-a reținut și virat CAS.

Prin Decizia nr. 19/2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că , în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din Anexa la O.U.G. nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale. Prin urmare esenţială este dovada plătii CAS –ului pentru valorificarea la calculul drepturilor de pensie a unor venituri.

Apelanta susţine că nu există temei legal pentru plata CAS-ului cu privire la veniturile care nu au avut caracter permanent, însă acceptarea acestei teorii ar exclude de la valorificare orice fel de venituri suplimentare, altele decât salariile tarifare şi sporurile permanente, ceea ce ar contraveni interpretării dată prin Decizia nr. 19/2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte dispoziţiile anexei 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, acestea trebuie interpretate prin prisma prevederilor Legii nr. 263/2010, act normativ cu forţă juridică superioară care se aplică cu preeminenţă, astfel că dispoziţiile legale cu valoare de principiu inserate în art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 au prioritate, în raport cu cele care, deşi decurg din acestea, nu le respectă.

Se reţine, prin urmare, că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că în raport de acestea au fost reţinute şi virate contribuţii de asigurări sociale la fondurile de asigurări sociale, cuvenindu-se prin urmare asiguraţilor, ca şi contraprestaţie, drepturi de asigurări sociale.

Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 480 alin. (1) C.pr.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare