Condiţiile judecării cauzei potrivit procedurii abreviate. Noţiunea de „faptă pe care inculpatul trebuie să o recunoască". Aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002

Prin sentinţa penală nr. x din 11 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul penal nr. x/102/2018, s-a dispus, între altele:

Cu aplicarea art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului K.G.R., în sensul reținerii circumstanței atenuante legale a provocării(art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal).

În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul K.G.R. (fiul lui K.G.S. şi K.K., născut la data de x în Ungaria, loc.x, domiciliat în xxx, cetăţean român, necăsătorit, studii 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, CI seria MS nr.xxx, C.N.P. x, recidivist) la pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și h) Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme,  pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b și h) Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul K.G.R. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, adică un spor de 4 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 96 alin. 4 Cod penal, a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 28/2018 a Judecătoriei Sighișoara, și a dispus executarea acesteia.

În baza art. 43 alin. 2 Cod penal, a adăugat la pedeapsa neexecutată de 2 ani și 2 luni închisoare, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare, stabilită prin prezenta, pedeapsa finală fiind de 8 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. 2 Cod penal, a aplicat alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme,  pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a) și art. 399 alin. 9 Cod procedură penală, art. 72 alin. 1 Cod penal, a scăzut din durata pedepsei închisorii perioadele în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și în arest la domiciliu(30 nov. 2017; 9 aprilie 2018 – până la zi).

În baza art. 399 alin.1, art. 208 Cod procedură penală, a menținut măsura arestului la domiciliu, dispusă față de inculpat prin încheierea din 1 martie 2019 (dosar nr. x/102/2018/a8).

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal, a confiscat de la inculpat cuțitul ambalat în plicul nr. 2 și husa din material textil, aflată în plicul nr. 7, înregistrate la poziția nr. 11/2018 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Mureș.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 397 alin. 1 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tîrgu Mureș, și a obligat inculpatul la plata sumei de 6.965,76 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părților civile L.S. sen. (născut la data de x, fiul lui V. şi A., cetăţenie română, 10 clase, şcoala profesională, domiciliat în xxx) și L.S. jr. (născut la data de x în x, CNP x), cu dobânzi legale începând cu data externării (13 aprilie 2018) și până la data plății.

În baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă L.S. sen.(născut la data de x, fiul lui V. şi A., cetăţenie română, 10 clase, şcoala profesională, domiciliat în xxx), și a obligat inculpatul la plata sumei de 12.000 lei despăgubiri civile pentru daunele morale suferite. A respins celelalte pretenții civile emise de partea civilă.

În baza art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă L.S. jr. (născut la data de x în Tg. Mureş, jud. Mureş, domiciliat în xxx, CNP x), și a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile pentru daunele morale suferite.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

La termenul de judecată din 24 octombrie 2018, s-a admis cererea formulată de inculpat, de a fi judecat conform procedurii bazate pe recunoașterea învinuirii, însă, pentru că s-a solicitat ulterior schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii circumstanței atenuante legale a provocării (art. 75 lit. a) Cod penal), pe considerentul că inculpatul recunoaște că le-a înjunghiat pe cele două părți civile (L.S. sen. și L.S. jr.), însă în contextul în care L.S. jr. l-a lovit cu pumnul în cap, iar apoi L.S. sen. l-a îmbrâncit și l-a lovit cu pumnul, s-a dispus, în baza art. 377 alin. 5 Cod procedură penală, efectuarea cercetării judecătorești, apreciind că pentru stabilirea încadrării juridice a faptelor este necesară administrarea de probe.

Din declarațiile inculpatului K.G.R. s-a reținut că acesta nu recunoaște că în după-masa zilei de 8 aprilie 2018 ar fi avut vreo dispută verbală și i-ar fi adresat amenințări cu moartea părții civile L.S. jr., și că ar fi urmărit-o, în seara aceleași zile, pe aceasta și pe martorul L.J.A., pe terenul de joacă din apropierea blocului unde locuiesc, înarmat fiind cu un cuțit.

A susținut că în seara zilei respective a fost chemat din locuință de martorul B.T., pentru a-i preda acestuia un cuțit pe care îl cumpărase cu ceva timp în urmă și care era stricat, urmând a fi reparat de tatăl martorului. Atunci când ar fi ieșit din blocul de locuințe, l-ar fi zărit pe martorul B.T., și a auzit pe cineva strigând că îl omoară. S-a ascuns lângă bloc și, după un timp, și-au făcut apariția părțile civile L.S. sen. și L.S. jr., inculpatul simțind că este lovit în cap cu un obiect, iar apoi cu mâinile și picioarele de către părțile civile. A arătat că s-a aplecat, a pus mâna stângă la cap, iar cu mâna dreaptă a scos cuțitul din buzunar, l-a ținut în față și a dat cu acesta înspre părțile civile, dar fără intenția de a le omorî.

Inculpatul a susținut că nu a aruncat cuțitul peste pârâu, ci l-a lăsat la locul faptei.

Partea civilă L.S. sen. a declarat că, după ce inculpatul, în data de 8 aprilie 2018, în stare de ebrietate fiind, i-a adresat fiului său, L.S. jr.,amenințări repetate, spunând că "îl aranjează" în seara respectivă, în jurul orelor 17:00 i-a atras atenția să nu mai aibă treabă cu el. În ciuda acestui fapt, seara, fiul său, însoțit de martorul L.J., i-a spus că inculpatul umblă cu un cuțit după el, ceea ce l-a determinat să meargă la terenul de joacă, să îl fugărească pe inculpat, unde l-a și văzut pe acesta venind spre ei.

Strigându-i-se "Hai încoace, viteazule!", inculpatul a luat-o la fugă spre spatele blocului de locuințe, iar când partea civilă L.S. sen. a ajuns lângă el, a fost înjunghiată, după care  a ajuns și fiul său, L.S. jr., care l-a lovit pe inculpat.

Din declarațiile părții civile L.S. jr. s-a reținut că în ziua comiterii faptelor deduse judecății s-a luat la harță cu fratele său, L.L., pe terenul de joacă situat între blocurile în care locuiesc ei și inculpatul. Fiind de față și acesta, i-a spus că o va omorî, partea civilă cerându-i să nu se bage în problemele lor. În după – masa zilei respective, pe același teren de joacă, inculpatul a repetat amenințarea cu moartea, în prezența martorului L.J.A., amenințarea fiindu-i adresată și acestuia spunându-le că, atunci când va veni seara, îi va omorî.

Seara, între orele 20:00 – 21:00, în timp ce partea civilă și martorul stăteau pe o bancă la același teren de joacă, l-au văzut pe inculpat apropiindu-se, având un cuțit în mână. S-au ridicat de pe bancă și au trecut podul peste pârâul Sovata, mergând în jos pe stradă, în timp ce inculpatul mergea după ei și striga: "Te omor!". După un timp, inculpatul s-a întors spre terenul de joacă, în timp ce partea civilă și martorul s-au deplasat spre drumul principal, întâlnindu-se cu partea civilă L.S. sen., căreia i-au spus că trebuie să plece de la locul de joacă pentru că inculpatul îi caută cu un cuțit și vrea să îi omoare. Partea civilă L.S. sen. le-a propus să meargă înapoi la inculpat, pentru a-l întreba care e problema lui.

Găsindu-l pe inculpat pe terenul de joacă, partea civilă L.S. sen. l-a întrebat: "Ce treabă ai tu cu copilul meu?", însă inculpatul a fugit spre lateralul blocului de locuințe, la el ajungând, primul, L.S. sen., care a fost înjunghiat dintr-o dată de inculpat. După aceasta, partea civilă L.S. jr. l-a lovit de câteva ori, inculpatul căzând, poziție din care a înțepat-o pe partea civilă în pulpa piciorului stâng.

Pentru că inculpatul s-a ridicat și ar fi intenționat să dea din nou cu cuțitul în părțile civile, martorul L.J.A. a aruncat cu o piatră în el, iar partea civilă L.S. jr. i-a aplicat două lovituri cu piciorul.

În timp ce așteptau salvarea și se acorda primul ajutor, inculpatul ar fi strigat: "A curs un pic de sânge, e adevărat?", după care a plecat acasă.

Martorul L.J.A. a declarat în același sens ca și părțile civile, cu precizarea că, înainte de a se produce înjunghierea părții civile L.S. sen., aceasta s-ar fi îmbrâncit cu inculpatul (s-au împins). Martorul a precizat că inculpatul este agresiv, iar la data faptelor se observa că se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Martorul B.T. a relatat aceleași aspecte ca și părțile civile și martorul L.J.A., cu precizarea că cei care s-au grăbit să îl ajungă din urmă pe inculpat, pentru a-l întreba de ce adresează amenințări, au fost cele două părți civile și martorul L.J.A., martorul B.T., alături de martorii L.L. și A.N. ajungând la locul incidentului chiar după ce s-a produs înjunghierea părților civile.

Martorul B.T. neagă că ar fi avut vreo înțelegere cu inculpatul în vederea reparării cuțitului. Martorul este cel care a indicat locul unde inculpatul a aruncat cuțitul.

Martorul L.L., în declarațiile sale, confirmă starea de fapt descrisă de părțile civile și de martorii L.J.A. și B.T., el fiind cel care l-a atenționat, printr-un mesaj pe telefonul mobil, pe martorul L.J.A., asupra faptului că inculpatul plecat în urmărirea lor are un cuțit asupra sa, sfătuindu-l, în același timp, și pe inculpat, să arunce cuțitul pentru că va ajunge la închisoare.

Le-a spus apoi părților civile și martorului L.J.A., care intenționau să discute cu inculpatul problema amenințării cu cuțitul, să nu meargă după inculpat, pentru că acesta are un cuțit și este băut.

Martorul se afla la 4-5 metri de locul incidentului când l-a auzit pe tatăl său strigând că a fost înjunghiat, fără a vedea acest moment; a văzut cum inculpatul venea din întuneric după tatăl său, și că martorul L.J.A. a aruncat cu o piatră după inculpat.

A văzut-o și pe partea civilă L.S. jr. lovindu-l pe inculpat, cu piciorul, moment în care acesta a scăpat cuțitul din mână.

A explicat că fragmentul din cuprinsul declarației sale din faza de urmărire penală, în sensul că partea civilă L.S. jr. l-ar fi lovit pe inculpat peste cap înainte de a se produce înjunghierea tatălui lor, nu corespunde adevărului, la data audierii el aflându-se în stare de șoc, pentru că tatăl lui era să moară în brațele sale, fiindu-i înjunghiat și fratele, astfel că dacă a încurcat lucrurile, aceasta s-a produs din cauza evenimentului la care  a asistat.

Martora K.K., mama inculpatului, a relatat că în ziua incidentului, inculpatul a ajuns acasă de la un meci de fotbal în jurul orelor 18:00, fără a mai intenționa să plece din locuință. A plecat însă în urma unor apeluri telefonice repetate. La cinci munte după plecare, martora ar fi auzit urlete și, uitându-se pe fereastra de la etajul IV al blocului de locuințe, au văzut cum cinci persoane loveau o persoană căzută la pământ, grupul agresorilor fugind în urma strigătelor martorei.

Ulterior, și-a dat seama că cel bătut era inculpatul, care i-a spus că a fost atacat.

De la inculpat ar fi aflat că cel care îl sunase la telefon a fost martorul B.T., pentru a merge la tatăl acestuia, care urma să repare un cuțit al inculpatului.

Martorul T.C., concubinul mamei inculpatului, a relatat despre aceleași aspecte ca și martorul K.K..

Din analiza declarațiilor părților și ale martorului instanţa a considerat că se conturează starea de fapt reținută în rechizitoriu.

Astfel, în sarcina inculpatului K.G.R. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de:

-tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, la data 08.04.2018, l-a înjunghiat pe L.S. senior cu un briceag având o lamă de 15 cm., în zona abdominală, cauzându-i o plagă înjunghiată abdominală penetrantă în cavitatea peritoneală cu hemoperitoneu minim, care necesită pentru vindecare 20-25 zile de îngrijire medicală, în condiţiile unei evoluţii favorabile, leziune care i-a pus viaţa în primejdie;

-lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 08.04.2018, i-a aplicat persoanei vătămate L.S. junior, o lovitură cu briceagul în picior, cauzându-i o plagă înjunghiată coapsă stângă cu secţionare de musculatură subcutanată, care necesită pentru vindecare 12-14 zile de îngrijire medicală, în condiţiile unei evoluţii favorabile.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de judecată s-a condus după criteriile generale stabilite de art. 74 Cod penal.

În raport de cele reținute, instanța de judecată s-a oprit asupra pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și h) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme,  pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b și h) Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. 2, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, în baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, adică un spor de 4 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani și 10 luni închisoare.

Cele două infracțiuni care formează obiectul cauzei fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 28/2018 a Judecătoriei Sighișoara, în privința căreia s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, în baza art. 96 alin. 4 Cod penal, aceasta a fost revocată, și s-a dispus executarea pedepsei.

În baza art. 43 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa neexecutată de 2 ani și 2 luni închisoare s-a adăugat cea de 5 ani și 10 luni închisoare, stabilită prin prezenta, pedeapsa rezultantă fiind de 8 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme,  pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a) și art. 399 alin. 9 Cod procedură penală, art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioadele în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și în arest la domiciliu (30 nov. 2017; 9 aprilie 2018 – până la zi).

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului la domiciliu, luată prin încheierea din 4 martie 2019, în dosarul nr. 1091/102/2018/a8 al Tribunalului Mureș, constatând că temeiurile de fapt și de drept care au fundamentat-o, subzistă.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-a confiscat de la inculpat cuțitul ambalat în plicul nr. 2 și husa din material textil, aflată în plicul nr. 7, înregistrate la poziția nr. 11/2018 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Mureș.

 În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREŞ şi inculpatul K.G.R..

În motivarea căii de atac declarate, procurorul, a arătat că, sentinţa penală apelată este nelegală şi lipsită de temeinicie.

Inculpatul K.G.R., a arătat că sentinţa penală este nelegală şi netemeinică, iar în concluziile scrise depuse a solicitat, între altele:

- reţinerea prevăzute art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor cu consecinţa reducerii limitelor pedepsei cu ½,

- reţinerea dispoziţiilor legale referitoare la judecata după procedura simplificată cu consecinţa reducerii limitelor pedepselor cu 1/3;

Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. x/102/2018 al Tribunalului Mureş, ale motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a considerat fondate căile de atac declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MUREŞ şi inculpatul K.G.R..

S-a constatat, pentru început, că este la adăpost de critici hotărârea apelată în ceea ce priveşte expunerea stării de fapt; analiza detaliată şi pertinentă a probelor; respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice ale faptelor; încadrarea juridică dată faptelor; constatarea existenţei faptelor deduse judecăţii pentru care s-a dispus soluţia de condamnare, a comiterii acestora de inculpatul K.G.R. şi a împrejurării că acestea constituie infracţiunile de omor, rămasă în forma tentativei (în cazul persoanei vătămate L.S. senior) şi lovire sau alte violenţe (în cazul persoanei vătămate L.S. junior); natura şi durata pedepselor complementare şi accesorii stabilite şi aplicate inculpatului în cazul infracţiunii de omor rămasă în forma tentativei; revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 28/2018 a Judecătoriei Sighişoara; menţinerea măsurii arestării la domiciliu; confiscarea cuţitului; dispunerea de prelevare de probe biologice de la inculpat; modalitatea de soluţionare a acţiunii civile alăturate acţiunii penale exercitată de fiecare dintre părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş, L.S. senior şi L.S. junior; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi cuantumul acestor cheltuieli.

În considerentele hotărârii atacate instanţa de prim grad a efectuat o analiză corectă şi pertinentă a materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal, împrejurările relevate în privinţa sării de fapt expuse nu suportă alte corecturi, sunt judicios argumentate, fiind însuşite şi de noi.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de soluţionare a cauzei în baza procedurii simplificate.

S-a observat că pe parcursul desfăşurării procedurilor judiciare în faţa instanţei de fond, în prima declaraţie dată la termenul de judecată din 24.10.2018, inculpatul K.G.R. a recunoscut faptul că în seara de 08.04.2018, având un cuţit în mână l-a lovit în abdomen pe L.S. senior, după care l-a tăiat pe L.S. junior la picior (fila 18), context în care instanţa de prim grad a admis cererea inculpatului referitoare la judecarea cauzei potrivit procedurii aplicabile în cazul recunoaşterii vinovăţiei (fila 20, verso alin. 6).

La acelaşi termen de judecată apărătorul ales al inculpatului a solicitat amânarea cauzei în vederea depunerii unor înscrisuri în circumstanţiere şi schimbarea încadrărilor juridice ale faptelor în urma reţinerii stării de provocare.

La termenul de judecată din 10.12.2018, instanţa de fond a considerat că pentru stabilirea încadrărilor juridice ale faptelor este necesară administrarea de probe, în baza art. 377 alin. 5 Cod procedură penală dispunând efectuarea cercetării judecătoreşti.

În declaraţia dată, la acelaşi termen de judecată, inculpatul a arătat că, după ce a scos cuţitul doar l-a ţinut în faţă şi se poate ca persoanele vătămate să fi intrat, ele, în cuţit. Adică a susţinut că a scos cuţitul şi a întins mâna dreaptă în care se afla acest obiect în faţă, fără să facă altă mişcare şi a sesizat că L.S. senior a căzut fără ca inculpatul să fi observat că l-ar fi lovit cu cuţitul. În acest timp acuzatul se apăra – având mâna stângă ridicată deasupra capului – deoarece era lovit, cu mâna, de persoana vătămată L.S. junior. La un moment dat L.S. senior s-a ridicat şi a fugit strigând „m-a înjunghiat”, iar L.S. junior fugea după el. Acuzatul a mai afirmat că nu a observat că l-a atins pe L.S. junior cu cuţitul (filele 35-37).

În contextul prezentat s-a considerat că judecarea cauzei în procedura simplificată aplicabilă în cazul recunoaşterii învinuirii reglementată de dispoziţiile art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, nu poate avea loc.

În sprijinul acestui punct de vedere, s-a pornit de la prevederile textelor legale mai sus evocate potrivit cărora:

- „Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.” - art. 375 alin. 1;

- „În cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).” - art. 374 alin. 4.

Din analiza acestor texte se desprind condiţiile pentru ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii abreviate şi acestea sunt următoarele:

-inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în sarcina lui în actul de sesizare;

-inculpatul să solicite ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată;

-atât declaraţia de recunoaştere a faptelor reţinute în actul de sesizare, cât şi solicitarea ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală să intervină la primul de termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată.

Aşadar, prima condiţie este aceea ca inculpatul să recunoască, în totalitate faptele reţinute în sarcina lui în rechizitoriu.

Pentru a lămuri sensul corect al acestei cerinţe, este necesar să stabilim care este domeniul de aplicare al noţiunii de „faptă pe care inculpatul trebuie să o recunoască".

În opinia noastră, în conţinutul noţiunii de „faptă pe care inculpatul trebuie să o recunoască" se impun a fi incluse, pe lângă actul de conduită săvârşit şi toate circumstanţele care înconjoară acest act, care sunt stabilite şi descrise cu claritate de procuror, în considerentele rechizitoriului şi care circumscriu, în mod efectiv, starea de fapt care stă la baza activităţii ilicite care i se reproşează acuzatului.

Lecturând cele două declaraţii date de inculpat în faţa primei instanţe la termenele de judecată din datele de 24.10.2018 şi 10.12.2018, observăm că deşi în prima declaraţie inculpatul descrie modalitatea în care a cauzat rănirea celor două persoane vătămate - înjunghierea persoanei vătămate L.S. senior în zona abdominală şi înţeparea persoanei vătămate L.S. junior în coapsa stângă, împrejurări de altfel reţinute şi în actul se sesizare - în declaraţia ulterioară acuzatul relatează o stare de fapt profund diferită de cea anterior explicitată, relatând împrejurări prin care a încercat, în mod vădit şi direct, să prezinte o altă stare de fapt decât cea reţinută în rechizitoriu.

Aşa fiind, s-a considerat că contradicţiile mai sus evidenţiate impun concluzia potrivit căreia, în speţă, inculpatul nu a recunoscut, în totalitate, faptele reţinute în actul de sesizare şi prin urmare condiţia în discuţie - constând în recunoaşterea totală a faptelor reţinute în sarcina lui - necesară pentru soluţionarea cauzei prin aplicarea procedurii simplificate, prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, nu este îndeplinită.

În această ipoteză, nefiind îndeplinită condiţia recunoaşterii totale a faptelor reţinute în actul de sesizare, analizarea celorlalte două condiţii enumerate devine inutilă în contextul în care nefiind îndeplinite toate cerinţele înserate în economia prevederilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală cererea inculpatului prin care a solicitat judecarea cauzei pe baza procedurii simplificate nu poate fi primită, iar lipsa neîndeplinirii cel puţin a uneia dintre condiţiile mai sus enumerate atrage respingerea cererii inculpatului formulată în acest sens.

Referitor la solicitarea inculpatului de a se da eficienţă juridică prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor.

Ţinând cont de prevederile Legii nr. 682 din 19.12.2019, republicată, privind protecţia martorilor, s-au remarcat următoarele:

În economia art. 2 lit. a pct. 1 din legea specială se stipulează  că, martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:

„1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;”

În dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ se arată că:

„Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Noţiunea de infracţiune gravă este definită în art. 2 lit. h:

„Infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani;”

S-a notat că,  prin Decizia nr. 67/2015 Curtea Constituţională, a constatat că soluţia legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care nu a comis o infracţiune gravă este neconstituţională.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională a constatat că persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr.682/2002, indiferent dacă este autor al unei infracţiuni grave sau mai puţin grave, se află în aceeaşi situaţie juridică, sens în care, tratamentul juridic nu poate fi decât identic.

Totodată subliniem că, prin Decizia nr. 3 din 28.02.2018 pronunţată de Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis următoarele:

„Efectele cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor se produc exclusiv în cauza penală determinată, având ca obiect una sau mai multe infracţiuni comise de persoana care, înaintea sau pe parcursul urmăririi penale ori al judecăţii acelei cauze, a denunţat şi facilitat tragerea la răspundere penală a participanţilor la săvârşirea unor infracţiuni grave; autorul denunţului nu poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor speciale de pedeapsă în cauze penale distincte, chiar dacă au ca obiect infracţiuni concurente comise de acesta.”

În cauza pendinte, apărătorul inculpatului a solicitat emiterea unei adrese către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Tg. Mureș prin care să se comunice dacă inculpatul K.G.R. a formulat sau nu un denunţ prin care a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis infracţiuni grave şi care este stadiul cercetărilor.

Din răspunsul furnizat de această unitate de parchet rezultă că la data de 07.05.2018 numitul K.G.R. a depus un denunţ prin care reclama comiterea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, precum şi a unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 194/2011, indicând şi numele unor persoane implicate în aceste activităţi ilicite. Acest denunţ a fost înregistrat sub nr. 25/VIII/1/2018 şi a fost valorificat în dosarul nr. 69/D/P/2018, conducând la identificarea şi tragerea la răspundere penală a unei persoane, precum şi la identificarea mai multor persoane care au fost audiate în calitate de martori, persoane care au achiziţionat droguri şi substanţe etnobotanice de la persoana indicat. 

S-a subliniat că, instituţia reglementată de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a unor cerinţe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta şi stadiul cauzei în care se urmăreşte producerea efectelor atenuante de pedeapsă.

Astfel, din perspectiva exigenţelor referitoare la persoana beneficiarului, cauza de atenuare analizată poate fi invocată de către persoana care are, cumulativ, atât calitatea de martor, furnizor al unor informaţii şi date cu caracter determinant în soluţionarea cauzelor privind infracţiuni grave, în înţelesul dat acestei din urmă noţiuni de art. 2 lit. h) din lege, coroborat cu cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 67/2015, cât şi calitatea de persoană care, la rândul său, a săvârşit o infracţiune.

Categoria cerinţelor ce ţin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracţiune, a unui denunţ împotriva altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave şi, pe de altă parte, facilitarea, de către acelaşi martor denunţător, a identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate. Ambele cerinţe au caracter cumulativ, simplul denunţ formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunţate şi tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, republicată.

În fine, recunoaşterea efectelor cauzei de atenuare analizate reclamă intervenirea unei atitudini active a martorului, concretizată atât în denunţarea, cât şi în facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane, cel mai târziu până la data judecării definitive a cauzei având ca obiect infracţiunea comisă de martorul însuşi.

Potrivit răspunsului comunicat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Tg. Mureș inculpatul K.G.R. - după comiterea infracţiunilor care formează obiectul prezentei cauze şi anume 08.04.2018 - a depus, la data de 07.05.2018 un denunţ care a fost valorificat în dosarul nr. x/D/P/2018, conducând la identificarea şi tragerea la răspundere penală a unei persoane, precum şi la identificarea mai multor persoane care au fost audiate în calitate de martori, persoane care au achiziţionat droguri şi substanţe etnobotanice de la persoana indicată.

Aşadar, în lumina acestor considerente şi în condiţiile în care denunţul inculpatului s-a materializat prin identificarea, trimiterea în judecată şi tragerea la răspundere penală a unei persoane, efectele cauzei legale de reducere a pedepsei înserată în prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată s-a impus a fi reţinute în prezenta cauză, în beneficiul inculpatului.

Domenii speta

Spete similare