Contestaţie împotriva deciziei privind acordarea pensiei anticipate parţiale şi a deciziei de respingere a cererii de recalculare a pensiei anticipate parțiale; dovada vechimii în muncă, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, dovedirea perioade

Hotărâre 496 din 24.11.2020


Cuprins pe materii: Dreptul asigurărilor sociale

Indice alfabetic: contestaţie împotriva deciziei privind acordarea pensiei anticipate parţiale şi a deciziei de respingere a cererii de recalculare a pensiei anticipate parțiale, dovada vechimii în muncă, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării; aplicabilitatea dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală, calitatea de debitor a casei județene de pensii, dobânzi și cheltuieli de judecată.

Temei de drept: art. 17, art. 158 alin. 1, 2, art. 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării; art. 1530, art. 1531, art. 1535 Cod civil; art. 453 Cod procedură civilă, OG nr. 13/2011.

Este real că în calitate de autoritate care administrează sistemul public de pensii, casa de pensii are o competenţă legală de verificare a documentației necesare, dar controlul exercitat în procedura de stabilire sau de recalculare a drepturilor de pensie nu poate depăși, prin extensiune, limitele procedurale legale, pentru că, în caz contrar se ajunge la eludarea principiilor de bază stabilite de Ordinul nr. 50/1990 și, în consecință, la pur arbitrariu. În acest sens, apelanta nu poate opune intimatului apărări ținând de modalitatea concretă de încadrare la nivelul unității a personalului în grupa I și II de muncă, în condițiile în care întreaga procedură legală a fost urmată și au fost prezentate inclusiv actele de nominalizare și încadrare a personalului în grupe de muncă, atât timp cât actele juridice emise nu au fost invalidate legal și se află în circuitul civil.

Refuzul nejustificat al intimatei de a valorifica adeverinţele emise de angajator şi menţiunile carnetului de muncă reprezintă temeiul anulării deciziilor prin care s-a stabilit dreptul de pensie în cauză şi în egală măsură fapta culpabilă care constituie temei al despăgubirii contestatorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 263/2010, în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată. Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii. Contestatorul are dreptul de a beneficia lunar de drepturile de pensie, începând cu data de 29.07.2019 în favoarea acestuia fiind emisă o decizie de stabilire a drepturilor de pensie, iar casa judeţeană de pensii are, potrivit disp. art. 139 lit. d), obligaţia stabilirii şi plăţii conform legii, a drepturilor de pensie, prin urmare sunt nefondate susţinerile apelantei privind lipsa calităţii de debitor.

Dispoziţiile codului civil privind răspunderea civilă sunt pe deplin aplicabile în cadrul litigiilor de asigurări sociale (art. 142 din Legea nr. 263/2010), atunci când s-a dorit derogarea de la aplicarea dispoziţiilor Codului civil prin dispoziţiile Legii nr. 263/2010, derogarea a fost prevăzută în mod expres (art. 105 alin. 1).

Drepturile de pensie, recalculate prin valorificarea adeverinţelor de încadrare în grupa a II-a de muncă i se cuvin contestatorului lună de lună, iar plata unui cuantum al pensiei mai mic decât cel cuvenit dacă s-ar fi procedat, conform legii, la valorificarea documentelor ce atestă încadrarea în grupa a II-a de muncă, îi provoacă contestatorului un prejudiciu ce se impune a fi reparat.

Nu pot fi primite susţinerile apelantei privind inexistenţa obligaţiei de a plăti dobânzi motivat de inexistenţa deciziei de pensionare prin care să fie stabilită o pensie majorată pe care apelanta să fie obligată să o plătească. În cauză, urmare a cererii formulate de contestator a fost emisă decizia de stabilire a drepturilor de pensie, obligaţia de plată a acestor drepturi fiind scadentă lună de lună. Diferenţele de drepturi de pensie ce vor rezulta ca urmare a valorificării adeverinţelor ce atestă desfăşurarea activităţii în grupa a II-a de muncă, neacordate din culpa apelantei, păstrează acelaşi caracter de exigibilitate, astfel încât, în mod corect în aplicarea dispoziţiilor art. 1531 Cod civil prima instanţă a dispus plata drepturilor de pensie în cuantum majorat cu dobânda legală penalizatoare, în funcţie de scadenţa lunară a fiecărei sume datorate cu titlu de pensie începând cu data de 27.09.2019 şi până la plata efectivă.