Termenul de introducere a plângerii prealabile în cazul infractiunii de abandon de familie. Modalitatea de calcul a termenului prevăzut de art.296 alin.1 Cod procedură penală, în raport de solutia oferită prin Decizia nr.2/2020

Rezumat

Atâta vreme cât pensia de întretinere nu este stabilită pe cale judecătorească, obliga?ia de cărei nerespectare atrage infractiunea de abandon de familie nu există în sarcina autorului, această obliga?ie devenind activă ?i putând conduce la antrenarea răspunderii penale a debitorului numai după consfin?irea ei prin hotărâre judecătorească.

Infrac?iunea de abandon de familie poate fi retinută însă în sarcina autorului ?i mai devreme de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătore?ti de stabilire a pensiei de între?inere, situa?ie în care data săvâr?irii faptei trebuie determinată cu precizie, deoarece numai din acest moment va curge termenul de 3 luni, prevăzut de art.296 alin.1 Cod procedură penală, de introducere a plângerii prealabile.

În spe?ă, procurorul de caz a înteles să sesizeze instanta de judecată cu o activitate infrac?ională mai amplă, obiectul judecă?ii nefiind legat de data rămânerii definitive a sentin?ei civile nr.8547 din 30.06.2016 a Judecătoriei Constan?a, ci fiind marcat de data de 10.12.2015, care coincide cu momentul introducerii cererii de chemare în judecat, fixat prin hotărârea instan?ei civile. Întrucât infrac?iunea de abandon de familie nu poate fi însă re?inută începând cu data de 10.12.2015, ea are ca punct de reper data de 30.06.2016, întrucât aceasta este data pronun?ării în primă instan?ă a sentin?ei civile prin care s-a stabilit pensia de între?inere, hotărârea primei instan?e fiind executorie, iar pensia de între?inere fiind una stabilită pe cale judecătorească, în accep?iunea art.378 alin.1 lit. c Cod penal.

Prin Decizia nr.2/2020 privind pronun?area unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obligatorie pentru instanţele de judecată, Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a stabilit că termenul de 3 luni prevăzut în con?inutul art.296 alin.1 ?i 2 din Codul de procedură penală, poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează :

a) din momentul consumării infrac?iunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoa?terii faptei;

b) din momentul cunoa?terii săvâr?irii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării;

c) din momentul epuizării infractiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoa?terea săvâr?irii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescrip?ie a răspunderii penale".

Întrucât reprezentantul legal al părtilor civile a cunoscut de consumarea infrac?iunii de abandon de familie la data de 30.09.2016, termenul de 3 luni, prevăzut de art.296 alin.1 Cod procedură penală pentru introducerea plângerii prealabile, trebuia calculat începând de la acea dată, plângerea prealabilă adresată organelor de urmărire penală la data de 17 august 2017 fiind tardiv formulată.

Codul de procedură penală – art.296 alin.1

Codul penal – art.378 alin.1 lit. c

Decizia nr.2/2020 pronuntată în rezolvarea unor chestiuni de drept în materie penală de Înalta Curte de Casatie si Justitie

Prin sentin?a penală nr.449/31.03.2020 pronuntată de Judecătoria Constanta în dosarul penal nr.12769/212/2019, în baza art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit. e teza I din Codul de procedură penală, cu referire la art.296 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului BA, sub aspectul infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit. c Cod penal, întrucât plângerea prealabilă a fost tardiv formulată.

În temeiul art.404 alin.4 lit. e, raportat la art.275 alin.1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, au fost obligate persoanele vătămate TA, TP ?i TNE, prin reprezentantul lor legal TE, la plata sumei de 1.050 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronun?a astfel, prima instan?ă a re?inut în fapt ?i în drept următoarele:

Prin rechizitoriul nr.9755/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 03.05.2019, sub nr.12769/212/2019, a fost trimis în judecată inculpatul BA, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, faptă prevăzută şi pedepsită de art.378 alin.1 lit. c Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul, începând cu data de 10.12.2015 şi până în prezent (15.03.2019 – data emiterii rechizitoriului), nu a plătit, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere stabilită în favoarea celor trei copii minori în temeiul sentinţei civile nr.8547/30.06.2016, a încheierilor nr.12560/05.09.2016 şi nr.14613/30.09.2016 pronunţate de Judecătoria Constanţa şi a deciziei civile 42/17.01.2017 a Tribunalului Constan?a, îndreptată prin încheierea de ?edin?ă din 27.01.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 04.09.2019, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La termenul din data de 03.03.2020, instanţa a pus în discuţie încetarea procesului penal ca urmare a Deciziei nr. 2/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art.378 alin.1 lit. c Cod penal, infracţiunea de abandon de familie constă în neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere.

După cum se arată în alin. (3) din acela?i articol, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit art.296 alin.1 Cod procedură penală, plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei, iar conform alineatului 2 al aceluiaşi articol, când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.

Noţiunea de „săvârşirea faptei” a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.2/2020 privind pronun?area unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obligatorie pentru instanţa de judecată, stabilindu-se că termenul de 3 luni prevăzut în con?inutul art.296 alin.1 ?i 2 din Codul de procedură penală, poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează :

a) din momentul consumării infrac?iunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoasterii faptei;

b) din momentul cunoa?terii săvâr?irii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării;

c) din momentul epuizării infrac?iunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoa?terea săvâr?irii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescrip?ie a răspunderii penale".

Cu privire la calificarea juridică a infracţiunii de abandon de familie, în modalitatea în care a fost trimis în judecată inculpatul, în considerentele deciziei instanţei supreme, se arată că interpretarea cu privire la „infracţiunea de abandon de familie, în varianta normativă prevăzută de art.378 alin.1 lit. c din Codul penal (art.305 alin.1 lit. c din Codul penal 1969), constând în ”neplata cu rea-credin?ă, timp de 3 luni, a pensiei de între?inere stabilite pe cale judecătorească” - în sensul că reprezintă o infrac?iune unică continuă, cu toate consecin?ele ce decurg de aici ?i momentele pe care le parcurge inac?iunea concretizată în neplata pensiei de între?inere, cel al consumării ?i al epuizării faptei - a fost dată prin Decizia nr.4 din 20 martie 2017, pronun?ată de Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 16 mai 2017, argumentele fiind expuse pe larg în con?inutul deciziei ?i care nu au mai fost reluate.

În esen?ă, în considerentele deciziei de unificare a practicii judiciare s-au re?inut următoarele : ”(...) calificarea juridică a faptei de abandon de familie, în varianta de la lit. c din art.378 alin.1 din Codul penal [...], ca reprezentând o infrac?iune continuă, rezultă din împrejurarea că inac?iunea concretizată în neplata pensiei de între?inere se prelunge?te în timp, în mod natural, după data consumării, până la încetarea activită?ii infrac?ionale, adică la momentul epuizării. Astfel, infrac?iunea de abandon de familie se consumă la expirarea perioadei de trei luni, pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate, prin neexecutarea obliga?iei de plată a pensiei de între?inere stabilite pe cale judecătorească ?i se epuizează la momentul reluării plă?ii de către debitor sau al condamnării acestuia, prin hotărâre judecătorească, dată la care se încheie ciclul infrac?ional ?i se autonomizează activitatea desfă?urată până la acel moment".

Referitor la termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, prin folosirea sintagmei ”săvâr?irea faptei” în con?inutul dispozi?iilor art.296 alin.1 ?i 2 din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a prevăzut nicio distinc?ie privind termenul de 3 luni de introducere a plângerii în raport cu formele săvâr?irii infrac?iunii (fapte consumate sau fapte epuizate), astfel încât „termenul curge fără nicio diferen?iere din momentul cunoa?terii faptei de către persoana vătămată sau reprezentantul legal, în lipsa unei dispozi?ii legale care să stabilească momentul ini?ial al curgerii termenului, respectiv momentul consumării ori cel al epuizării”.

În motivarea celor arătate, se reţine că, dacă legiuitorul ar dorit să facă o distinc?ie cu privire la infracţiunile care prevăd atât un termen de consumare, cât şi un termen de epuizare, ar fi prevăzut expres, cum a făcut-o  în cazul termenului de prescrip?ie a răspunderii penale, unde a stabilit că, în cazul infrac?iunilor continue, termenul curge de la data încetării ac?iunii, astfel cum prevăd dispozi?iile art.154 alin.2 din Codul penal

În contrast cu cele reţinute de apărătorul părţilor civile, instanţa supremă a menţionat, că dacă ar exista vreo diferenţiere cu privire la momentul iniţial al curgerii termenului de introducere a plângerii prealabile în cazul infracţiunilor continue, s-ar ajunge la situaţia în care titularul acţiunii penale, deşi cunoaşte momentul consumării faptei, nu poate să introducă plângerea între momentul consumării şi momentul epuizării infracţiunii, adică până când făptuitorul reia plata pensiei de întreţinere, intrepretare pe care instanţa supremă a apreciat-o ca fiind o modificare a dispoziţiilor art.296 alin.1 Cod procedură penală şi contrară protecţiei persoanelor vătămate, sens în care a indicat Decizia nr.324/9 mai 2017 a Cur?ii Constitu?ionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.604 din 26 iulie 2017, care a precizat - în refere la durata termenului prevăzut de art.296 alin.1 din Codul de procedură penală, precum ?i la posibilitatea de a introduce plângerea prealabilă fără indicarea obligatorie a făptuitorului - că legea nouă asigură o protec?ie mai bună intereselor persoanei vătămate (paragraful 24).

Prin raportare la vechea reglementare, instanţa supremă a stabilit că noua reglementare a institu?iei plângerii prealabile [art. 296 alin. (1) ?i (2) din Codul de procedură penală] a preluat, în esen?ă, con?inutul dispozi?iilor art.284 alin.1 din Codul de procedură penală de la 1968, cu câteva mici modificări în ceea ce prive?te stabilirea unui termen mai lung de introducere a plângerii prealabile (de 3 luni în loc de 2 luni), că acest termen curge din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul legal au cunoscut săvâr?irea faptei în loc ”de la momentul în care persoana vătămată sau persoana îndreptă?ită au cunoscut cine este făptuitorul”, fără vreo distinc?ie cu privire la termenul de introducere a plângerii prealabile, în raport cu formele săvâr?irii infrac?iunii (continue sau continuate) şi a reţinut că, sunt aplicabile, mutatis mutandis, dispozi?iile Deciziei nr.10 din 18 februarie 2008, pronun?ată de Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, Sec?iile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.840 din 15 decembrie 2008, prin care s-a dat o interpretare unitară a dispozi?iilor art.284 alin.1 din Codul de procedură penală de la 1968.

Prin decizia men?ionată, s-a stabilit că termenul de două luni prevăzut de art.284 alin. 1 din Codul de procedură penală 1968 poate să curgă : fie din momentul consumării infrac?iunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoa?terii făptuitorului; fie din momentul cunoa?terii făptuitorului, moment care se poate situa după momentul consumării infrac?iunii, până la cel al epuizării; fie din momentul epuizării infrac?iunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoa?terea făptuitorului, în care caz nu trebuie depă?it termenul de prescrip?ie a răspunderii penale, aceleaşi precizări fiind aplicabile şi în reglementarea actuală, cu precizarea că termenul este de 3 luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul legal au cunoscut săvâr?irea faptei.

Prin urmare, termenul de 3 luni de introducere a plângerii din actuala reglementare curge, fără nicio diferen?iere, din momentul cunoa?terii faptei de către persoana vătămată sau reprezentantul său legal, în lipsa unei dispozi?ii legale care să stabilească ca moment ini?ial al curgerii termenului momentul consumării ori pe cel al epuizării.

Astfel, termenul de 3 luni de introducere a plângerii prealabile prevăzut de art.296 alin. 1 ?i 2 Cod de procedură penală poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează: a) din momentul consumării infrac?iunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoa?terii faptei; b) din momentul cunoa?terii săvâr?irii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării ?i c) din momentul epuizării infrac?iunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoa?terea săvâr?irii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescrip?ie a răspunderii penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la considerentele şi dispozitivul hotărârii menţionate mai sus, instanţa constată că, în speţă, termenul în care persoanele vătămate puteau formula plângerea prealabilă este de 3 luni, termen care curge din momentul cunoa?terii faptei de către reprezentantul legal al persoanelor vătămate minore.

Aşa cum rezultă din menţiunile sentinţei civile nr.8547/30.06.2016, dar ?i a încheierilor nr.12560/05.09.2016 şi nr.14613/30.09.2016 pronunţate de Judecătoria Constanţa, definitive prin decizia civilă nr.42/17.01.2017, îndreptată prin încheierea din 27.01.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, inculpatul a fost obligat să achite în favoarea copiilor săi minori o cotă de 3/8 din veniturile nete realizate lunar, dar nu mai puţin decât salariul minim pe economie, începând cu data introducerii cererii - 10.10.2015 - şi până la majorat.

Prima instan?ă subliniază si faptul că obligaţia de întreţinere stabilită pentru perioada 10.10.2015 (data introducerii cererii de chemare în judecată) şi data soluţionării definitive a acţiunii civile (17.01.2017) reprezintă în realitate un drept de creanţă al părţilor civile, care nu poate face obiectul răspunderii penale, întrucât numai după pronunţarea deciziei civile rămase definitive func?ionează ipoteza normei incriminatoare.

Astfel, instanţa reţine că din data de 17.01.2017 inculpatul avea obligaţia de a achita pensia de întreţinere stabilită de instanţa civilă în favoarea persoanelor vătămate minore, consumarea infracţiunii realizându-se la data de 17.04.2017, în situţia în care inculpatul nu ar fi achitat, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere timp de 3 luni.

Hotărârea civilă a fost comunicată reprezentantului persoanelor vătămate, care, în mod evident, a cunoscut că fostul soţ, inculpatul BA, nu a achitat nicio sumă de bani până la data de 17.04.2017, data la care s-ar fi consumat infracţiunea.

Prin urmare, instan?a apreciază că se afla în ipoteza în care termenul de 3 luni de la săvârşirea faptei curge de la data consumării infracţiunii, data de 17.04.2017, dată care coincide cu data la care reprezentantul legal al persoanelor vătămate a cunoscut săvârşirea faptei.

Calculând termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabiel - 3 luni din data de 17.04.2017, rezultă că persoanele vătămate, prin reprezentant legal, puteau formula plângerea prealabilă cel mai târziu la data de 17.07.2017, având în vedere că în această perioadă nu a fost efectuată nicio plată care să fi întrerupt activitatea infracţională.

Conform plângerii prealabile de la filele 6-8 DUP, aceasta a fost depusă la organele judiciare la data de 17.08.2017, cu o lună peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care instanţa, în baza art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit. e, cu referire la art.296 alin.1 Cod procedură penală, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului BA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit. c Cod penal, întrucât plângerea prealabilă a fost tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinte penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constan?a ?i păr?ile civile, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate ?i netemeinicie. Se arată, în motivarea apelurilor, că în raport de vârsta persoanelor vătămate, procurorului ?i-a manifestat voin?a de a exercita ac?iunea penală din oficiu, în baza ordonan?ei din 19.02.2019 ?i că termenul de introducere a plângerii prealabile a fost în mod gre?it calculat cu începere de la data cunoa?terii făptuitorului, cu toate că infrac?iunea de abandon de familie este una continuă, astfel cum s-a stabilit prin Decizia I.C.C.J. nr.4/2017. În aceste condi?ii, termenul de 3 luni, în care infrac?iunea s-ar fi consumat, nu poate fi calculat decât începând cu data de 24.02.2017, când Decizia Tribunalului Constan?a nr.42/17.01.2017 a fost comunicată păr?ilor civile, după redactarea sa.

Analizând actele ?i lucrările dosarului, Curtea constată apelurile ca fiind nefondate.

Prin rechizitoriul nr.9755/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului BA, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, faptă prevăzută şi pedepsită de art.378 alin.1 lit. c Cod penal, re?inându-se în sarcina acestuia că, începând cu data de 10.12.2015 şi până în prezent (15.03.2019 – data emiterii rechizitoriului), acesta nu a plătit, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere stabilită în favoarea copiilor săi minori - TA, TP ?i TNE - prin sentinţa civilă nr.8547/30.06.2016, a încheierilor nr.12560/05.09.2016 şi nr.14613/30.09.2016 pronunţate de Judecătoria Constanţa şi a deciziei civile 42/17.01.2017 a Tribunalului Constan?a, îndreptată prin încheierea de ?edin?ă din data de 27.01.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Cu o motivare distinctă de cea a Judecătoriei Constan?a, Curtea apreciază că momentul la care infrac?iunea de abandon de familie - în modalitatea normativă prevăzută de art.378 alin.1 lit. c Cod penal - s-a consumat, este diferit de cel avut în vedere de prima instan?ă, astfel nici ra?ionamentul avut în vedere de aceasta la pronun?area solu?iei de încetare a procesului penal nu poate fi cel dezvoltat prin sentin?a penală apelată.

De?i procurorul a re?inut ca perioadă a activită?ii infrac?ionale intervalul de timp cuprins între data de 10.12.2015 ?i data de 15.03.2019, perioada cuprinsă între 10.12.2015 ?i 30.06.2016 nu poate fi considerat ca parte a activită?ii infrac?ionale, deoarece, potrivit art.378 alin.1 lit. c Cod penal fapta de abandon de familie presupune numai neplata, cu rea-credin?ă, timp de de luni, a pensiei de între?inere stabilite pe cale judecătorească.

A?adar, până când pensia de între?inere nu este stabilită pe cale judecătorească, obliga?ia de cărei nerespectare atrage infrac?iunea de abandon de familie nu există în sarcina autorului, o această obliga?ie devenind activă ?i putând conduce la antrenarea răspunderii penale a autorului numai după consfin?irea ei prin hotărâre judecătorească.

În egală măsură însă, nu poate fi primit argumentul instan?ei de fond ?i nici argumentul apelantelor păr?i civile, în sensul că termenul de executare a obliga?iei de între?inere ar curge doar de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătore?ti, deoarece textul art.378 alin.1 lit. c Cod penal nu distinge între hotărârea judecătorească definitivă ?i cea nedefinitivă, ci se referă la pensia de între?inere stabilită pe cale judecătorească.

Lipsa oricărei distunctii în cuprinsul normei de incriminare î?i găse?te explica?ia în faptul că hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit o pensie de între?inere este executorie de drept încă de la data pronun?ării în primă instan?ă, potrivit art.448 alin.1 pct.4 din Codul de procedură civilă, acest text de lege stipulând că hotărârile primei instan?e sunt executorii de drept când au ca obiect rente ori sume datorate cu titlu de obliga?ie de între?inere sau aloca?ie pentru copii, precum ?i pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale.

Drept urmare, infractiunea de abandon de familie poate fi re?inută în sarcina autorului ?i mai devreme de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătore?ti prin care s-a stabilit pensia de între?inere, precum în cauza dedusă judecă?ii, situa?ie în care momentul săvâr?irii faptei trebuie determinat cu precizie, numai din acest moment putând să curgă termenul de 3 luni, prevăzut de art.296 alin.1 Cod procedură penală, de introducere a plângerii prealabile.

În spe?a de fa?ă, procurorul a în?eles să sesizeze instan?a de judecată cu o activitate mai amplă, obiectul judecă?ii nefiind legat de data rămânerii definitive a sentin?ei civile nr.8547 din 30.06.2016 a Judecătoriei Constan?a, ci fiind marcat de data de 10.12.2015, care coincide cu momentul introducerii cererii de chemare în judecat, fixat prin hotărârea instan?ei civile.

Întrucât infrac?iunea de abandon de familie nu poate fi re?inută începând cu data de 10 decembrie 2015, a?a cum deja s-a arătat, ea are ca punct de reper data de 30.06.2016, întrucât aceasta este data pronun?ării în primă instan?ă a sentin?ei civile prin care s-a stabilit pensia de între?inere, hotărârea primei instan?e fiind executorie, iar pensia de între?inere fiind una stabilită pe cale judecătorească, în accep?iunea art.378 alin.1 lit. c Cod penal.

În aceste împrejurări, termenul de 3 luni de introducere a plângerii, calculat în lumina dezlegării în drept oferite prin Decizia nr.2/2020 dată în dezlegarea unor chestiuni de drept, se raportează la data de 30.09.2016, ca fiind data consumării infrac?iunii în modalitatea neplă?ii, cu rea-credin?ă, a pensiei de între?inere stabilite pe cale judecătorească, consumarea infrac?iunii fiind cunoscută de reprezentantul păr?ilor civile, iar acesta cunoscând de ”săvâr?irea faptei”.

Prin Decizia nr.2/2020 privind pronuntarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obligatorie pentru instanţele de judecată, Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a stabilit că termenul de 3 luni prevăzut în con?inutul art.296 alin.1 ?i 2 din Codul de procedură penală, poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează :

a) din momentul consumării infractiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoa?terii faptei;

b) din momentul cunoasterii săvârsirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării;

c) din momentul epuizării infractiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoa?terea săvâr?irii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescrip?ie a răspunderii penale".

Întrucât reprezentantul legal al păr?ilor civile a cunoscut de consumarea infrac?iunii de abandon de familie la data de 30.09.2016, termenul de 3 luni, prevăzut de art.296 alin.1 Cod procedură penală pentru introducerea plângerii prealabile, trebuia calculat începând de la acea dată, plângerea prealabilă adresată organelor de urmărire penală la data de 17 august 2017 fiind tardiv formulată.

Argumentul Ministerului Public, referitor la exercitarea ac?iunii penale din oficiu, nu poate fi nici el re?inut, în condi?iile în care această formă de exercitare a ac?iunii penale rămâne numai o posibilitate pusă la îndemâna procurorului, posibilitate de care acesta nu a în?eles a uza în cauza dedusă judecă?ii. De altfel, punerea în mi?care a ac?iunii penale ”?i din oficiu”, conform art.157 alin.4 Cod penal, în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerci?iu sau cu capacitate de exerci?iul restrânsă, nu poate semnifica în nici un caz că această ac?iune este exercitată din oficiu de către procuror în toate acele situa?ii în care se formulează o plângere prealabilă.

Dimpotrivă, punerea în mi?care a actiunii din oficiu din partea procuroului supline?te lipsa unei plângeri prealabile, atunci când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerci?iu sau cu capacitate de exerci?iul restrânsă, însă această formă de exercitare a actiunii penale nu se suprapune în mod automat cu plângerea prealabilă, atunci când plângerea deja există, prin simpla manifestare de voin?ă a procurorului de a pune în mi?care ac?iunea penală.

În spe?ă, prin ordonan?a din data de 19.02.2019, procurorul nu a făcut decât să procedeze la punerea în mi?care a ac?iunii penale, ?i nu să pună în mi?care ac?iunea penală din oficiu, fiind evident că în absen?a punerii în mi?care a ac?iunii penale, trimiterea în judecată a făptuitorului nu ar fi putut opera din punct de vedere legal, iar din punct de vedere procedural, autorul faptei nu putea dobândi calitatea de inculpat.

În lumina considerentelor de fapt ?i de drept expuse mai sus, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod de procedură penală, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constan?a ?i apelantele păr?i civile TP, TA ?i TNE, prin reprezentantul legal TE, împotriva sentin?ei penale nr.449/31.03.2020 pronun?ată de Judecătoria Constan?a în dosarul penal nr.12769/212/2019, ca nefondate.

În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, Curtea a obligat apelantele păr?i civile, prin reprezentantul legal, la plata a câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constan?a au rămas în sarcina statului.

Comentariu

Prin Decizia nr.2/2020 privind pronuntarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obligatorie pentru instanţele de judecată, Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie a stabilit că termenul de 3 luni prevăzut în con?inutul art.296 alin.1 ?i 2 din Codul de procedură penală, poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează :

a) din momentul consumării infractiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoa?terii faptei;

b) din momentul cunoaşterii săvârsirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării;

c) din momentul epuizării infrac?iunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoa?terea săvâr?irii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescrip?ie a răspunderii penale.

Distinct de stabilirea termenului de 3 luni de introducere a plângerii prealabile, calculat din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvâr?irea faptei, este esential a se stabili ?i modalitatea de calcul a termenului de 3 luni, prevăzut de art.378 alin.1 lit. c Cod penal, deoarece infrac?iunea de abandon de familie se consumă, în această modalitate normativă, odată cu neplata, cu rea-credintă , timp de 3 luni, a pensiei de între?inere stabilită pe cale judecătorească.

Determinarea expirării termenului de 3 luni, prevăzut de art.378 alin.1 lit. c Cod penal este esen?ială în determinarea existen?ei faptei ca infrac?iune, deoarece numai din acest moment infrac?iunea de abandon de familie capătă o existen?ă de sine stătătoare, mai devreme de această dată persoana vătămată sau reprezentantul ei legal neputând avea cuno?tin?ă ”despre săvâr?irea faptei”.

În cele mai multe din situa?ii, procurorul în?elege să sesizeze instan?a de judecată cu o activitate infrac?ională al cărei debut este marcat de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătore?ti de obligare a debitorului la plata pensiei de între?inere, pornind, de regulă, de la aspectele sesizate prin plângerea prealabilă, circumscrise unei situa?ii de fapt ulterioare acestei hotărâri. 

În situa?ia în care obiectul judecă?ii se circumscrie acestei situatii premisă, suntem de părere că termenul de 3 luni prevăzut de art.378 alin.1 lit. c din Codul penal trebuie calculat cu începere de la comunicării hotărârii judecătore?ti definitive de stabilire a pensiei de între?inere, întrucât din acest moment întinderea titlului executoriu este cunoscută atât de debitorul, cât ?i de creditorul obliga?iei de între?inere, astfel încât la expirarea termenului de 3 luni în care plata pensiei de între?inere nu a fost efectuată, infrac?iunea de abandon de familie se consideră a fi consumată.

Există însă ?i situa?ii mai rare, cum este ?i cea reliefată prin spe?a de fa?ă, în care instan?a de judecată este sesizată cu o activitate infrac?ională mai amplă, al cărei moment de debut este anterior rămânerii definitive a pensiei de între?inere stabilite pe cale judecătorească, infrac?iunea de abandon de familie func?ionând ?i această ipoteză ?i anume în situa?ia în care pensia a fost deja stabilită printr-o hotărâre judecătorească în primă instan?ă.

Pensia de între?inere stabilită printr-o hotărâre a primei instan?e are semnifica?ia unei pensii de între?inere ”stabilită pe cale judecătorească”, în accep?iunea art.378 alin.1 lit. c Cod penal, deoarece potrivit art.448 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă hotărârile primei instante sunt executorii de drept când au ca obiect rente sau sume datorate cu titlu de obliga?ie de întretinere sau aloca?ie pentru copii, precum ?i pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale.

Astfel fiind, termenul de executare a obliga?iei de între?inere poate curge ?i mai devreme de rămânerea definitivă a hotărârii instan?ei civile, deoarece textul art.378 alin.1 lit. c Cod penal nu distinge între hotărârea judecătorească definitivă ?i cea nedefinitivă, ci se referă la pensia de între?inere stabilită pe cale judecătorească.

În această situatie, neplata timp de 3 luni a pensiei de întretinere stabilită prin hotărârea pronun?ată în primă instantă face ca în sarcina debitorului să poată fi re?inută infractiunea de abandon de familie, în măsura în care neplata este rezultatul relei-credin?e, termenul de 3 luni prevăzut de art.378 alin.1 lit. c Cod penal calculându-se începând cu data comunicării hotărârii pronuntate în primă instan?ă.

Domenii speta

Spete similare