Identificarea domiciliului unei persoane. Obligațiile instanței. Posibilitatea instanței de apel de a dispune reluarea procedurii de cameră preliminară

Identificarea domiciliului unei persoane. Obligațiile instanței. Posibilitatea instanței de apel de a dispune reluarea procedurii de cameră preliminară

„1. Atunci când nu se cunoaște adresa unde o persoană locuiește, instanța este obligată să efectueze anumite verificări rezonabile pentru a stabili adresa unde persoana în cauză locuiește efectiv. Cu alte cuvinte, simplul fapt că o persoană nu locuiește la adresa indicată nu permite instanței să dispună direct citarea prin afișarea la sediul organului judiciar și să procedeze la soluționarea cauzei, ci judecătorul cauzei are obligația ca anterior să efectueze o serie de verificări. Sarcina instanței cu privire la acest aspect trebuie să fie una  rezonabilă, urmând a fi stabilită în funcție de particularitățile fiecărei cauze. Raportat la situația existentă în prezenta cauză, se constată că în fișa de cazier a inculpatului se menționa că acesta s-a aflat în supravegherea Serviciului de Probațiune până în august 2020, adică cu un an înainte de sesizarea instanței în prezenta cauză. În acest sens, ar fi fost rezonabil ca judecătorul cauzei să solicite Serviciului de Probațiune (înainte de a dispune citarea prin afișare) informații privind adresa unde locuiește apelantul. O astfel de obligație nu este excesivă și se încadrează în limitele rolului activ pe care instanța trebuie să îl aibă. De altfel, efectuând diligențe minime și solicitând aceste informații Serviciului de Probațiune, chiar anterior vreunei cereri din partea inculpatului, Curtea a obținut 5 adrese (din care două în străinătate), 3 numere de telefon (din care două corespunzătoare unor numere din străinătate) și o adresă de e-mail. Prin urmare, în mod greșit prima instanță a dispus direct citarea apelantului prin afișare la sediul organului judiciar, fără a efectua acest demers minim și care putea fi foarte ușor sesizat din verificarea înscrisurilor de la dosar (activitate ce se circumscrie verificărilor la care face referire art. 364 C. proc. pen.).

2. Cum în cauză au fost încălcate și dispozițiile vizând procedura de comunicare a rechizitoriului (nici acesta nu a fost comunicat legal) și a încheierii prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței în procedura de cameră preliminară, Curtea apreciază că sancțiunea se întinde până la acest moment procesual, procesul penal urmând să fie reluat de la acest moment, pentru respectarea dispozițiilor menite să asigure ocrotirea drepturilor procesuale ale inculpatului. Nu se poate susține că printr-o astfel de soluție este afectat caracterul definitiv al încheierii prevăzute de art. 346 C. proc. pen., deoarece atâta vreme cât ea nu a fost comunicată legal, nici termenul de declarare a contestației nu a început să curgă. Raportat la acest aspect, ar fi excesiv a se pretinde inculpatului să formuleze o contestație separată împotriva acelei încheieri pentru a obține desființarea acesteia.

Pentru a respecta dreptul la apărare în întreaga sa dimensiune, trebuie să i se dea acuzatului posibilitatea reală de a formula cereri şi ridica excepţii relative la activităţile desfăşurate în faza urmăririi penale, prin pierderea momentului procesual şi finalizarea camerei preliminare, motivele de nelegalitate nemaiputând fi primite. Or, după cum am arătat, nu este vina inculpatului că nu și-a putut exercita acest drept, în condițiile în care nu au fost efectuate verificări rezonabile pentru stabilirea adresei la care acesta domiciliază.

3. În condițiile în care ulterior efectuării tuturor demersurilor rezonabile, instanța nu ar fi reușit să identifice domiciliul inculpatului, în virtutea principiului nemijlocirii, judecătorul cauzei ar fi trebuit să citeze și să audieze în calitate de martori. organele de ordine publică care l-au prins pe inculpat și care puteau oferi informații cu privire la acuzația formulată (aspect ce este reglementat de art. 114 alin. (4) C. proc. pen.). Împrejurarea că acele persoane nu sunt menționate în citativul rechizitoriului și nu au fost audiate ca martori de procuror, nu  poate conduce la o concluzie contrară, mai ales în condițiile în care toate aspectele cuprinse în rechizitoriu au la bază susținerile acestora. Prima instanță nu poate pronunța o soluție de condamnare doar pe baza unor simple procese-verbale, fără a face nici un demers în vederea audierii nemijlocite a acestor persoane.”

(Curtea de Apel București, Secția I penală, decizia nr. 128 din 11 februarie 2022)

Prin sentinţa penală nr. __ pronunţată de Tribunalul București – Secţia I Penală în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul F.V. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere pentru consum propriu, fără drept, de droguri de mare risc, prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsa complementară, pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul F.V. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere pentru consum propriu, fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice şi de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ca pedeapsa complementară, pe o durată de 3 (trei) ani.

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. __, pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. __, definitivă prin decizia penală nr. __ a Curţii de Apel Iași.

În baza art. 97 C. pen a dispus anularea suspendării sub supraveghere dispusă faţă de inculpatul F.V. prin sentinţa penală nr. __, pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. __, definitivă prin decizia penală nr. __ a Curţii de Apel Iași.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. __, pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. __, definitivă prin decizia penală nr. __ a Curţii de Apel Iași, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv două pedepse a câte 9 luni închisoare.

În temeiul art. 40 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului F.V. pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare la care a adăugat sporul obligatoriu de 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate), urmând ca, în final, inculpatul F.V. să execute, în regim de detenţie, pedeapsa rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani şi respectiv a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 45 alin. (4) C. pen. a scăzut din durata pedepsei complementare aplicate, durata pedepsei complementare executată, astfel că inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 112 lit. f) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 17 din Legea nr. 143/2000, a confiscat, în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, cantitatea de 0,64 grame Cannabis, 3,32 grame Cannabis, 7,85 grame Cannabis, un cântar şi un capac de cântar, conform dovezii seria _ nr. __ din 05.02.2018 şi respectiv 0,23 grame Cannabis conform dovezii seria _ nr. __ din 30.01.2018.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.

În baza art. 274 alin. (1) teza finală din C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile speciale alocate de Ministerul Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut că, prin rechizitoriul nr. __ din data de 09.04.2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism – Structura Centrală – Secţia de Combatere a Traficului de Droguri s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F.V. pentru săvârşirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzut de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în fapt, că la data de 18.07.2017 a deținut pentru consum propriu, fără drept, 12,83 grame Cannabis și 0,27 grame pulbere care conține Amfetamină și Cafeină, respectiv la data de 06.08.2017 a deținut pentru consum propriu, fără drept, 0,23 grame Cannabis;

Prin actul de sesizare al instanţei s-a mai arătat că situaţia de fapt descrisă cu privire la inculpatul F.V. rezultă din următoarele mijloace de probă:

•proces verbal de depistare;

•proces verbal de predare a probelor;

•proces verbal de primire a probelor;

•raport de constatare tehnico-științifică, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, conform opisului dosarului de urmărire penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secţia I a Penală la data de 12.04.2021 sub nr. __.

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul București – Secţia I-a Penală în cameră de consiliu din data  06.07.2021 în dosarul penal nr. __, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a luat act că nu s-au ridicat excepţii din oficiu şi nu s-au  formulat cereri şi excepţii de către inculpate; s-a constatat  legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpatul F.V., sub aspectul săvârşirii infracțiunilor de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzut de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Încheierea judecătorului de cameră preliminară a rămas definitivă prin neexercitarea contestaţiei.

La termenul de judecată din data de 30.10.2021, deşi a fost în mod legal citat, inculpatul F.V., nu s-a prezentat în faţa instanţei, motiv pentru care a fost derulată în cauză cercetarea judecătorească, fiind încuviinţate în cauză mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de judecată a reţinut că în fapt, la data de 18.07.2017, lucrători din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona Parcului C., sector 6, București, l-au depistat pe inculpatul F.V. având asupra sa următoarele: un plic din material plastic transparent ce conține fragmente vegetale; un recipient din material plastic transparent cu capac de culoare roșie în interiorul căruia se aflau 5 plicuri din material plastic transparent ce conțin fragmente vegetale; o pungă medicinală ce conține fragmente vegetale; un plic din material plastic transparent ce conține fragmente vegetale; un plic din material plastic ce conține o substanță pulverulentă de culoare albă; un cântar electronic de culoare argintie; 25 plicuri din material plastic transparent goale; o cutie de foi marca OCB; o tăviță din material plastic transparent; un card metalic de culoare argintie. Din procesul verbal de prindere în flagrant se reţine că substanțele respective au fost ridicate și introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul M.A.I. nr. __, în vederea efectuării unei constatări fizico-chimice, iar din raportul de constatare tehnico-științifică nr. __ întocmit în cauză de I.G.P.R. – D.C.C.O. – Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor rezultă că probele analizate sunt constituite din 1,00 grame Cannabis, 3,63 grame Cannabis, 8,20 grame Cannabis, 0,27 grame pulbere care conține Amfetamină și Cofeină, un cântar pe care s-a pus în evidență Tetrahydrocannabinol (THC), 25 punguțe în care s-a pus în evidență Tetrahydrocannabinol (THC), un capac de cântar pe care s-a pus în evidență Tetrahydrocannabinol (THC) și Cofeină, foițe pentru confecționat țigarete pe care nu s-au pus în evidență substanțe supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, un card metalic pe care nu s-au pus în evidență substanțe supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

 În privinţa substanţelor găsite în posesisia inculpatului, Cannabis face parte din Tabelul – Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, iar Amfetamine face parte din Tabelul – Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

 În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă săvârşită de inculpat, instanţa reţine că la data de 06.08.2017, lucrători din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Secția I Poliție, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe bd. Iancu de Hunedoara, sector 1, București, l-au depistat pe inculpatul F.V. deținând un grinder de culoare roșie, în interiorul căruia se aflau fragmente vegetale. Din procesul verbal de prindere în flagrant, se retine că substanțele respective au fost ridicate și introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul M.A.I. nr. 29338, în vederea efectuării unei constatări fizico-chimice. Totodată, din raportul de constatare tehnico-științifică nr. __ întocmit în cauză de I.G.P.R. - D.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor rezultă că proba analizată este constituită din 0,23 grame Cannabis, substanță ce face parte din Tabelul - Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În declarațiile date cu ocazia depistărilor inculpatului în timpul urmăririi penale, consemnate în procesele-verbale de depistare, inculpatul a arătat că a cumpărat drogurile pe care le deţinea în vederea consumului propriu, de la o persoană necunoscută în unor sumei bani, fiind consumator de mai mulţi ani.

Instanţa de fond a reţinut de asemenea că acesta, deși a fost citat în mod legal în timpul urmăririi penale nu s-a prezentat în vederea audierii.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de judecată a reţinut că fapta inculpatului F.V. constând în aceea că la data de 18.07.2017 a deținut pentru consum propriu, fără drept, 12,83 grame Cannabis și 0,27 grame pulbere care conține Amfetamină și Cafeină, iar la data de 06.08.2017 a deținut pentru consum propriu, fără drept, 0,23 grame Cannabis se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracțiunilor de infracțiunilor de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În raport de încadrarea juridică dată acestor fapte, instanţa de judecată a analizat, din perspectiva criteriilor generale de individualizare prevăzute în art. 74 C. pen. (împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familiala şi socială),  natura şi durata pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, astfel încât scopul preventiv şi educativ al pedepsei să poată fi atins.

Tot ca şi circumstanţe personale, instanţa de judecată a reţinut faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiunile prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen. și 337 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin sentinţa penală nr. __, a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin decizia penală nr. 380/04/06/2018 a Curții de Apel Iași, precum şi aspectul că în prezenta cauză s-a sustras procesului penal.

Faţă de toate aceste circumstanţe, instanţa de judecată a apreciat că o pedeapsă orientată spre 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, respectiv o pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere pentru consum propriu, fără drept, de droguri de risc sunt îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.

Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, împrejurările cauzei şi persoana acestuia mai sus prezentată, instanţa de judecată a apreciat că se impune aplicarea şi a unor pedepse complementare, pe lângă fiecare infracţiune în parte.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul F.V. solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate şi:

•în principal, rejudecarea cauzei de către Tribunalul București, întrucât judecarea la această instanţă a avut loc în lipsa inculpatului F.V., nelegal citat, în conformitate cu art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

•în subsidiar, judecarea cauzei şi pronunţarea unei soluţii de suspendare a executării pedepsei închisorii sub supraveghere în conformitate cu art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 97 alin. (2) C.pen.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) C. proc. civ., Curtea urmează a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare din următoarele considerente:

Din actele existente la dosarul cauzei, se constată că inculpatul F.V. nu a fost legal citat de către prima instanță. În acest sens, Curtea constată ca fiind incidente următoarele dispoziții legale:

Art. 259 C. proc. pen.:

(1) Suspectul, inculpatul, părţile în proces, precum şi alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.

(2) Suspectul sau inculpatul are obligaţia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuieşte. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la această obligaţie în cadrul audierii şi cu privire la consecinţele nerespectării obligaţiei.

(3) Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat este citat la locul indicat.

(5) Dacă nu se cunosc nici adresa unde locuieşte suspectul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, la sediul organului judiciar se afişează o înştiinţare care trebuie să cuprindă:

a) anul, luna, ziua şi ora când a fost făcută;

b) numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi funcţia acestuia;

c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui citat;

d) numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul;

e) menţiunea că înştiinţarea se referă la actul procedural al citaţiei;

f) menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia;

g) menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;

h) semnătura celui care a afişat înştiinţarea.

(9) Dacă suspectul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face, pentru primul termen, potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu statul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare. Pentru primul termen de judecată, suspectul sau inculpatul va fi înştiinţat prin citaţie că are obligaţia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poştă electronică sau mesagerie electronică, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care nu se conformează, comunicările i se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele care se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

Art. 364 C. proc. civ. (2) Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului dacă acesta este dispărut, se sustrage de la judecată ori și-a schimbat adresa fără a o aduce la cunoștința organelor judiciare și, în urma verificărilor efectuate, nu i se cunoaște noua adresă.

Aplicând prevederile legale mai sus-menționate, Curtea reține că, atunci când nu se cunoaște adresa unde o persoană locuiește, instanța este obligată să efectueze anumite verificări rezonabile pentru a stabili adresa unde persoana în cauză locuiește efectiv. Cu alte cuvinte, simplul fapt că o persoană nu locuiește la adresa indicată nu permite instanței să dispună direct citarea prin afișarea la sediul organului judiciar și să procedeze la soluționarea cauzei, ci judecătorul cauzei are obligația ca anterior să efectueze o serie de verificări. Sarcina instanței cu privire la acest aspect trebuie să fie una rezonabilă, urmând a fi stabilită în funcție de particularitățile fiecărei cauze. Raportat la situația existentă în prezenta cauză, se constată că în fișa de cazier a inculpatului se menționa că acesta s-a aflat în supravegherea Serviciului de Probațiune până în august 2020, adică cu un an înainte de sesizarea instanței în prezenta cauză. În acest sens, ar fi fost rezonabil ca judecătorul cauzei să solicite Serviciului de Probațiune (înainte de a dispune citarea prin afișare) informații privind adresa unde locuiește apelantul. O astfel de obligație nu este excesivă și se încadrează în limitele rolului activ pe care instanța trebuie să îl aibă. De altfel, efectuând diligențe minime și solicitând aceste informații Serviciului de Probațiune, chiar anterior vreunei cereri din partea inculpatului, Curtea a obținut 5 adrese (din care două în străinătate), 3 numere de telefon (din care două corespunzătoare unor numere din străinătate) și o adresă de e-mail. Prin urmare, în mod greșit prima instanță a dispus direct citarea apelantului prin afișare la sediul organului judiciar, fără a efectua acest demers minim și care putea fi foarte ușor sesizat din verificarea înscrisurilor de la dosar (activitate ce se circumscrie verificărilor la care face referire art. 364 C. proc. pen.)

Cu privire la tardivitatea apelului (aspect care are prioritate), Curtea apreciază că nelegala citare are efect și în ceea ce privește legalitatea procedurii de comunicare a  hotărârii. Necitându-l pe apelant în mod legal, este evident că nici hotărârea primei instanțe nu a fost comunicată în mod legal, prin urmare termenul de apel neîncepând să curgă. Acesta este și motivul pentru care nu poate fi primită susținerea reprezentantului Ministerului Public privind recalificarea acestei căi de atac în cerere de redeschidere a procesului penal. Redeschiderea procesului penal este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată doar împotriva unei hotărâri definitive. Or, necitarea și subsecvent necomunicarea hotărârii primei instanțe face ca aceasta să nu fie definitivă, termenul de apel neîncepând să curgă.

Referitor la momentul din care urmează a fi reluată soluționarea cauzei, rejudecarea se va realiza începând cu procedura de cameră preliminară. Cum în cauză au fost încălcate și dispozițiile vizând procedura de comunicare a rechizitoriului (nici acesta nu a fost comunicat legal) și a încheierii prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței în procedura de cameră preliminară, Curtea apreciază că sancțiunea se întinde până la acest moment procesual, procesul penal urmând să fie reluat de la acest moment, pentru respectarea dispozițiilor menite să asigure ocrotirea drepturilor procesuale ale inculpatului. Nu se poate susține că printr-o astfel de soluție este afectat caracterul definitiv al încheierii prevăzute de art. 346 C. proc. pen., deoarece atâta vreme cât ea nu a fost comunicată legal, nici termenul de declarare a contestației nu a început să curgă. Raportat la acest aspect, ar fi excesiv a se pretinde inculpatului să formuleze o contestație separată împotriva acelei încheieri pentru a obține desființarea acesteia.

Pentru a respecta dreptul la apărare în întreaga sa dimensiune, trebuie să i se dea acuzatului posibilitatea reală de a formula cereri şi ridica excepţii relative la activităţile desfăşurate în faza urmăririi penale, prin pierderea momentului procesual şi finalizarea camerei preliminare, motivele de nelegalitate nemaiputând fi primite. Or, după cum am arătat, nu este vina inculpatului că nu și-a putut exercita acest drept, în condițiile în care nu au fost efectuate verificări rezonabile pentru stabilirea adresei la care acesta domiciliază (de altfel, pe parcursul urmăririi penale inculpatului nu i-a fost comunicată în mod oficial nicio acuzație și nu a fost informat cu privire la obligația de a aduce la cunoștință schimbarea domiciliului).

Totodată, Curtea consideră ca fiind criticabilă modalitatea în care s-a desfășurat judecata în prima instanță, această modalitate echivalând practic cu lipsa vreunei cercetări judecătorești. Sintagma utilizată de prima instanță, ″încuviințează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei″ este una specifică procesului civil, ea neexistând în dreptul procesual penal. Instanța nu are de ce să încuviințeze vreuna dintre probele din dosarul de urmărire penală (nici măcar înscrisurile), ele fiind deja încuviințate de procuror. Chiar dacă procurorul nu emite vreo dispoziție concretă în acest sens, acele probe nu s-ar putea regăsi la dosarul cauzei fără a fi fost anterior încuviințate și administrate (de altfel, simplul fapt că procurorul le utilizează în motivarea soluției dovedește că a existat o administrare a lor).

În mod evident, încuviințarea unei probe nu poate fi decât o operațiune anterioară administrării. Or, în condițiile în care o serie de înscrisuri justifică formularea acuzației de către organele de urmărire penală, este clar că acestea ″sunt deja câștigate cauzei″, o încuviințare ulterioară fiind lipsită de rost. O astfel de dispoziție a instanței nu poate viza decât înscrisuri noi depuse la dosarul cauzei.

Încuviințând ″proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei″ și trecând direct la dezbateri prima instanță a încălcat principiul nemijlocirii, în fața primei instanțe neexistând etapa cercetării judecătorești. În condițiile în care ulterior efectuării tuturor demersurilor rezonabile, instanța nu ar fi reușit să identifice domiciliul inculpatului, în virtutea principiului nemijlocirii, judecătorul cauzei ar fi trebuit să citeze și să audieze în calitate de martori. Organele de ordine publică care l-au prins pe inculpat și care puteau oferi informații cu privire la acuzația formulată (aspect ce este reglementat de art. 114 alin. (4) C. proc. pen.). Împrejurarea că acele persoane nu sunt menționate în citativul rechizitoriului și nu au fost audiate ca martori de procuror, nu poate conduce la o concluzie contrară, mai ales în condițiile în care toate aspectele cuprinse în rechizitoriu au la bază susținerile acestora. Prima instanță nu poate pronunța o soluție de condamnare doar pe baza unor simple procese-verbale, fără a face nici un demers în vederea audierii nemijlocite a acestor persoane.

Împrejurarea că inculpatul nu este prezent la judecată nu echivalează cu o necontestare a probelor în sensul art. 374 alin. (7) C. proc. pen. care să permită instanței să treacă direct la dezbateri. Manifestarea de voință a inculpatului în sensul necontestării probelor administrate în cursul urmăririi penale trebuie să fie expresă, tăcerea sa neputând fi asimilată formal cu necontestarea lor, orice renunțare la elementele care constituie garanții ale dreptului la un proces echitabil trebuind a fi expresă și neechivocă. Manifestarea de voință în sensul necontestării probelor administrate în cursul urmăririi penale este un drept al părților, astfel că nu ar putea fi exercitat de apărătorul din oficiu (care arată că nu solicită administrarea vreunei probe), fără mandat special în acest sens. Independent de poziția apărătorului din oficiu, instanța trebuie să administreze toate probele pertinente, concludente și utile (inclusiv persoanele pe care procurorul își întemeiază susținerile, chiar dacă acestea nu au fost audiate ca martori, ci doar au fost preluate constatările acestora din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante) pentru stabilirea propriei convingeri asupra vinovăției inculpatului.

Domenii speta

Spete similare