Suspendare provizorie, pe calea ordonanței președințiale, a termenului de plată a cauţiunii, stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Inadmisibilitate.

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 20 din 28 mai 2020, Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/1371/2020 a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta societatea BB S.R.L; a admis cererea de ordonanţă preşedinţială înaintată de reclamanta societatea AA S.R.L. împotriva pârâtei societatea BB S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, a dispus suspendarea provizorie a termenului de plată a cauţiunii de 98.538,32 lei până la soluţionarea dosarului cu nr.x/43/2020 al Curţii de Apel Tîrgu Mureș, având ca obiect revizuirea Deciziei nr. x/A/05.05.2020 pronunţată în dosarul nr.x/1371/2020 al Curţii de Apel Tîrgu Mureș; a respins cererea pârâtei societatea BB S.R.L. de obligare a reclamantei societatea AA S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

A reţinut în esenţă prima instanţă că se solicită suspendarea provizorie a termenului de plată a cauţiunii de 98.538,32 lei, până la soluţionarea dosarului cu nr. x/43/2020 al Curţii de Apel Tîrgu Mureș, având ca obiect revizuirea deciziei nr. 94/A/05.05.2020 pronunţată în dosarul nr. x/1371/2020 al Curţii de Apel Tîrgu Mureș. 

Instanţa reţine că solicitarea reclamantei de suspendare provizorie a termenului de plată a cauţiunii de 98.538,32 lei trebuie analizată atât din punct de vedere al dreptului material aplicabil în cauză cât şi din punctul de vedere al procedurii alese de debitoarea-reclamantă, respectiv procedura ordonanţei preşedinţiale, guvernate de dispoziţiile art.997-1002 din Noul Cod de procedură civilă din condiţia legală de a nu a prejudicia fondul litigiului rezultând şi că dreptul material ce guvernează fondul litigiului este reglementat de alte dispoziţii legale, în speţă de dispoziţiile Titlului IV art.952-959, 970-971 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează măsurile asigurătorii. 

Analizând cele trei condiţii de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, prima instanţă a observat în stabilirea aparenţei dreptului reclamantului, că prin Încheierea nr. 72/C din 10.04.2020 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în Dosarul nr.x/1371/2020 (filele 7-10 dosar) a fost admisă cererea creditoarei societatea AA S.R.L. şi a fost încuviinţată măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare ori a altor bunuri mobile incorporale datorate ori care vor fi datorat în viitor în temeiul unui raport juridic existent de către un terţ debitoarei societatea BB S.R.L. până la concurenţa sumei de 985.383,21 lei; totodată, în temeiul art.953 alin.1 Cod procedură civilă a fost stabilită în sarcina creditoarei o cauţiune în sumă de 19.707,66 lei reprezentând 2% din valoarea creanţei, fiind stabilit termen limită pentru plata cauţiunii până pe data de 29.05.2020, sub sancţiunea desfiinţării de drept a măsurii.

Totodată a mai reţinut că împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitoarea societatea BB S.R.L., iar prin Decizia nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de apel Tîrgu Mureș (filele 11-21 dosar) a fost admis apelul şi a fost schimbată în parte hotărârea primei instanţe în sensul că a fost majorat cuantumul cauţiunii stabilit în sarcina creditoarei societatea AA S.R.L. la suma de 98.538,32 lei, fiind menţinute condiţiile şi termenul de plată stabilite prin Încheierea nr. 72/C/10.04.2019 a Tribunalului Specializat Mureș.

În continuare, că împotriva Deciziei nr.94/A/05.05.2020 a Curţii de apel Tîrgu Mureș reclamanta societatea AA S.R.L. a înaintat o cerere de revizuire (filele 22-25 dosar) în care este criticată soluţia instanţei de apel de majorare a cuantumului cauţiunii stabilite în sarcina sa la valoarea de 98.538,32 lei.

Verificând dispoziţiile art.512 raportat la art.484 Cod de procedură civilă a observat prima instanţă că revizuentul poate solicita suspendarea hotărârii atacate cu revizuire, cererea de suspendare fiind de competenţa instanţei competente să soluţioneze revizuirea, aceasta fiind în speţă Curtea de apel Tîrgu Mureș.

În aceste condiţii, instanţa a analizat excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă prin întâmpinare, fiind în legătură cu legalitatea procedurii de suspendare provizorie, respectiv că suspendarea termenului limită stabilit pentru plata cauţiunii se putea face doar în cadrul unei cereri de suspendare a executării Deciziei nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de apel Târgu-Mureș formulate de reclamanta societatea AA S.R.L. în cadrul dosarului de revizuire în conformitate cu art.512 raportat la art.484 Cod procedură civilă. 

În soluţionarea excepţiei şi în raport de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială prima instanţă a constatat că prin cererea de revizuire promovată de reclamanta-creditoare societatea AA S.R.L. în Dosarului cu nr. x/43/2020 al Curţii de Apel Tîrgu Mureș nu este atacată soluţia referitoare la menţinerea termenului de depunere a cauţiunii, ci doar soluţia referitoare la majorarea substanţială a cuantumului cauţiunii.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că suspendarea executării hotărârii atacate cu revizuirea conform prevederilor art.512 raportat la art.484 Cod procedură civilă nu reprezintă o cale procedurală efectivă pentru creditoarea-reclamantă în care aceasta să poată supune spre soluţionare suspendarea doar a termenului limită stabilit pentru depunerea cauţiunii.

Analizând strict soluţia instanţelor cu privire la termenul limită de depunere a cauţiunii, instanţa a mai reţinut că reclamanta-creditoare nu a contestat acest termen întrucât a achiesat la hotărârea primei instanţe ce a admis cererea sa de instituire a măsurii asigurătorii a popririi faţă de debitoarea societatea BB S.R.L., creditoarea-reclamantă urmând să achite obligaţia de plată a cauţiunii ce a fost stabilită în sarcina sa în interiorul termenului limită stabilit de instanţa de fond pentru data de 29.05.2020.

Aşadar, în condiţiile în care cu privire la această soluţie a instanţei de fond nu a fost  promovată calea de atac a apelului de către creditoarea-reclamantă, iar soluţia primei instanţe pe acest aspect fiind menţinută, nu existau motive de revizuire care să vizeze menţinerea termenului de plată cauţiunii, astfel că printr-o eventuală cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de apel Tîrgu Mureș nu putea fi suspendat termenul de plată a cauţiunii, el nefăcând obiectul cererii de revizuire, care viza exclusiv măsura de majorare a cuantumului cauţiunii.

În această situaţie, instanţa a reţinut că mijlocul procesual prevăzut de art. 512 raportat la art. 484 Cod procedură civilă nu este o cale procesuală efectivă la dispoziţia reclamantei-creditoare prin care aceasta să poată supune judecăţii cererea sa de suspendare a cursului termenului limită stabilit pentru plata cauţiunii, în condiţiile în care împlinirea acestui termen limită duce la desfiinţarea de drept a cauţiunii în caz de neplată a acesteia.

Instanţa a analiza admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială şi în raport de argumentele pârâtei legate de nesocotirea autorităţii de lucru judecat a soluţiilor pronunţate prin Decizia nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de apel Tîrgu Mureș, pe care a apreciat-o ca fiind respectată, întrucât în cadrul litigiului tranşat prin pronunţarea acestei din urmă decizii a fost verificată şi stabilită în mod definitiv legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă cu privire la instituirea măsurii popririi asigurătorii faţă de debitoarea-pârâtă, starea de fapt examinată şi dedusă judecăţii fiind cea anterioară formulării cererii de instituire a măsurii popririi asigurătorii.

În prezentul litigiu însă, prima instanţa a reţinut că starea de fapt dedusă judecăţii pe calea ordonanţei preşedinţiale este diferită de cea tranşată în mod definitiv prin Decizia nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de apel Tîrgu Mureș, fiind generată tocmai de Decizia nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de apel Tîrgu Mureș prin care a fost majorat cuantumul cauţiunii stabilite în sarcina în sarcina creditoarei-reclamante, iar ca urmare a acestei din urmă soluţii reclamanta-creditoare invocă existenţa unei urgenţe de adoptare a unei măsuri de suspendare pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar mai putea repara, situaţie de urgenţă care nu exista până la momentul pronunţării Deciziei nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de Apel Tîrgu-Mureș şi asupra căreia, în mod evident, nu s-a dat o dezlegare prin această decizie.

Procedând în continuare la stabilirea aparenţei de drept în favoarea reclamantei-creditoare, prin prisma celor statuate deja anterior, instanţa a reţinut că dreptul invocat de reclamanta-creditoare îl reprezintă caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei invocate de societăţii creditoare. Or, acest drept a fost deja examinat şi stabilit în mod definitiv ca fiind în favoarea reclamantei-creditoare în cadrul litigiului ce s-a finalizat prin pronunţarea Deciziei nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de Apel Tîrgu Mureș, această din urmă decizie confirmând în mod definitiv că reclamanta-creditoare are un drept de creanţă cert, lichid şi exigibil, chiar neconstatat printr-un titlu executoriu. Cum de la data pronunţării deciziei respective nu a intervenit nicio modificare cu privire la creanţa creditoarei-reclamante, instanţa a reţinut că aparenţa de drept în favoarea reclamantei-creditoare este pe deplin dovedită, fiind confirmată în mod definitiv prin chiar Decizia nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de Apel Tîrgu Mureș prin care a fost menţinută ca legală şi temeinică măsura popririi asigurătorii înfiinţată tocmai în considerarea existenţei acestei creanţe.

S-a mai menţionat că aparenţa de drept nu se analizează prin prisma dreptului dedus judecăţii în dosarul de revizuire, întrucât, aşa cum s-a arătat deja pe larg anterior, nu este pusă în discuţie chestiune a termenului de depunere a cauţiunii, ci doar cuantumul acesteia.

Şi în ceea ce priveşte condiţia urgenţei, cum reclamanta-creditoare a invocat urgenţa suspendării provizorii a termenului de plată a cauţiunii pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, instanţa a reţinut că debitoarea a dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, mai exact prin analiza situaţiei financiare a societăţii la data de 31.03.2020 (fila 45 dosar) şi balanţa de verificare pe luna martie 2020 (filele 46-51 dosar) că în prezent situaţia sa financiară o pune în imposibilitatea faptică de a achita cauţiunea majorată prin Decizia nr. 94/A/05.05.2020 a Curţii de Apel Tîrgu Mureș la nivelul de 98.538,32 lei, acest nivel fiind de 5 ori mai mare decât nivelul stabilit iniţial de instanţa de fond.

Or, în condiţiile în care în termen de 9 zile de la data înregistrării cererii de ordonanţă preşedinţială urma să se împlinească termenul de depunere a cauţiunii, cu consecinţa desfiinţării de drept a măsurii popririi asigurătorii constituită în favoarea reclamantei-creditoare, devenea evident că urma să sufere o pagubă, iminentă şi care consta tocmai în pierderea măsurii popririi asigurătorii înfiinţate în favoarea sa, iar această pierdere nu se mai putea repara întrucât la expirarea termenului de depunere a cauţiunii se desfiinţa de drept măsura popririi asigurătorii.

În fine, instanţa mai reţine că în speţă este îndeplinită şi cerinţa legală a caracterului provizoriu al măsurii suspendării termenului de plată a cauţiunii, în condiţiile în care măsura a fost solicitată de creditoarea-reclamantă până la data la care instanţa investită cu cererea de revizuire va soluţiona această cerere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal pârâta BB S.R.L. solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii ca inadmisibile a cererii formulate de reclamanta, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de recurs a arătat că sentinţa nr. 20/28.05.2020 pronunţata de Tribunalul Specializat Mureş este nelegală şi neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială consideră că excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţa preşedinţială a fost invocata expres de către Tribunalul Specializat Mureş, dovadă în acest sens fiind citaţia emisa la 22 mai 2020 în dosarul nr. x/1371/2020, cu toate acestea instanţa a reţinut că aceasta a fost invocată numai de pârâtă.

Apreciată apelanta că nu este legală suspendarea pe calea cererii de ordonanţă preşedinţială a efectelor unei decizii judecătoreşti definitive, deoarece, această suspendare este contrară prevederilor art. 457 alin.1 C.pr.civ. care instituie principiul legalităţii căilor de atac şi care prevăd în mod expres: „(I) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Suspendarea unei decizii a cărei revizuiri se cere se poate face strict în baza art. 512 cu raportare la art. 484 C.pr.civ care stipulează aceasta în mod expres.

Reclamanta AA SRL avea obligaţia de a urma procedura specială prevăzută de art. 484 alin. 2 pentru a solicita suspendarea efectelor hotărârii judecătoreşti atacate cu revizuire, totodată avea obligaţia ca odată cu depunerea cererii de suspendare a efectelor hotărârii judecătoreşti să depună şi dovada achitării cauţiunii în cuantumul prevăzut de art. 710 din C.pr.civ.

În continuare, apelanta consideră că Tribunalul Specializat Mureş este necompetent din punct de vedere material pentru a dispune suspendarea efectelor deciziei sus menţionate. Singura instanţă competentă de a dispune suspendarea efectelor unei decizii atacate cu revizuire este instanţa care trebuie să judece cererea de revizuire conform art. 512 cu raportare la art.484 C.p.civ. respectiv Curtea de Apel Târgu-Mureş.

Consideră că această necompetenţă materială a Tribunalului Mureş este una absoluta, de ordine publică de natură să atragă nulitatea sentinţei pronunţate, conform art. 129 alin.2 pct. 2 C.p.civ.

În eventualitatea în care nu exista posibilitatea legală şi expresă de suspendare a efectelor deciziei revizuite conform art. 512 C.p.civ., atunci se putea uzita de procedura ordonanţei preşedinţiale. Căci, în condiţiile în care legea prevede o cale specială de suspendare a efectelor deciziei revizuite, nu se poate folosi o altă cale comună de suspendare cum este cea a ordonanţei preşedinţiale care se poate aplica doar atunci când nu există o cale specifică de suspendare.

Societatea AA SRL avea posibilitatea ca în revizuire să solicite suspendarea termenului de depunere a noii cauţiuni, însă aceasta însemna respectarea prevederilor art. 512 raportat la 484 C.pciv, deci implicit plata unei cauţiuni, lucru pe care Societatea AA SRL a încercat să îl ocolească apelând la diferite subterfugii fără susţinere legală.

Tribunalul Specializat Mureş nu indică niciun text legal care să justifice susţinerea faptului că „suspendarea executării atacate cu revizuirea conform prevederilor art. 512 raportat la art. 484 Cod procedură civilă nu este în fapt o cale procedurală efectivă pentru creditoarei reclamantă". Mai mult, motivele admiterii cererii de ordonanţa preşedinţială nu par a avea legătură cu textele legale, totul fiind motivat sub forma unei poveşti în care lipsesc cu desăvârşire temeiurile legale pe care se justifică sentinţa:

Redând din conţinutul hotărârii criticate, apelanta susţine că termenul de plată a cauţiunii putea face obiectul revizuii şi implicit al suspendării pe art. 512 C.p.civ. doar că trebuia achitată cauţiunea pe care societatea dorea să o ocolească.

Este subliniată şi contradicţia apărută în cuprinsul hotărârii, între argumentele instanţei în privinţa inadmisibilităţii.

Apelanta apreciază că nu sunt îndeplinite nici condiţiile legale cumulative pentru admiterea ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 997 alin. 1 C.pr.civ.

Nu există aparenţa de drept în favoarea cererii reclamantului de suspendarea a efectelor Deciziei nr. 94/A/05.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/1371/2020, în condiţiile în care această hotărâre este definitivă, executorie şi se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind imposibil de acceptat o susţinere contrară având în vedere prevederile art. 430 alin.5 C.pr.civ incidente.

Admiterea cererii de ordonanţa preşedinţială este o înfrângere a autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 94/A din 05.05.2020 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, într-o cale atac neprevăzută de lege, iar motivarea pe care Tribunalul Specializat Mureş o oferă pentru a justifica legalitatea ordonanţei preşedinţiale nu are susţinere legală.

Nu este îndeplinită nici cerinţa urgenţei pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejui unei executări, deoarece, consemnarea cauţiunii prevăzute în Decizia nr. 94/A din 05.05.2020 de către reclamantă are caracter legal şi nu poate în niciun caz să reprezinte o pagubă iminentă care nu se poate repara,

Mai mult cauţiunea stabilita prin Încheierea nr. 72/C din 10.04.2020, modificată prin Decizia nr. 94/A din 05.05.2020 nu reprezintă, o plată de natură să afecteze definitiv patrimoniul reclamantei, ea fiind supusă restituirii, conform prevederilor art. 1064. alin. 1 C.pr.civ.

Mai mult, trebuia să se ţină cont în mod corect de scopul instituirii cauţiunii, reţinut şi prin Decizia nr. 94/A din 05.05.2020, „condiţiile în care, prin instituirea cauţiunii, legiuitorul a urmărit să asigure un just echilibru între interesul celor două părţii (interesul creditorului de a avea asigurată executarea creanţei invocate, respectiv interesul debitorului de a-şi exercita toate atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor sechestrate). "

În aceste condiţii pentru reclamantă nu se produce, prin constituirea garanţiei prevăzuta de art. 953 alin. 1 C.pr.civ, nicio pagubă iminentă şi care nu s-ar putea repara. Este evident că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 997 alin. 1 C.pr.civ, pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale.

În final, apelanta susţine că nu este îndeplinită cerinţa neprejudecării fondului, prin emiterea ordonanţei preşedinţiale, deoarece, cerinţa neprejudecării fondului nu poate fi respectată cât timp în prezenta cauză a fost soluţionat fondul cauzei şi apelul, fiind emise hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii obligatoriu de respectat.

Nu este posibil să se emită o ordonanţă preşedinţială cu privire la cauţiune stabilită prin Decizia nr. 94/A din 2020, fără să se prejudece fondul cauzei şi fără să se aducă atingere autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 94/A din 05.05.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu-Mureş.

Contrar celor susţinute de reclamanta AA SRL. în justificarea îndeplinirii acestei condiţii, disputa juridică dintre părţi cu privire la instituirea sechestrului asigurător şi stabilirea cauţiunii, au fost tranşate în mod definitiv şi irevocabil prin pronunţarea Deciziei nr. 94/A din 05.05.2020 de către Curtea de Apel Târgu-Mureş,

Consideră că pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale în prezenta cauză este imposibilă, neputând fi îndeplinită condiţia neprejudecării fondului.

Intimata-reclamată A. S.R.L., nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea a reţinut următoarele:

Principala critică a apelantei vizează nelegalitatea soluţiei primei instanţe care a reţinut caracterul admisibil al cererii de ordonanţă preşedinţială în materia analizată, fapt ce a permis mai departe analiza condiţiilor legale de emiterea unei astfel de hotărâri.

Astfel, se observă că prima instanţă fiind sesizată cu o problemă de admisibilitate şi evaluând dreptul de acces la instanţă, a concluzionat că lipsa unei căi efective speciale deschide calea ordonanţei preşedinţiale pentru protecţia dreptului afirmat.

Deşi nu este făcută nici o referire în acest sens în hotărârea primei instanţe, în mod neechivoc o astfel de concluzie şi-a găsit izvorul în jurisprudenţa europeană dezvoltată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, ce are în vedere dreptul la un proces echitabil în ceea ce priveşte componenta sa de acces concret şi efectiv la instanţă.

Însă, contrar concluziilor desprinse de prima instanţă şi în acord cu cele ale apelantei, Curtea de Apel reţine că o analiză bazată pe norma internă sau pe jurisprudenţa C.E.D.O. relevă deopotrivă inadmisibilitatea parcurgerii unei astfel de proceduri.

Prioritar se impune a se preciza că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale dar şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în mod constant s-a statuat că legiuitorul dispune de o marjă de apreciere largă în domeniul admisibilităţii, al procedurii de judecată sau al configurării căilor extraordinare de atac, cu anumite limitări care în esenţă să nu afecteze dreptul de acces în însăși esența sa (decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015, nr.369/2017).

Interpretarea constantă a Curţii Constituţionale a fost aceea că normele constituţionale susţin principiul conform căruia legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală.

Desigur că acest principiu a cunoscut anumite interpretări în scopul asigurării unei protecţii efective a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în conformitate cu jurisprudenţa europeană în materie, care a fost în sensul aplicării art. 6 paragraf 1 al Convenţiei pentru garantarea fiecărei persoane dreptul ca o instanţă să se pronunţe cu privire la orice încălcare a drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, dar că acest drept de a accede la o instanţă nu este absolut şi prezintă anumite limitări implicit admise, în special cu privire la condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, deoarece acesta presupune o reglementare din partea statului, care beneficiază în această privinţă de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările respective nu pot restrânge accesul liber pentru un justiţiabil astfel încât dreptul său la o instanţă să fie afectat în însăşi substanţa sa. În plus, limitările respective sunt conforme cu art.6§1 din convenţie numai în cazul în care acestea au un scop legitim şi în cazul în care există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Lungoci împotriva României, nr.62710/00, pct.34-36, Faimblat împotriva României, pct.28, 23066/02).

Dând eficienţă jurisprudenţei menţionate se poate reţine că refuzul de a accesa calea ordonanţei preşedinţiale poate reprezenta o ingerinţă în dreptul de acces la o instanţă însă ingerința era prevăzută de lege, şi de asemenea Curtea a apreciat că se urmărea un scop legitim întrucât avea în vedere protejarea securităţii circuitului civil, prin recunoaşterea şi neinfirmarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

În concret, se constată că partea care a apelat la calea ordonanţei preşedinţiale urmărea amânarea producerii efectelor unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa în cadrul unei proceduri urgente de instituire a măsurii asigurătorii a popririi, nemulţumirea părţii vizând exclusiv cuantumul cauţiunii stabilite în sarcina sa pentru activarea măsurii asiguratorii.

Or, de vreme ce reclamanta intimată deţinea o hotărâre judecătorească definitivă, nemulţumirea acesteia referitoare la obligaţia de achitare a unei cauţiuni pe care judecătorul era abilitat să o fixeze într-un cuantum prevăzut de lege nu putea face obiectul analizei într-o altă procedură (cea a ordonanţei preşedinţiale) fără a afecta securitatea juridică care implică respectarea principiului autorității de lucru judecat, și anume a principiului caracterului definitiv al hotărârilor.

Acest principiu subliniază faptul că nicio parte nu are dreptul de a solicita reformarea unei hotărâri definitive și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare a fondului pricinii. Competența de control judiciar a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru a repara erorile judiciare și denegările de dreptate, iar nu pentru o nouă examinare a cauzei.

Aşa cum a relevat şi apelanta, dispoziţiile art. 457 alin.1 C. pr. civilă instituie principiul legalităţii căilor de atac prevăzute de lege, care în acest caz a fost nesocotit.

În continuare, se observă că intimata reclamantă nemulţumită de dispoziţiile deciziei definitive în privinţa cuantumului cauţiunii, a declanşat procedura extraordinară a revizuirii pe care a apreciat-o drept o cale eficientă de contestare a unei hotărâri definitive, cale prevăzută de lege (dosar nr. x/43/2020 Curtea de Apel Tg. Mureş).

Cu toate acestea, deşi legea prevedea posibilitatea suspendării executării hotărârii revizuite în condiţiile art. 512 C. pr .civilă, (iar textul nu impune limite în privinţa efectelor suspendării) intimata, cu nesocotirea acestei căi oferite de legiuitor, a apelat la o altă instituţie care să-i ofere efectul dorit, cea a ordonanţei preşedinţiale, desigur această din urmă procedură nefiind condiţionată de plata unei cauţiuni spre deosebire de calea specială amintită.

Rezultă că partea a înţeles să eludeze astfel, dispoziţii interne care îi asigurau accesul la instanţă.

Totodată se impune a se preciza că nu este posibilă în procedura de faţă analiza efectuată de prima instanţă asupra şanselor de reuşită ale părţii în calea extraordinară, căci o astfel de analiză revine exclusiv instanţei învestite cu soluţionarea revizuirii.

În condiţiile în care chiar conduita părţii care a apelat la calea extraordinară de atac, singura permisă de lege, era în sensul accesibilităţii revizuirii şi deci a posibilităţii de a solicita suspendarea efectelor prejudiciatoare ale hotărârii, nu îşi găseşte nici un fundament analiza dezvoltată în sensul admisibilităţii cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale.

Chiar trecând peste analiza admisibilităţii unei astfel de cereri, nici analiza condiţiilor de admisibilitate în vederea emiterii ordonanţei nu erau îndeplinite, fondul problemei cauţiunii fiind judecat definitiv, nefiind în nici un caz o măsură provizorie, ci infirmarea unei dispoziţii judecătoreşti care se bucura de efectele specifice (de aici şi argumentele apelantei potrivit cărora nu era competentă o astfel de instanţă de grad inferior să infirme o soluţie pronunţată de un grad superior, analiză pe care Curtea nu o va mai efectua având în vedere cele anterior reţinute).

În aceste condiţii, se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanţe în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii formulate de reclamanta societatea AA S.R.L.

Fiind în culpă procesuală intimata AA S.R.L., a fost obligată la plata în favoarea apelantei care a solicitat şi demonstrat efectuarea de cheltuieli în cuantum de 1600 lei ( taxa de timbru şi onorariu avocaţial, f. 41-43).

Domenii speta

Spete similare