Procedura revizuirii deciziilor de pensie. Distincţia faţă de procedura contestaţiei şi cea a recalculării drepturilor de pensie.

Prin prevederile art.107 din Legea nr. 263/2010, legiuitorul a reglementat trei proceduri menite să asigure prevalenţa principiului contributivităţii, pe de o parte, proceduri care nu implică existenţa unor erori de calcul, respectiv posibilitatea recalculării pensiei prin valorificarea unor stagii de cotizare şi venituri ce nu au fost iniţial avute în vedere şi recalcularea pensiei prin adăugarea unor stagii de cotizare realizate după data pensionării, iar pe de altă parte, posibilitatea revizuirii pensiei, pentru situaţia în care la calcularea acesteia au intervenit erori; faptul că decizia de pensie nu este contestată şi caracterul ei definitiv nu împiedică revizuirea ei din oficiu sau la cererea asiguratului, având în vedere principiul contributivităţii, dar şi împrejurarea că într-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că drepturile de pensie bazate pe contribuţiile asiguratului constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale astfel încât nu se poate admite ca asiguratul să primească o pensie mai mică decât cea cuvenită raportat la contribuţiile sale la fondul de asigurări sociale pentru motivul că nu a formulat în termen legal contestaţia împotriva deciziei de pensie, deşi aceasta a fost greşit calculată de casa de pensii şi să nu poată obţine o înlăturare a acestor erori; ca urmare, în conformitate cu art.107 alin.1 din Legea nr. 263/2010, dacă nu se constată erorile chiar de către emitentul deciziei şi nu se procedează la revizuirea din oficiu a pensiei, asiguratul beneficiar are posibilitatea să solicite revizuirea pensiei atunci când, ulterior stabilirii şi/sau plăţii pensiei, constată că există o diferenţă între drepturile de pensie stabilite şi/sau plătite şi cele care consideră că i s-ar fi cuvenit în mod legal; în acest sens este însă necesar ca asiguratul să formuleze o cerere adresată casei de pensii iar în situaţia în care aceasta nu soluţionează cererea printr-o decizie reclamantul este îndreptăţit să sesizeze instanţa în exercitarea dreptului său de acces la o instanţă.

Art.107 din Legea nr. 263/2010

Art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia pentru Apărarea

Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale

Prin cererea înregistrată cu nr. 555/118/2013 din 17.01.2013 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei şi acordarea drepturilor în cadrul termenului general de prescripţie, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

În motivarea acţiunii, reclamantul [...] a arătat că prin cererea nr. 304175/13.11.2012 a solicitat pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, în conformitate cu prevederile art.107 al.1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, recalcularea drepturilor de pensie ce i se cuvin, emiterea deciziei de revizuire şi acordarea drepturilor de care a fost prejudiciat. A apreciat că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, în mod eronat, a stabilit un punctaj mediu anual conform Ordinului nr. 340/2001 iar nu raportat la stagiul complet indicat în Anexa 3 la Legea nr. 19/2000, astfel cum a stabilit şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.4/2011, acordându-i o pensie într-un cuantum mai mic decât cel cuvenit.

În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000.

La data de 27.09.2013, reclamantul a depus precizări în cuprinsul cărora a solicita şi recalcularea punctajului acordat în baza OUG nr.100/2008 raportat la un alt stagiu complet de cotizare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.

Pârâta a depus înscrisuri.

La termenul din 27.09.2013, reclamantul [...] a contestat şi decizia nr. [...]/20.05.2013.

La termenul din 08.11.2013, reclamantul a renunţat la judecata cererii privind daunele morale.

Prin sentinţa civilă nr. 432 din 28 februarie 2014, Tribunalul Constanţa a luat act de renunţarea la judecata cererii referitoare la daune morale şi a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta  Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a constatat următoarele:

Instanţa a reţinut că prin decizia nr. [...]/01.08.2008, s-au stabilit drepturile de pensie ale reclamantului [...], începând cu data de 01.06.2008, total puncte realizate în număr de 52.80181, total drepturi în sumă de 882 lei.

La data de 27.09.2011, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a emis decizia nr. [...]  privind recalcularea drepturilor de pensie conform art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Cu nr. 304175/13.11.2012, reclamantul [...] a depus o cerere de recalculare a pensiei, apreciind că la stabilirea acesteia s-au făcut erori de calcul.

Ulterior depunerii acestei cereri, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a emis decizia nr. [...]/20.05.2013, ce a fost contestată de [...] direct la instanţă la data de 27.09.2013.

Instanţa a constatat că în speţă sunt aplicabile următoarele dispoziţii din Legea nr. 263/2010: art.106, art. 107, art. 149.

Aceleaşi dispoziţii referitoare la caracterul definitiv al deciziilor necontestate s-au regăsit şi în Legea nr. 19/2000.

Instanţa a reţinut că din actele dosarului nu rezultă că reclamantul ar fi contestat deciziile nr. [...]/01.08.2008 şi nr. [...]/27.09.2011, prin care i s-au stabilit drepturile de pensie.

Potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensionare pot fi contestate în termen de 30 de zile la Comisia Centrală de Contestaţii. În cazul în care decizia nu este contestată, aceasta are caracter definitiv.

Drept urmare, având în vedere textele legale invocate, instanţa a apreciat că deciziile nr. [...]/01.08.2008 şi nr.  [...]/27.09.2011 au caracter definitiv.

În speţă, reclamantul a solicitat recalcularea  pensiei, însă aceasta presupune ca reclamantul să urmărească valorificarea unui stagiu de cotizare ce nu a fost luat în considerare la stabilirea pensiei. Ori, instanţa a constatat că reclamantul nu a înregistrat stagii de cotizare ulterior pensionarii, astfel încât cererea de recalculare este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte decizia nr. [...]/20.05.2013, instanţa a constatat, de asemenea, că şi aceasta are caracter definitiv, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative. Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovada că, anterior solicitării în instanţă a anularii deciziei nr. [...]/20.05.2013, ar fi formulat contestaţie la Comisia Centrală de Contestaţii.

Pentru aceste motive, instanţa a respins acţiunea ca nefondată.

În temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanţa a luat act de renunţarea la judecata cererii referitoare la daune morale.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului său, acesta a arătat următoarele: solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării cauzei pe fond şi stabilirea cadrului procesual pasiv corect; în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot şi rejudecând să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată cu consecinţa omologării raportului de expertiză şi obligarea pârâtei la recalcularea corectă a drepturilor datorate, anularea deciziei nelegale, emiterea unei noi decizii legale şi temeinice, cu cheltuieli de judecată; a arătat că motivul de recurs este cel prevăzut de 304 pct. 9 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă întrucât instanţa a acordat mai puţin decât s-a cerut şi a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii; consideră soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală, cu ignorarea actelor depuse la dosar şi a concluziilor raportului de expertiză; astfel decizia emisă de fiecare dată a fost contestată atât la organul emitent, cât şi la Comisia Centrală şi apoi la instanţele de judecată; prin cererea formulată s-a contestat modul de aplicare al dispoziţiilor legale incidente susţinându-se constant că aceste sporuri de care reclamantul a beneficiat nu au fost incluse în drepturile ce i se cuvin cu implicaţii asupra „punctului de pensie” şi al pensiei; în fapt, prin Decizia nr. [...]/01.08.2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, reclamantului i-a fost reţinut un stagiu de cotizare de 48 de ani, 8 luni şi 8 zile şi o pensie în cuantum total de 882 lei; precizează însă că la data emiterii acestei decizii nu au fost luate în calcul şi sporul de şantier, sporul de noapte şi sporul pentru condiţii grele de muncă de care reclamantul a beneficiat în timpul cât a fost salariat al S.C [...] S.A, cu sediul în Constanţa, …, aceste sporuri nefiind evidenţiate în documentele care au fost trimise de I.T.M. Constanţa în vederea calculării punctului de pensie; referitor la aceste sporuri, menţionează faptul că în perioada 1975-2008 a fost angajat al S.C [...] S.A la Departamentul Energetic, secţia „Utilităţi” în poziţia de maistru energetic tură; în perioada 1975-1991 a beneficiat de un spor de şantier de 10% din salariul de încadrare stabilit anual prin Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială şi de un spor pentru condiţii grele de muncă de 10% din salariul de încadrare conform contractului individual de muncă şi contractului colectiv de muncă încheiat cu angajatorul şi negociat la nivel de unitate; de asemenea, în perioada 1975-2008 reclamantul a beneficiat şi de un spor de noapte de 25% din indemnizaţia de încadrare care nu a fost luat în calcul la stabilirea punctajului de pensie; conform prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată, la determinarea punctajului mediu anual, pe lângă salariile nete sau brute, după caz, se utilizează şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei precum şi sporurile cu caracter permanent; nu toate sporurile se au în vedere pentru recalcularea pensiei, ci sporurile de vechime, cele prevăzute de Legea nr. 57/1974 modificată şi republicată în 1980 şi sporurile cu caracter permanent prevăzute de Legea nr. 42/1992; astfel, potrivit Legii nr. 57/1974 privind retribuirea după calitatea şi cantitatea muncii, se vor lua în calcul, pe lângă alte sporuri, indemnizaţii şi majorări şi sporurile pentru condiţii grele de muncă conform art. 68 alin. 2 şi sporul de şantier, conform art. 69; potrivit Legii nr. 49/1992, sunt calificate drept „sporuri cu caracter permanent” capabile a fi luate în calcul la recalcularea pensiei, pe lângă alte sporuri expres prevăzute, şi sporul de noapte; aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992; în schimb, nu vor fi avute în vedere la recalcularea pensiei următoarele: forme de retribuire în acord sau cu bucata, în regie, pe bază de tarife sau cote procentuale, al 13-lea salariu, diurnele de deplasare sau de delegare, drepturile de autor şi alte sporuri care nu au avut caracter permanent; aceste sporuri urmează să fie avute în vedere la recalcularea pensiei chiar dacă nu sunt înregistrate în cartea de muncă, dar se poate dovedi acordarea lor prin adeverinţe; în acest sens, prin adresa nr. 22610/21.08.2008 reclamantul s-a adresat S.C. [...] S.A prin care a solicitat eliberarea unor documente doveditoare referitoare la sporurile de care a beneficiat în perioada lucrată, respectiv 04.11.1975 - 01.10.2008, însă până la momentul introducerii prezentei contestaţii nu a primit nici un răspuns; anterior adresării instanţei s-a adresat atât Casei Judeţene de Pensii, cât şi Casei Centrale, aspect care rezultă din înscrisurile depuse la dosar; împrejurarea că pe parcursul procesului a depus o decizie de recalculare nu înseamnă că aceasta reprezintă o nouă decizie, ci reprezintă un punct de vedere al pârâtei care a fost contestat anterior în instanţă, urmând ca la acest moment numai instanţa să poată stabili valabilitatea acestor drepturi; consideră că expertul a stabilit în acord cu dispoziţiile legale drepturile ce i se cuvin deoarece O.U.G. nr. 100/2008 stabileşte pentru persoanele care au lucrat cel puţin 5 ani în grupele 1 şi 2 şi care s-au pensionat în baza Legii nr. 19/2000, cum este şi cazul de faţă până la data de 01.10.2008 beneficiază de o formulă de majorare a punctajului diferenţiată faţă de alte categorii sociale; ori, reclamantul s-a pensionat la 01.06.2008, ceea ce demonstrează că beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 218/2008, care modifică Legea nr. 19/2000, care a intrat în vigoare la 03.11.2008, care are reglementată o altă formulă pentru persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în grupele 1 şi 2; în aceste condiţii consideră că soluţia instanţei de fond este nelegală deoarece a ignorant actele de la dosar şi împrejurarea că anterior adresării instanţei s-a adresat Comisiei Centrale, respectiv Casei Naţionale de Pensii Publice astfel că recalcularea depusă în cursul procesului nu reprezintă o nouă decizie ci se subsumează deciziei anterior contestate; solicită să se emită adresă la Casa Naţională de Pensii Publice pentru a verifica dacă a fost contestată decizia ce a făcut obiectul analizei instanţei, iar pe fond să se aibă în vedere că expertul a calculat corect drepturile ce i se cuvin conform şi actelor normative.

Faţă de aceste aspecte solicită admiterea recursului, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare pentru stabilirea cadrului procesual pasiv şi soluţionarea cauzei în fond, iar în subsidiar solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată.

În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 263/2010, O.U.G. nr. 209/2008, art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În recurs  nu s-au administrat alte probe.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În cauză, se are în vedere că reclamantul, anterior formulării acţiunii, a formulat o cerere de revizuire a pensiei adresată pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi înregistrată sub nr.309179/13.11.2012.

Prin această cerere, reclamantul a solicitat în mod expres, în temeiul art.107 alin.1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, emiterea unei decizii de revizuire a pensiei, invocând o eroare privind stagiul complet de cotizare folosit în calculul punctajului mediu anual care ar fi determinat un calcul al pensiei incorect în opinia sa.

Tribunalul nu a analizat în nici un mod această cerere, considerând, pe de o parte, că deciziile de pensie emise deja şi necontestate sunt definitive şi nu mai pot fi repuse în discuţie şi, pe de altă parte, că în cauză nu se pune problema unei recalculări a pensiei întrucât reclamantul nu solicită valorificarea unor stagii sau venituri care nu au fost avute în vedere în calculul iniţial.

Or, concluzia primei instanţe este greşită întrucât nu ţine cont de prevederile legale invocate în mod expres de reclamant.

Astfel, este adevărat că potrivit art.149 alin.4 din Legea nr. 263/2010 deciziile de pensie necontestate în termen legal sunt definitive, în acelaşi sens fiind şi prevederile art.88 din Legea nr. 19/2000.

Dar, în art.107 din Legea nr. 263/2010, legiuitorul a reglementat trei proceduri menite să asigure prevalenţa principiului contributivităţii.

Principiul contributivităţii, reglementat de Legea nr. 263/2010 în art.2 lit.c) nu este un principiu nou în sistemul asigurărilor sociale, el regăsindu-se şi în Legea nr. 19/2000 art.2 lit.e) şi, într-o altă formulare, în art.1 alin. 2, art. 3 şi art. 21 din Legea nr. 3/1977, din perspectiva acestui principiu importantă fiind încasarea respectivelor venituri şi achitarea contribuţiei de asigurări sociale.

Ca urmare, legiuitorul a reglementat, pe de o parte, proceduri care nu implică existenţa unor erori de calcul, respectiv posibilitatea recalculării pensiei prin valorificarea unor stagii de cotizare şi venituri ce nu au fost iniţial avute în vedere şi recalcularea pensiei prin adăugarea unor stagii de cotizare realizate după data pensionării, iar pe de altă parte, posibilitatea revizuirii pensiei, pentru situaţia în care la calcularea acesteia au intervenit erori.

Astfel, având în vedere principiul contributivităţii, dar şi împrejurarea că într-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că drepturile de pensie bazate pe contribuţiile asiguratului constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (de exemplu hotărârile în cauzele: Stec ş.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39)), nu se poate admite ca asiguratul să primească o pensie mai mică decât cea cuvenită raportat la contribuţiile sale la fondul de asigurări sociale pentru motivul că nu a formulat în termen legal contestaţia împotriva deciziei de pensie, deşi aceasta a fost greşit calculată de casa de pensii şi nu poată obţine o înlăturare a acestor erori.

Ca urmare, concluzia care se impune este că legiuitorul a urmărit să înlăture posibilitatea ca asiguratul să fie prejudiciat prin instituirea procedurii revizuirii pensiei.

Diferenţa dintre procedura contestaţiei împotriva deciziei de pensie şi procedura revizuirii constă în data de la care drepturile legal cuvenite se acordă, în sensul că în primul caz drepturile se acordă de la data prevăzută în art.104 sau, după caz, art.107 alin.5 din Legea nr. 263/2010, în timp ce în cazul revizuirii, drepturile se acordă numai în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor, iar nu de la data iniţială la care au fost stabilite. 

Ca urmare, în conformitate cu art.107 alin.1 din Legea nr. 263/2010, dacă nu se constată erorile chiar de către emitentul deciziei şi nu se procedează la revizuirea din oficiu a pensiei, asiguratul beneficiar are posibilitatea să solicite revizuirea pensiei atunci când, ulterior stabilirii şi/sau plăţii pensiei, constată că există o diferenţă între drepturile de pensie stabilite şi/sau plătite şi cele care consideră că i s-ar fi cuvenit în mod legal.

Desigur, o astfel de diferenţă poate să apară în situaţia în care elementele care intră în formula de calcul a pensiei au fost greşit stabilite sau chiar şi atunci când calculul propriu zis este eronat.

Aşa cum rezultă din prevederile art. 107 alin.1 din Legea nr. 263/2010 este necesar, însă, ca beneficiarul pensiei să adreseze o cerere în acest sens casei de pensii, condiţie îndeplinită în cauză astfel cum s-a arătat.

Aşadar, contrar celor reţinute de prima instanţă, faptul că decizia de pensie nu este contestată şi caracterul ei definitiv nu împiedică revizuirea ei din oficiu sau la cererea asiguratului, cum este cazul de faţă.

Potrivit art.107 alin.1 din Legea nr. 263/2010, revizuirea se realizează printr-o decizie.

În cauză, pârâta nu a emis o decizie de revizuire, motiv pentru care reclamantul era îndreptăţit să sesizeze instanţa în exercitarea dreptului său de acces la o instanţă.

Potrivit art.153 lit.g) din Legea nr. 263/2010,  tribunalele soluţionează şi litigiile privind modul de stabilire şi plată a pensiilor.

Ca urmare, prima instanţă trebuia să analizeze cererea reclamantului din perspectiva unei solicitări de revizuire a pensiei în conformitate cu art. 107 alin.1 din Legea nr. 263/2010 şi să verifice dacă, raportat la înscrisurile existente în dosarul administrativ de pensie şi dispoziţiile legale aplicabile, există diferenţe între pensia stabilită şi/sau plătită şi cea legal cuvenită reclamantului, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, fiind vorba de o cerere de revizuire a pensiei, instanţa sesizată trebuie să analizeze modul de calcul al pensiei reclamantului numai în limitele în care acesta a solicitat revizuirea prin cererea adresată casei de pensii.

De aceea, motivele de recurs referitoare la modul de valorificare a unor venituri sunt străine cauzei întrucât aceste aspecte nu au fost invocate nici în cererea de revizuire depusă la pârâtă, nici în cererea introductivă şi nici în precizările depuse la data de 27.09.2013.

Or, faţă de prevederile art.294 Cod.pr.civ. aplicabile conform art. 316 Cod.pr.civ., în recurs nu se pot formula cereri noi şi nici nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

De aceea, aceste motive nu pot fi analizate.

Dar, potrivit art. 129(6) Cod.proc.civ., instanţa are obligaţia de a se pronunţa numai asupra  cererilor deduse judecăţii, ceea ce implică şi obligaţia de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

Obligaţia instanţelor de judecată de a soluţiona cererile deduse judecăţii, trebuie interpretată în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care este obligatorie.

Astfel, trebuie avute în vedere principiile desprinse din Hotărârea în cauza Rotaru contra României, dar şi cele desprinse din hotărârile pronunţate în cauzele Buzescu contra României şi Albina contra României, în sensul că soluţionarea unei cereri adresate instanţei, presupune nu doar pronunţarea unei soluţii, ci şi analiza efectivă, reală, a susţinerilor, a argumentelor părţilor şi a mijloacelor de apărare, în măsura în care sunt pertinente, chiar dacă aceasta nu impune în mod necesar analiza distinctă şi detaliată a tuturor argumentelor subsumate aceluiaşi motiv.

În cauză, Tribunalul nu a analizat fondul cauzei, în sensul că nu a procedat la examinarea în fond a cererii de revizuire a pensiei, considerând în mod greşit că modul de calcul al pensiei nu mai poate fi repus în discuţie niciodată dacă nu s-a formulat în termen legal contestaţie împotriva deciziei de pensie.

Ca urmare, în temeiul art. 312 al.61 Cod.pr.civ. se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare a cauzei în vederea analizării şi soluţionării cererii formulate de reclamant raportat la temeiul de drept indicat în mod expres.

Domenii speta

Spete similare